Tema 5: BARIERE ALE COMUNICĂRII PEDAGOGICE

Studiul acestei teme va permite studenţilor:

- să precizeze specificul comunicării pedagogice din perspectivă telegrafică;
- să definească noţiunea de conexiune inversă în procesul de comunicare;
- să caracterizeze factorii generali şi specifici ai blocajelor în comunicare.

INFORMAŢIE GENERALĂ

Comunicarea reprezintă un sistem deschis, influenţat de extrem de foarte mulţi factori. Multe dintre
dificultăţile care apar în activitatea pedagogică reprezinta rezultatul direct al erorilor de comunicare.
Aceste deteriorari ale comunicării anticipeaza confuzia, neînţelegerea sau, şi mai grav, eşec în procesul
de formare a personalităţii.
Barierele de comunicare reprezintă toate acele perturbaţii care pot interveni de-a lungul procesului de
comunicare şi reduc fidelitatea sau eficienţa mesajului transmis.
In studiile de specialitate sunt semnalate patru mari categorii de bariere ale comunicarii:
1. Bariere de limbaj - apar dificultăţi de exprimare care duc la expresii/cuvinte confuze ori cu sensuri
diferite pentru persoanele implicate în actul de comunicare.
2. Bariere de mediu - cele mai des întîlnite sunt cele care ţin de climatul de muncă necorespunzator,
caracterizat prin poluare fonica ridicata.
3. Bariere determinate de poziţia emiţătorului şi receptorului - de cele mai multe ori acestea intervin
atunci cînd imaginea pe care emiţătorul sau receptorul o are despre sine sau interlocutor este una falsă,
însoţită de idei preconcepute sau sentimente mult prea puternice.
4. Bariere de conceptie - presupunerile, bănuielile, concluziile pripite lipsa de interes a receptorului faţă
de mesaj pot produce disfuncii in procesul de comunicare eficientă.
De asemenea, sunt factori fizici pertubatori: iluminatul necorespunzător, zgomote, temperaturi
excesiv de coborîte sau ridicate, ticuri, elemente ce distrag atenţia – telefon, cafea, ceai etc.
Comunicarea poate fi obsrtucţionată sau doar perturbată de o serie de factori care se interpun între
semnificaţia intenţionată şi cea percepută putînd fi legaţi de oricare dintre componentele comunicării
(emiţător, mesaj, canal, receptor), sau de interacţiunea lor.
În cadrul instituţional educaţional blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaţiei se pot
produce atunci cînd emiţătorul (profesorul):
• nu stăpîneşte conţinutul mesajului didactic transmis; acesta nu este expus clar, inteligibil şi sistematizat;
• vorbeşte prea încet, prea tare sau prea repede, nu prezintă clar scopul mesajului şi nu creează motivaţii
pentru a trezi interesul pentru comunicare;
• nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală, paraverbală, nonverbală, vizuală etc.);
• mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat;
• mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract şi nu trezeşte interes, producînd plictiseală;
• comunicarea este numai unidirecţională, producînd pasivitate;
• elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice;
• eficienţa comunicării este blocată şi de fondul stresant creat de emiţător (plictiseală, oboseală,
nerăbdare, teama de a nu greşi în expunere);
• elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a înţelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate
temeinic şi ca urmare se produc interferenţe.
Mesajele didactice trebuie să parcurgă adesea distanţe lungi până a fi înţelese. Anumite puncte din
mesaj pot fi accentuate, pot fi adăugate informaţii noi, unele detalii pot fi modificate, ordinea
evenimentelor poate fi schimbată, anumite lipsuri pot fi completate pentru ca mesajul să pară mai credibil.
Deoarece comunicarea didactică presupune o anumită tranzacţie verbală a profesorului cu un grup de
elevi, probabilitatea ca informaţiile să fie distorsionate este mai mare; barierele în calea comunicării sunt
sau nu conştientizate, dar ele există oricum şi sunt date şi de comportamentul de comunicare al
interlocutorilor:
 comportamentul defensiv – apărarea care intră în acţiune imediat ce unul dintre interlocutori se
simte atacat;
 comunicarea evaluativă - cea care critică sau nu, dar etichetează pe interlocutor cu atribute mai
mult sau mai puţin aplicabile: rău, harnic, leneş;
 comunicarea dogmatică – persoanele cu opinii înguste, incapabili să accepte punctele de vedere
ale celorlalţi, au tendinţa de a transforma orice discuţie antr-o confruntare, în care pornesc mereu de la
premisa că doar ei sunt cei care au dreptate;
  comunicarea manipulativă – atunci când cineva are motive ascunse şi încearcă o influenţare, se
tinde spre o reacţie negativă, opunere, chiar dacă aceasta nu este neapărat benefică.

... E BINE DE ŞTIUT !

„Neînţelegerile reprezintă cea mai des întînită formă de comunicare.”

P. Benary
Deşi începem să comunicăm de la o vîrstă foarte fragedă, psihologia socială estimează că există o
pierdere de aproximativ 40-60% din înţeles între momentul în care un mesaj este transmis şi cel în care
acesta ajunge la receptor. Înţelegerea barierelor cel mai des întîlnite în comunicare este primul pas pe
drumul către o comunicare impecabilă.
La Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” a fost realizat în anul 2007 un sondaj de opinie,
ce a vizat identificarea barierelor de comunicare didactică profesor universitar-student. La chestionare au
participat 150 de studenţi, fiind constatate diverse tipuri de blocaje.

Tabelul 3. Reprezentările studenţilor privind

barierele de comunicare didactică
Blocaje %
sumarizarea ideilor principale 14
timpul şi spaţiul în care se desfăşoară comunicarea
didactică 22
structurarea neadecvată a discursului 27,3
supraîncărcarea determinată de criza de timp şi volumul
de informaţii 29,33
bariera acceptării unor studenţi 31.33
%
armonizarea scopurilor şi obiectivelor 32%
lipsa capacităţii de ascultător-receptor 42.66
%
omisiunea (utilizează informaţii incomplete) 44.66
%
consideră profesorul vinovat în toate 48%
caracteristici personale ale emiţătorului/receptor 48.66
%
stăpînirea limitată a priceperii de a se exprima fluent, 49.33
corect, convingător %
ratarea înţelesului datorită expunerii materiei (nu poate 64.66
preda) %
lipsa de experienţă ( profesori tineri)/ 78%
susţinerea neempatică a studentului 80%
lipsa respectului reciproc 90%
necontrolarea stărilor afective (sentimente, emoţii),
emotivitate ridicată şi nu cunosc strategii de 90.66
autoeducare %
starea de oboseală 92%
cunoaşterea insuficientă a materiei de către student 93.33
%
săli necorespunzătoare/fonice 100%

Observăm că printre blocajele menţionate de către respondenţi sînt cele ce ţin de personalitatea
profesorului şi a studentului şi diferenţele de percepţie. Observăm, că printre aceste se enumeră:
nesusţinerea empatică (80 %); lipsa respectului reciproc; bariera acceptării unor elevi (31, 33%).
Studenţii consideră că stereotipia profesorului (tendinţa de a-i categorisi în tipurii stereotipe: buni, răi,
deştepţi, incompetenţi), simpatia lui faţă de studenţi şi invers a studenţilor faţă de profesor creşte sau
scade în măsura sînt sau nu descoperite trăsături, preferinţe, caracteristici comune, pot constitui bariere
serioase în realizarea unei comunicări didactice eficiente.
O altă categorie de bariere ţin diferenţele de statut (lipsa de experienţă a profesorilor tineri),
diferenţe în stăpînirea limbajelor, caracteristici personale ale emiţătorului/receptor, ratarea înţelesului
datorită expunerii materiei (nu poate preda), afectează poziţia statutară a E şi P în procesul comunicării.
Sînt sesizate de către studenţii chestionaţi în procesul comunicării probleme ce ţin de structurarea
mesajului didactic şi aspectului relaţional, fiind generate de dificultăţile în exprimare (vocabularul
slab/dezvoltat, direcţionarea mesajului astfel încît să corespundă intereselor şi nevoilor celui care
primeşte mesajul), stări de oboseală, săli necorespunzătoare. Observăm că 48 % din studenţii
consideră că profesorul este vinovat de toate; iar necunoaşterea suficientă a materiei de către studenţi
afectează grav calitatea procesului de predare/învăţare.

Bibliografie selectivă:
 Pânișoară I.O. Comunicarea eficientă. Iaşi: Polirom, 2004. – 220 p.
 Ţărnă E. Bazele comunicării. Chişinău: Prut Internaţional, 2011. – 368 p.
 Sadovei L. Competenţa de comunicare didactică. Repere epistemologice şi metodologice. Chişinău:
Tipogr. UPS “Ion Creangă”. 172 p.