Lucrare de laborator Nr.

2
Tema: Încercarea materialelor la tracţiune.

1. Scopul lucrării: Prin efectuarea lucrării se urmăreşte studierea comportării materialelor la

tracţiune pînă la distrugere. De asemenea se obţine diagrama de tracţiune şi se stabilesc
caracteristicile mecanice de bază a materialului.

2. Consideraţii teoretice.
Încercarea la tracţiune este unul din cele mai răspîndite feluri de încercare a materialelor,
deoarece prin această metodă se evidenţiază mai convingător caracteristicile durabile şi plastice ale
materialului şi calitatea lui. La încercări statice de tracţiune se determină următoarele caracteristici
mecanice de bază a materialului.

Limita de proporţionalitate σpt - este cea mai mare tensiune pînă la care acţionează legea lui
Hooke ;

Limita de elasticitate σe - este cea mai mare tensiune la care apare alungirea remanentă nu mai
mare de 0,05%;

Limita de curgere σc - este cea mai mică tensiune, la care modelul se deformează fără
mărimea forţei de sarcină;

Limita de rezistenţă (rezistenţa temporală) σt - tensiune, ce se determină prin împărţirea celei

mai mari sarcini la suprafaţa iniţială a secţiunii transversale.

Limita de rupere σr - tensiunea la care modul se distruge

Alungirea remanentă relativă la rupere δ - este valoarea, ce caracterizează elasticitatea

materialului;

Contractarea relativă ψ - la fel caracterizează elasticitatea materialului.

Rezultatele încercării modului la tracţiune mai evident pot fi prezentate prin diagramă care exprimă
dependenţa dintre alungire şi sarcină.

Dimensiunile modelului
Pînă la experiment După experiment
Diametrul do = mm. Diametrul fusului (gîtuiturii)
Suprafaţa secţiunii transversale modelului dj= mm.
Ao = πd2 / 4 = mm2 Suprafaţa fusului modelului

Af = πd2 / 4 = mm2

Lungimea de calcul lo= mm. Lungimea finală lf= mm.

 Schiţa modelului

Fig. 1

4. Maşini de încercare:
La încercări de alungire modelul trebuie fixat în cleştele maşinii în.: aşa mod. că să nu
apară dezaxări iar sarcina depusă să acţioneze pe axa longitudinală a modelului. După
aceasta modelul e supus alungirii forţate prin deplasarea unuia din cleştele maşinii.
Deplasarea cleştelui se efectuează lin şi neîntrerupt cu o viteză mică (nu mai mult de 20
mm/min).
La efectuarea încercărilor la tracţiune se poate folosi maşina de rupere model P-5, sau
maşina hidraulică P-20 şi alte maşini de încercare cu mecanism mecanic sau cu acţionare
hidraulică ce dispun de un aparat de înscriere a diagramei pentru înregistrarea rezultatelor
încercărilor.

5. Desfăşurarea lucrării şi prelucrarea datelor.

5.1 Se face cunoştinţă cu construcţia maşinii la care vor fi efectuate încercările, se
notează tipul maşinii, valoarea diviziunii scării dispozitivului de forţă, scara de
înscriere a diagramei după sarcină şi alungire.
5.2 Se măsoară diametrul modelului şi lungimea de calcul lc, însemnată pe model
prin semne.
5.3 Se axează modelul în cleştele maşinii.
5.4 Se controlează funcţionarea aparatului de înscriere a diagramei, pentru ce se
roteşte în gol tamburul şi se obţine linia de referinţă.
5.5 Se cuplează motorul electric al maşinii de încercare şi se supraveghează
procesul
de tracţiune a modelului.
5.6 După distrugerea modelului, se decuplează maşina, se scot din cleşte ambele
părţi
ale modelului.
5.7 Se înscrie cea mai mare valoare sarcinii Fmax conform scării dispozitivului de
măsurare a sarcinii, se scoate de pe tambur hîrtia cu diagrama de tracţiune a
modelului şi se efectuează prelucrarea rezultatelor încercărilor.
5.8 Se strîng împreună ambele părţi ale modelului distrus şi să măsoară distanţa
între semne. lf şi diametrul modelului în locul rupturii. Deoarece în locul
rupturii secţiunea transversală poate fi asimetrică trebuie efectuată măsurarea
 diametrului în două direcţii reciproc perpendiculare şi după media aritmetică
dintre aceste măsurări se determină suprafaţa secţiunii transversale A f în locul
rupturii. Pe figura 2 se reprezintă diagrama de tracţiune a materialului plastic,
care e obţinută la încercarea modelului pe maşina P=20.

5.9 Pe diagramă se înseamnă punctele caracteristice: punctul C - începutul

sectorului paralel cu axa absciselor, care se numeşte suprafaţa de curgere,
punctul D sfîrşitul suprafeţei de curgere, punctul B corespunde sarcinii maxime,
iar punctul K momentul de rupere a modelului. Din punctul K se duce o linie
paralelă cu sectorul liniar (OA) a diagramei. Aceasta linie taie din axa de
alungire un segment Al egal cu alungirea remanentă a modelului în scara
înscrierii diagramei.
5.10 Conform datelor, obţinute la încercări se calculează caracteristica mecanică a
materialului. Limita de curgere
σ=Fc / Ab * (MPa)
Fc - sarcina, ce corespunde suprafeţei de curgere (N).
Ao- suprafaţa iniţială a secţiunii transversale a modelului, (mm2).

Limita de rezistenta σB=Fmax / Ao

Fmax - cea mai mare sarcină, premărgătoare ruperii modelului, (N, kN).
Alungirea relativă după rupere
δ=(lf-lo) / lo * 100 %, unde lo - lungimea de calcul a modelului
lf - lungimea părţii de calcul a modelului după
rupere.
Gîtuirea relativă după rupere
Ψ=(Ao-Af) / Ao * 100%, unde Af- suprafaţa secţiunii transversale a modelului în locul
ruperii.
5.11 Se desenează şi se cotează modelul pînă la încercare.
Diametrul do = mm.
Lungimea de calcul lo= mm.
Cea mai mare parte a secţiunii transversale Ao = mm2.
Diametrul gîtuiturii dg = mm.
Lungimea secţiunii de calcul după rupere lr = mm.
Suprafaţa secţiunii transversale a modelului în locul ruperii Ak = mm2.
5.12 Se desenează diagrama de tracţiune (se indică punctele caracteristice).
Scara diagramei de alungire ∆l într-un 1 cm…….cm. de sarcină F într-un
1cm……N.
Scara ce corespunde limitei de curgere Fc=…….N.
Cea mai mare sarcină, premărgătoare distrugerii modelului, Fmax=……N.
Rezultatele încercărilor:
Limita de curgere σc=……..N/mm2
Limita de rezistenţă σB=……..N/mm2
Alungirea remanentă δ=
Contractare remanentă Ψ =

6. Întrebări de control.
6.1 Indicaţi scopul lucrării.
6.2 Ce se numeşte limita de curgere şi rezistenţa?
6.3 Care-proprietăţi mecanice ale materialului se pol determina conform diagramei
de tracţiune?
6.4 La ce maşină se efectuează lucrarea?
6.5 Cum se determină limita de curgere, dacă pe diagramă de tracţiune este un
sector paralel cu axa de alungire?