Sistemul politic comunist condus de Nicolae ceaușescu

Timp de mai bine de două decenii, în perioada 1965-1989, societatea românească

s-a aflat sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu (1918-1989). În 1965 acesta
devenea secretar general al Partidului Comunist Român, funcție pe care o va deține
până la moartea sa. Inițial, Ceaușescu s-a bucurat de o mare popularitate în rândul
opiniei publice atât din România, cât și din străinătate, el lăsând impresia unui lider
reformator. La scurt timp însă, el a imprimat regimului nuanțe din ce în ce mai
autocratice, iar în jurul său s-a construit un veritabil cult al personalității, care a
luat adesea forme caricaturale. Discrepanța majoră dintre realitate și imaginea
proiectată prin acest cult, coroborată cu deteriorarea gravă a nivelului de trai, au
atras nemulțumirea populației și au contribuit masiv la înlăturarea de la putere a
liderului cu prilejul Revoluției din decembrie 1989.

Această perioadă a fost marcată de restricții severe asupra libertăților civile,

cenzură și control asupra vieţii sociale și economice a populației.Așadar, voi
prezenta o perspectivă asupra vieți de zi cu zi a unui român obișnuit în perioada
comunistă, evidențind modul în care restricțiile și politica autoritarā au afectat
rutina zilnică a oamenilor.

1. Efecte economice

Munca patriotică in vremea regimului comunist, termenul de voluntariat nu avea

aceeași conotație ca în prezent. Munca efectuată gratis în folosul seminilor sau al
comunității cunoscute asum termenul de voluntariat se numea sub Ceaușescu
muncă patriotică și era de fapt obligatorie pentru toţi românii. Conceptul de muncă
patriotică nu a fost invenţia lui Ceauşescu. Modelul a fost preluat de la Lenin care
introdusese in Rusia încă de la nceputul lui 1918 muncă obligatorie generalizată.
De la Lenin care a inventat subodnicul comunist prin care rușii munceau gratis în
folosul statului în zilele de sâmbătă, Ceaușescu a adaptat în România munca
voluntară, devenită mai apoi muncă patriotică, îìn care românii au fost implicați cu
micul cu mare în aproape toate sectoarele de activitate, tot în folosul statului. Inițial
au apărut brigăzille voluntare constituite cu scopul de a reconstrui țara.

Apoi s-a ajuns la munca voluntară justificată prin ideologii de partid. Perioada de
vârf a fenomenului numit muncăpatriotică a fost atinsă în anii 70-80. Îndemnul ca
întreaga țară să participe la voluntariatul patriotic era chiar făcut de Ceaușescu. "Eu
rog primii secretari să-I mobilizeze toate forțele, tineretul, chiar și funcționarii și în
zilele de sărbători şi din orașe pentru a strânge la timp și dacă se poate fără nicio
pierdere sau în orice caz cu pierderi minime în întregime grâul. Știți că anul trecut
a trebuit să scoatem din fondul central o cantitate destul de mare de grâu. Vom
aprecia munca fiecărui comitet județean și a fiecarei organizații de partid după
felul cum vor acționa pentrua strânge la timp și îin bune condiții în întregime toată
recolta." Îndemna Ceaușescu în 1971 într-una ședințele de partid.

Studenți ,,la muncile patriotice,,

Școala în comunism

Elevii în uniforme, săl de clasă cu poza lui Ceaușescu deasupra catedrei, manuale
unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri și
obligații pentru copii încă de la intrarea în grădiniță. Aşa arăta o zi de școală în
sistemul de învățământ românesc în vremea regimului comunist.

Pe vremea lui Ceaușescu, anul școlar era împărțit în trei trimestre.

Învățămäntul era structurat în ciclu primar, clasele 1-4, gimnaziu, clasele 5-8,
treapta 1 de liceu, clasele 9-10 și treapta 2 de liceu, a 11-12. După clasa 8, elevii
susțineau examen de admitere la liceu. Pentru a intra în clasa a 11, elevii susțineau
un nou examen, treapta 1. Cine nu trecea treapta nu putea continua cursurile la zi la
liceu. Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de bacalaureat. Luând model
de la chinezi și coreeni, Nicolae Ceaușescu a militarizat învățământul. Copii erau
înregimentați în sistemul de învățământ și organizațile comuniste încă de la vârsta
de patru ani.

Șoimii patriei, pionierii și uteciştii au fost create de comuniştii care doreau o

societate ideală, supusă regulilor și îndatoririlor. Menirea organizaților era de a
crește copii croiți pe măsura omului nou. Cenzura Comunismul s-a impus prin
forță armată, control și propagandă, Tot ce nu corespundea liniei partidului nu
trebuia să vadă lumina tiparului, nu trebuia să se audă la radio, la televiziune, în
conferințte sau în teatre. Regimul a acordat o atenție deosebită filozofilor,
ziariștilor, care prin definiție sunt meniți să se opună abuzurilor statului. Prin
intermediul cenzurii, autoritățile comuniste au restricționat accesul la informații, au
interzis publicarea și difuzarea unor materiale considerate a fi împotriva intereselor
regimului și au impus o viziune oficială asupra realității care să susțină politica și
propaganda comunistă.
De altfel, cenzura a afectat viața cutidiană a oamenilor în multe moduri. În primul
rând, accesul la informații a fost restricționat într-o mare măsură, ceea ce a dus la o
limitare a orizontului de cunoaștere și la o percepție limitată asupra realității.
Oamenii nu aveau acces la informații despre evenimente importante din ţară și din
lume, iar ceea ce putea fi aflat din presă era filtrat și manipulat pentru a susține
poziția oficială a regimului. Radio Europa Liberă era una din puținele surse prin
care românii puteau afla informații din afara țării. Radio Europa Libera a fost un
important post de radio finanțat de guvernul american și creat în 1950 pentru a
contracara propaganda sovietică în Europa de Est. In România, Radio Europa
Libera a devenit o sursă importantă de informații și de voalarea abuzurilor
comuniste, oferind o alternativă la presa oficială controlată de regimul comunist.
Radio Europa Libera a jucat un rol important în dezvăluirea abuzurilor comuniste
din România, inclusiv abuzurilor regimului Ceaușescu. Acesta a fost de asemenea
o sursă importantă de informații pentru cei care căutau să emigreze din România și
pentru cei care fși căutau rudele și prietenii în străinătate.

Desigur, românii ascultau acest radio în mod ilegal. În același timp, cenzura a
afectat libertatea de exprimare și de opinie a oamenilor. Cei care își exprimau
opiniile critice față de regim riscau să fie arestați sau închetați de [Link]
asemenea, presiunea exercitată de autorități pentru a susține propaganda oficială a
limitat libertatea deexprimare și de opinie a oamenilor. Cei care își exprimau
opiniile critique față de regim riscau să fie arestați sau închetați de [Link]
asemenea, presiunea exercitată de autorități pentru a susține propaganda oficială a
limitat libertatea de gândire și de exprimare a mai multor oameni. În plus, Cenzura
a afectat mediul cultural și artistic prin interzicerea unor opere considerate
subversive sau care nu se conformau cu linia oficială a Partidului Comunist.
Creațiile artistice erau adesea cenzurate sau reduse la tăceri, iar artiștii riscau să fie
persecutați prin exprimarea opiniei lor.

Raționalizarea mâncării

Raționalizarea a fost o realitate pentru româniicare au trăit în anii 80, dar rația
impusă românilor în ultimii ani ai comunismului a ajuns să fie ridicolă. Un locuitor
trebuia să se mulțumescă înainte de Revoluția din decembrie 89 cucantități foarte
mici ale principalelor alimente necesare traiului [Link] multe ori nu reușea să
compere nici aceste cantități. Rația alocată fiecărui român era următoarea 300
grame de zi pe pâine, 500 grame de brânză pe lună, Circa 10 ouă pe lună și
500 grame de carne de porc sau de vită pe lună, 1 kg de carne de pasără pe
lună, 100 grame de unt în fiecare lună, 1 kg de zahăr, 1 litru de ulei și 1 kg de
făină. Nici măcar aceste cantităţi nu puteau fi însă respectate din cauza lipsei
alimentelor.

Mulţi dintre cei care stăteau ore întregi la cozi erau nevoiți să se întoarcă acasă cu
plasa goală pentru că nu reușeau să ajungă la timpul potrivit. Cozile erau
organizate încă din timpul nopții sau chiar din seara precedentă. Românii care nu
rezistau toată noaptea la coadă își lăsau placele la rând și reveneau dimineaţa când
se deschidea magazinul. Funcționea din plin sistemul de dat pe submână, fiind
favorizate cunoștințele gestionarilor de la magazine, informatorii și membrii
nomenclaturii comuniste. Ca să maschieze criza de alimente, lulian Mincu,
medicul personal al lui Ceușescu, a inventat un program de alimentație
raționalămotivând că nu e sănătos ca un adult să consume mai mult de 3000 de
calorii pe zi.

Alimentele de bază au fost raționalizate, iar populația trecea prin momente

extremistice. extrem de dificile, petrecând nenumărate ore de zi, stând la cozi
interminabile în fata magazinelor alimentare care nu aveau nimic de oferit. Astfel,
peste 70% din populație stătea la cozi cel puțin o dată pe lună. Opțiunile de
divertisment erau limitate. Regimul comunist a controlat și restricționat accesul la
cultură și forme de divertisment care nu se încadrau în ideologia oficială a
partidului. Această restricție a dus la o lipsă de diversitate și o calitate scăzută a
optiunilor de divertisment pentru oamenii obişnuiți.

Televiziunea în comunism

În această perioadă, televiziunea și radio-ul erau controlate de stat și transmitea

doar emisiuni care erau aprobate de regimul comunist. Emisiunile de divertisment
erau limitate și rare ori erau programe care ar fi putut fi considerate distractive sau
amuzante. În schimb, majoritatea programelor erau educaționale sau informative
promovând ideologia comunistă și uneori prezentând viaţa lui Ceaușescu sau
vizitele [Link] altfel, TVR, singurul post de televiziune acceptat, emitea doar două
ore pe zi, începând cu 1985.

Teatrul era de asemenea controlat de stat și prezentau doar piese de teatru care se
încadrau în linia ideologică a regimului. Multe din aceste piese au fost considerate
de către criticii public drept monotone, plictisitoare, iar publicul nu avea acces la o
varietate reală de producții artistice. În ceea ce privește cinemaurile. filmele erau
de asemenea controlate de stat si maioritatea filmelorprezentate erau de producție
sovietică sau esteuropeană. Multe dintre aceste filme au fost considerate de către
public ca fiind propagandistice. Oamenii nu aveau acces la filme care prezentau
alternative culturale sau care ar fi putut fi considerate divergente de la ideologie
oficială. În plus, cluburile şi barurile erau rare si controlate de stat, iar accesul la
acestea era limitat. Majoritatea românilor nu aveau acces la aceste locuri care erau
rezervate doar elitei comuniste Biserica nu era privită cu ochii buni.

Religia și biserica în comunism

În România comunistă, religia și biserica nu au fost privite în general bine.

Practicile religioase erau descurajate după ce, la începuturile comunismului, în anii
50, mulţi clerici au fost întemniţaţi. Totuși, dupăconsolidarea sa, regimul a permis
practicile religioase, intre cat ele nu mai prezentau un pericol și pentru a câștiga
loialitate din partea populaţiei. În teorie, ideea comunistă separa religia de biserică
și le condamna pe ambele. În timp ce religia era considerată o manifestare a omului
primitiv de a vedea lumea înconjurătoare, privită uneori ca o superstiție Biserica
era o instituţie care îl exploata pe om în viziunea comunistă.

Religia beneficia de circumstanțe atenuante, însă biserica nu. Odată ajuns la putere,
Partidul Comunist și-a reconsiderat atitudinea și față de religie și față de biserică,
pe care le-a inclus în politica sa culturală ca elemente ale identităţii naţionale. În
general, același mecanism a intrat în funcțiune în toate țările Europei Centrale şi de
Est, după 1945, ocupate de Uniunea Sovietică, cu variațiuni locale, iar România nu
a făcut excepție de la regulă. În țara au fost demolate multe biserici în perioada
comunistă. Unele din cele mai cunoscute cazuri includ demolarea Catedralei
Mântuirii Neamului din București în 84, precum și distrugerea Bisericii
Sfântul Nicolae din Brașov și a Mănăstirii Văcărești din București. Practic,
mersul la biserică era văzut extrem de prost de către regimul comunist, iar oamenii
trebuiau să se abțină zilnic de la majoritatea practicilor religioase.

E de menţionat că România stătea foarte prost și la capitolul tehnologie și

infrastructură.

Rețeaua telefonică era una din cele mai slab dezvoltate din Europa, cu 700.000 de
posturi telefonice la o populație de peste 23 de milioane locuitori. Sistemul de
drumuri si autostrez era si el intr-o stare jainică, existând o singurå autostradă,
Bucuresti-Pitesti, cu câteva zeci de kilometri Nu este deci greșit să afirmăm că
situația deplorabila din punct de vedere economic, mizeria in care era tinut poporul
român, și deși a contribuit decisiv la cåderea regimului ceaușist in decembrie 89.

Concluzie
Regimul comunist din România a fost caracterizat de control strict, represiune și
lipsuri majore pentru populație. Deși se promova ideea de progres, viața de zi cu zi
era dificilă. Revoluția din 1989 a marcat sfârșitul dictaturii și începutul unui drum
spre democrație și libertate.