Fram, ursul polar – Cezar Petrescu
Animalele din Fram, Ursul Polar
Fram (ursul polar, personajul principal)
tigrii de Bengal
Rajah(tigrul)
Pufuleţ(pisica Lilicăi)
ursoaica(mama lui Fram)
Lars
Căpăţânosul (ursul cu care se luptă Fram)
ursoaica
Zgăibărici(puiul de urs cu care se împrieteneşte Fram)
Ştirbul (urs cu care se luptă Fram)
Oamenii din Fram, Ursul Polar
miss Elian
Petruş
Lilica(fetiţa)
bunicul fetiţei
Egon
Otto
Nansen
Nanuc
Fram Ursul Polar rezumat
La circul Strutki, Fram, ursul cel alb si frumos, era cel mai iubit animal. La
ultima reprezentatie a circului, intra pe scenă tigrii bengalezi, elefanții,
clovnii, acrobații, caii, maimuțele. Dar cel mai asteptat numar este de
departe cel al lui Fram, si toată lumea așteaptă să intre în scenă ursul
polar, care stie cum sa ii bucure pe toti.
Însă acesta a întârziat să apară și cand in sfarsit apare pe scena, refuza să
facă vreo acrobație. Tristetea i se citeste pe chip. In cabina sa, isi
aminteste de copilarie. Cand era pui, Fram a fost luat de niște eschimoși
de lângă mama sa pe care au omorât-o. Căpitanul Lars i-a dat numele
Fram, după vechea lui corabie, însemnând “înainte” în norvegiană. In cele
din urma Fram a fost vândut, ajungând la circul Struțki.
Un vanator isi da seama ca lui Fram ii e dor de casa sa si il sfatuieste pe
directorul circului să-l ducă înapoi pe Fram în ținuturile polare. O data ce
ajunge aici, ursul se descurcă greu în sălbăticie, fiind de acum imblanzit, si
nereușind să isi faca rost singur hrană. Nu poate vana focile deoarece ii
aminteau de cele cu care se juca la circ și nu reușește să se
împrietenească cu ceilalți urși, care se sperie de el si nu il inteleg.
Primul prieten pe care Fram si-l face e un pui de urs rămas si el orfan, însă
acesta începe să-i copieze miscarile de la circ, făcând tumbe, sau salutând
în două picioare, asa ca Fram decide sa il paraseasca pentru a-l lasa pe
puiut sa creasca ca un urs normal si sa nu devina ca si el.
In cele din urma, Fram intelege ca vechea lui casa nu e pentru el si ca
tovarasia oamenilor este ceea ce ii trebuie, alaturi de ei se simte cel mai
bine. Reuseste sa intalneasca doi oameni de pe vaporul care l-a adus la
Polul Nord. Fram ii salveaza de la inghet si impreuna cu acestia, se urca
apoi pe vaporul care il duce inapoi, in civilizatie.
Razboiul care mi-a salvat viata –
kimberly brubake bradley
Rezumatul cărții
“Războiul care mi-a salvat viața” este un roman istoric pentru tineri scris
de Kimberly Brubaker Bradley. Povestea se desfășoară în contextul celui
de-Al Doilea Război Mondial și urmărește povestea emoționantă a unei
fete cu dizabilități și a luptei ei pentru acceptare și dragoste.
Ada este o fată care trăiește în Londra și suferă de o malformație la
picior, fiind astfel incapabilă să meargă corect. Ea a crescut într-un mediu
abuziv, mama ei fiind rușinată de dizabilitatea ei și, ca rezultat, o ține
izolată în casă. Ada nu are permisiunea de a ieși din apartamentul lor și își
petrece zilele privind la lumea exterioară prin fereastra ei. Totuși, cu toate
acestea, curiozitatea și dorința de a explora lumea din afara
apartamentului ei cresc în fiecare zi.
Când războiul amenință Londra, copiii sunt evacuați din oraș pentru a fi în
siguranță. Fratele mai mic al Adei, Jamie, este printre cei care urmează să
fie evacuați. Refuzând să fie separată de fratele ei și dornică să scape de
mediul ei abuziv, Ada decide să fugă împreună cu el. Cu toate că
evadarea este dificilă din cauza piciorului ei, determinarea ei de a salva
atât pe Jamie cât și pe ea însăși o ajută să depășească obstacolele.
După evacuare, cei doi frați ajung într-un sat la țară, unde sunt plasați în
grija unei femei singure, Miss Smith. Inițial, relația dintre Ada și Miss
Smith este tensionată. Ada nu este obișnuită cu bunătatea sau cu
dragostea, și este suspicioasă față de orice gest amabil. Cu toate acestea,
în timp, legătura dintre cele două se întărește și Ada începe să înțeleagă
ce înseamnă cu adevărat să ai un cămin și o familie care te iubește.
Așa cum sugerează și titlul, paradoxul acestei povești este că războiul, cu
tot pericolul și haosul său, devine forța care îi salvează viața Adei. În acest
context de război, Ada descoperă curajul, prietenia și dragostea. Ea
învață să călărească, să citească și să scrie, și, cel mai important, își
găsește vocea și încrederea în sine.
Inima de cerneala – cornelia funke
Era o fata pe nume Meggie, ea se ducea intr-o seara la somn si a vazut pe
cineva pe geam. Se speriase, afara fiind si ploaie. Acel om misterios il cauta
pe tatal lui Meggie. Dupa catva timp, Meggie, tatal ei si Deget de praf s-au
mutat pentru o vreme la matusa lui Meggie, deoarece tatal fetei putea sa
animeze orice citea din carti, si oamenii lui Capricorn il cautau. Intr-o seara,
Capricorn cu oamenii lui au aflat locatia tatalui lui Meggie si i-au spart casa
rapindu-l. Dupa aceea Meggie si Deget de praf l-au cautat foarte mult pe tatal
ei, si l-au gasit inchis intr-o pivnita in castelul lui Capricorn... Dupa cum am
spus si mai sus , tatal lui Meggie putea sa invie orice din carti , dar el fiind
inchis, Meggie a inviat din carti pe ''Umbra'' care l-a distrus pe Capricorn.
AMINTIRI DIN COPILARIE – ION
CREANGA
PARTEA I
În prima parte autorul ne povestește cum părinții se certau din cauza lui. Mama sa,
Smaranda, voia neapărat să-l dea la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând că nu
are bani pentru asta. Situația s-a schimbat într-o duminică, când a venit în vizită David Creangă,
bunicul lui Nică. Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la Broșteni. David le-a
explicat că e bine să știi carte și că este păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta, Creangă ne
mai povestește și alte întâmplări.
Caprele Irinucăi – După ce bunicul David îl duce pe Nică și pe încă un tovarăș de-al lui la
Broșteni, acesta i-a cazat la o femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar pe lângă aceasta,
ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și râioase. Acestea dormeau în tinda casei.
Bărbatul și fata Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi băieți au mers bine în
afara faptului că profesorul a poruncit unui om să-i tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După
ce trecu iarna, în primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la caprele Irinucăi. Cei doi s-au uns cu
leșie, au stat la soare și apoi au intrat să se scalde în Bistrița. Dar cu toate acestea încă nu au
scăpat de râie. Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat, băieții s-au suit pe munte, mai sus de casa
ei, și au urnit o stâncă din locul ei astfel încât să se ducă la vale. A dărâmat gardul și casa Irinucăi,
a făcut bucăți o capră și s-a numai în Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la drum
spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care i-o făcuseră Irinucăi, cei doi s-au bucurat de
vreme, cât a fost frumoasă. La un moment dat a pornit o vijelie cumplită urmată de o ninsoare cum
se cade. Au înnoptat în munți, dogoriți de flacăra unui foc uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la
bunicul David din Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie ungându-i cu unsoare
de mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit patru
galbeni. În sâmbăta Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai săi, în Humulești. Nică nu fost deloc bucuros
deoarece au râs toate fetele de el, văzându-l tuns de tot.
Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag de meleagurile natale și de oamenii
gospodari din jurul său. Un loc aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic. El a înfrumusețat
cimitirul și a construit o chilie pentru școala satului. Împreună cu bădița Vasile, dascălul bisericii,
părintele a mers prin sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea copii la școală. Astfel s-au adunat o
mulțime de băieți și fete, dornici de carte dar și de năzdrăvănii. Ca să-i liniștească, părintele Ioan a
adus la școală un scan numit Calul Bălan și un bici numit Sf. Nicolae. Prima pedepsită a fost chiar
Smărăndița popii, o copilă ageră și zdravănă care întrecea pe toată luma. Când părintele a
descoperit că băieții aveau ceasloavele murdare, pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să
încalece pe Calul Bălan și să-și ia răsplata. Dar ca să-i îmbuneze pe copii, le aducea colaci de la
biserică și cum bădița Vasile, învățătorul, era om de treabă toate mergeau strună.
PARTEA a II-A
În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei sale:
La cireșe, Pupăza din tei, La scăldat.
La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște să se ducă la moș Vasile, fratele cel
mare al tatălui său pentru a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe vărul lui,
Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a spus că e plecat cu tatăl său la adus de sumani.
Bucuros de cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care se strecoară în grădina casei
și se urcă în cireș. A început să-și umple cămașa cu cireșe până când l-a văzut mătușa Mărioara cu
o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a
început să fugă și ea tot prin cânepă. Într-un moment în care mătușa se împiedică și cade, băiatul
sare gardul casei și fuge acasă. Spre seară a venit moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la
părinții lui Nică pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul primește o bătaie
zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile produse de el.
Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu noaptea în cap, Nică îi puse gând rău unei
pupeze care era ceasornicul satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea lui moș Andrei,
unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl trimise cu de mâncare la țiganii pe care-i aveau la sapă,
Nică se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu reuși să o prindă decât la
întoarcere. Duse pupăza acasă și o ascunse în pod. După ce apare mătușa Măriuca, supărată foc și
îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul, speriat, fuge cu pupăza la târg. Acolo încearcă
să o vândă, dar un moș cu vițica de funie a luat-o și i-a dat drumul. Pasărea a zburat direct în teiul
ei și a început să cânte din nou. Băiatul, de frică să nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă și stătu
cuminte toată ziua. După ce pupăza începu din nou să cânte trezind oamenii dimineața, mama lui
Nică face masă mare și o chemă și pe mătușa Măriuca. Cele doua se împăcaseră iar Nică scăpă
basma curată.
La scăldat – În acest episod este vorba de Nică, care pleacă la scăldat, fără să asculte de
mama sa. Deși aceasta l-a rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte treburi: de
țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe gânduri. A stat el o vreme, dar era așa de cald și
senin că nu putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama că Nică a fugit, mama lui
a început să-l strige cât se poate de tare. Aceasta a lăsat totul baltă și a plecat la baltă după băiat,
că știa că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea goală întins pe nisip, apoi într-un picior, arunca cu
pietre în apă și la urmă sărea să el și se scufunda. În tot acest timp mama sa l-a privit cum
petrecea, după care s-a furișat și i-a luat hainele și l-a lăsat acolo în pielea goală. Fetele de pe la
râu, văzând asta, au început să râdă de el. Într-un târziu, când fetele erau ocupate cu clătitul
pânzelor în apă, Nică a luat-o la fugă spre casă, luând-o prin grădinile oamenilor ca să nu-l vadă
cineva. Ajuns în grădina lui, băiatul a mers prin porumb până la gardul ogrăzii. Acolo își vede mama
cum alerga să facă trabă, când afară când afară, când în casă. Nică și-a făcut curaj și a sărit în
ogradă. Apoi i-a luat cu silă mâna mamei și a sărutat-o, i-a cerut iertare și i-a zis să-i facă ce-o
vrea, numai să-i dea de mâncare, că moare de foame. Mamei i-a fost milă și i-a dat să mănânce
dar i-a spus că încă nu-l va ierta. Băiatul a promis să nu mai iasă din cuvântul ei și a început să o
ajute la treburile casei.
PARTEA a III-A
În această parte autorul își descrie satul natal și împrejurimile acestuia și amintește de
istoria acelor locuri. Nică urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe cele de la
Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada următoare urmează procesul de formare al băiatului
din punct de vedere social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau cu Pavel Ciubotarul.
Acesta îi ține pe baieți în gazdă pe timpul cursurilor. Aici, cei doi, își aduceau mâncare de acasă, iar
iarna se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de prietenul lui Trăsnea pentru care
gramatica era de neînțeles. Nică mai povestește și de serile petrecute la crâșmă împreună cu
prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se distrau pe cinste.
PARTEA a IV-A
În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă plecarea sa la Seminarul de la Socola. Dar
el nu vroia să plece că satul natal era tot ce îi este mai drag lui. Nică a tot încercat să-și convingă
mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă trist și cu ochii înlăcrimați împrună cu Zaharia lui
Gâtlan, un alt băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce Luca Moșneagu’, un vecin, cu
căruța trasă de doi cai. Pe tot parcursul călătoriei cei doi se tot gândeau la satul natal, la călugărie,
tot felul de lucruri. Ajungând în Valea Pășcanilor, moș Luca începe să le povestească băieților cum
este viața la câmp. După un popas de o noapte, cei trei se întâlnesc cu niște drumeți care mergeau
și ei spre Iași. Trecând pe la Păcurari, unii oameni au început să râdă iar alții să-și bată joc. Într-un
târziu, în aceea noapte au ajuns la Socola. Moș Luca a tras căruța la umbra unui plop înalt, iar
atunci cei doi băieți văzură o mulțime de dascăli și preoți care îți mărturiseau păcatele.
Minunea – r.j palacio
Rezumatul cărții
“Minunea” (“Wonder”) de R.J. Palacio este o poveste emoționantă și
inspirațională care urmărește viața unui băiat pe nume August “Auggie”
Pullman, care s-a născut cu o deformitate facială severă. Povestea
explorează teme precum acceptarea, prietenia și empatia în contextul
dificultăților întâmpinate de Auggie atunci când intră în sistemul public de
învățământ.
Auggie Pullman a fost ținut departe de școală pentru majoritatea copilăriei
sale datorită multiplelor operații și complicații medicale. În ciuda acestor
obstacole, Auggie este un băiat inteligent, amuzant și blând, care încearcă
să trăiască o viață normală. Povestea începe când Auggie intră în clasa a
cincea la o școală publică, marcând pentru prima dată când el
interacționează cu un număr mare de copii de vârsta lui.
Inițial, Auggie se confruntă cu reacții brutale și izolarea de la colegii săi,
care sunt speriați sau deranjați de aspectul său. El se confruntă cu
batjocura și răutatea altor elevi, în special a unui băiat pe nume Julian,
care îl intimidează și încearcă să-l marginalizeze. În ciuda acestor
provocări, Auggie demonstrează reziliență și curaj.
Povestea este unică prin faptul că oferă perspective multiple. Pe lângă
Auggie, cititorul aude și punctele de vedere ale surorii sale mai mari, Via,
care se luptă cu propriile sale probleme ca adolescentă și cu sentimentul
că ea rămâne adesea în umbră datorită atenției acordate fratelui său.
Narativa include, de asemenea, voci ale altor personaje, cum ar fi prietenii
și colegii lui Auggie, care oferă o perspectivă mai largă asupra impactului
pe care Auggie îl are asupra celor din jurul său.
Pe măsură ce anul școlar avansează, Auggie reușește să câștige prieteni
și să obțină respectul celor din jur, în special după un incident într-o
excursie școlară, când el și prietenii săi sunt atacați de niște copii mai
mari. Acest moment de solidaritate și de apărare întărește legăturile
dintre Auggie și colegii săi.
Cartea se încheie cu finalul anului școlar, când Auggie primește un premiu
pentru curaj și perseverență, simbolizând acceptarea și aprecierea lui de
către comunitatea școlară. “Minunea” este o poveste despre compasiune
și despre a fi adevărat față de cine ești, care a inspirat o mișcare mondială
de a alege amabilitatea și a devenit o lectură populară în școlile din
întreaga lume.
CIRESARII – CONSTANTIN CHIRITA
În această carte este vorba despre un grup de prietenii care locuiesc pe
strada Cireșului. Aceștia sunt: Maria, frumoasă și sensibilă, dar uneori
„țâfnoasă” (dupa vorbele lui Tic), Tic, frățiorul ei mai mic care era foarte
jucăuș. Avea si un câine pe nume Țombi. Ursu, care de fapt se numea
Teodoru Teodor, foarte puternic și foarte bun la gimnastică, fiind de
neîntrecut, Victor, care este foarte deștept și bun la școală, Dan, un foarte
bun prieten de al lor, Lucia, isteață și îndrăzneață, prietenă foarte bună cu
Maria. Și Ionel care se întelegea cel mai bine cu Tic, care era cel mai mic.
Ei voiau sa plece într-o expediție la Pestera Neagra pentru a crea o harta si a
expune-o la școală, dar,in Peșteră erau râuri, si aveau nevoie de o barca. Ei
cunosteau pe cineva care avea o barca, dar după lungi discuții tot nu a vrut
sa o dea. Au fost nevoiti sa își construiasca una, cand vor ajunge la Peșteră.
Drum obositor, exclus pe Ursu, care era bine antrenat. În peșteră puteau
intra doar 4, asa ca au tras la sorț, nimerind Tic, Maria, Ionel si Victor.
Restu,au ramas sus pentru a verifica împrejurimile si pentru a comunica cu
cei de jos, prin aparatele TFF.
Au connstrui barca,și la intrare totul era ca într-un vis… . Dar dupa un timp,au
primit un mesaj prin aparatul TFF. Aceștia spuneau că Ursu s-a întâlnit cu
Petrăchescu. Dar, ce nu știa nimeni este că după plecarea lui Ursu, de după o
stâncă a apărut un individ cu barbă. El și cu vânătorul plănuiau să afle ce
căutau copiii în peșteră și să-i omoare. Cireșarii din peșteră au ajuns la
capătul acesteia. Victor descoperi un râu care o lua în jos și s-a gândit că
după acel râu mai putea fi ceva. Au coborât și au descoperit o nouă peșteră.
Tot atunci au pierdut barca cu tot cu Țombi. Dar, mai târziu, într-o parte
îngustă a peșterii, au găsit barca de cauciuc a lui Petrăchescu. Cireșarii au
luat-o cu ei.
De la început, drumul lor, conținea conserve, țigări și bănuiau că se mai află
cineva în peșteră cu ei. Primul ar fi fost Petrăchescu(cel care nu a vrut sa dea
barca), dar mai trebuia să fie cu cineva. Vânătorul și bărbosul îi urmăreau de
ceva vreme… .
La un moment dat, peștera se împărțea în două. Victor a propus să continue
în aceeași direcție, dar Ionel l-a contrazis și a ales drumul opus. Așa că a
plecat separat de toți pe drumul lui. Acolo este capturat de cei doi care voiau
să-i facă rău. L-au lovit și după aceea l-au ascuns după un bolovan. Ceilalți,
îngrijorați, au pornit în căutarea lui Ionel.
După ce l-au găsit, acesta le-a spus cine erau urmăritorii. Mai departe de ei
erau vânătorul și bărbosul. Vânătorul a ridicat pistolul spre bărbos și i-a
mărturisit că el este „Expresul Negru”, unul dintre cei mai mari răufăcători de
pe vremea aia. A tras în el, după a plecat, Bărbosul s-a ridicat. Nu a pățit
nimic. Pistolul nu mai avea cartușe. Așa că s-a dus la o cabană din apropiere
să ceară ajutor.
Între timp, Cireșarii au ieșit din peșteră, dar se aflau într-o prăpastie. Atunci
Ursu i-a văzut și i-a salvat cu ajutorul unei frânghii. După aceea, au găsit
vechea lor barcă împreună cu Țombi. Au venit și Dan și Lucia și au povestit
întâmplările prin care au trecut. La un moment dat, Ursu, știind că
Petrăchescu este încă în peșteră, fix în clipa în care era să iasă, l-a blocat
acolo cu un bolovan. Atunci au venit și ajutoarele și i-au mulțumit lui Ursu.
FERMA ANIMALELOR – GEORGE
ORWELL
Acțiunea începe cu rebeliunea animalelor, în care conducătorul porc
Napoleon, împreună cu alte animale, dărâmă regimul opresiv al lui Jones
și preiau conducerea fermei, stabilind “Principiile Animalelor”. Aceste
principii promovează egalitatea, muncă în comun și drepturile animalelor.
La început, animalele trăiesc într-o armonie aparentă și lucrează împreună
pentru a îmbunătăți viața lor. Cu toate acestea, Napoleon și ceilalți porci
preiau treptat controlul și abuzează de puterea lor. Ei încep să se
încadreze în stiluri de viață privilegiate și să ignore principiile de egalitate.
Pe măsură ce timpul trece, Napoleon își consolidează puterea și
manipulează animalele prin propagandă și violență. Animalele muncesc
din ce în ce mai mult, în timp ce porcii conducători își asigură bunăstarea
și luxul. Ei își schimbă regulile în favoarea lor și falsifică istoria pentru a se
proteja.
Pe măsură ce povestea avansează, se poate observa cum Napoleon și
porcii folosesc propagandă și manipulare pentru a menține controlul
asupra celorlalte animale. Ei distorsionează și interpretează în mod
convenabil “Principiile Animalelor” pentru a-și justifica acțiunile. De
asemenea, ei dezvoltă o poliție secretă formată din câini, care intimidează
pe celelalte animale, asigurându-se astfel că nimeni nu îndrăznește să le
conteste autoritatea.
Cu toate că animalele simt că ceva nu este în regulă, frica, manipularea și
lipsa de informații îi împiedică să acționeze în consecință. Napoleon și
porcii se folosesc de această slăbiciune și transformă orice critică sau
îndoieli în acuzații de trădare și amenințări la adresa “revoluției”.
În același timp, Napoleon își dezvoltă relații cu fermierii umani, cu scopul
de a obține beneficii personale pentru el și porcii săi. Ei încheie afaceri și
își trădează propriile principii pentru a câștiga mai mult.
Animalele încep să sufere din ce în ce mai mult. Munca lor devine tot mai
grea, iar condițiile de trai se deteriorează. Napoleon și porcii continuă să
se bucure de privilegii și să se îmbogățească.
Cu toate acestea, există încă o mică speranță de a schimba situația la
ferma animalelor. Câteva animale, precum porcul Snowball, care fusese
anterior unul dintre liderii revoluției, și păsările cântătoare, încearcă să
organizeze o rezistență. Dar, în cele din urmă, Napoleon și susținătorii săi
reușesc să-i îndepărteze și să-i discreditze pe acești critici, astfel încât să
nu mai reprezinte nicio amenințare.
La final animalele realizează că au ajuns într-o situație similară cu cea de
dinainte de revoluție și încep să se întrebe dacă schimbarea a fost cu
adevărat în interesul lor. În rezumat, Napoleon și porcii ajung să
colaboreze cu fermierii umani și să exploateze animalele în moduri la fel
de rele ca înainte.
Astfel, povestea fermei animalelor se încheie cu animalele conștiente de
faptul că revoluția a eșuat și că au ajuns la același nivel de opresiune ca și
înainte de răsturnarea lui Jones. Ele simt regretul că nu au reușit să
păstreze principiile originale și că au fost manipulate și trădate de propriii
lor conducători. Cu toate acestea, este prea târziu pentru a mai schimba
ceva și animalele trăiesc sub opresiunea regimului lui Napoleon.
Cartea rezumată subliniază faptul că puterea corupe și că revoluțiile pot
sfârși în tiranii noi și mai rele decât cele anterioare. Orwell critică
regimurile totalitare și manipularea prin propaganda și falsele promisiuni.
Micul Print – ANTOINE DE SAINT
EXUPERY
MICUL PRINT REZUMAT SCURT
Povestea incepe in desertul Sahara, acolo unde, autorul, pilot de avion,
aterizeaza fortat din cauza unor probleme la motor. Dupa o noapte petrecuta
in pustiul desertului, autorul se trezeste langa el cu un omulet imbracat ca un
print care ii cere sa-i deseneze o oaie. Surprizele se tin lant in legatura cu
ciudata aparitie. Incet-incet, il descoase pe micul print si ii afla povestea.
Venea de pe asteroidul B-612, descoperit in anul 1909 de un astronom
turc. Pe acest asteroid mic pe care traia micul print cresteau tot felul de
plante, dar el avea grija ca in fiecare zi sa scoata baobabii, altfel acestia i-ar fi
ocupat intregul spatiu de pe asteroid. Tot pe asteroid avea si o floare pe o
ingrijea, precum si trei vulcani din care doi erau activi.
In ziua cand a plecat de pe asteroid, se spune ca s-ar fi folosit de niste
pasari calatoare, a udat floarea si a curat hornurile celor trei vulcani, asa sa
fie in siguranta.
Calatoria lui incepe pe o planeta pe care domnea un rege. Acest rege
era trist pentru ca nu avea nici un supus. I-a propus micul print sa-i fie supus,
i-a oferit chiar si functii importante, dar acesta le-a refuzat. Urmatoarea oprire
a fost pe o planeta unde traia un om vanitos, adica mandru foc de
el. Acestuia trebuia sa-i faci tot timpul complimente despre felul cum arata. A
treia planeta, era planeta unde traia un om betiv. El bea pentru ca ii era
rusine. Rusine ca era un betiv. Pe a patra planeta gasi un businessman.
Acesta socotea toata ziua cate stele a cumparat, cati bani castiga pentru a
avea sa mai cumpere alte stele. Pe urmatoarea planeta descoperi un
lampagiu. Planeta era ciudata si ea. Era mica si nu avea decat un felinar, iar
lampagiul trebuia de cate ori se lasa seara sa aprinda felinarul, iar cand
venea dimineata sa-l stinga. A sasea planeta era cea mai mare planeta pe
care o vazuse. Aici locuia un geograf batran care i-a povestit despre planeta
Pamant. Urmatoarea oprire a fost pe Pamant.
Tot acest periplu printre planete si oameni diferiti l-a nedumerit pe
micul print spunandu-i autorului ca pentru el oamenii mari sunt de neinteles,
ca se complica foarte mult cand ar putea face lucrurile sa fie extrem de
simple.
Atunci cand a aterizat pe Pamant s-a intalnit cu un sarpe, apoi a vazut muntii
cei mari, dupa care a intalnit o gradini cu cinci mii de trandafiri la fel cu
floarea pe care el o lasase acasa. Intalni apoi o vulpe care ii ceru sa o
imblanzeasca si cu care se imprieteni. El ii explica vulpii ca degeaba exista o
gradina cu cinci mii de trandafiri daca nu are cine sa o admire. Pentru el
floarea pe care o lasase pe asteroid era cea mai frumoasa.
Urmatorul cu care se intalni pe Pamant era acarul. Dupa acesta urma
intalnirea cu negutatorul. Povestirea intalnilor micului print fu intrerupta de
autor care ii explica ca numai are apa de baut. Atunci printul il conduse prin
desert pana la o fantana. Mare fu mirarea autorului cand descoperi o fantana
in toata puterea cuvantului cu scripete, cu ciutura si cu funie, nu cum sunt in
desert, adica niste gropi cu apa. Scotand apa din fantana micul print ii explica
autorului ce melodie frumoasa canta fantana atunci cand scoti apa din ea.
A doua zi ii spuse ca trebuie sa plece. Se implinise un an de cand aterizase pe
Pamant si calatoria lui se incheia aici. Dar i-a lasat un dar: atunci cand se va
uita la stele, acestea vor rade pentru el cu acelasi ras ca al micului print.
In urmatoarea zi micul print a disparut. Si de atunci de cate ori se uita la
stele, autorul auea parca milioane de clopotei care radeau la el.
Micul print ne-a facut sa vedem importanta lucrurilor marunte si ne-a mai
aratat lumea noastra vazuta cu inima nu cu ochii.
Popa tanda – ioan slavici
Părintele Trandafir, un om foarte învăţat, ajunge preot în satul natal,
Butucani, un sat cu oameni gospodari. Părintele nu rămâne nici doi ani aici
din cauza faptului că este prea direct cu oamenii. El le spune tot ce are pe
inimă, astfel că e mutat în satul Sărăceni. Acesta este un loc aflat între
munţi, cu case dărăpănate şi oameni săraci şi leneşi, iar biserica o ruină.
Dorind să-i îndrepte, părintele le ţine sărăcenenilor predici duminica şi le dă
sfaturi. Enoriaşii nu se schimbă, iar părintele recurge la batjocură şi ocară.
Oamenii încep să se fereasca din calea lui şi îl poreclesc "Popa Tanda". Ei
se duc la protopop, iar apoi la episcopie şi cer un alt preot pentru satul lor.
Episcopul îi dă dreptate părintelui în cele din urmă. Inspirat de divinitate,
părintele începe să muncească din răsputeri pentru a scoate din sărăcie
satul. Se concentrează asupra gospodăriei sale vopsind casa, schimbând
acoperişul, făcând gard şi punând răsaduri. Sărăcenenii îi privesc casa şi
roadele din grădină, spunând că e ceva necurat la mijloc. Încet-încet,
aceştia îl copiază, iar Sărăceni ajunge un sat prosper. După mulţi ani,
preotul Trandafir ajunge bătrân, înconjurat de nepoţi, într-un sat prosper în
care oamenii se roagă pentru sănătatea sa.