Statistică
Statistică
•Postările pe [Link]
• [Link]
• [Link] si orice tutorial de pe youtube despre temele discutate
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link] şi link-urile lor
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
•PLATFORMA [Link]
•Adresa mea de e-mail: [Link]@[Link]
•Prin studenții reprezentanți de serie și de grupe
8-9 cursuri
Elemente de bază
din Statistica
descriptivă
TOTAL – 8-9 seminarii
14 CURSURI
și 14
SEMINARII 5-6 cursuri
Demografie şi
Statistică Socială
5-6 seminarii
[Link]
Citat Conrig
Haley, Wargentin, Sussmilch, Malthus, Sir Francis Galton, Adolphe Quetelet și Florence Nightingale, Fisher,Yule,
Pearson etc.
• Primele înregistrări statistice au fost făcute în antichitate. De exemplu, babilonienii au colectat date demografice și economice în tabele de lut în jurul
anului 2000 î.Hr.. Vechii egipteni au folosit date demografice pentru a efectua recensăminte și pentru a colecta informații despre producția agricolă.
• În Evul Mediu, în Europa, se înregistrau date demografice și economice, în special pentru scopuri fiscale și administrative. Aceste date erau adesea
incomplete și inexacte.
• Dezvoltarea statisticilor a devenit mai sistematică în Europa în timpul Renașterii și al Revoluției Științifice. Figuri precum John Graunt și William
Petty au fost printre primele care au început să colecteze date și să dezvolte metode pentru a le analiza în scopuri demografice și economice. John
Graunt, un comerciant englez, a publicat în 1662 lucrarea "Natural and Political Observations Made upon the Bills of Mortality", în care a analizat datele
privind mortalitatea în Londra și a dezvoltat concepte precum tabelele de mortalitate și ratele de natalitate și mortalitate.
• În secolul al XVIII-lea, statistica a început să se dezvolte ca știință distinctă. Adolphe Quetelet, un statistician belgian, a contribuit la dezvoltarea
statisticii sociale și a introdus concepte precum media aritmetică și deviația standard.
• Statistica oficială: Odată cu creșterea nevoii de date precise pentru guverne și administrații, s-au creat instituții de statistică oficială. De exemplu, în
1833, Guvernul Regatului Unit a înființat Oficiul de Statistică (Office of National Statistics), care a devenit ulterior o referință mondială în colectarea și
publicarea datelor statistice. În 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de înființare a Servciul Statistic Central /Serviciul Român de
Statistică din Țara Românească
• În secolul al XIX-lea, statistica a evoluat ca știință matematică. Statisticieni precum Francis Galton, Karl Pearson și Ronald A. Fisher au dezvoltat
teoria statisticii, introducând concepte precum regresia și testele de hipoteze.
• Statistica în secolul al XX-lea și al XXI-lea: Cu avansul tehnologiei, statistica a devenit mai accesibilă și mai puternică. Dezvoltarea calculatoarelor și
a software-urilor statistice a facilitat analiza datelor. Statistica a devenit o componentă esențială în cercetare, știință, afaceri și guvernare.
• Astfel, istoria statisticii ca știință este marcată de evoluția sa de la înregistrări simple ale datelor la o disciplină complexă și matematică, cu aplicații într-o
gamă largă de domenii. Ea continuă să fie esențială pentru înțelegerea lumii noastre și pentru luarea deciziilor bazate pe date.
STATISTICA
STATISTICA DESCRIPTIVĂ STATISTICA INFERENŢIALĂ -
- sensul mai cunoscut al adoptarea deciziilor pe baza
colectării, datelor care nu provin de la
toate unităţile colectivităţii
organizării, investigate, ci de la o parte a
sintetizării, acestora (eşantion). Cu
ajutorul statisticii inferenţiale,
prezentării şi se pot formula concluzii
descrierii datelor numerice şi valabile, în anumiţi termeni
nenumerice, într-o formă probabilistici, pentru întreaga
convenabilă. colectivitate.
•Fenomene de masă
• Numărul foarte mare de cazuri
individuale
• Tendinţă, legităţi statistice
•Fenomene aleatoare
• Grad mare de variabilitate - Teoria
probabilităţilor
Colectivitate
statistică Unitatea statistică
simplă
Caracteristica (variabila)
Variantă statistică
Continut Mod de Natura
• Timp exprimare variației
Indicator • Spatiu
• Atributive
• Numerice
• Nenumerice
[Link]
statistic • Discrete
• Continue
STATISTICA
Informaţii statistice
2. Prelucrarea 3. Analiza
1. Observarea informațiilor statistică -etapă în
statistică etapă în care datele care sunt verificate
etapa în care se culeg sunt sistematizate şi ipotezele, formulate
date şi informaţii sunt determinaţi concluziile şi
statistice de la indicatorii statistici fundamentate
unităţile colectivităţii primari şi derivaţi, procesele decizionale,
studiate, pentru toate absoluţi şi sintetici iar rezultatele
variabilele de interes care caracterizează comunicate factorilor
fenomenul studiat interesaţi.
2. Analiza cantitativă
a) elaborarea chestionarului
b) colectarea datelor pe o platformă on-line ([Link])
c) curațarea bazei de date și pregătirea ei pentru prelucrare
d) prelucrarea bazei de date in SPSS
e) prezentarea principalelor rezultate sub formă grafică
f) prezentarea indicatorilor statistici generali pe cele mai
importante aspecte urmărite
1. OBSERVAREA
STATISTICĂ
Tipuri de observare după
Obs.
Obs. parţială
[Link]ă Obs. curente periodice Indirectă
(selectivă, Directă (Rpl)
(Rpl) (ECMNM) (ABF,AMIGO,
eşantion)
AIG)
Erori
De
De înregistrare
reprezentativitate
Întâmplătoare Sistematice
Operaţiuni de :
Stabilire
Prezentarea indicatori
Centralizare Grupare în formă statistici
adecvată generalizatori
[Link]
• Simplă (1 caract.)
• Pe grupe (2 sau m.m.)
[Link] – • Simplă
relaţia lui Sturges
• Combinată
[Link]. Constanţa Mihăescu
Academia de Studii Economice Bucureşti
2. PRELUCRAREA DATELOR
OBSERVĂRII (3)
[Link]
în formă • Tabele, grafice, serii statistice
adecvată
[Link]
gresite-corectate-dupa-contestatii-din-ultimii-10-ani-la-aceasta-sesiune/
de
de de ale
coordonare de plan
structură intensitate dinamicii
INDICATORII SIMPLI AI
VARIATIEI
Amplitudinea
• Cum se calculeaza?
– Nivel absolut
A = x max − x min
– Nivel relativ
A x max − x min
A% = ⋅ 100 = ⋅ 100
x x
• Ce inseamna?
– Plaja de valori a seriei
Amplitudinea (2)
• Cum se exprima?
– Nivel absolut: unitatea de masura a caracteristicii studiate
– Nivel relativ: procente
• Cum se foloseste in comparatii?
– Nivel absolut: doar pentru serii ce se refera la aceeasi
variabila
– Cu cat amplitudinea este mai mica, cu atat colectivitatea
este mai omogena
Abaterea termenilor
individuali de la medie
• Cum se calculeaza?
– Nivel absolut
d i = xi − x
– Nivel relativ
di xi − x
di % = ⋅ 100 = ⋅ 100
x x
• Ce inseamna?
– Care este diferența dintre fiecare termen al
seriei si medie
Abaterea termenilor
individuali de la medie (2)
• Cum se exprima?
– Nivel absolut: unitatea de masura a caracteristicii studiate
– Nivel relativ: procente
• Cum se foloseste in comparatii?
– Nivel absolut: doar pentru serii ce se refera la aceeasi
variabila
– Cu cat abaterea este mai mica, cu atat colectivitatea este
mai omogena
Abaterea maxima pozitiva
(caz particular)
• Cum se calculeaza?
– Nivel absolut
– Nivel relativ
• Ce inseamna?
– Care este diferenta dintre maximul seriei
si medie
Abaterea maxima negativa
(caz particular)
• Cum se calculeaza?
– Nivel absolut
– Nivel relativ
• Ce inseamna?
– Care este diferența dintre minimul seriei
si medie
Abaterea intercuartilica
• Cum se calculeaza?
– Q3-Q2=xQ3-xQ2
– Q2-Q1=xQ2-xQ1
– Q3-Q1=xQ3-xQ1
• Ce inseamna?
– diferenta dintre valorile caracteristicii corespunzatoare
fiecarei cuartile
Abaterea termenilor
individuali de la medie (2)
• Cum se exprima?
– unitatea de masura a caracteristicii studiate
• Avantaje
– Evita valorile individuale extreme
– Ofera informatii asupra concentrarii valorilor individuale
GRADUL DE IMPRASTIERE
INDICATORII SINTETICI
AI VARIATIEI
Abaterea medie absoluta
• Cum se calculeaza?
– Seria simplă
d=
∑ x i −x
n
– Seria de frecvenţe
d=
∑ x − x ⋅n
i i
∑n i
• Ce înseamnă?
– Care este diferența medie dintre toate valorile
individuale si medie
Abaterea medie absoluta (2)
• Cum se exprima?
– unitatea de masura a caracteristicii studiate
• Dezavantaj
– Acorda aceeasi importanţă, atat abaterilor mici, cât si celor
mari, importanţă diminuată sau amplificată in functie de
frecventa
Varianța (dispersia)
• Cum se calculeaza?
– Seria simpla
σ 2
=
∑ (x i −x )
2
n
– Seria de frecvenţe
σ 2
=
∑ (x − x) i
2
⋅ ni
∑n i
• Ce inseamna?
– media patratică a abaterilor dintre
valorile individuale si medie
Varianţa (2)
• Cum se exprima?
– NU ARE UNITATE DE MASURA!
• Avantaj
– Acorda o importanta mai mare abaterilor consistente de la
nivelul mediu
Varianţa – calcul simplificat
numai pentru seriile de frecvență pe intervale egale de variație
INDICATORII ASIMETRIEI
Asimetria distribuției arata: distribuția valorilor in raport cu
indicatorii tendinței centrale
asimetrie pozitiva: majoritatea valorilor sunt concentrate in zona
valorilor mici (spre stanga); majoritatea membrilor unei populatii
inregistreaza un nivel scazut al caracteristicii respective, ex. distributia
persoanelor dupa venit
• Cum se interpreteaza?
– Kas=0 repartiție perfect simetrică sau normală (nu există
asimetrie)
– -0,3<Kas<+0,3 asimetrie moderată
– Kas<0 asimetrie negativă sau de dreapta
– Kas>0 asimetrie pozitivă sau de stânga
Nivelul (a)simetriei se poate dimensiona, folosind coeficientul de
asimetrie (engl. skewness); din perspectiva asimetriei, distribuțiile
se clasifica in:
Una din sarcinile analizei statistice constă în determinarea tendinţei în evoluţia fenomenelor
social – economice. Se subînţelege că este vorba de evoluţia în timp a fenomenelor (trendul), aspect ce
constituie conţinutul definitoriu al „procesului social – economic”. Însăşi formularea uzuală de „analiză a
fenomenelor şi proceselor social – economice” – obiect principal al preocupărilor statisticii – confirmă
legătura organică dintre aceste două elemente.
Informaţiile necesare analizei „tendinţei” se prezintă sub forma aşa numitelor „serii cronologice”
(serii dinamice).
În analiza seriilor cronologice şi în fundamentarea sistemului de indicatori utilizaţi în acest scop
trebuie să avem în vedere următoarele particularităţi:
- variabilitatea termenilor este funcţie de caracteristica „timp”, fiind determinată de influenţa
unor factori esenţiali care definesc tendinţa de evoluţie a fenomenului studiat (trendul), peste care se
suprapune influenţa unor factori întâmplători sau cu caracter sezonier, responsabili de abaterile mai mult
sau mai puţin consistente faţă de trend.
- omogenitatea şi comparabilitatea termenilor seriei, determinate de faptul că fenomenele
studiate sunt rezultatul acţiunii aceloraşi legităţi statistice cu caracter obiectiv, sunt exprimate prin
intermediul unor informaţii culese şi prelucrate în baza aceloraşi principii metodologice şi se exprimă în
aceleaşi unităţi de măsură.
- interdependenţa termenilor seriei cronologice confirmă caracterul de continuitate. Nivelul
fiecărui termen al seriei este dependent de nivelul valorilor caracteristicii înregistrate în perioadele sau
momentele anterioare şi influenţează, într-o măsură semnificativă, nivelul termenilor următori. Acest fapt
impune luarea în considerare, în procesul analizei trendului a fenomenului de autocorelaţie.
Informaţiile ce constituie o serie cronologică pot viza un anumit moment sau să se refere la
anumite perioade. Corespunzător, vom deosebi:
- serii dinamice de momente;
- serii dinamice de intervale.
În cazul seriei de momente, mărimile componente descriu colectivitatea supusă observării sau
fenomenul investigat în maniera de „stoc” la un moment dat (moment de referinţă). Seria de intervale
abordează informaţia în sensul de flux continuu. Ca urmare, termenii seriei cronologice de momente nu
pot fi însumaţi, conţinând un număr mare de unităţi ale colectivităţii care coexistă la momente diferite.
Exemplu: efectivul populaţiei unui oraş la începutul fiecărui an calendaristic, sau stocurile de combustibil
în termocentrale la începutul fiecărei luni a anului.
Termenii seriei cronologice de intervale pot fi însumaţi, aceştia sintetizând manifestarea unor
fenomene ale căror rezultate pot fi cumulate. Exemplu: evoluţia numărului de apartamente date în
folosinţă în cursul unei anumite perioade sau evoluţia volumului vânzărilor produselor alimentare pe
trimestre ale anului sau pe ani calendaristici.
Ca şi seriile de variaţie, seriile cronologice pot fi exprimate prin mărimi absolute, mărimi relative
şi mărimi medii, funcţie de specificul fenomenului analizat.
Trebuie precizat că indicatorii de nivel ai seriei cronologice constituie baza de calcul pentru
ceilalţi indicatori derivaţi (absoluţi, relativi şi medii).
Modificarea (sporul) absolută se simbolizează prin litera „Δ” şi se stabileşte ca diferenţă a două
niveluri absolute.
În funcţie de baza de comparare se poate calcula:
- modificarea (sporul) absolută cu bază fixă:
∆i / 0 = Yi − Y 0
- modificarea (sporul) absolut cu bază mobilă (în lanţ):
∆i / i−1 = Yi − Yi−1
K
Este evidentă relaţia: ∑
i =1
∆i / i−1 = ∆K / 0
În unele situaţii, modificarea nivelului de la o perioadă la alta se face în sensul creşterii (+) şi
justifică denumirea de „spor”, în altele nivelul absolut manifestă tendinţa de scădere, deci rezultatul
calculului va avea semnul minus (-) 1.
b. Indicatorii relativi ai seriilor dinamice se obţin ca raport între doi termeni ai seriei şi îşi
propun să măsoare modificarea relativă de la o perioadă la alta (de la un moment la altul).
Indicele de dinamică (indicele ritmului de creştere), se poate exprima în cifre absolute sau în
procente şi indică de câte ori a crescut (scăzut) nivelul caracteristicii în perioada (momentul) t i ,
comparativ cu nivelul înregistrat într-o perioadă (moment) considerată bază de comparare:
- indicele de dinamică cu bază fixă:
1
Deoarece, în majoritatea cazurilor, dinamica fenomenelor social-economice înregistrează tendinţă de creştere, în
practică se utilizează foarte des termenul exclusiv de “spor absolut”.
= Yi ⋅100
IY i/0
Y0
- indicele de dinamică cu bază mobilă:
= Y i
⋅ 100
IY i / i −1
Y i −1
Se demonstrează uşor că produsul indicilor de dinamică cu bază mobilă este egal cu indicele de
dinamică cu bază fixă:
K
IY = ∏I
i =1
K/0 Y i / i −1
La fel de uşor de intuit este şi faptul că, „indicele de dinamică” cu bază mobilă pentru un anumit
moment (perioadă) poate fi determinat ca raport al indicilor de dinamică cu bază fixă calculaţi pentru
momentul (perioada) de referinţă şi pentru momentul (perioada) imediat anterior:
I
IY = Y i/0
IY
i / i −1
i −1 / 0
Ritmul modificărilor (ritmul sporului), este funcţional corelat cu indicele de dinamică. Însuşi
modul de calcul confirmă acest fapt. Ritmul modificărilor (ritmul sporului sau ritmul de creştere) se
calculează în două moduri:
- prin scăderea din indicele ritmului de creştere a cifrei 1 (100 dacă exprimarea se face în
procente):
R Y = IY − 1 sau R Y (%) = IY (%) − 100
- prin raportarea modificării absolute (sporului absolut) la nivelul termenului seriei ce
îndeplineşte calitatea de bază de comparare:
∆
R Y = ⋅ 100 , în care:
Y ic
=
∆Y i / i −1
⋅ 100 = Y i
− Y i −1
⋅ 100 = I − 100
RY Yi Y i / i −1
i / i −1
Y i −1
−1
În cazul ritmului de creştere, relaţia de egalitate dintre produsul ritmurilor cu bază mobilă şi
ritmul cu bază lanţ al ultimei perioade, nu este valabilă.
Valoarea absolută a unui procent din ritmul de creştere aparţine indicatorilor relativi prin
modul de calcul (deşi se exprimă în aceleaşi mărimi în care sunt exprimate nivelurile absolute ale seriei).
Ea se determină ca „valoare absolută” cu bază fixă şi cu bază mobilă:
- cu bază fixă:
∆Y Y0
AY = i/0
=
i/0
RY ⋅ 100 100
i/0
- cu bază mobilă:
∆Y Y
AY = i / i −1
= i −1
i / i −1
RY ⋅100 100
i / i −1
în care:
AY = valoarea absolută a unui procent din ritmul creşterii.
κ Aplicaţie practică:
Consumul anual de energie termică pentru gospodăriile populaţiei din localitatea „A”, în perioada
1999 – 2003, a evoluat aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos.
Calculul indicatorilor absoluţi şi relativi ai dinamicii consumului de energie termică în perioada
1999 – 2003 a respectat relaţiile precizate anterior.
În cazul valorii absolute a unui procent din ritmul creşterii cu bază fixă, nu este nevoie să se
efectueze calcule, valoarea fiind constantă pentru întreaga perioadă:
Y 200
Ai / 0 = 1000 = 100 = 2 Gcal
c) Indicatorii medii ai seriei cronologice, au rolul de a sintetiza într-o singură mărime ceea ce
este esenţial în tendinţa de evoluţie a fenomenelor social-economice. În determinarea acestora se ţine
seama de toţi termenii seriei cronologice, indiferent dacă aceşti termeni se prezintă sub forma unor
mărimi absolute, mărimi relative sau mărimi medii.
Principalii indicatori cu caracter de medie, specifici seriilor cronologice sunt:
- nivelul mediu al seriei cronologice;
- modificarea medie absolută (sporul mediu);
- indicele mediu de dinamică (indicele mediu de creştere);
- ritmul mediu al dinamicii (ritmul mediu al sporului).
Nivelul mediu al seriei cronologice ţine seama de toţi termenii seriei şi se determină în funcţie de
specificul acesteia: serie de intervale sau serie de momente.
În cazul seriei cronologice de intervale nivelul mediu al seriei se determină ca medie aritmetică
simplă (cu obligativitatea egalităţii intervalelor):
n
∑Y i
Y= i =0
n +1
Pentru a înţelege corect sistemul de notaţii ce va fi folosit, redăm în schema de mai jos, poziţia
termenilor seriei cronologice, scala timpului şi identificarea mărimii intervalelor de timp:
Y0 Y1 Y2 Y3 Y4 Termenii seriei cronologice
de momente
Scala timpului
1I 1 IV 1 VII 1X 31 XII
t1 t2 t3 t4 Mărimea intervalelor
Reluând din exemplu anterior informaţiile cu privire la consumul de energie termică pentru
gospodăriile populaţiei din localitatea „A”, în perioada 1999 – 2003, ţinând seama că suntem în prezenţa
unei serii cronologice de intervale, determinăm:
+ + + +
Y = Y0 Y1 Y2 Y3 Y4 =
1085
= 217 mii Gcal
n +1 5
Putem afirma deci că, în perioada 1999 – 2003, locuitorii localităţii „A” au beneficiat de un
consum mediu anual de energie termică de 217 mii Gcal.
În cazul seriei de momente, atunci când intervalele dintre momente sunt egale, nivelul mediu se
determină ca medie cronologică simplă:
Y 0
+ Y1 + Y2 + ... + Yn −1 + Y n
Y= 2 2
n
Dacă suntem în prezenţa unei serii de momente separate de intervale inegale de timp, suntem
obligaţi să utilizăm drept ponderi pentru termenii seriei, duratele variabile dintre momente, folosind deci
media cronologică ponderată:
t t +t t +t t
Y0 21 + Y2 1 2 2 + ... + Yn −1 n −12 n + Yn 2n
Y=
t1 + t 2 + ... + t n −1 + t n
Se poate constata faptul că în cazul mediei cronologice ponderate, fiecare termen al seriei se
ponderează cu semisuma timpilor ce-l separă de termenii vecini (primul şi ultimul termen al seriei nu au
intervale de timp la stânga şi respectiv, la dreapta).
Se poate demonstra că, atât media cronologică simplă, cât şi media cronologică ponderată sunt
variante ale mediei aritmetice simple sau ponderate (medii generale din mediile parţiale).
∑∆ i / i −1
∆= i =1
n
Ţinând seama de relaţia dintre sporurile absolute cu bază mobilă şi cu bază fixă, modificarea
medie absolută se poate determina pe baza relaţiei:
∆ = ∆ n / 0 = Y n Y0
−
n n
deci prin raportarea sporului absolut cu bază fixă al ultimului termen la numărul intervalelor.
Concluziile desprinse pe baza modificării medii absolute (sporului mediu) trebuie formulate cu
mare atenţie, deoarece indicatorul, ţinând seama de fapt numai de primul şi ultimul termen al seriei, poate
descrie corect fenomenul numai în cazul unei evoluţii aproximativ uniforme (evoluţie de tip liniar, în
progresie aritmetică).
Dacă modificările absolute cu bază mobilă manifestă diferenţe semnificative, modificarea medie
absolută este un indicator neconcludent.
Indicele mediu de dinamică (indicele mediu de creştere) arată de câte ori creşte sau scade, în
medie, nivelul unui fenomen, pe parcursul unei anumite perioade. Acest indicator mediu se determină ca
medie geometrică din produsul indicilor de dinamică cu bază mobilă:
I=n ∏ IY i / i −1
sau, în baza relaţiei dintre indicii de dinamică cu bază mobilă şi cei cu bază fixă, prin extragerea rădăcinii
de ordinul „n” din indicele de dinamică cu bază fixă al ultimei perioade:
I=n =n Y n
IY n/0
Y 0
Rezultă că indicele mediu de dinamică depinde de fapt de nivelul primului şi ultimului termen al
seriei. El este concludent numai dacă indicii cu bază mobilă manifestă o anumită constanţă, cu alte
cuvinte, dacă evoluţia fenomenului este de tip exponenţial, fără abateri semnificative de la trend.
κ În exemplul anterior, indicele mediu de dinamică se determină astfel:
I 2003/1999 = ( )
4 1,05 ⋅ 1,0238 ⋅ 1,0233 ⋅ 1,0909 = 4 1,2 = 1,2 1/ 4
rezultă:
lg I = ¼ lg (1,2) = ¼ ⋅ 0,07918 = 0,019795
de unde, prin antilogaritmare rezultă:
I = 1,0465 sau 104,65%
Ritmul mediu de dinamică, sau rata medie de creştere (descreştere), indică cu cât a crescut
(scăzut) în medie, în perioada analizată, nivelul fenomenului. El se determină prin scăderea cifrei 1 sau
100 din indicele mediu de dinamică:
R = I − 1 sau R = I(%) − 100
În exemplu nostru:
R = 1,0465 − 1 = 0,0465
Acest ritm mediu de dinamică ne permite să afirmăm că în perioada 1999 – 2003 populaţia
localităţii „A” a beneficiat de o creştere a cantităţii de energie termică, cu un ritm de 4,65%, în medie pe
an.
Seria cronologică, prin termenii săi, evidenţiază modul în care evoluează un anumit fenomen
social-economic. Specificul evoluţiei este determinat de acţiunea simultană a trei categorii de factori:
- factori esenţiali, ce imprimă tendinţa de evoluţie (trendul) de o manieră capabilă să permită
formularea unei anumite legităţi statistice, cu caracter obiectiv, stabilă ca formă de manifestare, pe o
anumită perioadă de timp;
- factori sezonieri şi ciclici, care determină anumite abateri de la trend, într-un sens sau altul şi
care se manifestă prin oscilaţii intermitente, dar cu o anumită regularitate de apariţie;
- factori întâmplători, neesenţiali, foarte numeroşi şi greu identificabili şi care sunt responsabili
de o parte din deviaţiile termenilor seriei de la tendinţa legică (variaţii reziduale).
Sarcina statisticii este aceea de a identifica fiecare dintre cele trei categorii de factori, de a le izola
pe cât posibil influenţa în scopul cuantificării acesteia şi de a formula predicţii privind evoluţia probabilă,
pe termen scurt, mediu şi lung, a fenomenului studiat.
Aspectul fundamental al analizei seriei cronologice, în contextul semnalat anterior, reprezintă
tendinţa evoluţiei, determinarea trendului. În esenţă, această cerinţă se rezolvă cu ajutorul unor metode
mai simple sau mai complexe, care presupun înlocuirea termenilor bruţi ai seriei cronologice (Y i ) ce
subsumează influenţa în timp a tuturor factorilor, cu termeni calculaţi ( Y i ) ce reţin numai influenţa
factorilor esenţiali şi care imprimă tendinţa de evoluţie (trendul) 2.
Estimarea tendinţei generale de evoluţie este cunoscută sub denumirea de „ajustare” a seriei
cronologice şi se realizează cu metode mecanice şi metode analitice.
2
Analiza “trendului” ridică aceleaşi probleme ca analiza regresiei pentru seriile de distribuţie. Se realizează, de fapt,
o analiză de regresie pentru serii cronologice, problematica analizei fiind, în general, identică cu cea a regresiei
statistice.
În categoria metodelor de ajustare mecanică se include:
- metoda grafică;
- metoda mediilor mobile (MMM);
- metoda variaţiei medii absolute (sporului mediu) (MSM) şi a indicelui mediu de dinamică
(MIM).
Metodele de ajustare analitică, au un grad de obiectivitate şi precizie mai ridicat, trendul fiind
identificat prin intermediul unor funcţii matematice de trend.
a) metoda grafică de identificare a tendinţei constă în reprezentarea termenilor seriei cronologice
într-un sistem de axe coordonate, în care pe axa ordonatelor se identifică valorile seriei cronologice (Y i ),
iar pe axa absciselor se precizează momentele sau perioadele de observare. În spaţiul graficului vom
regăsi perechile de valori corespondente (Y i , t i ), reprezentate prin puncte.
Modul în care sunt dispuse punctele în grafic oferă cercetătorului posibilitatea de a identifica
tendinţa evoluţiei fenomenului (forma şi sensul) şi de a trasa vizual chiar o anumită funcţie de trend pe
care o consideră cea mai potrivită. Se are în vedere, în operaţiunea de trasare a funcţiei, realizarea
obiectivului minimizării abaterilor pătratice ale valorilor empirice faţă de valorile corespondente ce ar
putea fi determinate prin intermediul funcţiei de tendinţă. Folosind facilităţile oferite de calculatorul
electronic - graficul de tendinţă cât şi alegerea funcţiei prin metode iterative - se obiectivizează foarte
mult rezultatele metodei grafice.
b) metoda mediilor mobile prezintă un grad de obiectivitate mai ridicat în aprecierea tendinţei de
evoluţie bazându-se, de fapt, pe proprietatea mediei aritmetice de anihilare a influenţei factorilor
întâmplători şi parţial a celor sezonieri. Mediile mobile sunt, de fapt, medii aritmetice parţiale, calculate
dintr-un număr de termeni (minimum trei şi maximum nouă) şi care înlocuiesc termenii reali în analiza
evoluţiei. Denumirea de medii mobile provin de la faptul că termenii din care se calculează „glisează” pe
serie. Numărul de termeni din care se calculează mediile mobile se stabileşte în funcţie de periodicitatea
oscilaţiilor observate prin reprezentarea grafică şi este o „decizie” care depinde şi de experienţa şi „flerul”
cercetătorului.
Mediile mobile pot fi calculate dintr-un număr de termeni impar, situaţie în care media aritmetică
simplă calculată, înlocuieşte termenul central, fără a fi nevoie de alte operaţii suplimentare. În cazul în
care se optează pentru un număr par de termeni, primele medii parţiale se vor plasa între doi termeni din
zona centrală, fiind nevoie să se efectueze suplimentar operaţiunea de „centrare” a primelor medii
mobile.
5 Y4 Ŷ 4
= (Y 3 + Y 4 + Y 5 ) : 3
6 Y5 -
Valori ajustate cu
Ordinea termenilor Medii mobile intermediare ajutorul mediilor
Yi
în serie (i) calculat din patru termeni:
mobile: Ŷi
1 Y0 -
2 Y1 Y 1 = (Y0 + Y1 + Y2 + Y3 ) : 4 -
3 Y2 Y 2 = (Y1 + Y2 + Y3 + Y4 ) : 4 Ŷ = (Y + Y ) : 2
1 1 2
4 Y3 Y 3 = (Y2 + Y3 + Y4 + Y5 ) : 4 Ŷ = (Y + Y ) : 2
2 2 3
5 Y4 -
6 Y5 -
În ambele situaţii, seria ajustată ( Ŷi ) va avea un număr de termeni mai redus decât seria iniţială
(Y i ), ceea ce poate constitui un impediment pentru analiză.
Numărul termenilor seriei care se pierd în procesul de ajustare se determină cu ajutorul relaţiilor:
n̂ = n − (n '−1) , în cazul mediilor mobile calculate dintr-un număr de termeni „impar”;
n̂ = n − n ' , în cazul mediilor mobile determinate dintr-un număr „par” de termeni.
în care:
n̂ = numărul termenilor seriei ajustate;
n = numărul termenilor seriei reale;
n’ = numărul termenilor din care se calculează mediile mobile.
c) metoda sporului mediu şi indicelui mediu de dinamică exprimă cu mai multă claritate
tendinţa de evoluţie, uniformizând „trendul” prin eliminarea influenţei factorilor sezonieri şi întâmplători,
prezentând însă inconvenientul că valorile ajustate depind de fapt de nivelul primului şi ultimului termen
ai seriei reale 3.
Metoda variaţiei absolute medii sau metoda sporului mediu se utilizează în cazurile în care
evoluţia fenomenului are sensul unei „progresii aritmetice” (evoluţie uniformă liniară). Numărul
termenilor seriei ajustate rămâne identic cu cel al seriei reale. De asemenea, primul şi ultimul termen al
seriei ajustate coincide cu primul şi respectiv ultimul termen al seriei reale:
Ŷ0 = Y0
Ŷ = Y + ∆
1 0
Ŷ2 = Y0 + 2∆ = Ŷ1 + ∆
Ŷ = Y + 3∆ = Ŷ + ∆
3 0 2
. . . .
. . . .
. . . .
Ŷn = Y0 + n∆ = Ŷn −1 + ∆ = Yn
3
O anumită ameliorare a acestui inconvenient se poate obţine prin împărţirea seriei totale în subserii, după o
competentă analiză a factorilor esenţiali de influenţă.
Metoda indicelui mediu de dinamică, se utilizează în cazul în care indicii de dinamică cu bază
mobilă sunt aproximativ egali (evoluţie de tip exponenţial).
Modalitatea de ajustare seamănă cu ajustarea prin „spor mediu” cu diferenţa că apar
operaţiuni de multiplicare progresivă a termenilor seriei şi nu de adunare:
Ŷ0 = Y0
Ŷ = Y ⋅ I
1 0
Ŷ = Y ⋅ I = Ŷ ⋅ I
2
2 0 1
Ŷ = Y ⋅ I = Ŷ ⋅ I
3
3 0 2
. . . .
. . . .
. . . .
= Y0 ⋅ I = Ŷn −1 ⋅ I = Yn
n
Ŷ n
Un exemplu de ajustare a tendinţei de evoluţie a populaţiei cu ajutorul sporului mediu şi
indicelui mediu de dinamică se regăseşte în partea a II-a (Demografie).
d) metodele analitice de determinare a trendului au gradul cel mai ridicat de acurateţe şi, ca
urmare, prezintă cea mai mare încredere. Aceste metode operează ajustarea seriilor cronologice prin
intermediul funcţiilor matematice de trend. În determinarea parametrilor funcţiilor matematice de
tendinţă se iau în considerare toate valorile seriei cronologice.
Indiferent de funcţia utilizată, operează principiul celor mai mici pătrate conform căruia
obiectivul urmărit prin ajustare este minimizarea sumei abaterilor pătratice dintre valorile reale şi cele
determinate pe baza funcţiei:
∑ (Y i − Ŷ i )
2
= min .
Acest obiectiv poate deveni şi un criteriu de alegere a funcţiei care exprimă cel mai corect
tendinţa de evoluţie a fenomenului.
Printre cele mai utilizate funcţii de trend, pe care le regăsim în practică, amintim:
- funcţia liniară: Ŷ = a + b ⋅ t
- funcţia exponenţială: Ŷ = ab t
- funcţia parabolică: Ŷ = a + bt + ct 2
b
- funcţia hiperbolică: Ŷ = a +
t
K
- funcţia logistică: Ŷ = − at + b
1+ e
În toate ecuaţiile de trend „t” reprezintă variabila timp, echivalentul variabilei „x” din seriile
statistice de distribuţie. De altfel, sistemul de ecuaţii normale pentru determinarea parametrilor diverselor
funcţii de tendinţă este similar celui utilizat în analiza regresiei statistice.
Ajustarea seriilor cronologice serveşte calculelor de interpolare (determinarea unor valori
necunoscute în limita perioadei la care se referă seria cronologică). De asemenea, în special pe baza
funcţiilor de tendinţă, dar şi a sporului mediu şi indicelui mediu de dinamică, se pot face extrapolări ale
tendinţei de evoluţie (stabilirea unor valori teoretice care prefigurează evoluţia probabilă a fenomenului în
perioada următoare), extrapolări care se pot constitui în prime variante de prognoză a proceselor social –
economice.
1.5.3. ANALIZA SEZONALITĂŢII
În evoluţia fenomenelor social-economice se pot constata abateri de la trend, într-un sens sau
altul, cu anumită regularitate. Aceste abateri se datorează aşa numitei componente sezoniere, având de
cele mai multe ori caracter obiectiv, cu implicarea unor factori esenţiali.
Pentru procesul de conducere şi organizare a activităţii, în special în sfera serviciilor, este
importantă cunoaşterea sezonalităţii fenomenelor.
Sezonalitatea este determinată, în principal, de succesiunea anotimpurilor. Cine nu a sesizat faptul
că activitatea în construcţii se diminuează în timpul iernii, pentru a se amplifica în sezonul de vară?
Activitatea în agricultură înregistrează, de asemenea, o puternică sezonalitate. Consumul populaţiei şi în
special, structura acestuia, incidenţa diverselor afecţiuni asupra stării de sănătate şi chiar fenomenele
demografice manifestă o sezonalitate marcată.
Statistica trebuie să localizeze sezonalitatea şi să cuantifice intensitatea acesteia. În acest scop,
reprezentarea grafică a evoluţiei şi calculul indicilor de sezonalitate s-au impus în practică prin
facilitate şi obiectivitate în măsurarea sezonalităţii.
Indicii de sezonalitate se determină prin două metode:
metoda mediei aritmetice;
metoda mediilor mobile.
Pentru a diminua la maximum influenţa unor factori întâmplători, accidentali asupra sezonalităţii
se recomandă utilizarea informaţiilor referitoare la un anumit fenomen, structurate pe luni ale anului sau
cel mult pe trimestre, pe a perioadă de 3 – 5 ani consecutivi.
Metodologia de calcul al indicilor de sezonalitate este relativ simplă:
informaţiile corespunzătoare lunilor anului sau trimestrelor permit determinarea unui nivel
mediu, lunar sau trimestrial, pentru fenomenul a cărui sezonalitate se intenţionează a fi
studiată.
mediile lunare (trimestriale) considerate a fi medii parţiale, permit determinarea nivelului
mediu lunar (trimestrial) al fenomenului sau colectivităţii, având în vedere însă întregul an
(medie generală a mediilor parţiale).
Media generală poate fi calculată şi prin raportarea nivelului totalizat al seriei la numărul lunilor
calendaristice (trimestrelor) incluse în analiză.
- indicii de sezonalitate, reprezintă raportul dintre media fiecărei luni (trimestru) şi media
generală (lunară sau trimestrială) şi se exprimă, de regulă, în procente.
În cazul existenţei sezonalităţii, perioadele cu sezonalitate marcată se vor abate mai consistent de
la media generală (nivelul 100).
Utilizarea „mediilor mobile” pentru determinarea indicilor de sezonalitate are drept scop să
anihileze eventuala influenţă a componentelor de trend (tendinţă) asupra sezonalităţii. În acest scop, seria
datelor se supune procedeului de ajustare prin „medii mobile” din trei sau patru termeni, şi se stabileşte un
raport de mărime între termenii reali şi termenii obţinuţi în urma ajustării Yi . Aceste rapoarte se
Ŷi
folosesc în determinarea indicilor de sezonalitate, conform metodologiei enunţate anterior.
κ Aplicaţie practică:
Pentru analiza sezonalităţii în consumul de energie termică dispunem de următoarele informaţii
cu privire la consumul trimestrial, în perioada 2001 – 2003:
∑Y = =
86 + 92 + 105 283
i
= = 94,333 mii Gcal.
Y n i Y 3 3 1
i
∑
Y= Y =
94,333 + 34 + 22 + 74,667 225
i
= = 56,25 mii Gcal.
n 4 4
Y=
∑Y i
=
283 + 102 + 66 + 224 675
= = 56,25 mii Gcal.
∑n i
12 12
= Y i 100
94,333
I S
100 = 167,7%
I SI
=
Y 56,25
74,667
I SIV = 56,25 100 = 132,8%
Indicii de sezonalitate confirmă o dependenţă semnificativă a consumului de energie termică de
trimestrul la care ne raportăm. Cel mai mare consum se înregistrează în trimestrul I, depăşind cu 67,7%
media anuală. În schimb, în trimestrul III consumul reprezintă numai 39,1% din medie.
Dacă vrem să calculăm indicii de sezonalitate, după ajustarea prealabilă a termenilor seriei cu
ajutorul mediilor mobile, putem urmări calculele în tabelul de mai jos:
Sume
Raport comparativ: Yi pentru Medii trimestriale Indici de
(τi )
Trimestrul Ŷi sezonalitate I S
medii
(%)
2001 2002 2003 parţiale
I - 1,423 1,472 2,895 1,4475 154,3
II 0,719 0,683 0,638 2,040 0,6800 72,5
III 0,581 0,469 0,467 1,517 0,5057 53,9
IV 1,113 1,125 - 2,238 1,1190 119,3
Total - - - r = 0,93805 400,0
Metodologia determinării mediilor mobile a fost prezentată anterior. Pentru motive de facilitate a
calculului ne propunem să determinăm mediile mobile din trei termeni, folosind datele din tabelul
anterior:
86 + 35 + 25 146
Ŷ1 = 3
=
3
= 48,667 → corespunde trimestrului al II-lea din 2001
35 + 25 + 69 129
Ŷ2 = 3
=
3
= 43 → corespunde trimestrului al III-lea din 2001
25 + 69 + 92 186
Ŷ3 = 3
=
3
= 62 → corespunde trimestrului al IV-lea din 2001
. . . .
. . . .
. . . .
105 + 34 + 21 160
Ŷ9 = 3
=
3
= 53,33 → corespunde trimestrului al II-lea din 2003
34 + 21 + 80 135
Ŷ10 = 3
=
3
= 45 → corespunde trimestrului al III-lea din 2003
Rapoartele comparative Yi +1 sunt prezentate în tabelul de calcul:
Ŷi
Y2 = 35 = 0,719 → corespunde trimestrului al II-lea din 2001
Ŷ1 48,667
Y 3
=
25
= 0,581 → corespunde trimestrului al III-lea din 2001
Ŷ 2
43
Y11
=
21
= 0,467 → corespunde trimestrului al III-lea din 2003
Ŷ
10
45
Primul şi ultimul termen al seriei cronologice nu au corespondent în rapoarte comparative,
deoarece pentru trimestrul I al anului 2001 şi trimestrul IV al anului 2003 nu avem medii mobile.
Indicii de sezonalitate, determinaţi prin metoda mediilor mobile, atenuează uşor sezonalitatea,
fără a contrazice concluziile desprinse anterior.
Pentru studii prospective sunt argumente în favoarea determinării indicilor de sezonalitate cu
ajutorul mediei mobile.
*
* *
Studiul seriilor cronologice este foarte complex. Apreciam că de fapt, seriile cronologice se
deosebesc de seriile de distribuţie prin aceea că includ suplimentar componenta sezonalităţii, pe lângă
determinarea factorilor esenţiali şi a celor cu acţiune întâmplătoare. Statistica dispune de suficiente
mijloace de separare şi cuantificare a influenţei celor trei categorii de factori asupra tendinţei de evoluţie a
fenomenelor social-economice. Cu mare succes se aplică, în analiza seriilor cronologice, metodele de
analiză dispersională.
Aspectele de corelaţie şi analiza covarianţei sunt mult mai complexe în cazul seriilor cronologice,
fundamentarea ştiinţifică pentru studiul acestora fiind de cea mai mare importanţă[Link] cu lejeritate
mecanică, nefundamentată a seriilor cronologice poate compromite grav veridicitatea concluziilor.
4 În materialul de faţă au fost prezentate numai metode de analiză cu aplicare curentă, în limitele solicitate de nevoile de
cunoaştere ale celor cărora li se adresează manualul. Pentru cei interesaţi în aprofundarea studiului recomandăm lucrarea:
“Statistica pentru managementul afacerilor”, Editura Economică, colectiv de autori.
CURS
SERII CRONOLOGICE (SCR) sau SERII DE TIMP
SCr - PARTICULARITATI
[Link] termenilor = funcție de
TIMP, fiind determinată de influenţa unor factori esenţiali care definesc
tendinţa de evoluţie a fenomenului studiat (trendul), peste care se suprapune
influenţa unor factori întâmplători sau cu caracter sezonier, responsabili de
abaterile mai mult sau mai puţin consistente faţă de trend.
2. Omogenitatea si comparabilitatea
datelor - fenomenele studiate sunt rezultatul acţiunii aceloraşi legităţi
statistice cu caracter obiectiv, sunt exprimate prin intermediul unor informaţii
culese şi prelucrate în baza aceloraşi principii metodologice şi se exprimă în
aceleaşi unităţi de măsură.
3. Interdependența termenilor –
continuitate - Nivelul fiecărui termen al seriei este dependent de
nivelul valorilor caracteristicii înregistrate în perioadele sau momentele anterioare
şi influenţează, într-o măsură semnificativă, nivelul termenilor următori.
Tipuri de SCr
SCR DE MOMENTE (STOC) = mărimile componente
descriu colectivitatea supusă observării sau fenomenul investigat în maniera de
„stoc” la un moment dat (moment de referinţă).
Cum se masoară?
• unitatea de masură a variabilei analizate
Ce inseamnă?
•Indicatori de nivel – nivelul înregistrat
pentru variabila analizată la un moment
dat
•Modificarea absolută – cu câte unităţi s-a
modificat (+creștere sau -scădere)nivelul absolut
în perioada curentă faţă de perioada de referinţă
INDICATORI RELATIVI
Raport intre doi termeni ai seriei
• Indicele de dinamică y
• Baza fixă I t /1 = t ⋅100
y1
yt
• Baza mobilă I t t −1 = ⋅ 100
y t −1
n
• ATENŢIE! ∏I
t =2
t / t −1 = I n /1
INDICATORI RELATIVI (2)
Care sunt şi cum se calculează?
•Ritmul modificărilor
∆ t /1
• Baza fixă Rt /1 = ⋅100 = (I t /1 − 1) ⋅100
y1
∆ t / t −1
• Baza mobilă Rt t −1 = ⋅ 100 = (I t t −1 − 1) ⋅ 100
y t −1
•Valoarea absolută a unui procent din
ritmul modificării
∆ t /1 y1
• Baza fixă At / 0 = % =
Rt /1 100
∆ t t −1 y t −1
• Baza mobilă At t −1 = % =
Rt t −1 100
INDICATORI RELATIVI (3)
Cum se masoara?
Ce inseamnă?
∑ yt
y = t =1
n
INDICATORI MEDII (2)
Sintetizarea esentialului din tendinta de evolutie
∑𝒏𝒏
𝒕𝒕=𝟐𝟐 ∆𝒕𝒕/(𝒕𝒕−𝟏𝟏)
�=
•∆
𝒏𝒏−𝟏𝟏
Cum se măsoară?
SEZONALITATE/CICLICITATE – abateri
regulate de la trend pe diferite perioade
de timp (sezoane/intervale mari de timp)
ABATERI ALEATOARE/REZIDUALE –
factori intâmplători, aleatori, neesenţiali
METODA MEDIILOR MOBILE
(proprietatea mediei aritmetice de anulare a influenţei
factorilor intâmplători şi parţial a celor sezonieri)
Schema de calcul MMM
Avantaj
Eliminarea influenţei sezonalităţii şi a
factorilor intâmplători mai multă
claritate
Dezavantaj
Valorile ajustate depind de nivelul
primului şi ultimului termen al seriei
reale
INFORMATII SUPLIMENTARE
Indicatori absoluţi:
indicatori de nivel ;
decalajul (avansul) absolut;
Indicatori relativi:
indicii teritoriali;
ratele de decalaj (devansare);
mărimile relative de structură;
indicele (coeficientul) repartiţiei teritoriale;
Indicatori medii: –
nivelul mediu
mediana.
• Aplicaţie
Tempo-Online
Indicii statistici
Metoda indicilor
• Cand se foloseste:
– doar in cazul seriilor
cronologice
– pentru a urmari evolutia
unei caracteristici complex
Metoda indicilor (2)
• Ideea de baza
–Y=x*fi, i=1,n, unde:
• Y – variabila rezultativa
• x – variabila calitativa
• fi – variabile cantitative
• i – numarul de variabile
Metoda indicilor (3)
• Ideea de baza (cont.)
–Indicele de dinamica
y1 x1 ⋅ f1
i1 0 =
y
= = i1 0 ⋅ i1 0
f x
y0 x0 ⋅ f 0
unde:
1 semnaleaza perioada curenta
0 semnaleaza perioada de baza
Clasificarea indicilor
ai dinamicii
ai realizarii
Dupa scop
obiectivelor
teritoriali
Indicii statistici
raport a doua
medii ponderate
Clasificarea indicilor (2)
Masura influentei
A factorilor
A factorilor
Comuna (structura cantitativi
calitativi (structura
variabila) (schimbarea
fixa)
structurii)
Clasificarea indicilor (3)
Ponderi utilizate
Constante Variabile
(Paasche; (Laspeyres;
perioada curenta) perioada de baza)
Indicii individuali
• Sfera de aplicabilitate
redusa
• Colectivitate statistica
perfect omogena
Indicii individuali (2)
• Modificarea absoluta
∆y1 0 = f1 ⋅ x1 − f 0 ⋅ x0
∆y ( f ) = f1 ⋅ x0 − f 0 ⋅ x0
∆y ( x ) = f1 ⋅ x1 − f1 ⋅ x0
• Modificarea relativa
f ⋅x y( f ) f1 ⋅ x0 y(x) f1 ⋅ x1
I y
= 1 1 I = I =
f 0 ⋅ x0 f 0 ⋅ x0 f1 ⋅ x0
10
Indicii agregati
• Modificarea absoluta
∆ = ∑ f ⋅x −∑ f ⋅x
y
10 1 1 0 0
∆ ( ) = ∑ f ⋅x −∑ f ⋅x
y f
1 0 0 0
∆ ( ) = ∑ f ⋅x −∑ f ⋅x
y x
1 1 1 0
• Modificarea relativa
y
I =
∑ f ⋅x
1
I ( )
1
=
∑ f ⋅x
y f
I
1 0 y(x)
=
∑ f 1 ⋅ x1
∑ f ⋅x ∑ f ⋅x ∑f ⋅ x0
10
0 0 0 0 1
Interpretari
• Modificarea absoluta
– Cu cate unitati s-a modificat
valoarea variabilei analizate in
perioada curenta fata de perioada
de baza
• Modificarea relativa
– De cate ori s-a modificat valoarea
variabilei analizate in perioada
curenta fata de perioada de baza
DEMOGRAFIE 1
3
[Link]. Constanţa Mihăescu Academia de
Studii Economice Bucureşti
Bibliografie de bază
5
[Link]. Constanţa Mihăescu
Academia de Studii Economice Bucureşti
Surse Internet
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link] şi link-urile lor
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
OMD/
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
• [Link]
in-2060-12924476 -
7
[Link]. Constanţa Mihăescu
Academia de Studii Economice Bucureşti
TEME FUNDAMENTALE (1)
1. Efectivul și structura
populației
2. Îmbătrânirea demografică
a populației
3. Surse de date demografice
Analiza transversală a:
1. Natalității şi fertilităţii
2. Mortalității
3. Nupțialității și divorțialității
4. Migrației interne și externe
9
[Link]. Constanţa Mihăescu
Academia de Studii Economice Bucureşti
DEMOGRAFIA - Scurt istoric al ştiinţei (1)
11
[Link]. Constanţa Mihăescu
Academia de Studii Economice Bucureşti
DEMOGRAFIA - Scurt istoric al ştiinţei (2bis)
15
Academia de Studii Economice Bucureşti
DEMOGRAFIA - Obiect de studiu
•Nașul „demografiei” - Achille Guillard, cu lucrarea
„Eléments de statistique humaine, ou démographie
comparée” în 1855
Există numeroase definiții considerate incomplete
1. “Demografia este o ştiinţă având ca obiect studiul
populaţiilor umane şi tratând dimensiunea, structura, evoluţia
şi caracteristicile lor, abordate în principal din punct de
vedere cantitativ”.
17
[Link]. Constanţa Mihăescu
Academia de Studii Economice Bucureşti
Exemple
Evenimente Fenomene
Procese demografice
demografice/sociale demografice
Căsătoria Nupțialitate
Tranziția mortalității
Divorțul Divorțialitate
Schimbarea
Migrație – internă/externă
domiciliului/reședinței
19
[Link]. Constanţa Mihăescu
Academia de Studii Economice Bucureşti
DEMOGRAFIA - Metode
• Metode statistice
• de observare - recensământul populaţiei, înregistrarea curentă a
evenimentelor mişcării naturale şi migratorii, anchetele demografice şi
monografiile, ” băncile de date” care stochează informaţiile referitoare la
populaţie
• de prelucrare și analiză: metoda grupărilor statistice, calculul indicatorilor
centrului de grupare, analiza variaţiei şi verificarea ipotezelor statistice,
metodele corelaţiei şi regresiei, teoria indicilor
• Metode matematice
• teoria probabilităţilor şi statistica matematică – baza instrumentelor de
analiză demografică=“tabele demografice” de mortalitate, de fertilitate,
de nupţialitate, de divorţialitate etc.
• metode de proiectare a populaţiei
MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!
STRUCTURA POPULAŢIEI
• Rpl
• Rpl+ECMNM – calcule intercensitare
(postcensitare)
• Registrul național de evidență a
persoanelor – SNIEP - DEPABD
Indicatori :
• generali
• specifici
S
• coeficientul de arealitate a=
P
• distanţa medie dintre doi locuitori
d ≈ 1,2 a
• Cartograme
• Cartodiagrame
Analiza densităţii populaţiei :
• pe medii (urban – rural),
• pe judeţe,
• pe forme de relief etc. - corelaţia dintre nivelul dezvoltării economice şi
densitatea populaţiei
• grad de eterogenitate
• legităţile care guvernează evoluţia demografică
• legăturile interne
• condiţionarea socio-economică a fenomenelor şi proceselor
demografice.
→Fundamentarea strategiei dezvoltării economico-sociale.
• a)structura demografică;
• b) structura socio-economică şi
teritorială;
• c) structura socio-culturală.
rM =
M
⋅ 100 20-40 ani
F
După 70 ani
2
E = ∑ yi
y ωP = x
⋅100
∑P
x
x
x =0
96
90
84
Masculin Feminin
78
72
66
60
54
48
42
1 1
36
30
24
18
12 2
2
6
0
-200000 -150000 -100000 -50000 0 0 50000 100000 150000 20
Sursa: Realizat pe baza informaţiilor din Anuarul demografic al României 1996, CNS, Bucureşti, 1996.
96
Masculin
90
84
Feminin
78
72
66
1 60 1
54
48
42
36
2 2
30
24
18
3 3
12
A A
6
4 4
0
-250000 -200000 -150000 -100000 -50000 0 0 50000 100000 150000 200000 250
Sursa: Realizat pe baza informaţiilor din Anuarul demografic al României 1996, CNS, Bucureşti, 1996.
• [Link]
population-pyramid/
• [Link]
• [Link]
europe-africa
14 (19 )
∑P x
y = x =0
ω
⋅100
∑P
t
conţinutul analizei
“procesului de îmbătrânire 64
demografică a populaţiei”. ∑P
x =15 ( 20 )
x
y = ω
⋅100
• PID = modificarea
∑P
a
structurii populaţiei pe
x
x =0
vârste, în favoarea
w
grupelor de vârstă
înaintată, ca tendinţă
∑P x
y = x = 65
ω
⋅100
fermă şi de lungă durată.
∑P
va
x
x =0
∑ Px
14
∑ Px
y = x =0
ω
⋅100 y = x =0
ω
⋅100
sau
∑ Px ∑ Px
t t
x =0 x =0
3. Vârsta medie a populaţiei - se calculează ca medie aritmetică ponderată a vârstelor anuale (sau
a centrelor de interval pentru cazurile în care populația e grupată pe intervale de vârste) cu
efectivele corespunzătoare.
[Link]. Constanţa Mihăescu -[Link]ă şi
Econometrie-ASE Bucureşti
SISTEM MODERN DE INDICATORI PENTRU
ANALIZA PROCESULUI DE ÎMBĂTRÂNIRE
DEMOGRAFICĂ (2)
4. Vârsta mediană a populaţiei – se determină după relaţia de calcul a medianei (cu
determinarea locului medianei şi a efectivelor cumulate pe vârste anuale sau pe grupe de
vârste etc.)
∑ Px a) dacă iID <= 20% - populaţia respectivă este tânără din punct d
vedere demografic
i ID = x = 65
14
⋅100
b) Dacă 20% =<iID <= 40% - populaţia respectivă este în curs de
∑ Px
x =0
îmbătrânire demografică
c) dacă iID >= 40% - populaţia respectivă este deja îmbătrânită
din punct de vedere demografic
K dv
= x = 65
64
⋅100 K dv
= x = 60
59
⋅100
∑P
x =15
x ∑P
x =15
x
∑P
19
= x =0
x
⋅100
∑P x
K dt 64 sau K = x =0
⋅100
∑P
dt 64
x =15
x
∑P
x = 20
x
∑ Px + ∑ Px 59
∑ Px
K dtotal = x =0
64
65
⋅100 ∑ Px
x =15
x = 20
∑ Px
x =15
[Link]. Constanţa Mihăescu -[Link]ă şi
Econometrie-ASE Bucureşti
FACTORII DEMOGRAFICI AI PID
HTTPS://[Link]/WATCH?V=KL9Q4O_MJ-0
HTTPS://[Link]/WATCH?V=UK54RGTTXUC
[Link]
8.01.2026
Natalitatea și fertilitatea populației