Paralelizabilitatea sferei
Introducere
În geometria diferențială și topologia diferențială, una dintre întrebările clasice este dacă o
varietate diferențiabilă admite un câmp global de repere (frame) tangent – cu alte cuvinte,
dacă este paralelizabilă. Un exemplu extrem de important și studiat intens este sfera .
Întrebarea:
Este sfera paralelizabilă?
are un răspuns surprinzător și profund, care implică topologie algebrică, teoria fibratelor
vectoriale și chiar algebrele normate.
Scopul acestui referat este de a prezenta:
noțiunea de paralelizabilitate;
condițiile generale de paralelizabilitate;
rezultatul clasic privind paralelizabilitatea sferelor;
o demonstrație a faptului că doar sferele sunt paralelizabile.
1. Noțiuni preliminare
1.1. Varietăți diferențiabile
O varietate diferențiabilă de dimensiune este un spațiu topologic care local este difeomorf
cu , iar tranzițiile dintre hărți sunt aplicații diferențiabile.
1.2. Fibratul tangent
Fibratul tangent al unei varietăți este
TM = \bigsqcup_{p \in M} T_pM,
1.3. Paralelizabilitate
Definiție. O varietate diferențiabilă de dimensiune se numește paralelizabilă dacă fibratul său
tangent este trivial:
TM \cong M \times \mathbb{R}^n.
Echivalent, există câmpuri vectoriale netede
X_1, \dots, X_n
2. Exemple de varietăți paralelizabile
2.1. Spațiul euclidian
este paralelizabil, deoarece
T\mathbb{R}^n \cong \mathbb{R}^n \times \mathbb{R}^n.
2.2. Grupuri Lie
Orice grup Lie este paralelizabil. Dacă este un grup Lie, câmpurile vectoriale invariabile la
stânga oferă o trivializare globală a fibratului tangent.
Exemple:
;
.
3. Sfera și problema câmpurilor vectoriale
3.1. Definiția sferei
Sfera -dimensională este
S^n = \{ x \in \mathbb{R}^{n+1} \mid \|x\| = 1 \}.
Spațiul tangent în punctul este
T_x S^n = \{ v \in \mathbb{R}^{n+1} \mid v \cdot x = 0 \}.
3.2. Teorema "părului pe sferă"
Un rezultat clasic afirmă:
Pe sfera nu există câmp vectorial continuu care să fie nenul peste tot.
Aceasta implică imediat că nu este paralelizabilă pentru .
4. Teorema principală
Teoremă
Sfera este paralelizabilă dacă și numai dacă
n \in \{0,1,3,7\}.
5. Demonstrația teoremei
5.1. Cazurile pozitive
a)
este o varietate discretă de dimensiune 0, deci trivial paralelizabilă.
b)
este grup Lie abelian. Un câmp vectorial nenul este
X(e^{i\theta}) = \frac{d}{d\theta}.
c)
se identifică cu grupul Lie sau cu mulțimea cuaternionilor unitari. Câmpurile invariant la
stânga furnizează trei câmpuri vectoriale liniar independente.
d)
este sfera octonionilor unitari. Deși octonionii nu sunt asociativi, structura lor permite
definirea a 7 câmpuri vectoriale independente global.
Aceste construcții sunt legate de existența algebrelor normate reale:
\mathbb{R}, \mathbb{C}, \mathbb{H}, \mathbb{O}.
5.2. Cazurile negative
Pentru , se demonstrează că fibratul tangent este netrivial.
Ideea demonstrației:
numărul maxim de câmpuri vectoriale independente pe este legat
de descompunerea lui în puteri ale lui 2 (teorema lui Adams);
paralelizabilitatea ar necesita existența a câmpuri independente;
acest lucru este posibil doar pentru dimensiunile menționate.
Un argument topologic folosește clasele caracteristice (clasele Stiefel–Whitney), care sunt
nenule pentru atunci când .
6. Concluzii
Problema paralelizabilității sferei este un exemplu remarcabil în care:
geometria diferențială,
topologia algebrică,
algebra
se întâlnesc într-un rezultat profund.
Răspuns final:
\boxed{\text{Sfera } S^n \text{ este paralelizabilă } \iff n = 0,1,3,7.}
Bibliografie (orientativă)
1. J. Milnor – Topology from the Differentiable Viewpoint
2. J. Adams – Vector fields on spheres
3. M. do Carmo – Differential Geometry of Curves and Surfaces