DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI/DCT
1. Limite:
N – Grupa Nordică (C.O.) şi Dealurile de Vest
S – Carpații Meridionali (Grupa Făgăraș și Grupa Parâng)
V – M-ţii Apuseni
E – Gr. Centrală (C.O.)
2. Aspecte specifice:
a) formare – s-a format prin scufundare(origine tectonică) şi depuneri de sedimente (materiale
cărate de râuri şi depuse într-un lac), pe o grosime de peste 4500m
b) înclinarea generală – NE-SV
c) roci sedimentare: gresii, marne, argile, nisipuri
d) alt. max. – 1080m- Dl. Bicheş (zona submontană), în partea centrală, de podiș între 400 și peste
700m
e) pe marginea D.C.T.-ului sunt prezente cutele diapire (cu sâmburi de sare), iar în partea centrală
domuri gazeifere (structuri uşor boltite cu zăcăminte de gaz metan)
3. Diviziuni: - pe margini - Dealurile şi depresiunile peritransilvane(zona submontană) –formată din
,dealuri şi depresiuni: Depresiuni:Făgăraşului, Sibiului, Alba-Iulia, Almaş, Bistriţa
Dealuri: Feleac, Bicheş, Bistriţei
- în mijloc – podiş (Podişul Transilvaniei) – cu trei diviziuni:
- Podişul Someşan – 500-600m alt., deluros, în care se exploateză cărbuni, sare.
- Câmpia Transilvaniei – între Someşe în nord şi Mureş în sud, este cea mai joasă diviziune(450-
550m), formată din dealuri joase, cu văi largi şi pante line; denumirea de Câmpia Transilvaniei
provine de la modul de utilizare al terenurilor, predominant agricol; are ca resurse: gaz metan în
domuri gazeifere.
- Podişul Târnavelor – cea mai întinsă diviziune, cu dealuri mai înalte în est(600-700m) şi mai joase
către sud-vest(400-450m); între dealuri sunt culoarele văilor Târnava Mică şi Târnava Mare,
Hârtibaci, Mureş şi Olt care îl separă şi îl fragmentează în subdiviziuni: Dealurile Târnavelor, Pod.
Hârtibaci, Pod. Secaşelor.
Depresiunea Colinară a Transilvaniei - lecție de geografie - Geografia României