CIVILIZAȚIA MEDIEVALĂ
DEMOGRAFIE ȘI ECONOMIE
- Civilizaţia medievală este o civilizaţie agrară, rurală.
- Satul este centrul de greutate al societăţii feudale.
- Populaţia rurală reprezintă aproximativ 90% din totalul populaţiei.
- Evoluţia demografică a populaţiei este lentă.
CAUZE:
Media de vârstă este de 35-40 de ani;
Rata mortalităţii este ridicată;
Frecvenţa epidemiilor;
Frecvenţa conflictelor militare.
Începând din secolul X are loc o creştere importantă a populaţiei.
CAUZE:
Progresele din agricultură, ca urmare a ameliorării tehnicii agricole:
Apariţia brăzdarului de fier;
Plugul cu roată şi cormană;
Folosirea potcoavelor;
Noul mod de înhămare, respectiv de înjugare a animalelor de povară;
Folosirea asolamentului trienal;
Creşterea suprafeţelor agricole.
Diversificarea producţiei, alimentaţiei.
ORGANIZAREA SOCIETĂȚII MEDIEVALE
Într-o societate rurală domeniul feudal este celula vieţii economice şi sociale .
În funcţie de modul în care se raportează la aceste feude, membrii societăţii se impart în:
- Nobili (laici sau ecleziastici) = proprietarii domeniilor feudale;
- Ţăranii = producătorii bunurilor materiale.
În funcţie de poziţia pe care o are fiecare în cadrul societăţii feudale, aceasta se împarte în
trei stări:
- Starea întâi, alcătuită din cei care se roagă: clerul;
- Starea a doua, formată din războinicii care apărau societatea: nobilii;
- Starea a treia, care cuprinde lucrătorii: ţăranii şi orăşenii.
DOMENIUL FEUDAL
STRUCTURA DOMENIULUI FEUDAL
- REZERVA SENIORIALĂ (pars indominicata).
- LOTURILE ŢĂRANILOR DEPENDENŢI (pars dominicata).
Renta feudală reprezintă sistemul de obligaţii ce revin ţăranilor dependenţi ca urmare a
primirii loturilor în folosinţă.
AMPLASAREA ORAȘULUI FEUDAL
De-a lungul sau la intersecţia drumurilor comerciale;
În apropierea castelelor sau mănăstirilor;
Pe structurile oraşelor antice.
IERARHIA FEUDALĂ
Reprezintă structurarea piramidală a societății feudale pe baza raporturilor
suzerano-vasalice:
- în vârf se aflau cei care puteau oferi un feud și aveau vasali,
- la bază se aflau cei care primeau feudul și nu mai aveau vasali,
- regele era suzeranul suprem, seniorul tuturor seniorilor.
SENIORI ȘI VASALI
Sistemul social şi politic al Evului Mediu constă în existenţa proprietăţii funciare
feudale (feudul) şi a categoriilor sociale specifice feudalismului: stăpânii feudali şi
ţăranii dependenţi.
Proprietarii feudali proveneau din rândul aristocraţilor şi slujbaşilor statului care, în
schimbul serviciilor aduse regelui , erau înzestraţi cu domenii feudale întinse , lucrate de
ţăranii dependenţi.
S-au stabilit relaţii de dependenţă, numite relaţii vasalice, între rege şi dregătorii
statului care au devenit vasalii acestuia. La rândul lor , înalţii dregători , vasalii regelui,
şi-au recrutat slujitori cu care au stabilit relaţii de vasalitate prin acordare de feude din
domeniul primit de la rege, în schimbul prestării slujbei.
S-a creat o structură ierarhică formată din seniori (dominus, stăpân, cel care acordă
feudul)
În sistemul relaţiilor vasalice au intrat şi slujitorii bisericii, clerici, care , prin danii,
concesiuni etc., au ajuns să stăpânească domenii feudale întinse, devenind stăpâni feudali.
Schema trifuncţională a societăţii feudale era alcătuită din:
- nobilime – bellatores: cei ce luptă;
- clerul – oratores: cei ce se roagă;
- starea a treia (ţărani, orăşeni) – laboratores : cei ce muncesc şi susţin primele două
stări.
RELAȚIA DE VASALITATE
Relaţia de vasalitate se stabilea printr-o înţelegere bilaterală (în care vasalul primea
un feud condiţionat de prestarea unei slujbe) din care decurgeau obligaţii vasalice
reciproce:
- cel ce acordă slujba (seniorul) asigura ocrotirea vasalului şi familiei acestuia;
- cel ce presta slujba (vasalul) făgăduia seniorului credinţă şi îndeplinirea slujbei,
obligaţii concretizate în formula “sfat şi ajutor” (“sfatul” consta în prezenţa la
ceremoniile de la curtea seniorului iar “ajutorul” în participarea la luptă alături de
acesta).
OMAGIUL VASALIC
Intrarea în vasalitate se făcea prin încheierea unui contract vasalic în cadrul unei ceremonii
care cuprindea trei părţi:
[Link] –“închinarea” vasalului faţă de senior, vasalul declara solemn, în genunchi, că
devine “omul” seniorului.
2. FĂGĂDUIALA DE CREDINŢĂ – era un jurământ laic întărit mai târziu şi de un jurământ
religios.
3. INVESTITURA – introducerea vasalului în stăpânirea feudului prin înmânarea unui obiect
ce simboliza feudul (bulgăre de pământ, stindard, lance etc.)
EUROPA ROMANICĂ. EUROPA GOTICĂ.
Biserica şi societatea medievală.
- În cadrul ierarhiei medievale, biserica joacă un rol important prin autoritatea pe
care o exercită asupra credincioşilor. Rolul ei este de a-i instrui şi a-i ajuta pe
creştini.
- În acelaşi timp ea nu poate renunţa la principala sursă de venituri, care o constituie
domeniile funciare. Acest lucru duce la slăbirea disciplinei, moravurilor şi chiar a
sentimentului religios din interiorul clerului.
- Se observă o mişcare de reformare a moravurilor bisericii, pornită din vestul Franţei
şi Italiei, originea acestei mişcări fiind legată de activitatea lui Benedict din Norcia.
Regulile fixate de el susţineau eliminarea puterii laice în desfăşurarea vieţii
monahale şi aveau ca principii : pietatea, supunerea, caritatea, viaţa dusă în
comunitate.
- Mănăstirea redevine un spaţiu sfânt care trebuie să-l împace pe om cu Dumnezeu,
aşa cum a fost Abaţia de la Cluny (Franţa), fondată în anul 910, şi care , prin ordinul
clunisian, a dominat aproape trei secole viaţa monahală occidentală.
- O nouă interpretare a regulii benedictine este susţinută de ordinul cistercian,
călugării trebuind să renunţe la bogăţie, să ducă o viaţă ascetică şi să-şi consacre cea mai
mare parte a timpului muncii manuale.
- “Călugării cerşetori” , reprezentaţi de ordinul franciscan, care vor predica cuvântul
lui Iisus, vor practica sărăcia şi umilinţa, trăind din munca lor sau din pomeni. Pe
aceeaşi linie s-au înscris şi dominicanii.
- Apărute în spaţiul occidental, abaţiile au reîmprospătat viaţa monahală, au
provocat un nou avânt intelectual şi au contribuit la creştinarea populaţiei, în
varianta ei populară.
Reforma gregoriană
- Termenul de reformă gregoriană caracterizează activitatea mai multor papi ce luptă
pentru asanarea morală a Bisericii şi pentru scoaterea sa de sub autoritatea
suveranilor laici.
- Cei mai importanţi papi au fost Grigore al VII-lea (1073-1085) şi Inocenţiu al III-lea
(1198-1216).
Grigore al VII-lea reformează Biserica la toate nivelurile ierarhiei ei. El urmăreşte să
facă din episcopul Romei cea mai mare autoritate din Occident, prin subordonarea
împăratului, interzicând practica investirii episcopilor de către laici. În acelaşi timp,
el vrea să asigure şi climatul moral şi intelectual din biserică, bazat pe : efort
spiritual, înţelepciune, sfinţenie.
Inocenţiu al III-lea aduce papalitatea medievală la culmea puterii ei, comportându-
se ca un adevărat şef al creştinătăţii şi ca un suveran temporal , excomunicând
suveranii rebeli şi impunându-şi suzeranitatea asupra celorlaţi.
- În secolele XI-XII, papalitatea iniţiază şi ordinele militaro-călugăreşti (ospitalierii,
templierii, teutonii), adevăraţi agenţi ai puterii pontificale în lumea catolică. Biserica
devine, astfel, o instituţie militară în Occident.
- Reforma gregoriană, cu idealul unei vieţi morale şi ascetice, influenţează profund
evoluţia culturii şi artei în secolele XI-XII.
- Naşterea artei romanice are loc într-o Europă rurală, dominată de valorile reformei
gregoriene.
Arta romanică
- Arta romanică a apărut la sfârşitul secolului al X- lea în Provence (Franţa),
Lombardia (Italia), Catalonia (Spania) şi s-a răspândit în întreg spaţiul catolic.
- Numele acestui stil vine de la elementele de inspiraţie romană.
- Edificiile romanice sunt masive, cu ziduri groase, scunde, sobre, simple,
întunecoase.
Arta gotică
- Arta gotică a apărut la mijlocul secolului al XII - lea, în Franţa, de unde s-a răspândit
în toată Europa.
- Numele acestui stil, ce derivă din numele goţilor, popor barbar, a fost dat de
renascentişti care considerau arta gotică o artă barbară.
- Edificiile gotice sunt uşoare, cu pereţi mai subţiri, înalte, luminate şi bogat
ornamentate.
Romanicul si goticul in spaţiul românesc
- Prin grija călugărilor din ordinul cistercienilor, din Transilvania, se construieşte
Abaţia de la Cârţa, edificată iniţial în stil romanic, iar după refacerea sa, în urma
invaziei tătarilor (secolul al XIII-lea), în stil gotic.
- Arhitectura în stil romanic este reprezentată, în secolele XII-XIII, de Catedrala de la
Alba Iulia şi de bisericile de la Avrig şi Herina.
- Arhitectura în stil romanic este reprezentată, în secolele XII-XIII, de Catedrala de la
Alba Iulia şi de bisericile de la Avrig şi Herina.