Argument
"Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii“(Sfânta
Evanghelie după Marcu, 9, 50).În vechime, sarea era extrem de
preţuită. Nu degeaba se spune, în popor, despre un om
deosebit,că este precum "sarea pământului". În Imperiul Roman,
ostaşii erau adesea plătiţi în sare (în latină: sal, salis), de unde
a rămas şi cuvântul care exprimă remuneraţia pentru muncă,
salariu (salarium). Pe vremuri, sarea era atât de greu de
procurat şi valoarea ei era atât de mare, încât nimeni nu-şi
îngăduia să o risipească. De aici şi vorba populară "dacă se
varsă sare, iese ceartă“. La modul propriu, "un grăunte de sare"
făcea (şi va face mereu) diferenţa dintre o mâncare bună şi una
fără gust, iar la modul figurat, vorba "nesărată" este vorba
nelalocul ei, lipsită de "bun gust" şi de bun simţ. Oaspeţii de
mare cinste sunt întâmpinaţi, deloc întâmplător, "cu pâine şi
sare".
Într-un foarte cunoscut basm românesc, o fată de împărat îi
spune tatălui ei că îl iubeşte ca "sarea în bucate". Ştiinţa
confirmă astăzi înţelepciunea ascunsă în vorbele aparent
ciudate
ale fetei: sarea reprezintă, cu adevărat, un element absolut
indispensabil vieţii fiziologice a [Link] constituie unul
dintre cei mai eficienţi şi mai răspândiţi conservanţi
alimentari.
Trebuie reţinut că, până la apariţia frigiderelor, sarea, în mari
cantităţi, era aceea care se folosea pentru conservarea
[Link] în ultimul rând, sarea este şi un medicament
extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din
lume,
apreciat în medicina populară ca leac de căpătâi.
Dar ce este, de
fapt, sarea?
După definiţia forţată din DEX, sarea este "o substanţă
cristalină,sfărâmicioasă, care constituie un condiment
de bază în
alimentaţie şi este folosită în industria conservelor, în
tăbăcărie, în industria chimică, etc; clorură de sodiu
(NaCl)."
O definiţie similară găsim în Larousse, Webster,etc.
Trebuie să atragem, însă, atenţia că, în aceste definiţii,
sarea
este identificată în mod forţat, după nişte criterii şi
interese
industriale şi comerciale, cu substanţa numită clorură
de sodiu
(NaCl).
Dar sarea naturală,
adevărată, nu a fost, nu
este şi nu va fi niciodată
acelaşi lucru cu clorura de
sodiu (NaCl), o substanţă
obţinută prin procesarea
chimică şi mecanică şi
denaturarea sării
grunjoase.
Să vedem de ce afirmăm aceasta. De mii de ani, omul a
folosit
pentru alimentaţia sa şi a animalelor sale numai sare
naturală,
grunjoasă, sub formă de cristale mari, numită şi sare
gemă.
Drobii sau bulgării de sare se zdrobeau, se pisau manual,
în
casă, în piuă, pe măsură ce aceasta se consuma. Sarea
naturală, gemă, se găseşte încă în România , din
abundenţă, în
zăcăminte de suprafaţă (munţi de sare), în vreme ce în
alte ţări
europene ( Austria , Franţa), ea este exploatată numai
din
zăcăminte subterane.
Care este însă, mai exact,
diferenţa dintre sarea
naturală, gemă, şi sarea de
masă, fină şi extrafină?
SAREA NATURALĂ, GEMĂ, GRUNJOASĂ, NERAFINATĂ este
cea care se ia direct din zăcăminte. Ea conţine, pe lângă clorură
de sodiu (NaCl), peste 80 de substanţe minerale şi oligominerale,
care îi dau, împreună cu încărcătura sa geo-magnetică,
extraordinare proprietăţi vindecătoare şi gustul său inconfundabil.
SAREA DE MASĂ, FINĂ ŞI EXTRAFINĂ se prezintă sub forma
unor granule mici, de culoare alb ă, sau a unui praf alb, super-
prelucrat şi super-procesat chimic şi este obţinută, în general,
prin recristalizarea artificială a sării geme şi măcinare după
granulaţia dorită. Acest proces sărăceşte foarte mult, aproape
complet, sarea de elementele minerale şi oligominerale (mai cu
seamă magneziu şi calciu), mărind, în mod artificial,
concentraţia de clorură de sodiu (NaCl). În plus, pentru a evita
întărirea sării rafinate, fabricanţii industriali îi adaugă un
"antiaglomerant" , E 535, adic ă... ferocianură de sodiu, un aditiv
în mod clar toxic pentru organism, c ăci este o sare a unei cianuri
de fier.
Sarea iodată este
toxică
Începând din 2002 s-a decis ca toată sarea din comerţ să fie
iodată pentru a combate afecţiunile tiroidiene produse de
deficienţele de [Link]şi cercetători şi medici, din România
şi din străinătate,familiarizaţi cu această problemă, afirmă însă
cu totul altceva decât această versiune oficială. Studii
minuţioase în acest sens au relevat că un consum sporit de
compuşi sintetici ai iodului creşte incidenţa unor afecţiuni
tiroidiene autoimune, favorizează supradezvoltarea şi chiar
apariţia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide.
Consumul de compuşi sintetici ai iodului (ioduri şi iodaţi)
produce
alergie şi măreşte intoleranţa la substanţele care conţin acest
element (de exemplu, cele folosite în radiologie).
Terapia internă
cu sare
(toate recomandările privesc exclusiv
sarea naturală, grunjoasă, gemă,
neiodată şi nu sarea "fină" de masă)
Digestie dificilă, constipaţie,
slăbiciune corporală,
subponderalitate
Se consumă hrana condimentată cu sare gemă sau sare
marină
(se găsesc în comerţ), care au un gust mult mai intens. S-a
constatat că sarea naturală are un efect mult mai puternic
de
stimulare a secreţiei de sucuri gastrice şi că este un
excelent
activator al peristaltismului gastrointestinal, fireşte - cu
condiţia să fie consumată cu moderaţie. De altfel, încă de
acum
500 de ani, celebrul medic şi alchimist al Evului Mediu,
Paracelsus, nota într-un tratat că digestia şi excreţia sunt
mult
perturbate de absenţa sării din alimentaţie.
Hipotensiune arterială, aritmie
cardiacă
Dimineaţa, pe stomacul gol, se administrează un sfert
de cuţit
de sare marină (aproximativ 0,25 g), care se înghite cu
o cană
(250-300 ml) de apă plată. Tratamentul se face vreme
de
minimum o jumătate de an. Studii recente arată că se
obţin
rezultate deosebit de bune, cu condiţia ca tratamentul
să fie
asociat cu o alimentaţie predominant vegetariană.
Osteoporoză, crampe
musculare
Se vor săra alimentele cu sare gemă neiodată, care
este foarte
bogată în oligoelemente implicate în procesele de
asimilare a
calciului.
Intoxicaţii cu substanţe luate pe
cale orală
Într-un litru şi jumătate de apă călduţă se pune o lingură
de
sare şi se amestecă bine. Se bea rapid, pe nerăsuflate.
Imediat
după ingerare, va apare o senzaţie puternică de vomă.
Vom
evacua conţinutul stomacului, aplecându-ne în faţă,
"gâdilând" cu
inelarul şi arătătorul mâinii drepte glota (omuşorul) şi
presând
simultan cu putere stomacul cu mâna stângă, strânsă în
pumn.
Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odată cu apa
sărată, a
substanţelor toxice care ne-au creat probleme.
Tuse persistentă, tuse uscată
Se ţin pe limbă cât mai mult timp câteva granule de
sare gemă
(nu mai mult de un vârf de cuţit). Reacţia de stopare a
tusei se
va declanşa prin două mecanisme: prin salivaţie, care
va deveni
mult mai abundentă, şi prin stimularea directă a
sistemului
nervos central, prin intermediul papilelor gustative.
Contraindicaţii la administrarea
internă a sării
Aportul masiv de sare este contraindicat în cazurile de
hipertensiune arterială şi tromboză gravă, precum şi în
fazele
acute ale gastritei hiperacide şi ulcerului
gastroduodenal.
Tratament extern
cu sare
Calculi renali, colici renale
Un săculeţ de pânză plin cu sare gemă se pune pe un
calorifer
sau pe altă sursă de căldură şi se lasă să se încălzească
până la
50-60 de grade Celsius. Se aplică apoi pe şale (zona
lombară),
unde se ţine vreme de o jumătate de oră.
Ulceraţii pe piele
În două linguri de miere de albine se pune o jumătate de
linguriţă de sare şi se amestecă bine, până când se
omogenizează.
Se aplică apoi acest preparat pe zonele afectate.
Rezultatele
terapeutice sunt uimitoare, acesta fiind un străvechi
remediu,
menţionat în tratatele medicale greceşti.
Arsuri de gradul I şi II
Pe zona afectată se presară sare grunjoasă din belşug.
Această
aplicaţie va spori pe moment senzaţia de usturime, dar
apoi
edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi
considerabil mai
rapidă. Nu se aplică sare pe arsurile grave, cu rană
deschisă,
întrucât produce o usturime insuportabilă.
Nas înfundat (rinită cronică)
La un pahar de apă caldă se pune o linguriţă de sare
gemă sau
marină şi se amestecă bine pentru a se omogeniza. Se
pune
această apă sărată caldă în palmă şi se trage pe nara
stângă şi
apoi pe nara dreaptă, alternativ, pentru desfundarea
căilor
nazale. Acest procedeu este bine să se facă în fiecare
dimineaţă, pentru drenarea căilor respiratorii,
înlăturarea
surplusurilor de mucus, mărirea acuităţii olfactive.
Dureri de gât
Intr-un pahar cu apă fierbinte, se pun două linguriţe de
sare
naturală, după care se amestecă bine până când sarea
se
dizolvă complet. Se face gargară cu acest preparat.
Este de
dorit ca apa să fie cât mai fierbinte şi să ajungâ cât mai
jos în
gât. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, până la
dispariţia completă a afecţiunii.
Băile cu apă
sărată
Sunt un remediu tradiţional de medicină populară, care se aplică
astăzi, cu un succes extraordinar, în clinici moderne din Austria
şi Germania . La o cadă de apă caldă (aproximativ 150 de litri),
se folosesc două kilograme de sare gemă neiodată (amestecată
în prealabil cu apă fierbinte, pentru a se dizolva mai uşor). Baia
durează 20-30 de minute şi este important ca temperatura apei
să fie menţinută mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca
acţiunea terapeutică să fie maximă.Cercetătorii au observat că
aceste băi, care se fac o dată la 3-4 zile, au efectele cele mai
puternice în preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile înainte).
Iată indicaţiile terapeutice ale acestor b ăi:
Dermatoze infecţioase
Se fac băi parţiale, înmuind doar segmentul afectat,
timp de 15
minute, în apă sărată caldă (7 linguri de sare la
litru).Imediat
după baie, pielea nu se şterge, ci se tamponează puţin
şi se lasă
să se usuce. Acest remediu este excelent în tratarea
infecţiilor
bacteriene şi micotice (produse de ciuperci parazite).
Reumatism
Se fac de două ori pe săptămână băi complete cu apă
sărată
fierbinte. Cele mai eficiente sunt băile preparate cu
sare
marină neiodată,dar efecte foarte bune s-au obţinut şi
cu sarea
de mină, cu cristale mari (nemăcinată).
Cistite, infecţii urinare
Se fac băi complete sau băi de şezut cu apă ceva mai
sărată:
5 linguri de sare la litru. Baia va fi făcută în fiecare
seară,
până la vindecarea afecţiunii, iar apa trebuie să fie cât
mai
fierbinte,însă suportabilă (peste 38 de grade). Imediat
după
baie vă veţi şterge şi vă veţi relaxa la căldură, evitând
expunerea la frig sau curent.
Anexită, metroanexită
Se aplică procedura de la
infecţiile
[Link],
se va adăuga în apa sărată
de baie puţină tinctură de
iod.
Răceală şi gripă
Se fac băi ale picioarelor (tălpi şi glezne) cu apă
fierbinte, cu
foarte multă sare (10 linguri la litru). Băile vor dura 10
minute,
după care ne vom încălţa cu şosete groase şi ne vom
aşeza la
căldură, aşa încât să transpirăm.
Sarea şi
energia aurică
S-a constatat experimental c ă sarea naturală, netratată prin
nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioas ă
influenţă asupra corpului bioenergetic al fiinţei umane. Toţi
cercetătorii din acest domeniu de frontieră sunt de acord că
sarea naturală este un excelent agent de purificare a aurei
umane. La fel ca şi apa, sarea absoarbe - se pare - radiaţiile
bioenergetice nocive, cur ăţând - din punct de vedere
energetic
- zonele în care este aplicată. Iată câteva aplicaţii practice
ale
acestor proprietăţi bioenergetice ale cristalelor de sare:
Oboseala
O procedură de medicină populară românească ce şi-a
dovedit
adesea eficienţa este să punem un săculeţ cu sare
călduţă pe
ceafă atunci când suntem obosiţi. Tot un săculeţ cu
sare era
pus şi în leagănul copiilor, ca să nu se deoache şi să
aibă somnul
lin, între haine, ca să le asigure durabilitatea, precum
şi pentru
a le impregna cu o misterioasă capacitate de protecţie
împotriva
"făcăturilor de tot felul".
Bijuteriile
Mai ales cele vechi - se spune că păstrează foarte
multe din
impregnările negative ale celor care le-au purtat de-a
lungul
timpului. Din acest motiv, ele se lasă o perioadă de
minimum 49
de zile să stea în sare gemă, înainte de a fi purtate. La
fel se
procedează şi cu cristalele sau cu pietrele
semipreţioase.
În loc de
concluzie...
Să nu uit, băi sărate există multe în România şi nu sunt
foarte
scumpe, unele sunt încă gratis. Nu lăsaţi să treacă vara
fără a
le vizita periodic cu întreaga familie. Pe lângă faptul că
ele sunt
un mediu excelent pentru copiii dumneavoastră să
înveţe înotul
căci practic ei plutesc, binele conferit de amestecul apă
sărată-
aer-soare e greu de egalat. Folosiţi-le!
La multă sănătate şi fie ca să nu fim lipsiţi niciodată de
sarea cea de toate zilele!
Bibliografie:
[Link]/.../
index_terapii_tratamente_naturiste_sare
[Link]/Tratamente-cu-sare
[Link]/sarea-noastra-cea-de-toate-
zilele
[Link]/articole/sarea-diamantul-ascuns
[Link]/sarea-marina-beneficii
[Link]/alimentatie-sare-extern
SFÂRŞIT