Seminar 3 - TFS

1. Un mol de gaz ideal cu căldura molară la volum constant Cµ,V = 3R/2 suferă o transfor-
mare descrisă de relat, ia T = aV k , unde a > 0. Determinat, i lucrul mecanic efectuat de
sistem s, tiind că temperatura acestuia cres, te de 2 ori.
Rezolvare:
Lucrul mecanic se calculează us, or după formula:
p2 V 2 − p1 V 1 νR∆T
L= = (1)
n−1 n−1
Din legea T = aV k s, i din ecuat, ia termică de stare, pV = νRT , obt, inem: pV = νRaV k ,
de unde rezultă că pV 1−k = const.. Comparând cu legea transformării generale a gazului
ideal: pV n = const., vedem că indicele politropic n = 1 − k. Astfel lucrul mecanic devine:
νR∆T νR∆T
L= =− (2)
1−k−1 k

2. Un mol de gaz ideal cu căldura molară la volum constant Cµ,V = 3R/2 suferă o transfor-
mare descrisă de relat, ia T = aV 2 , unde a > 0. Determinat, i expresia căldurii molare ı̂n
această transformare.
Rezolvare:
Lucrul mecanic se calculează us, or după formula:
p2 V 2 − p1 V 1 νR∆T
L= = (3)
n−1 n−1
Indicele politropic se poate afla combinând ecuat, ia termică de stare pV = νRT s, i legea
transformării T = aV 2 , anume pV −1 = const. =⇒ n = −1. Astfel că lucrul mecanic
devine:
νR∆T
L=− (4)
2
Energia internă se determină din ecuat, ia calorică de stare:

∆U = νCµ,V ∆T (5)

Din principiul I al termodinamicii:

νR∆T
Q = ∆U − L = νCµ,V ∆T + (6)
2
obt, inem căldura molară:
Q R 3R R
Cµ = = Cµ,V + = + = 2R (7)
ν∆T 2 2 2

3. Considerat, i un gaz ideal care suferă o transformare liniară reversibilă ı̂n coordonate (V, p).
Starea init, ială este caracterizată de (V1 , p1 ), iar starea finală de (nV1 , p1 /k), unde k, n ∈
N∗ . Determinat, i volumul până la care gazul primes, te căldură.
Rezolvare:
Gazul primes, te căldură pe port, iunea pentru care este valabilă δQ > 0, după care ı̂ncepe să
cedeze. Pentru a găsi volumul până la care gazul primes, te căldură, vom impune condit, ia
ca δQ = 0. Pornim de la principiul I al termodinamicii scris ı̂n forma diferent, ială:

dU = δQ + δL (8)

1
 De unde rezultă:
δQ = dU − δL (9)
Folosind ecuat, ia calorică de stare s, i scriind generic forma matematică a procesului liniar,
anume p = aV + b, obt, inem:
δQ = νCµ,V dT + (aV + b) dV (10)
Folosind relat, ia Robert-Mayer Cµ,p = Cµ,V + R, căldura molară la volum constant poate
R
fi exprimată s, i: Cµ,V = , astfel că:
γ−1
R
δQ = ν dT + (aV + b) dV (11)
γ−1
Din ecuat, ia termică de stare putem scrie:
pV aV 2 + bV 2aV + b
T = = =⇒ dT = dV (12)
νR νR νR
Prin ı̂nlocuire:
2aV + b
δQ = dV + (aV + b) dV
γ−1

    
2 1
= a +1 V +b + 1 dV (13)
γ−1 γ−1

    
γ+1 γ
= a V +b dV
γ−1 γ−1
Deoarece dV > 0 pe procesul liniar, se poate vedea că gazul primes, te căldură atât timp
cât este satisfăcută inegalitatea:
b γ+1
>− V (14)
a γ
Volumul până la care gazul primes, te căldură este:
b γ
VP = − (15)
aγ +1

izoterma
adiabata
procesul liniar
p [u.a.]

V [u.a.]

Figura 1: În această figură se poate vedea clar că volumul până la care gazul se ı̂ncălzes, te (unde
temperatura este maximă) este diferit de volumul până la care gazul primes, te căldură.

2
4. O masă de gaz ideal descrie o transformare liniară ı̂n coordonate (V, p). În starea finală
p1
V2 = 4V1 s, i p2 = . Să se calculeze raportul dintre variat, ia energiei interne pe durata
3
ı̂ncălzirii s, i cea corespunzătoare răcirii.
Rezolvare:
Ecuat, ia transformării liniare este:
p = aV + b (16)
Scriem ecuat, ia termică de stare pentru cele două stări:
(
p2 = aV2 + b
(17)
p1 = aV1 + b
s, i obt, inem:
p2 − p1 2p1
a= =− (18)
V2 − V1 9V1
s, i
2p1 11
b = p1 + V 1 = p1 (19)
9V1 9
Observăm că din pV = νRT s, i p = aV + b se poate scrie:
aV 2 + bV
aV 2 + bV = νRT =⇒ T = (20)
νR
Deci temperatura are un punct de maxim:
dT b 11
= 0 =⇒ 2aV + b = 0 =⇒ VM = − = V1 (21)
dV 2a 4
Presiunea la care temperatura este maximă este:
2 11 11 11
pM = aVM + b = − p1 + p1 = p1 (22)
9 4 9 18
În sfârs, it, temperatura maximă este:
 
pM VM p1 V1 11 11 121
TM = = · = T1 (23)
νR νR 4 18 72
Deci raportul cerut:
121 − 72
∆Uı̂ νCµ,V (TM − T1 ) TM − T1 72
= = = = −1, 96 (24)
∆Ur νCµ,V (T2 − TM ) T2 − TM 24 · 4 − 121
72
5. O mas, ină termică funct, ionează după un ciclu Carnot reversibil. Gazul cedează sursei reci
o fract, iune f = 0,6 din căldura absorbită de la sursa caldă, care se află la o temperatură
de 227 ◦ C. Să se determine randamentul procesului s, i temperatura sursei reci.
Rezolvare:
Randamentul este:
|Qc |
η =1− = 1 − 0, 6 = 0, 4 = 40 % (25)
Qp
Din egalitatea Clausius:
|Qc | Trece |Qc | 6
= =⇒ Trece = Tcald = (227 + 273) = 300 K (26)
Qp Tcald Qp 10

3
6. Într-un vas ı̂nchis cu volumul V =1 litru se află un gaz ideal monoatomic la presiunea p1 =
100 kPa. Gazul este ı̂ncălzit izocor până la presiunea finală p2 = 120 kPa. Determinat, i
cantitatea de căldură primită de gaz.
Rezolvare:
Într-o transformare izocoră nu se produce lucru mecanic, astfel că din principiul I:
3 3
Q = ∆U = νCµ,V ∆T = νR∆T = νR (T2 − T1 ) (27)
2 2
p1 p2 p2
Deoarece transformarea este izocoră: = =⇒ T2 = T1 · .
T1 T2 p1
 
3 p2
Q = νRT1 −1 (28)
2 p1

p1 V 1
Din ecuat, ia termică de stare putem afla T1 = .
νR
 
3 p2 3 2
Q = p1 V1 − 1 = · 105 · 10−3 · = 30 J (29)
2 p1 2 10

7. Un motor termic foloses, te drept agent termic o cantitate de gaz ideal s, i parcurge următorul
ciclu:

• 1 −→ 2 o transformare liniară (V0 , 2p0 ) −→ (2V0 , p0 )

• 2 −→ 3 o transformare izobară (2V0 , p0 ) −→ (V0 , p0 )
• 3 −→ 1 transformare izocoră (V0 , p0 ) −→ (V0 , 2p0 )

p 1
2p0

p0 2
3

V0 2V0 V

Figura 2: Ciclu problema 7.

Determinat, i randamentul ciclului. Se dă Cµ,V = 3/2R.

Rezolvare:
Randamentul unui motor termic este:
|L|
η= (30)
Qp

Lucrul mecanic este:

|L| = |L12 + L23 | (31)

4
Pe transformarea 1 −→ 2 expresia presiunii este:

p = aV + b (32)

Pentru a obt, ine constantele a s, i b vom proceda ı̂n felul următor

(
2p0 = aV0 + b
(33)
p0 = 2aV0 + b
p0
Scăzând cele două ecuat, ii obt, inem a = − , apoi ı̂nlocuind ı̂n oricare ecuat, ie din sistem
V0
b = 3p0 . Astfel că ecuat, ia (32) devine:
p0
p=− V + 3p0 (34)
V0
iar lucrul mecanic:
Z 2V0 Z 2V0 
p0
L12 = − pdV = − − V + 3p0 dV (35)
V0 V0 V0
p0 1 2 3
= 3V0 − 3p0 V0 = − p0 V0 (36)
V0 2 2
Pe transformarea 2 −→ 3 lucrul mecanic este efectuat asupra sistemului:
Z V0
L23 = − pdV = p0 V0 (37)
2V0

Deci lucrul mecanic total:

3 p0 V 0
|L| = − p0 V0 + p0 V0 = (38)
2 2

Este cu sigurant, ă mult mai simplu s, i mai rapid ca ı̂n acest caz să se determine lucrul
mecanic ca aria triunghiului pe care ciclul ı̂l descrie ı̂n coordonate (V, p) ı̂n Fig. 2.
Gazul primes, te căldură pe port, iunea 3 → 1:
 
3 3 2p0 V0 p0 V0 3
Q31 = ∆U = νCµ,V ∆T = νR∆T = νR − = p0 V 0 (39)
2 2 νR νR 2

Dar s, i pe port, iunea 1 → P unde lui P ı̂i corespunde volumul calculat la problema ante-
rioară.
b γ 5 15
VP = − = 3V0 · = V0 (40)
aγ +1 8 8
Deci Q1P = ∆U1P − L1P . Vom determina expresia variat, iei energiei interne de la starea
init, ială până ı̂n punctul P .
   
3 (aVP + b) VP 2p0 V0 3 p0 2
∆U1P = νR − = − (VP ) + 3p0 VP − 2p0 V0
2 νR νR 2 V0
(41)
3p0 2 9
=− V + p0 VP − 3p0 V0
2V0 P 2

5
Apoi vom determina expresia lucrului mecanic efectuat din starea init, ială până ı̂n punctul
P.
Z VP Z VP  2  VP
V
L1P = − pdV = − (aV + b) dV = − a + bV
V0 V0 2 V0
(42)
p0 2 5
= VP − 3p0 VP + p0 V0
2V0 2
Pentru a obt, ine expresia căldurii primite până ı̂n punctul P :
3p0 2 9 p0 2 5
Q1P = − VP + p0 VP − 3p0 V0 − VP + 3p0 VP − p0 V0
2V0 2 2V0 2

2p0 2 15 11
=− VP + p0 VP − p0 V0
V0 2 2
(43)
 2
2p0 15 15 15 11
=− V0 + p0 V0 − p0 V0
V0 8 2 8 2

450 225 11 49
=− p0 V0 + p0 V0 − p0 V0 = p0 V0
64 16 2 32
Cantitatea totală de căldură primită este:
97
Qp = Q31 + Q1P = p0 V0 (44)
32
iar randamentul:
p0 V0
2 16
η= = ≈ 16 % (45)
97 97
p0 V 0
32