Plumb

George Bacovia
Poezia simbolista ,,Plumb" de George Bacovia deschide primul volum al acestuia cu acelasi
titlu ,,Plumb" in anul 1916. Asezarea sa in fruntea volumului confera poeziei calitatea de text
programatic. Publicate in perioada interbelica, volumele lui George Bacovia fac parte dintr-o
etapa mai tarzie a simbolismului cu deschideri spre modernism.

Textul poetic ,,Plumb,, se inscrie in estetica simbolista prin tema si motive, prin cultivarea
simbolului si a sugestiei, prin corespondete, decor, cromatica si tehnica repetitiilor ce confera
muzicalitate poeziei. Motivele lirice cu valoare de simbol fac parte din campul semantic al
mortii: plumbul, cimitirul, cavoul, sicriele, somnul si decorul funeral. Acestea se asociaza cu stari
sufletesti nelamurite, confuze si constituie obiectul poeziei simboliste: spaima de moarte,
singuratatea, inadaptarea, angoasa, spleenul si privirea in sine ca intr-un strain.
Laitmotivul ,,stam singur,, accentueaza senzatia de pustire sufleteasa (sau melancolie). Poezia
este o elegie, deoarece exprima sentimentul de tristete si spaima de moarte sub forma unui
monolog liric.

Tema poeziei este conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii, unde nu se poate
adapta si de unde nu poate evada. Lirismul este subiectiv, apar marci ale eului liric, verbe si
adjective pronominale la persoana I: ,,stam", ,,amorul meu", ,,sa strig,, si ,,am inceput".

Titlul poeziei este sugestiv, cuvantul ,,plumb" devine laitmotiv deoarece se repeta de sapte
ori in poezie, de cate trei ori in fiecare strofa si o data in titlu. In sens denotativ plumbul este un
metal greu, de culoare cenusie si maleabil. Titlul poeziei este o metafora, greutatea metalului
sugereaza apasarea sufleteasca, culoarea gri indica o stare spirituala neclara dar in acelasi timp
si monotonia vietii cotidiene, iar maleabilitatea plumbului arata labilitatea psihica.
Cuvantul ,,plumb'' are o sonoritate surda deoarece este alcatuit din patru consoane si o vocala
inchisa ,,u,, si astfel sugereaza caderea fara posibilitatea de revenire.

Poezia este structurata in doua catrene care corespund celor doula planuri ale existentei,
planul exterior si cel interior. Prima strofa prezinta planul exterior reprezentat de ,,cavou'' care
poate fi atat societate cat si camera poetului: ,,Dormeau adanc scriile de plumb/ Si flori de
plumb si funerar vestmint/ Stam singur in cavou si era vant/ Si scartaiau coroanele de plumb."
Starea sufleteasca este de teama, Bacovia foloseste sinestezia pentru a contura o admosfera
lugugra prin combinarea imaginilor auditive (interjectia onomatopeica ,,Scartaiau) si a celor
senzitive (,,era vant").
 Cea de a doua strofa este construita in relatie de simetrie cu prima. Metafora
inchisa: ,,Dormea intors amorul meu de plumb" sugereaza imposibilitatea salvarii prin iubire.
Daca la romantici iubirea putea fi o cale de implinire, la Bacovia moartea amorului indica
pierderea ultimei sperante de salvare. Metafora ,,aripile de plumb,, arata zborul in jos,
imposibilitatea evadarii, moartea afectivitatii. Disperarea si spaima de neant se exteriorizeaza
prin strigat: ,,si-am inceput sa-l strig".

Asadar, prin folosirea sugestiei, a simbolului, a corespondentelor dintre materie si spirit, prin
prezentarea starilor sufeltesti de singuratate si spaima, poezia ,,Plumb" de George Bacovia se
inscrie in estetica simbolista.