 SISTEM NERVOS CENTRAL constituit din creier şi măduva spinării.

La acest
nivel sunt recepţionate aferenţele senzoriale şi apoi procesate şi integrate, înainte de-a
se elabora o eferenţă motorie adecvată.
 SISTEMUL NERVOS PERIFERIC constituit din cele 12 perechi de nervi cranieni
şi cele 31 de perechi de nervi spinali, ce leagă trunchiul cerebral şi măduva spinării de
restul corpului. SNP este divizat din punct de vedere funcţional în două părţi:
- nervi senzitivi (aferenţi), care transportă informaţii senzitive de la receptorii din
muşchi, articulaţii, (proprioceptori) şi piele (exteroceptori) = teritoriu somatic sau din
organe (interoceptori) = teritoriu visceral, spre SNC.
- nervi motori (eferenţi), care transmit comanda efectorie de la SNC la efectorii
somatici (muşchi striaţi) şi vegetativi (muşchi netezi şi glande).
În general, nervii periferici sunt nervi micşti, conţinând atât fibre motorii cât şi fibre
senzitive (indiferent că acestea sunt somatice sau vegetative).
 SISTEM NERVOS SOMATIC (SNS/ de relaţie), asigură recepţia senzitivo-senzorială şi
activitatea motorie somatică, coordonând adaptarea organismului la mediul ambiant.
- receptorii se localizează în piele (exteroreceptori) şi în aparatul locomotor
(proprioreceptori).
- centrii de comandă se află în tot SNC.
- efectorii sunt muşchi striaţi scheletici şi cutanaţi, care pot fi astfel controlaţi voluntar.
 SISTEM NERVOS VEGETATIV (SNV/ autonom), ce include acele părţi ale sistemului
nervos care reglează activitatea viscerelor, contribuind, alături de sistemul endocrin şi
paracrin (al treilea sistem efector), la menţinerea homeostaziei.
- receptorii se localizează în organe şi vase (interoreceptori)
- centrii de comandă se află în unele segmente ale SNC
- efectorii sunt muşchii netezi şi glandele endocrine şi exocrine, care au activitate
involuntară.
SNV controlează funcţii care în mod normal nu au activitate conştientă, cum ar fi
frecvenţa cardiacă sau digestia.
Pe criterii anatomice, funcţionale şi de răspuns la administrarea de medicamente,
sistemul nervos vegetativ este subîmpărţit în:
 Sistem nervos simpatic (SNS) - care iniţiază răspunsurile organismului la stress (de
exemplu creşterea frecvenţei cardiace).
 Sistem nervos parasimpatic (SNPs) - care controlează funcţii care de obicei se
desfăşoară în repaus (de exemplu digestia).

Sistemul nervos este alcătuit din celule tipice, neuronii şi nevroglia (ansamblu de
celule, fibre şi substantă intercelulară), foarte puţin ţesut conjunctiv (mai bine reprezentat
la nivelul SNP) şi o bogata reţea vasculară.

1
2
3
1) NEURONUL
Neuronii (celule nervoase) sunt unităţi cu înaltă diferenţiere ale sistemului nervos,
excitabile electric. Neuronul este echivalentul biologic al unui microprocesor, fiind o
unitate informaţională ale cărei funcţii constau în recepţia, procesarea (inclusiv stocarea
şi destocarea), transducţia şi transferul informaţiei.

Aplicaţie practică: CREIERUL ARE NEVOIE DE OXIGEN!

Ţesutul nervos, care are o importanţă rară metabolică, necesită un aport costant de oxigen şi
substanţe nutritive (glucoză) pentru a funcţiona normal. Dacă creierul este privat de oxigen, efectele pot
include tulburări de comportament, confuzie, nelinişte şi alterarea stării de conştienţă. Asistentele medicale
trebuie să fie alertate atunci când examinează pacienţi ce prezintă un risc crescut de slabă oxigenare a
creierului, de exemplu pacienţii cu afecţiuni pulmonare cronice sau cei ce au suferit o hemoragie
importantă.. Datoria asistentei medicale este să observe semnele hipoxiei (scăderii aportului de oxigen)
cerebrale, să asigure intervenţia terapeutică (oxigenoterapia) şi să monitorizeze orice modificare (frecvenţa
respiratorie, pulsul sau oximetria).

Un neuron prezintă corpul celular şi un număr variabil de prelungiri, unele

conducând impulsul nervos centripet (dendritele) şi o prelungire unică ce conduce
impulsul nervos centrifug (axonul).
a) Corpul celular este acoperit de neurilemă (membrana celulară), conţine neuroplasma
(citoplasma), nucleu, organite celulare comune şi specifice.
 Neurilema: este o structură trilaminară, cu două straturi lipidice şi unul protidic la
interior; ce prezintă o permeabilitate selectivă, datorită unor proteine tubulare Ca++
dependente, ce străbat straturile lipidice şi constituie porţi şi canale specializate
pentru transportul activ.
 Neuroplasma: are structura coloidală, în compoziţia ei predominând apa (65 - 90%)
 Nucleul: este mare, de obicei central şi conţine 1 - 2 nucleoli; nu există centrozom,
ceea ce demonstrează incapacitatea neuronului de a se divide prin mitoză.
 Organite celulare comune:
- aparatul Golgi - la unii neuroni participă la activitatea neurosecretorie;
- mitocondriile - apar in citoplasmă, dendrite şi axon;
- lizozomii - se găsesc în pericarion şi în dendrite.
 Organite celulare specifice:
- Corpusculi Nissl (corpii tigroizi) sunt constituiţi din reticul endoplasmic căruia i se
ataşează ribozomii cu rol în sintezele proteice.
- Neurofibrilele se găsesc în corpul celular şi în prelungiri, dar mai ales în axoni
b) Axonul este o prelungire lungă, o fibră a cărei lungime variază între câţiva milimetri şi
un metru. Axonul transmite impulsul nervos de la corpul celular mai departe (centrifug,
eferent).
- este format dintr-un fascicul de neurofibrile şi nu posedă corpusculi Nissl;
- prezintă axoplasma (citoplasma) care conţine mitocondrii şi este acoperită de o
membrană, axolema;
- la capătul terminal axonul se ramifică constituind butonii terminali în care găsesc
mici vezicule pline cu un lichid de secreţie care conţin o substanţă cu rol de mediator
chimic ce înlesneşte transmiterea influxului nervos la contactul dintre fibra nervoasă
şi celulele cu care acesta se articulează; butonul mai conţine şi enzime implicate în
procesele de inactivare a mediatorului chimic.

4
Tecile axonului:
1. Teaca de mielină = este o substanţă lipoproteică ce acoperă unii axoni, sub
forma de lamele concentrice, protejând şi izolând fibrele între ele. Mielina izolează
fibrele şi previne scurgerea electrică generată de impuls nervos. Mielinizarea implică o
transmisie nervoasă rapidă, mai mare de 120 m/s (prin conducerea saltatorie). Mielina
este produsă de celule specializate, celule gliale numite celule Schwann.
2. Teaca Schwann = este formată din celule gliale turtite ce se încolăcesc în jurul
neurilemei şi secretă spre neurilemă teaca de mielină; la axonii aşa numiţi "amielinici",
între teaca Schwann şi neurilemă, se află un strat atât de subţire de mielină încât nu este
vizibil decât de microscopul electronic. Între celulele Schwann apar la intervale regulate
spaţii cunoscute sub numele de nodurile sau strangulaţiile Ranvier, la nivelul cărora şi
teaca de mielină este întreruptă şi prin care ies ramificaţiile colaterale, ale axonului,
perpendiculare pe direcţia axonului. Teaca Schwann are rol de protecţie şi rol trofic.
3. Teaca Henle = înveleşte teaca Schwann, oferind protecţie axonului.
c) Dendritele (dendron = pom) sunt prelungiri citoplasmatice ramificate în care pătrund
neurofibrile (neurotubuli şi puţine filamente) şi corpusculi Nissl. La nivelul lor, impulsul
nervos este condus spre corpul celular (centripet).

CLASIFICAREA NEURONILOR
(a) Funcţional:
-neuroni cu rol de conducere: -senzitivi - specifici, nespecifici
-motori
-de asociaţie
-comisurali.
- neuroni cu rol secretor - neurosecreţia acestora este vehiculată prin sânge şi constituie
factori de eliberare / inhibare (ex. TRH) sau neurohormoni. (ex. ADH)
(b) După formă: rotunzi, stelaţi, piramidali, fusiformi
(c) După numărul de prelungiri:
- neuroni unipolari (după unii autori celule cu conuri şi bastonaşe)
- pseudounipolari, prezentând o singură prelungire care se divide într-o ramură
centrifugă (axon) şi una centripetă (dendrită);
o se găsesc în: - ganglionii spinali
- ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni
o se constituie în protoneuronul căilor extero, intero şi propioceptive.
-
o se găsesc în : ganglioni Corti, ganglioni Scarpa, retina, mucoasa olfactivă
o se constituie în protoneuronul căilor senzoriale.
- multipolari, cu multe dendrite şi un singur axon
o sunt cei mai numeroşi
- bipolari, cu o singura dendrite si un axon

5
Corpii neuronali
-în SNC - substanţă cenuşie sub forma de -nuclei (la interior)
-scoarţă (la exterior)
o Măduva spinării - coloane de substanţă cenuşie care în sectiune
transversala apar sub forma de coarne: anterioare, laterale, posterioare
o Trunchiul cerebral - nuclei - motori, senzitivi, vegetative, proprii
o Diencefal – nuclei
o Ganglioni bazali (corpii striati)- sunt constituiţi în totalitate din substanţă
cenusie
o Cerebel –scoarţă, nuclei
o Emisfere cerebrale –scoarţa, nuclei
- în SNP - ganglioni: - senzitivi - spinali, de pe traiectul nervilor cranieni
- conţin neuroni vegetativi somatosenzitivi şi
viscerosenzitivi
- vegetativi - laterovertebrali sau paravertebrali-simpatici- previscerali şi
intramurali – parasimpatici, - se localizează pe calea eferentă visceromotorie ,
conţin neuroni vegetativi postganglionari, la acest nivel se realizează sinapsa între fibra
preganglionară şi postganglionară.
· Prelungiri neuronale:
- în SNC- substanţa albă: -fascicul = mănunchi de fibre nervoase (axoni) ce au aceeaşi
origine (unde se localizează corpul neuronal) şi aceeaşi terminaţie (unde fac sinapsă cu
următorul neuron al căii nervoase).
- pot fi: -ascendente - lungi, descendente - scurte.

6
- în SNP - nervi periferici - spinali, cranieni
- pot fi:- senzitivi - conţin numai fibre senzitive (somatosenzitive şi/sau viscerosenzitive).
- motori - conţin numai fibre motori(somatomotorii şi/sau visceromotorii).
- micşti - conţin atât fibre motorii cât şi fibre senzitive (indiferent că sunt
somatice sau vegetative)

SNC
(nuclei senzitivi din trunchiul
cerebral sau coarnele posterioare
ale măduvei spinării)

axon: - n. vestibulo-
cohlear

 - ggl. Corti / Scarpa

dendrită

Receptor


dendrită: - n. spinal  ggl. spinal sau

- n. trigemen senzitiv al n.
- n. facial cranian (neuron
- n. glosofaringian somatosenzitiv /
- n. vag viscerosenzitiv
Receptor


N.B. Nervii optic şi olfactiv sunt tot nervi periferici, dar nu se află în legătură cu trunchiul
cerebral.
Nerv senzitiv (sau fibre senzitive aleunui nerv mixt).

2) CELULE DE SUSŢINERE (neexcitabile)

Celulele de susţinere sunt cunoscute ca nevroglie sau celule gliale. Se găsesc în
SNC şi în SNP şi sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii. Celule gliale se pot
divide şi dacă replicarea devine dezordonată, pot forma tumori numite glioame. Acest tip
de celule au deci rol metabolic, structural şi în unele cazuri rol funcţional.

Sinapsa este o joncţiune sau un spaţiu intre doi neuroni sau între un neuron şi un
efector, cum ar fi o glandă sau un muşchi. Procesele care au loc la nivelul unei sinapse
dau posibilitatea impulsului nervos să treacă de acest spaţiu, fapt vital pentru
continuitatea şi integritatea sistemului nervos. Continuitatea transmisiei poate fi realizată
în mod electric sau chimic.

7
 Sinapsa
1. axonul neuronului presinaptic
2. vezicule sinaptice conţinând
neurotransmiţător
3. membrana postsinaptică cu
receptori
4. fanta sinaptică
5. terminaţie axonică
6. butoni terminali

Structural sinapsele pot fi: axo-dendritice, axo-somatice şi mai rar axo-axonale;

dendro-dendritice;somato-somatice.

Tipuri de sinapse
1. dendrită
2. proeminenţă "în măciucă"
3. buton terminal
4. axon
5. sinapsă axo-dendritică
6. sinapsă axo-somatică
7. corpuscul Nissl
8. conul de origine al axonului
9. axon
10. celulă Schwann
11. teacă de mielină
12. nod Ranvier
13. sinapsă axo-axonică
14. nucleu
15. nucleol
16. somă

Cea mai mare parte a sinpselor sunt de tip chimic. Transferul informaţiei în
sinapsele chimice se bazează pe fenomenul de neurocrinie, capacitatea neuronului de a
secreta substanţe biologice active –neurotransmiţători (de exemplu acetilcolina) – ce
acţionează asupra receptorilor specifici de pe membranele altor celule.
Distanţa sinaptică este de de aproximativ 400Å, iar membranele celulare sunt
prevăzute cu canale ionice pentru Na, Cl, K, Ca şi Mg.
O sinapsă este formată din:
- componentă presinaptică, reprezentată de butonul sinaptic al axonului, conţinănd
vezicule cu mediator chimic şi prezentând o densitate mai mare a canalelor de Ca;
- fanta sinaptică dintre cele două componente, în care se eliberează neurotransmiţătorul
- componenta postsinaptică, reprezentată de o porţiune a membranei celui de-al doilea
neuron (sau efector), care prezintă situsuri receptoare, anume structuri specifice pe
care se fixează reversibil sau ireversibil molecula de neurotransmiţător; aceste situsuri
receptore sunt de mai multe feluri - fiecare răspunde la un tansmiţător chimic specific
sau la acţiunea mai multora.

8
 Sinapsa chimică
1. neurotubuli
2. membrana neuronala
3. segment presinaptic
4. fanta sinaptica
5. segment postsinaptic
6. vezicule cu mediator chimic
7. impuls nervos
8. calmodulina
9. fuzionarea veziculelor intre ele
10. fuzionarea veziculelor cu axolema
11. cuante de neurotransmitator
descarcate in fanta sinaptica
12. receptor membranar
13. canale ionice controlate chimic
14. depolarizarea membranei
postsinaptice
15. enzima sintetizata in segmentul
postsinaptic care inactiveaza
neurotransmitatorul
16. inactivarea mediatorului chimic
17. endocitoza
18. resturi de neurotransmitator
fagocitate
19. neurotransmitator

Aplicaţie practică: UNELE DROGURI, SUBSTANŢE CHIMICE ŞI TOXINE CARE

ACŢIONEAZĂ LA NIVELUL SINAPSEI
MEDICAMENTE:
DROGURI ANTAGONISTE, cum ar fi atropina, intră în competiţie cu acetilcolina la nivelul situsurilor
receptoare postsinaptice la neuronii parasimpatici de la nivelul muşchiului cardiac, muşchiului neted şi
glandelor exocrine (de exemplu glande salivare). Atropina poate fi utilizată pentru a creşte frecvenţa
cardiacă dacă apare bradicardie în urma unui infarct miocardic.
PANCURONIUM (curara sintetică) este un agent blocant nedepolarizant care intră în competiţie cu
acetilcolina la nivelul receptorilor postsinaptici, dar acţionează la nivelul plăcilor neuromusculare. Este
utilizat pentru a relaxa muşchii scheletici în timpul intervenţiiilor chirurgicale.
DROGURILE ANTICOLINESTERAZICE cum ar fi neostigmina, stimulează transmiterea sinaptică
inhibând colinesteraza, având ca rezultat o acţiune mai îndelungată a acetilcolinei. Este utlizată în
tratamentul miasteniei gravis şi pentru a contracara efectele agenţilor blocanţi neuromusculari.
SUBSTANŢE CHIMICE
PESTICIDELE ORGANOFOSFORICE îşi manifestă efectul toxic inhibând ireversibil acţiunea
colinesterazei la nivelul sinapsei – poartă numele de anticolinesterază. Acest efect este contracarat prin
administrarea de reactivatori de colinesterază care dislocă enzimele de pe situsurile receptoare.
TOXINE
Toxinele prezente în veninul unor şerpi îşi manifestă efectul paralizant prin blocarea receptorilor
postsinaptici şi prevenirea eliberării acetilcolinei.
Toxina botulinică este produsă de bacteria Clostridium botulinum. Aceasta blochează eliberarea
acetilcolinei în sinapsă – se dezvoltă o paralizie progresivă care, fără tratament determină detresă
respiratorie. Această boală cunoscută sub denumirea de botulinism este determinată de obicei de
nerespectarea regulilor de păstrare a hranei şi are o mare rată de mortalitate.

9
 NEUROTRANSMIŢĂTORI
Transferul informaţiei în sinapsele chimice se bazează pe fenomenul de
neurocrinie, capacitatea neuronului de a secreta substanţe biologic active ce acţionează
asupra receptorilor specifici de pe membranele altor celule
Neurotransmiţătorii facilitează trecerea impulsului nervos spre orice zonă a
sistemului nervos; ei permit conexiunile vitale între neuroni pe de o parte, şi pe de altă
parte între neuroni şi muşchi şi glande. Multe substanţe chimice acţionează ca
neurotransmiţători, unii sunt excitatori alţii sunt inhibitori.
Eliberarea şi activitatea neurotransmiţătorilor este modulată de alţi mediatori
chimici, numiţi neuromodulatori, care inhibă sau îmbunătăţesc efectele
neurotransmiţătorilor; de exemplu adrenalina şi noradrenalina inhibă acetilcolina.
Modularea neurotransmiterii poate fi presinaptică sau postsinaptică.

3). RECEPTORI NERVOŞI

Receptorii sunt structuri specializate care sesizează modificările din mediul extern
sau intern, reacţionând astfel specific la anumiţi stimuli.
Receptorii influenţaţi de stimulii externi sunt situaţi in apropierea suprafeţei corpului, de
exemplu piele sau ochi (exteroceptori) iar cei care răspund stimulilor interni pot fi
localizaţi în structuri profunde, de exempul în organe (visceroceptori sau interoceptori)
sau în muşchi şi articulaţii (propriceptori). Aceştia pot fi de la un simplu receptor de
presiune până la organe de simţ complexe, cum ar fi ochiul.
Receptorii trimit informaţiile prin neuroni senzitivi la SNC, unde sunt integrate la
diferite nivele; astfel unele achiziţii senzitivo-senzoriale se transformă în senzaţie
conştientă (transmiţăndu-se pe o cale ascendentă şi proiectându-se pe o arie corticală),
dar poate să declanşeze la nivelul subconştientului reflexe (trimiţând o colaterală de pe
calea ascendentă la un centru motor sau vegetativ, care la rândul său declanşează un
răspuns motor sau secretor).
Aplicaţii practice: AFECTAREA TRANSMITERII NERVOASE
Transmiterea nervoasă depinde de cât de adecvaţi sunt stimulii, de integritatea neuronilor şi de
funcţionalitatea sinapsei.
Multe medicamente (droguri) afectează transmisia nervoasă, cum ar fi sedativele şi anestezicele, de
exemplu xilina, care blochează transmisia nervoasă, blocând canalele de Na, în special la nivelul fibrelor care
transmit sensibilitatea dureroasă.Un nerv supus unei presiuni temporare sau pe care se aplică gheaţă nu mai poate fi
aprovizionat cu suficient sânge, iar hipoxia are drept consecinţă scăderea transmisiei nervoase.
Când te ridici după ce te-ai sprijinit îndelug pe un picior, “furnicăturile “ şi “acele” pe care le simţi sunt
determinate de reluarea transmisiei impulsului nervos, atunci când presiunea pe nerv încetează.
Amorţeala de la nivelul degetelor de la mâini şi de la picioare într-o zi de iarnă este cauzată de efectul
frigului asupra funcţionalităţii nervului.
Înafara presiunii şi frigului, transmitarea impulsului nervos mai poate fi afectată de unii factori, printre care:
- traumatisme, când nervul suportă compresiuni îndelungate, este strivit sau tăiat.
- toxine bacterine, cum ar fi cele produse de bacteria care produce tetanosul, virusuri, de exemplu herpes-zoster sau
HIV.
- metale toxice, cum ar fi plumbul sau mercurul.
- patologie a neurotaransmiţătorilor, cum ar fi deficitul de dopamină ca o cauză care stă la baza Parkinsonismului.
- demielinizarea, cum ar fi dispariţia conducerii nervoase, de exemplu in scleroza multiplă; neuropatiile determinate
de deficitul de vitamină B12 (alcoolism) duc şi ele la demielinizare.
- afectiuni de ordin nutriţional, abuzul de alcool.
Aplicatii practice: PRESIUNILE APLICATE PE FIBRELE NERVOASE
Bandajele, benzile adezive (leucoplastul) ,atela ,cârjele pot determina o presiune ce se exercită pe nerv.
Pacienţii trebuie să fie informaţi şi avertizaţi de aceste fenomene, şi trebuie să fie atenţi la o eventuală alterare a

10
funcţiei nervoase determinate de aplicarea presiunii, care se manifestă prin furnicături, înţepături, amorţeli şi să
comunice asistentei medicale cât mai repede aceste probleme. Furnicăturile şi amorţelile pot fi deasemenea
determinate de compresie pe vasele de sânge.
Aplicatii practice: A MENŢINE NERVII “ÎN FORMĂ”
Pentru a avea structuri nervoase sănătoase este necesară o dietă echilibrată care include nutrimentele
corecte în raporturile corecte. Transmisia nervoasă corespunzătoare necesită un nivel normal al sodiului în sânge, la
fel al potasiului şi al calciului.
Structurile nervoase necesită vitamine din grupul B, în special acid folic şi vitamina B12, pentru
mielinizare. Adulţii in varsta pot avea uneori o alimentaţie săracă în aceste principii (din necunoaştere sau din
motive financiare). Cei cu riscul de hipo/avitaminoză B necesită creşterea consumului de carne, ficat, ouă şi produse
lactate.
Cei ce au deficienţe în absorbţia vitaminelor B din intestinul subţire, lipsindu-le factorul intrinsec (în
anemia pernicioasă sau în rezecţiile gastrice), trebuie să-şi asigure aportul prin administrea intramusculară de
vitamine B.
Excesul de alcool este toxic pentru nervi iar abuzul incomodează absorbţia de vitamine B, prin inducerea
unei gastrite (mucoasa gastrică inflamată nu mai poate produce factor intrinsec).

ARCUL REFLEX
Reflexul este un răspuns rapid şi involuntar la o stimulare senzorială.
Sunt mai multe tipuri de reflexe însă unul foarte simplu se desfăşoară de exemplu
când te înţepi cu un ac la deget. Receptorii pentru durere situaţi în piele transmit
impulsurile prin fibre nervoase senzitive (căi aferente din SNP) până la măduva spinării
(centrii nervoşi din SNC), unde sinapsele şi interneurnii sunt utilizaţi pentru a transmite
impulsurile nervoase de la neuronul motor (cale aferentă din SNP) care se conectează cu
muşchiul (efector). Contracţia musculară determină retragerea degetului de lângă ac.
Există situaţii când reflexele pot fi modificate prin control voluntar.
Actul reflex este reacţia de răspuns la o excitaţie venită din mediul extern sau
intern, realizată cu participarea sistemului nervos.
Arcul reflex este un traiect anatomic care reprezintă suportul material al actului reflex.
Cel mai simplu arc reflex are 2 neuroni: unul senzitiv, care primeşte de la receptor
şi transmite influxul nervos spre centru şi unul motor care conduce impulsul nervos
(mesajul) de la centru la organul efector. În cele mai multe cazuri, între aceşti doi neuroni
se interpun unul sau mai mulţi neuroni intercalari (de asociaţie).
Schematic arcul reflex este format din:
Receptor (traductor) cale aferentă (dendritele neuronului senzitiv)
centrul nervos (sinapsa) calea eferentă (axonul neuronului motor)
organul efector (muşchi striat sau neted, glandă).
Arcurile reflexe se dispun segmentar de-a lungul SNC.

Arcul reflex
1. receptor pentru durere
2. fibră senzitivă
3. cornul posterior al
măduvei spinării
4. interneron
5. cornul anterior al
măduvei spinării
6. fibră motorie
7. muşchi

11
12
13
 CĂI NERVOASE
Fascicul nervos (tract) = grup de fibre nervoase care au toate aceeaşi origine
(locul unde se află corpul neuronal), au acelaşi traiect, aceeaşi localizare topografică în
cadrul nevraxului, aceeaşi terminaţie şi au aceeaşi semnificaţie funcţională.
Fasciculele pot constitui câte un segment al unei căi. De exemplu, pe calea
sensibilităţii termice, deutoneuronul este aşezat în cornul posterior al măduvei spinării.
Axonii plecaţi de aici ajung la talamus, constituind fasciculul spinotalamic, care este deci
doar un segment al căii respective.
Cale nervoasă = lanţ interconectat de neuroni, care conduc impulsurile nervoase
ascendent de la receptori până la scoarţa cerebrală, fie descendent, de la scoarţa cerebrală
la efectori.
Direcţia de transmitere a impulsurilor în sistemul nervos este dictată de structura
sinapselor; ea este astfel unidirecţională.

Calea senzitiva (ascendenta,aferenta)

Cale nervoasă senzitivă/ aferentă (ascendenta)

- influxurile sunt conduse de la receptori până la nivelul unei anumite zone a scoarţei
cerebrale, unde este percepută o anumită senzaţie.
- de cele mai multe ori, o cale are 3 neuroni: primul neuron (protoneuronul) - in
ganglionul spinal sau în cel anexat unui nerv cranian, cel de-al doilea neuron
(deutoneuronul) - fie în măduva spinării fie în nucleii senzitivi ai trunchiul cerebral,
al treilea neuron - în diencefal (de cele mai multe ori în talamus)

14
Cale nervoasă motorie/eferentă (descendenta)
- conduce impulsuri generate la nivelul scoarţei cerebrale, până la nivelul efectorilor.
- în general o astfel de cale are 2 neuroni: un neuron central - în scoarţa cerebrală si
unul periferic - în măduva spinării sau în trunchiul cerebral. Intre aceşti doi neuroni
mai poate fi intercalat şi un număr variabil de neuroni.
Calea motorie (descendenta/eferenta)

Somatomotorie
Visceromotorie
Scoarta cerebrala Scoartan cerebrala
Arie
motorie Arie motorie
(neuron central) vegetativa

Nucleu de origine
(neuron periferic)
Hipotalamus
-corn anterior
al maduvei
spinarii
-nucleu motor
al trunchiului
cerebral
Nucleu de origine :
- corn lateral sau
-nerv spinal
comisura cenusie a
sau cranian
maduvei spinarii
-nucleu vegetativ
Efector (muschi striat)
trunchiului cerebral

fibra preganglionara

Nucleu vegetativ:
simpatic(laterovertebral)
-parasimpatic
previsceral sau intramural)

fibra postganglionara

Efectori (muşchi neted sau glandă)

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

SNP se constituie din toate structurile nervoase existente înafara măduvei spinării
şi creierului. Rolurile sale sunt:
- recepţia şi transportul informaţiilor senzoriale, care sunt transmise spre SNC
prin fibre aferente (leagă receptorii de SNC).
- transmiterea impulsurilor motorii de la nivelul SNC prin fibre eferente (ce
leagă centrii SNC de efectori, cum ar fi muşchi şi glande).

15
 SNP este alcătuit din nervi periferici, majoritatea fiind micşti (cu fibre atât
senzitive cât şi motorii), ganglioni şi receptori senzoriali. SNP prezintă două tipuri de
ganglioni: cei de pe calea aferentă – ganglioni senzitivi (de pe rădăcina posterioară a
nervului spinal = ganglioni spinali sau ganglionii anexaţi nervilor cranieni), care conţin
corpi celulari ai fibrelor senzitive, şi cei vegetativi, în care fac sinapsă fibre pre- şi
postganglionare vegetative (laterovertebrali în sistemul nervos simpatic, previscerali sau
intramurali pentru sistemul nervos parasimpatic) care conţin corpii celulari ai fibrelor
visceromotorii postganglionare.

SNP

Motor Senzitiv

Voluntar Autonom Somatic

Visceral
(somatic) (vegetativ)

Simpatic Parasimpatic
Nervii periferici pot fi spinali sau cranieni în funcţie de apartenenţa lor la măduva
spinării sau la trunchiul cerebral.
Anatomic, SNP este reprezentat de:
- nervii cranieni (III-XII)
- nervi spinali (cu distribuţie metamerică sau în plexuri)
- lanţurile simpatice paravertebrale
- plexurile nervoase prevertebrale,hilare (din hilul viscerelor parenchimatoase)
şi cele parietale (din pereţii viscerelor cavitare).
-
NERVUL SPINAL
Cele 31 de perechi de nervi micşti spinali iau naştere din măduva spinării şi
asigură conexiunile între SNC şi periferie, adică gât, trunchi şi membre. Sunt clasificaţi şi
denumiţi în funcţie de nivelul la care părăsesc măduva spinării: 8 nervi cervicali, 12 nervi
toracali, 5 nervi lombari, 5 nervi sacraţi, nerv coccigian
Sunt 8 nervi cervicali şi numai 7 vertebre cervicale; prima pereche de nervi
cervicali părăsesc măduva între craniu şi prima vertebră cervicală, iar cea de-a 8-a

16
pereche se desprinde sub ultima vertebră cervicală. Ceilalţi nervi sunt denumiţi după
vertebra superioară găurii intervertebrale corespunzătoare. Nervii lombari, sacraţi şi
coccigieni se află în canalul vertebral sub denumirea de “coadă de cal”, înainte să iasă
din din canalul vertebral la nivelul corespunzător. Datorită decalajului dintre mielomere
şi vertebre, nervii spinali au o direcţie din ce în ce mai descendentă în canalul vertebral,
pentru a ajunge la nivelul orificiului intervertebral corespunzător nervului respectiv.
Întrucât măduva spinării se termină la nivel L1-L2, nervii lombari şi sacrali formează, în
traiectul lor intravertebral, coada de cal (ocupă singuri, împreună cu filum terminale,
canalul vertebral).
Nervul spinal are două rădăcini, un trunchi şi patru ramuri.
Rădăcina posterioară
- mai poartă numele de rădăcină senzitivă sau aferentă.
- conţine fibre aferente (senzitive) provenite din ganglionul spinal, aflat pe traseul
rădăcinii
posterioare; ganglionii spinali conţin atât neuroni somatosenzitivi cât şi neuroni
viscerosenzitivi; aceştia sunt neuroni pseudounipolari, constituind protoneuronul căilor
ascendente.
- porţiunea periferică a rădăcinii dorsale este mai lungă şi se constituie din dendritele neuronilor
din ganglionul spinal, iar porţiunea centrală este mai scurtă şi formată din axonii aceloraşi neuroni,
ce se îndreaptă spre măduva spinării.
- dendritele neuronilor din ganglionul spinal pot fi:
- mielinizate, ajungând în periferie ca proprioceptori sau exteroceptori.
- amielinice, aducând impulsuri de la interoceptori.
- axonii neuronilor din ganglinul spinal:
- pot face sinapsă cu neuroni somatosenzitivi din ganglionul spinal, ce mai departe vor
forma fascicule ascendente (spinotalamice anterior şi lateral, spinocerebeloasele direct şi
încrucişat).
- pot face sinapsă cu interneuroni, care la rândul lor se vor descărca în cornul anterior,
constituind arcuri reflexe polisinaptice.
- pot face sinapsă cu neuroni somatomotori din cornul anterior, închizând arcuri reflexe
monosinaptice.
- pot face sinapsă cu neuroni viscerosenzitivi din cornul lateral sau din substanţa cenuşie
periependimară, formând fascicule ascendente vegetative.
- pot face sinapsă (direct sau prin interneuroni) cu neuroni visceromotori din coarnele
laterale sau din zona intermediară, închizând arcuri reflexe vegetative.
- pot urca prin cordonul posterior fără a se face sinapsă în măduva spinării, făcând sinapsă
în bulbul rahidian în nucleii Goll şi Burdach.
b) Rădăcina anterioară
c) - mai poartă numele şi de rădăcină motorie sau eferentă.
d) - este alcătuită din axonii neuronilor:
e) - somatomotori: - din coarnele anterioare, ce se pot îndrepta:
f) - spre fibrele musculare striate extrafusale.
g) - spre porţiunile periferice, contractile ale fibrelor
h) fusului neuromuscular.
i) - visceromotori
j) simpatici: - preganglionari cu origine în coarnele laterale ale măduvei
k) toraco-lombare.
l) - visceromotori
m) parasimpatici: - preganglionare cu origine în zona intermediară a măduvei
n) sacrate.

17
Nervul spinal -rădacina posterioară şi eferenţa somato-motorie.
1. cornul posterior al măduvei b) fasciculul spinobulbar (Goll şi
spinării (MS) Burdach)
2. cordonul posterior al MS c) nucleii Goll şi Burdah din bulb
3. cornul lateral al MS d) neuron somatosenzitiv din cornul
4. cordonul lateral al MS posterior al MS
5. cornul anterior al MS e) fasciculele ascendente ale MS
6. cordonul anterior al MS (spinotalamice,
7. canalul ependimar spinocerebeloase)
8. comisura cenuşie f) interneuron
9. comisura albă g) axon al neuronului din
10. rădăcina anterioară a nervului ganglionul senzitiv care face
spinal (NS) sinapsă in cornul anterior (face
11. rădăcina posterioară a NS parte din reflexul monosinaptic)
12. ganglion spinal h) neuronul somatomotor eferent al
13. trunchiul NS reflexului polisinaptic
14. ramura comunicantă albă a NS i) neuronul somatomotor eferent al
15. ramura meningeală (spinală) a reflexului monosinaptic
NS j) efectori (muşchi striaţi)
16. ramura dorsală a NS k) neuroni viscerosenzitivi
17. ramura ventrală a NS l) receptori (extero, proprio, intero)
18. ganglionul latero-vertebral m) neuroni viscerosenzitivi din
(simpatic) cornul lateral al MS
19. ramura comunicantă cenuşie a n) fascicule ascendente vegetative
ganglionului simpatic o) neuroni visceromotori din cornul
a) neuron somatosenzitiv lateral al MS
p) eferenţa arcului reflex vegetativ

18
Trunchiul nervului spinal
Rădăcinile, acoperite de duramater şi de arahnoidă, se unesc pentru a forma
trunchiul mixt al nervului spinal, unirea având loc înainte ca nervul să părăsească canalul
vertebral prin gaura intervertebrală.
Trunchiurile nervilor spinali, în drumul lor către orificiile intervertebrale, au o
direcţie oblică în jos, mai evidentă în porţiunea inferioară a măduvei spinării, către care
trunchiurile sunt din ce în ce mai lungi. La nivelul acestei porţiuni, trunchiurile acoperă
conul medular şi filum terminale, devin aproape verticale şi formează coada de cal.
După ce a părăsit coloana vertebrală, fiecare nerv se divide în:
Ramura dorsală conţine fibre senzitive şi motorii, care se distribuie la
tegumentul şi musculatura regiunii dorsale a capului, gâtului şi trunchiului, de o
parte şi de alta a liniei mediane; distribuţia se face metameric.
Ramura ventrală conţine fibre senzitive şi motorii, care se răspândesc în
muşchii şi pielea regiunii anterioare a gâtului, trunchiului, membrelor superioare
şi inferioare. Cu excepţia nervilor cu origine în mielomerele toracale (nervii
intercostali, cu distribuţiemetamerică), toţi ceilalţi nervi spinali îşi împletesc
ramurile ventrale, formând plexuri nervoase (cervical, brahial, lombar, sacral,
coccigian). Apariţia plexurilor se datoreşte prezenţei membrelor, deoarece nervii
membrelor care pornesc din aceste plexuri conţin fibre din mai mulţi nervi
spinali, plexurile fiind singurele locuri unde se face această grupare de fibre.
Ramura meningeală conţine fibre destinate învelişurilor meningeale.
Ramura comunicantă albă conţine fibre preganglionare simpatice şi face
legătura dintre trunchiul nervului spinal şi lanţul de ganglioni simpatici
laterovertebrali; fibrele preganglionare pot face sinapsă cu neuronii
postganglionari simpatici, care la rândul lor se pot distribui organelor interne sau,
prin ramura comunicantă cenuşie se pot întoarce în trunchiul nervului spinal, sau
pot să traverseze ganglionul simpatic fără să sinapteze la acest nivel, distribuindu-
se plexurilor previscerale abdominale.
Aplicaţii practice: VIRUSUL HERPES – ZOSTER
Virusul varicelei-zoster poate rămâne latent într-un ganglion de pe rădăcina senzitivă a unui nerv
după infectare în copilărie cu varicelă (vărsat de vânt). Virusul se poate reactiva la adult şi la persoanele cu
imunodepresie (exemplu: infectarea cu HIV, tratament imunosupresor în cancer). Persoanele descriu dureri
severe în dermatoamele inervate de nervul spinal cutanat afectat sau în zonele inervate de un anumit nerv
cranian (de exemplu ramurile nervului trigemen), iar în câteva zile apare şi prurit (mâncărime în zona
afectată). Asistentele care îngrijesc pacienţii adulţi în vârstă îi pot îndruma pe aceştia să ceară asistenţă
medicală cât se poate de prompt pentru ali se administra un tratament antiviral (de exemplu acyclovir sau
zovirax) care poate reduce efectele neplăcute ca nevralgia (durere de-a lungul traiectului nervului respectiv)
care poate persista multe luni. Alte efecte pot include o sensibilitate anormală, pierderea sensibilităţii şi
ocazional implicarea rădăcinii motorii cu leziuni musculare.
Aplicatii practice: SUGHIŢURILE
Sughiţurile reprezintă spasme ale diafragmei şi sunt cauzate de iritarea nervului frenic. Acestea pot
cauza în general doar inconveniente uşoare şi de scurtă durată la o persoană sănătoasă, dar când sunt
asociate cu o disfuncţie fiziologică, cum ar fi uremia (nivel crescut de uree în sânge, ureea fiind forma sub
care este detoxifiat şi eliminat din organism amoniacul) discomfortul poate fi şi mai mare. Persoana
afectată devine rapid extenuată, ingestia de alimente şi lichide devine dificilă şi in unele situaţii sughiţurile
pot deveni dureroase (exemplu: contracţia muschilor abdominali sau apariţia sughiţurilor la o persoană la
cara s-a practicat o intervenţie chirurgicală. Îndatoririle asistentelor în acest caz ar trebui să includă:
scăderea durerii prin repaus, acordarea de ajutor în ingestia de alimente şi lichide şi administrarea terapiei
specifice de combatere a sughiţurilor, cum ar fi clorpromazina.

19
 REFLEXELE NERVOASE
Din punct de vedere funcţional, reflexele se clasifică în:
 VEGETATIVE: - controlate de sistemul nervos vegetativ
- exemple: tusea, voma, secreţia de salivă, meţinerea presiunii sanguine
- efectori: muşchi netezi sau glande
- pot fi: - simpatice: cu centrii situaţi în măduva dorsolombară
- parasimpatice: cu centrii în:trunchiul cerebral, măduva sacrată
 SOMATICE: - controlate de sistemul nervos somatic
- exemple: de flexie, miotatice
- efectori: muşchii striaţi
Majoritatea reflexelor sunt excitatorii şi determină contracţie musculară. În
general sunt însoţite de reflexe de inhibare a grupelor musculare antagoniste – inhibiţie
reciprocă. În ambele situaţii există şi o implicare cerebrală care va influenţa şi modifica
reflexele spinale, pentru coordonarea contracţiei musculare şi menţinerea posturii.
Tipurile de reflexe somatice sunt:
MONOSINAPTICE/ PROPRIOCEPTIVE/ DE EXTENSIE MIOTATICE (OSTEO-
TENDINOASE)
- o sinapsă - doi neuroni: - un neuron senzitiv
- un neuron somatomotor
- receptor: - proprioreceptor (localizat în sistemul locomotor)
- tipul de mişcare: - extensie
- timp de latenţă scurt, nu iradiază
Reflexul monosinaptic
1. Ganglionul spinal
2. Neuron somatosenzitiv
3. Cornul anterior al
măduvei spinării
4. Neuron somatomotor
5. Rădăcina anterioară a
nervului spinal
6. Muşchiul striat
(extensie)
7. Proprioceptor
8. Rădăcina posterioară a
nervului spinal

POLISINAPTICE/ EXTEROCEPTIVE/ DE FLEXIE

- cel puţin doua sinapse, - cel puţin trei neuroni: - un neuron senzitiv
- un neuron motor
- cel puţin un neuron intercalar
- receptor: - exteroceptor
- tipul de mişcare: - flexie
- sunt nociceptive (de înlăturare a stimului nociv)
- viteză mai mică de transmitere
- timp de latenţă mai lung (întârzie mai mult la nivelul sinapselor)
- iradiază (neuronii intercalari trimit prelungiri)

20
 Reflexul polisinaptic
1. Ganglionul spinal
2. Rădăcina posterioară a
nervului spinal
3. Neuron somatosenzitiv
4. Cornul posterior al măduvei
spinării
5. Neuron intercalar
6. Colaterală intersegmentară
7. Colaterală heterolaterală
8. Colaterală homolaterală
9. Cornul anterior al măduvei
spinării
10. Neuron somatomotor
11. Rădăcina anterioară a
nervului spinal
12. Muşchi striat (flexie)
13. Exteroceptor

REFLEXELE SPINALE: REFLEXELE DE FLEXIE

Sunt importante reflexe de protecţie care permit persoanei să răspundă la stimuli
dureroşi sau dăunători prin retragerea părţii respective a corpului. Acest tip de reflex
implică mai mult decât o sinapsă (polisinaptice), interneuroni şi iradiere în funcţie de
intensitatea stimulului. Exemple: - retragera bruscă a mâinii de pe un vas fierbinte de pe
aragaz - ridicarea bruscă a piciorului dacă te plimbi desculţ pe
plajă şi calci pe o scoică tăioasă
Aceste reflexe iniţiază şi relaxarea grupelor musculare antagoniste (inhibiţie reciprocă) şi
câteodată extensie a părţii contalaterale ca postura şi echilibrul să se păstreze.
REFLEXUL DE ÎNTINDERE (A TENDONULUI)
Aceste reflexe sunt implicate în menţinerea tonusului muscular şi a posturii.
Reflexul depinde de întinderea fibrelor musculare, ce determină excitarea receptorilor
de întindere (terminaţii nervoase libere sensibile la întindere) localizaţi în fusurile
neuromusculare (celule musculare specializate), aflate printre fibrele musculare
extrafusale. Reflexele de întindere sunt simple, monosinaptice (nu există interneuron) şi au
cale aferentă formată din fibre senzitive din ganglionul spinal ce se distribuie fusului
neuromuscular. Acestea fac sinapsă cu un neuron somatomotor alfa din cornul anterior al
măduvei spinării ce stimulează contracţia fibrelor musculare extrafusale destinse. Fusurile
sunt deasemeanea inervate de fibre somatomotorii gama care cresc sensibilitatea fusului
la o întindere adiţională. Fibrele gama sunt influenţate de impulsuri de la nivel superior,
care modifică caracteristicile reflexului de întindere.
Reflexul de întindere este declanşat prin stimularea unui tendon întins peste o articulaţie (de
exemplu tendonul patelar). Când tendonul patelar este lovit brusc, muşchiul cvadriceps care este întins
(relaxat), se va contracta determinând extensia gambei pe coapsă.
Reflexele de întindere sunt exagerate dacă o boală afectează neuronul motor central cortical,
pentru că influenţele descendente ale fibrelor gama sunt modificate de afectările patologice (de exemplu o
traumă). Reflexul este absent dacă este lezat neuronul motor periferic.

21
 Reflexul de întindere
1. Corpul celular al neuronului
senzitiv
2. Corpul celular al interneuronului
3. Măduva spinării
4. Corpul celular al neuronului
motor ce inervează grupul
muscular antagonist (sinapsă
inhibitorie)
5. Corpul celular al neuronului
motor ce inervează muşchiul
cvadriceps (sinapsă excitatorie)
6. Impulsuri inhibitorii pentru
muşchii flexori
7. Muşchi flexori
8. Tibia
9. Tendonul patelar
10. Patela
11. Muşchiul cvadriceps

DIVIZIUNILE SNV: SIMPATIC ŞI PARASIMPATIC

Descrierea arcului reflex vegetativ şi deosebirea dintre acesta şi cel somatic (cale
eferentă formată din doi neuroni visceromotori, care fac sinapsă într-un ganglion
vegetativ) a fost descrisă în capitolele anterioare.
SNV are două diviziuni: simpaticul (implicat în general în acţiuni stresante) şi
parasimpaticul (implicat în general în situaţii de repaus). Cele două diviziuni sunt în
general antagoniste, adică unul se opune efectelor celuilat. În mod normal, acţiunile lor
imbinate determină existenţa unei stări de echilibru, dar atunci când organismul necesită
schimbarea echilibrului, acesta de deplasează într-un sens sau altul şi astfel una dintre
diviziuni devine dominantă.

1) ARCUL REFLEX SIMPATIC

- cale aferentă: - neuron senzitiv localizat în ganglionul spinal
- este de tip pseudounipolar
- dendrita sa pleacă la receptorii viscerali având traiect prin:
- nervii spinali (din teritoriul somatic)
- lanţurile simpatice şi ramurile comunicante (din teritoriul visceral)
- cale eferentă: - neuron preganglionar: - mielinizat, are origine în măduva spinării
toraco-lombară (în coarnele laterale), parcurge rădăcina anterioară a nervului spinal
Pătrunde în trunchiul nervului spinal, parcurge ramura comunicantă albă, ajunge în
ganglionul simpatic laterovertebral (sau paravertebral), unde poate avea 2 posibilităţi:
 să traverseze ganglionul latero-vertebral fără să facă sinapsă - cei trei nervi
splanhnici (fibre preganglionare cu originea T1-T12 care ajung în abdomen,
unde fac sinapsă în ganglionii previscerali)
 să facă sinapsă cu un - neuron postganglionar: cu origine în ganglionul
paravertebral, fibră amielinică Poate avea două posibilităţi:
a) se reîntoarce în trunchiul nervului spinal prin ramura comunicantă cenuşie
(care este ramură a ganglionului latero-vertebral)

22
 o apoi parcurge ramura dorsală sau ventrală (ramuri somatice, care se distribuie
teritoriului somatic: piele, aparat locomotor)
o inervează viscerele din teritoriul somatic (efectori vegetativi din piele şi muşchi:
muşchi netezi de la nivelul tunicii mijlocii a vaselor sanguine şi de la baza firului
de păr şi glande sudoripare)
b) prin nervi simpatici se distribuie la viscere în felul următor:
- din ganglionii cervicali:
- viscerele capului şi gâtului (exemplu glande salivare, muşchii intrinseci
ai globului ocular)
- prin cei trei nervi cardiaci la cord
- din cei 12 ganglioni toracici: - plexuri ce se distribuie organelor intratoracice
(mai puţin cel cardiac)
- din ganglionii lombari (fibre ce vor forma iniţial plexul hipogastric superior) şi din cei
sacraţi (care, împreună cu cei precedenţi, intră în plexul hipogastric inferior) fibrele se
distribuie organelor micului bazin

Arcul reflex simpatic

a. corn posterior al măduvei spinării (MS) g. rădăcina anterioară a nervilor spinali
b. cordon posterior al MS (MS)
c. corn lateral al MS h. ganglion spinal
d. cordon lateral al MS i. rădăcina posterioră
e. corn anterior al MS j. trunchiul NS
f. cordon anterior al MS k. ramura comunicantă albă a NS (conţine
fibre preganglionare simpatice)
l. ramura comunicantă cenuşie a ganglionului latero-vertebral (conţine fibre postganglionare
simpatice ce se distribuie viscerelor somatice)
m. ramura ventrală a NS
n. ramura dorsală a NS
o. ganglionul simpatic latero-vertebral
1. neuroni visceromotori preganglionari
2. fibre preganglionare simpatice ce fac sinapsă în ganglionul latero-vertebral cu fibre
postganglionare ale ramurii comunicante cenuşii

23
3. fibră postganglionară simpatică ce constituie ramura comunicantă cenuşie (se distribuie prin
ramurile dorsală şi ventrală – ramuri somatice – viscereleor de la nivel somatic: - muşchilor
netezi de la nivelul firului de păr şi tunicii mijlocii a vaselor sangvine din piele şi muşchi;
glandelor sudoripare)
4. fibre preganglionare (cu originea T1-T12) ce traversează ganglionul latero-vertebral fără să
sinapteze la acest nivel (=nervi splanhnici – traversează diafragma şi fac sinapsă în ganglionii
previscerali ai plexului celiac; fibra postganglionară inervează simpatic organele abdominale)
5. ganglionii previscerali ai plexului celiac
6. organele abdominale (efectori vegetativi)
7. fb. visceromotorii parasimpatice preganglionare ce fac sinapsă în ggl latero-vertebral
8. fibra postganglionară se distribuie astfel:
- cele cu origine în cei 3 ganglioni cervicali (superior, mijlociu, inferior):
viscerele capului şi gâtului, cei 3 nervi cardiaci (superior, inferior, mijlociu)
- cele cu origine în cei 12 ganglioni toracali se distribuie plexurilor prevertebrale
toracice: pulmonar, esofagian, periaortic
- cele cu originea în cei 5 ganglioni lombari formează plexul hipogastric superior
(nervul presacrat)
- cele cu origine în cei 5 ganglioni sacrali intră în constituţia plexului hipogastric
inferior (alături de fibrele plexului hipogastric superior şi ale nervilor pelvici) ce
se distribuie organelor pelvine

Originea fibrelor braţului eferent al

reflexelor simpatic şi parasimpatic
1. trunchiul cerebral (originea fibrelor
parasimpatice)
2. nuclei vegetativi ai nervilor cranieni
3. fibre preganglionare parasimpatice ale
nervilor cranieni
4. ganglioni vegetativi ataşaţi nervilor
cranieni
5. fibre postganglionare parasimpatice ale
nervilor cranieni
6. măduva spinării cervicală
7. (11) coarnele laterale ale măduvei toracale
8. (12) fibre preganglionare simpatice cu
origine în centrii simpatici toracali
9. ganglion simpatic latero-vertebral cervical

10. fibră postganglionară simpatică cu origine în [Link] intermediară a măduvei sacrate

simpaticul cervical [Link]ă preganglionară parasimpatică sacrată (nervi
[Link] simpatic latero-vertebral toracal pelvici)
[Link]ă postganglionară simpatică cu origine în [Link] previsceral=plex hipogastric inferior
simpaticul toracal 26. fibră postganglionară parasimpatică pelvină
15. (19) coarnele laterale ale măduvei lombare [Link] celiaci (previscerali abdominali)
16. (20) fibre preganglionare simpatice cu origine în [Link] splanhnic
centrii simpatici lombari [Link] vag
[Link] simpatic latero-vertebral lombar [Link] laterale ale măduvei T1-T13
18. fibră postganglionară cu origine în simpaticul [Link] cardio-pneumo-enteric al nervului vag X
lombar
[Link] simpatic latero-vertebral sacrat
[Link]ă postganglionară cu origine în simpaticul
sacrat

24
Arcul reflex parasimpatic (eferenţa)
1. zona intermediară (comisura 5. ganglion vegetativ previsceral din
cenuşie) plexul hipogastric inferior (conţine
2. neuron visceromotor parasimpatic neuroni postganglionari)
din MS S2-S4 6. gangllion vegetativ intramural
3. fibra preganglionară parasimpatică 7. fibre postganglionare
4. nerv pelvic (format din fibre 8. viscerele pelvine (rect, vezică
preganglionare) urinară, prostată, vezicule seminale,
uter,trompe uterine, ovare, vagin

a. rădăcina posterioară i. canal ependimar

b. ganglion spinal j. rădăcina anterioară
c. corn posterior k. trunchiul nervului spinal
d. corn lateral l. ramura comunicantă albă
e. corn anterior m. ramura comunicantă cenuşie
f. cordon posterior n. ganglion paravertebral simpatic
g. cordon lateral o. ramura dorsală
h. cordon anterior p. ramura ventrală

2. ARCUL REFLEX PARASIMPATIC

- cale aferentă: - neuron senzitiv localizat: - în ganglion spinal - parasimpatic sacrat
- în ganglion senzitiv ataşat unui nerv
cranian – parasimpatic cranian
- cale eferentă:- neuron preganglionar: - în nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral
–sinapsă în ganglionul parasimpatic corespunzător
- în zona intermediară a măduvei sacrate S2-S4(nerv pelvic) – sinapsa în ganglionii
previscerali ai plexului hipogastric inferior sau chiar în ganglionii intramurali
- neuron postganglionar, foarte scurt

25
 3. SISTEMUL NERVOS SIMPATIC.
Este implicat în funcţii care permit corpului să răspundă rapid la situaţii extreme
sau stresante (răspunsul protectiv “fugi ori luptă”). Este astfel format încât să asigure
posibilitatea de a răspunde la circumstanţe neaşteptate care pot să pună în pericol balanţa
homeostatică. Inervează: - glandele sudoripare ale tegumentului, muşchii erectori ai
firelor de păr, musculatura netedă a vaselor sangvine muşchii netezi şi glandele
viscerelor
A. CONSTITUŢIE
- PORŢIUNEA CENTRALĂ:- coarnele laterale ale măduvei C8-L2
- centrii simpatici: - pupilodilatator (C8-T3)
- cardioaccelerator (T2-T5)
- vasoconstrictori (C8 – L2)
- micţiunii şi defecaţiei (T12 – L2)
- pilomotorii şi sudorali (măduva dorso-lombară)
- PORŢIUNEA PERIFERICĂ
- LANŢURI GANGLIONARE LATEROVERTEBRALE
- două, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale
- 23-25 de ganglioni uniţi printr-un cordon intermediar: 2-3
cervicali; 10-12 toracici; 4-5 lombari; 4-5 sacraţi
- legaţi de nervii spinali prin ramuri comunicante (albă şi cenuşie)
- PLEXURI PREVERTEBRALE (constituite din ganglioni previscerali) şi
plexuri intramurale, specifice sistemului nervos parasimpatic.
- Măduva spinării şi lanţurile simpatice paravertebrale (fibrele preganglionare
sunt marcate cu linie continuă, fibrele postganglionare cu linie întreruptă)

4. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC

Este implicat în funcţiile asociate cu situaţii de repaus, de exemplu digestia.
Activitatea parasimpaticului poate fi comparată cu o planificare a cumpărăturilor,
în timp ce activitatea simpaticului e echivalată cu panica descoperirii că nu mai este lapte
în frigider şi fuga spre magazin înainte ca acesta să se închidă.
CONSTITUŢIE
- PORŢIUNEA CENTRALĂ
- parasimpaticul cranian:- nucleii vegetativi ai nervilor cranieni (III, VII, IX, X) de
la nivelul trunchiului cerebral
- parasimpaticul sacrat: - zona intermediară a măduvei spinării sacrate S2-
S4 (coloana în torsadă Laruelle)
- PORŢIUNEA PERIFERICĂ
- formată din ganglionii periferici (previscerali şi intramurali) şi fibre nervoase
(preganglionare şi postganglionare)
- parasimpaticul cranian:- fibre preganglionare ies din trunchiul cerebral
prin nervii cu componentă parasimpatică (III, VII, IX, X) şi apoi se alătură
ramurilor nervului trigemen prin care se distribuie organelor efectoare
(ramurile nervului vag X au traiect independent.
- parasimpaticul sacrat:- fibre preganglionare ce se alătură rădăcinilor
ventrale ale nervilor spinali sacraţi II, III, IV, apoi se desprind ca nervi
pelvici (erectori)

26
 - fac sinapsă în ganglionii previscerali ai plexului hipogastric
inferior sau chiar în ganglionii intramurali
- fibra postganglionară se distribuie viscerelor pelvine (vezică
urinară, rect,organe genitale
Acţiunile SNV

EFECTOR ACŢIUNE SIMPATIC ACŢIUNE PARASIMPATIC

Ochii - muşchii Pupilodilataţie Pupiloconstricţie
irisului Bombare cristalin pentru adap-
- mm. ciliari tarea la vederea de aproape
Glandele lacrimale şi Vasoconstricţie Declanşare secreţie
muconazale Lipsa secreţiei
Glandele salivare Vasoconstricţie Vasodilataţie
Secreţie redusă Secreţie abundentă
Esofag Vasoconstricţie Secreţie
Creşterea peristalticii
Stomac şi intestin Vasoconstricţie Secreţia sucurilor digestive
subţire Scăderea secreţiei şi a peristalticii Accentuarea peristalticii
Constricţia sfincterelor Deschiderea (relaxarea) sfincterelor
Ficat Glicogenoliză (creşterea glucozei
sanguine)
Vezicula biliară Relaxare Contracţie, cu deversarea bilei în
duoden
Pancreas endocrin Scade secreţia de insulină Creşte secreţa de insulină
Intestin gros Scade secreţia şi peristaltismul Creşterea secreţiei şi peristalticii
Rect Constricţia sfincterelor Relaxare sfinctere - defecaţie
Anus
Cord Creşterea frecvenţei şi a forţei de Scăderea frecvenţei şi a forţei de
contracţie contracţie
Coronarodilataţie Coronaroconstricţie
Bronhii Bronhodilataţie Bronhoconstricţie
Plămâni
Rinichi Vasoconstricţie/Scădere diureză
Creşterea secreţiei de renină
Vezica urinară Relaxarea peretelui Contracţia peretelui
Constricţia sfincterelor Relaxare sfinctere - micţiune
Organe genitale
- penis Ejaculare Vasodilataţie – erecţie
- clitoris Contacţie şi relaxare musculară Vasodilataţie – erecţie
- uter
MSR Secreţie de adrenalină şi noradrenalină
Muşchii piloerectori Piloerecţie (contracţie)
Vase sanguine Constricţie, aşa încât creşte presiunea
sanguină şi sângele este redistribuit din
piele şi organele digestive în organle
vitale
Vasodilataţie în muşchii scheletici în
timpul efortului
Ţesut adipos Lipoliză (rezultând energie)

27
Aplicaţii practice: STRES ŞI ANXIETATE ÎN ASISTENŢA MEDICALĂ
În afară de situaţiile critice (cum ar fi şocul hemoragic) asistenta va observa adesea efectele
psihologice ale anxietăţii şi stresului. Aceste efecte includ: sudoraţie, puls rapid, nelinişte şi pot fi observate
la persoane anxioase ca rezultat al internării, investigaţiilor, tratamentului. Răspunsuri variate, dar deosebit
de intense şi importante pot fi observate la persoane implicate în situaţii traumatice, cum ar fi: calamităţi
naturale, crime violente, explozii, accidente rutiere grave. Individul poate prezenta sindroame post-
traumatice ce include dureri de cap, scăderea memoriei şi puterii de concentrare, anxietate, afectarea
somnului. (de exemplu coşmaruri).
Stresul şi anxietatea, în toate formele lor, pot afecta pe oricine – copii, adulţi, personal sanitar.
Este vital ca stresul şi anxietatea să fie recunoscute şi să se implementeze prompt strategiile specifice
pentru a preveni sau minimaliza efectele acestora. Teasdale (1995) consideră că asistentele sunt capabile să
determine nivelele de anxietatea asociate cu afecţiunea de bază şi să ajute pacientul. În sistemul sanitar
sunt utile ca măsuri de reducere a stresului sfătuirea pacientului şi oferirea de informaţii despre boala sa.
Boore (1978) a descoperit că indicatorii de stres (excreţia urinară de 17 hidroxicorticosteroid) la pacienţii
operaţi poate fi redusă prin oferirea de către asistentă a informaţiilor privind tratamentul.
Infirmierii care au în grijă un copil cu dificultăţi în învăţare pot fi supuşi unui risc mai mare de
stres. La fel şi în cazul ingrijirii copiilor ce prezintă un comportament dificil, datorită incapacităţii de a
controla acest comportament. Situaţii similare în cazul îngrijirii bătrânilor sau a persoanelor cu probleme
specifice severe (de exemplu imobilizare îndelungată).
Astfel, stresul poate afecta standardele asistentei medicale şi toate asistentele au responsabilitatea
de a nota dacă sănătatea sau siguranţa colegilor este afectată.
Aplicaţii practice. A FACE FAŢĂ STRESULUI
Toţi avem nevoie de un anumit grad de stress pentru a funcţiona, dar cum s-a discutat anterior,
stress-ul prelungit şi intens pooate avea efecte negative asupra sănătăţii. Sunt însă nenumărate căile prin
care un individ poate face faţă stresului cotidian – câteodată este posibilă reducerea completă a factorilor de
stress (de exemplu prin a învăţa să spui “nu” când este cazul). Dacă totuşi nu pot fi eliminaţi, trebuie găsite
căi de minimalizare a efectelor. Pentru aceasta unele persoane practică hobby-uri, exerciţii fizice sau
sporturi pentru a reduce stresul. Alte persoane consideră confesiunea ca fiind foarte utilă; nu trebuie
subestimată ideea că o grijă mărturisită este pe jumătate rezolvată.
Sunt utilizate o multitudine de terapii complementare, cum ar fi yoga, meditaţia, masajul sau
tehnicile de relaxare. Pot fi utilizate aromoterapiile cu uleiuri volatile,reflexologia (masajul piciorului),
terapii naturiste sau acupunctură.

28