Între fascia renală şi rinichi se găseşte grăsimea perirenală (capsula adipoasă) care
înconjoară elementele pediculului renal şi, prin hil, pătrunde în sinusul renal. În afara fasciei
renale, între aceasta, diafragmă şi peretele posterior al abdomenului, se găseşte grăsimea
pararenală, o grăsime densă, lamelară, ce apare după vârsta de 8 ani. Spaţiul pararenal în care se
găseşte această grăsime se întinde de la diafragm şi pâna în pelvis. Înţelegem astfel de ce o
colecţie purulentă pararenală poate fuza până în pelvis.
Mijloacele de fixare ale rinichilor sunt reprezentate de: vasele pediculului renal, „presa
abdominală”, masele celulo-grăsoase din jurul rinichilor, fascia retrocolică Toldt, peritoneu,
fascia retropancreatică a rinichiului stâng şi fascia retroduodenală ce acoperă faţa anterioară a
rinichiului drept, vena centrală suprarenală stângă (fixând pediculul renal stâng la glanda
suprarenală, unită la rândul ei de diafragm) şi nu în ultimul rând fascia Gerota, menţionată deja,
ligamentul hepato-renal şi ligamentele spleno-renal.
Raporturile rinichilor
Rinichii sunt fixați și relaționează cu structurile vecine prin fascia renală și capsula
adipoasă.
Raporturile lor se împart în posterioare (comune ambilor rinichi) și anterioare (diferite
stânga/dreapta).
Raporturi posterioare (comune ambilor rinichi)
Posterior, prin fascia lui Zuckerkandl, rinichiul este separat de:
grăsimea pararenală, în care se află:
o ultimul pachet vasculonervos intercostal
o nervii ilioinghinal, iliohipogastric și cutanat femural lateral
În spatele grăsimii pararenale, raporturile cu peretele posterior al abdomenului se împart în două
etaje, delimitate de coasta a XII-a:
1. Etajul superior (toracic) — deasupra coastei XII
Rinichii vin în raport, prin diafragmă, cu sinusul pleural costodiafragmatic.
La acest nivel, diafragma prezintă triunghiul lombocostal (mai frecvent stânga):
→ zonă de slăbiciune unde grăsimea pararenală comunică cu fascia endotoracică, iar
rinichiul poate veni în contact intim cu pleura.