MATRICILE PROGRESIVE

COLORATE
MP (c)

1. Consideraţii generale:

Definitie: Testul Raven examinează spiritul de observaţie, capacitatea de a

desprinde, dintr-o structură, relaţiile implicite, capacitatea de a menţine pe
plan mintal informaţiile descoperite (memoria de scurtă durată) şi abilitatea de
a opera cu ele, în mod simultan, pe mai multe planuri. Proba Raven, este prin
excelenţă intelectuală, evidenţiind şi trăsături dinamice, temperamentale şi
motivaţionale ale personalităţii. MP (c) examinează, în general, potenţialul
intelectual şi mai puţin volumul de cunoştinţe.

Matricele progresive Raven formează o probă perceptivă neverbală

utilizată pentru examinarea inteligenţei generale.

Matricele progresive Raven, sunt de trei feluri: - Standard;

- Color;

- Avansat.

“Matricele Progresive Colorate”, au fost construite in anul 1947 de

[Link], publicate in anul 1949 si revizuite in anul 1956 fiind destinate
examinarii inteligentei generale a copiilor (cu varsta cuprinsa intre 5 ani
jumatate si 11 ani) si a batranilor (intre 65 si 85 ani).

1
 Testul Raven colorat, construit pentru examinarea copiilor, poate contribui la
evaluarea gradului de maturitate şcolară, la descifrarea etiologiei insucceselor
şcolare, la diagnosticarea timpurie a deficienţei mintale, la cunoaşterea abilităţii
mintale a deficienţilor auditivi (surzi şi hipoacuzici), la examinarea persoanelor
cu tulburări grave de vorbire (afazie, bâlbâială, etc.) precum şi a străinilor care nu
cunosc limba ţării respective. De asemenea, se utilizează la vârstele mai înaintate
în scopuri clinice (de exemplu, stabilirea determinării mintale) şi antropologice
(studii de antropologie comparată).

În practica examinării inteligenţei generale a apărut însă necesitatea elaborării

unui test fidel şi sensibil de eficienţă mintală, aplicabil la persoanele cu capacităţi
intelectuale bune şi foarte bune, în vederea stabilirii diferenţelor interindividuale
între persoane cu aptitudini superioare.

2. Noţiunea de inteligenţă generală (factorul “g”)

Teoria ierarhică a structurii aptitudinilor, elaborată de P.E. Vernon (1950), sub

influenţa lui Ch. Spearman şi C. Burt, ne sugerează, pe de altă parte, că testul
Raven abordează inteligenţa generală plecând mai ales de la factorul major de
grup “K:m”. Din acest motiv examinarea unei persoane numai cu testul Raven nu
oferă imaginea “totală” a inteligenţei generale a subiectului. Aceasta este cauza
pentru care J.C. Raven recomandă asocierea Matricelor Progresive Colorate
(seriile A, Ab şi B) cu scara de vocabular Crichten. Scările Mill Hill şi Crichten
fiind teste verbale de inteligenţă generală abordează factorul “g” plecând mai
ales de la factorul major de grup“V:ed”1

1
"V:ed" (factorul verbal-educaţional) este unul din cei doi factori majori de grup, alături de
"K:m" (factorul spaţial-mecanic), descrişi de P.E.

2
3. Natura psihologică a factorului “g”

Primele tentative de interpretare psihologică a factorului “g” sunt cuprinse în

teoria energiei mintale. Factorul specific (“s”) corespunde astfel dezvoltării
organizării unui grup particular de neuroni, iar factorul general (“g”) este datorat
energiei provenite din întregul cortex.

Efectele pozitive ale învăţării la proba Raven sunt mai evidente la conduitele
operatorii mai dezvoltate (mai ales la cele formale). Capacitatea de transfer pare
să fie în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare şi cu eficienţa inteligenţei.

Rezolvarea corectă a celor 36 de itemi la testul Raven colorat, cuprinşi în

variantele Matricelor Progresive presupune înţelegerea structurii modelului (a
Gestaltului), descoperirea principiilor de aranjare a figurilor în interiorul
modelului şi evaluarea gradului în care una dintre cele 6 figuri particulare,
aşezate sub model, ar putea completa lacunele din model. Acest ansamblu de
operaţii mintale ar corespunde cu inteligenţa generală, adică cu educaţia relaţiilor
şi educaţia corelaţiilor, definiţie dată de către Ch. Spearman factorului “g”.

4. Prezentarea testului
Testul MP (c) este format trei serii (A, Ab şi B) de câte 12 matrici. Seriile A şi
B din proba MP colorat şi necolorat sunt identice, cu excepţia că seriile A şi B
din MP (c) sunt prezentate pe un fond colorat. Seria Ab nu are corespondent în
testul MP Standard. Fiecare matrice este formată dintr-o figură sau o succesiune
de figuri abstracte. În colţul din dreapta jos lipseşte un fragment, sau unul din
elementele componente ale matricei. Segmentul care lipseşte este dat, între alte

3
desene, mai mult sau mai puţin asemănătoare, în partea de jos a foii, subiectul
trebuind să-l indice.

Probele din cadrul unei serii sunt de dificultate crescândă, dar ele se rezolvă
pe baza aceluiaşi principiu pe care subiectul trebuie să-l descopere.

Datorită faptului că rezolvarea primelor probe este deosebit de uşoară,

subiectul înţelege sarcina cu o instrucţie prealabilă minimă şi-şi exersează tehnica
de rezolvare în însuşi cursul parcurgerii probelor.

Pentru ca proba să fie mai atractivă şi să menţină atenţia copiilor, figurile sunt
desenate pe un fond viu colorat si poate fi prezentat sub formă de caiet sau sub
forma unei planşete, iar piesele, între care se găseşte cea adevărată, sunt mobile,
completarea având loc în mod practic.

5. Principiile care stau la baza construirii testului

În dezvoltarea activităţii intelectuale, J.C. Raven identifică, în urma unor

studii experimentale premergătoare construirii testului, 5 stadii:

a) copilul devine capabil, înainte de toate, să distingă figurile identice de

cele diferite şi apoi pe cele similare de cele nesimilare;

b) ceva mai târziu, el apreciază corect orientarea figurii atât în raport cu

propria persoană, cât şi faţă de obiectele din câmpul perceptiv;

c) mai târziu reuşeşte să perceapă ca formând un întreg, două sau mai

multe figuri distincte, izolate;

d) apoi copilul poate să analizeze elementele, caracteristicile întregului

perceput şi să facă distincţie între ceea ce este dat în test şi ceea ce
trebuie să adauge el însuşi;

4
 e) în cele din urmă copilul ajunge să compare schimbările similare în
caracteristicile percepute şi să adopte comparaţia ca metodă logică de
gândire (raţionare).

Testul MP (c) este destinat să evalueze, în primul rând claritatea capacităţii

de observaţie, gândirea clară şi nivelul dezvoltării intelectuale a persoanei.
Răspunsurile greşite nu pot fi utilizate în mod satisfăcător în vederea evaluării
cantitative a disfuncţiei mintale. Ele indică doar unde, în ce şi eventual de ce
eşuează subiectul. Gradul de încredere al concluziilor desprinse în urma analizei
greşelilor depinde, pe de o parte, de natura greşelilor şi pe de altă parte de
numărul lor. Analiza greşelilor are o semnificaţie psihologică mai redusă în
cazurile în care se greşeşte în prea puţine sau în prea multe alegeri, faţă de acele
cazuri în care circa jumătate din răspunsuri într-un fel sau altul sunt greşite, adică
cota totală variază între 15 şi 27 de puncte.

6. Instrucţiunile de aplicare
După cum afirma I. Holban, în aplicarea matricelor colorate, ca şi a oricărei
alte probe psihologice de durată, psihologului nu trebuie să-i scape din vedere o
caracteristică a copiilor, şi anume aceea de a fi grăbiţi, de multe ori superficiali
sau neglijenţi. Dealtfel, în aceste manifestări comportamentale pe care poate
greşim dacă le catalogăm într-un fel sau altul, este implicată şi o anumită
caracteristică a atenţiei copilului. Acest fapt presupune prezenţa activă a
psihologului în susţinerea atenţiei copilului, a interesului său pentru probă.

Intervenţiile psihologului vor prezenta un ajutor dat copilului pe linia

mobilizării atenţiei acestuia asupra temei. Este necesară obţinerea asigurării că

5
modelul a fost privit cu atenţie şi că figura indicată este considerată de copil cu
satisfacţie ca fiind figura care completează în mod corect modelul.

Aplicarea testului este precedată de o pregătire dispoziţională a copilului prin

care se urmăreşte nu numai câştigarea copilului pentru test, dar şi crearea unei
anumite ambianţe psihologice (normalizarea relaţiei psiholog – copil, scăderea
stării tensionale, atenuarea emotivităţii sau invers, crearea unei anumite stări de
seriozitate etc.)

În cazul aplicării formei de caiet a testului MP (c), copiii nu au posibilitatea

“să vadă” rezultatul încadrării figurii alese în matricea lacunară. Din acest motiv
ei pierd uşor interesul pentru sarcină şi devin neatenţi. Examinatorul trebuie să
asigure menţinerea atenţiei subiectului, adică să-l incite pe copil la perceperea
atentă a materialului.

Copilul trebuie să se convingă singur că figura indicată de el este unica figură

adecvată pentru completarea lacunei din matrice.

Seria A. După o scurtă discuţie introductivă psihologul aşează în faţa

subiectului caietul deschis la itemul A1. “Uită-te aici”! (i se arată modelul de sus)
Acesta este un model, din care lipseşte o bucată. (s-a tăiat o bucată). Una din
aceste bucăţi (i se arată cu degetul fiecare dintre cele 6 figuri aşezate sub model)
completează exact acest gol (i se arată lacuna din model), se potriveşte aici.
Aceasta, care are numărul 1 are aceeaşi formă, dar desenul nu este potrivit. În
figura 2, nu este desen de loc. Cea de-a treia este greşită de tot. Figura a 6-a
este aproape potrivită, dar aici (i se arată partea albă a figurii) este greşită.
Numai una este corectă. Arată care este cea corectă.

6
 Dacă subiectul nu indică figura adecvată, psihologul continuă să explice
sarcina până când subiectul va înţelege natura problemei care trebuie să fie
rezolvată.

A2 - A3: “Dar din acesta, care lipseşte ? Arată-mi” În cazul în care subiectul
greşeşte, psihologul poate relua A1 demonstrând din nou sarcina, după care revine
la A2. Dacă subiectul rezolvă corect A2 se trece la A3, cu aceleaşi instrucţiuni ca şi
la A2.

A4 - A5: Fără a-i lăsa timp pentru alegere, i se spune subiectului: “Priveşte
foarte atent modelul” (i se arată trăgând degetul mare peste model). Numai una
se potriveşte total. Mai întâi să te uiţi atent la fiecare (i se arată cu degetul
fiecare dintre cele 6 figuri). Numai după aceea să-mi arăţi acea figură unică,
care se potriveşte aici (i se arată lacuna din model). După ce copilul a ales una,
indiferent dacă este corectă sau greşită, i se spune: Aceasta este corectă ? Se
potriveşte aici ? (i se arată figura indicată şi lacuna din model). Dacă subiectul
răspunde afirmativ (“da”), psihologul aprobă alegerea, indiferent de caracterul ei
adecvat sau neadecvat. Dacă copilul doreşte să-şi schimbe alegerea, psihologul va
spune: “Bine, arată-mi acea figură unică pe care o socoteşti corectă.”

După o nouă alegere făcută de către subiect, indiferent dacă este corectă sau
nu, psihologul întreabă: “Aceasta este figura corectă ?” Dacă copilul răspunde
afirmativ, examinatorul acceptă alegerea. Dacă însă subiectul are îndoieli şi de
data aceasta, psihologul continuă: “Dar care este cea corectă ?” Figura indicată
la această întrebare se consideră decizia finală a subiectului.

La itemul A5 se procedează întocmai ca şi la A4.

De la A1 la A5 psihologul poate reveni oricând, dacă este necesar, pentru a

ilustra din nou sarcina, stimulându-l pe subiect la o nouă încercare. Dacă copilul

7
este incapabil să rezolve corect itemii A1 - A5, examinarea se întrerupe pentru a fi
reluată cu forma de planşetă (cu piese mobile) a testului Raven colorat. Dacă însă
subiectul rezolvă uşor şi corect primele sarcini, examinarea se continuă cu A6.

A6 - A12: “Priveşte atent modelul ! Care se potriveşte aici (i se arată lacuna

din model) din aceste figuri (i se arată cele 6 figuri) ? Fii atent, numai una este
corectă. Care este aceea ? S-o arăţi numai atunci când eşti sigur că ai găsit-o
pe cea corectă.”.

La itemii următori se dă aceeaşi instrucţie, în măsura în care ea este necesară.

Dacă examinatorul repetă prea mult instrucţia, subiectul nu va mai fi atent la ea.
Din acest motiv, instrucţia, în cazurile în care copilul este atent şi înţelege ceea ce
are de făcut, poate fi prescurtată.

Seriile Ab şi B.

Ab1 - Ab5: La Ab1, psihologul arată pe rând cele trei figuri ale modelului şi în
cele din urmă lacuna: “Vezi cum merg ? Aceasta, aceasta, aceasta ...... Care va
fi aceea ? Fii atent ! Uită-te pe rând la fiecare. Numai una se potriveşte. Care
este aceea ?”

De la Ab1 la AB5, după ce subiectul indică una din cele 6 figuri, indiferent
dacă alegerea este corectă sau nu, psihologul întreabă: “Aceasta este figura care
încheie bine ? (corect) modelul (i se arată figura aleasă şi lacuna din model) ? Ca
şi mai înainte, dacă copilul răspunde prin “da”, psihologul aprobând răspunsul,
acceptă alegerea indicată. Dacă însă copilul doreşte să-şi schimbe părerea,
psihologul procedează întocmai ca şi la seriile A. El va accepta drept corectă
alegerea la care ţine copilul în cele din urmă.

Ab6 - Ab12: După a 5-a matrice, copilul nu mai trebuie întrebat asupra
corectitudinii alegerii. Psihologul va spune doar următoarele: “Priveşte atent

8
modelul (i se arată pe rând figurile modelului, apoi lacuna care urmează să fie
completată). Fii atent, numai o singură figură completează corect modelul (i se
arată pe rând fiecare figură). Care este aceea ? Această instrucţie se va da şi la
sarcinile următoare, în măsura în care ea este necesară.

La seria B, se dă aceeaşi instrucţie ca şi la A6. Atenţia copilului trebuie

orientată asupra modelului ( matricei) care urmează să fie completată. Se
subliniază că din cele 6 figuri prezentate sub model, doar una singură este
adecvată, invitându-l să examineze atent fiecare figură şi să indice alegerea după
care s-a convins că a găsit-o pe cea corectă.

Cei 36 de itemi se rezolvă fără întrerupere în ordinea prevăzută în test, de la

începutul seriei A până la sfârşitul seriei B. Instrucţia standardizată este
dirijarea maximă de care poate beneficia subiectul. Nu se acordă nici un fel de
ajutor care să depăşească limitele instrucţiei standardizate. Deciziile, alegerile
subiectului nu se comentează.

Alegerea corectă, chiar dacă subiectul nu o poate argumenta verbal, se

consideră răspuns corect.

Psihologul notează în fişa de răspuns, la fiecare model, numărul figurii

indicate de către subiect. Este recomandat să se noteze şi manifestările
comportamentale ale subiectului în situaţia de examinare (inclusiv cele verbale).

Copiii mai dotaţi, sunt invitaţi să-şi consemneze ei înşişi alegerile în fişa de
răspuns. În aceste cazuri, examinatorul supraveghează succesiunea corectă a
itemilor (subiectul să nu întoarcă două sau mai multe pagini, “sărind” peste itemi)
şi corectitudinea însemnării alegerilor (numărul figurii alese să fie introdus la
locul potrivit în fişa de cotare. Majoritatea copiilor cu VC > 8 ani realizează

9
corect această sarcină. Astfel, de la VC > 8 ani testul poate fi aplicat colectiv, în
condiţiile unei supravegheri atente.

Dacă testul MP (c) este rezolvat corect şi uşor de către subiectul examinat în
mod individual, la vârsta de 8 ani, se poate trece în continuare la seriile C, D, iar
începând de la 9 ani la seriile C, D, E ale Matricelor Progresive Standard. În
aceste cazuri, performanţa de la seria Ab nu se consideră în calcularea celei
totale. Cota totală astfel obţinută se interpretează după etalonul Ravenului
necolorat.

Pentru examinarea colectivă a copiilor cu VC > 10 ani, se recomandă

aplicarea Matricelor Progresive Standard. Dacă subiectul înscrie mai multe cifre
într-o singură rubrică a fişei de răspuns, în cazul administrării sau aplicării
colective a testului, i se atrage atenţia să “şteargă” (să taie cu creionul) şi să
rămână doar o singură cifră în rubrică. Dacă notarea mai multor cifre se observă
numai după încheierea examenului, se consideră ca şi răspuns corect ultima
cifră (cifra de la extrema dreaptă), indiferent dacă celelalte cifre menţionate sunt
sau nu corecte.

10
 7. Cotarea răspunsurilor

Grila de corecţie a Matricelor Progresive Color

Itemul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Seria
A 4 5 1 2 6 3 6 2 1 3 4 5
Ab 4 5 1 6 2 1 3 4 6 3 5 2
B 2 6 1 2 1 3 5 6 4 3 4 5

Cotarea răspunsurilor este facilitată prin aplicarea grilei de cotare peste foaia
de răspunsuri (în care sunt consemnate alegerile făcute de către subiect). Se
acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Prin adunarea tuturor punctelor
realizate de subiect se obţine cota totală. Ea serveşte ca punct de plecare pentru
interpretarea performanţei subiectului, adică pentru cunoaşterea nivelului de
dezvoltare şi de eficienţă a inteligenţei generale.

Se observă deci că performanţa subiectului la MP (c), ca şi la majoritatea

testelor, este exprimată numeric şi direct, sub formă de cotă brută (numărul
răspunsurilor corecte). O cotă brută însă, obţinută la un test psihologic, prin ea
însăşi nu are semnificaţie. Ea trebuie interpretată în comparaţie cu un standard
(etalon) al rezultatelor. Diferenţele şi scorurile brute, în general, nu reprezintă
“distanţe reale” între subiecţi. Din acest motiv, cota brută obţinută de un subiect
la MP (c) trebuie comparată prin intermediul etalonului, cu scorul mediu al
grupului de referinţă (grupul de vârstă din care face parte subiectul) examinat în
vederea etalonării testului.

11
8. Interpretarea rezultatelor

A: Interpretarea cantitativă este primul pas, care constă în raportarea

performanţei individuale la performanţa etalon pentru stabilirea gradului de
inteligenţă a subiectului.

Tabel

MP (c) Raven - Etalon I (România) realizat de către C. Zaharnic şi

colaboratorii în 1974

Scoruri (cote)
Centile
6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani
100 23 26 28 28 33
90 20 24 26 27 29
80 18 21 24 24 28
70 17 19 22 23 26
60 16 17 20 22 25
50 15 16 18 21 24
40 15 15 17 19 22
30 14 14 16 17 20
20 12 13 15 16 17
10 11 12 14 15 16

12
 Etaloane străine ce pot fi utilizate decât în mod orientativ, pentru populaţia din
România.

Tabel

MP (c) Raven - Etalon (Anglia)

Scoruri (cote)
Centile 1
5 /2 6 6 /21
7 1
7 /2 8 81/2 9 91/2 10 101/2 11
ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani ani
95 19 21 23 24 25 26 28 30 32 32 33 35
90 17 20 21 22 23 24 26 28 31 31 31 34
75 15 17 18 19 20 21 23 26 28 28 29 31
50 14 15 15 16 17 18 20 22 24 24 26 28
25 12 13 14 14 15 16 17 19 21 22 22 24
10 - 12 12 13 14 15 15 16 18 20 20 21
5 - - - 12 12 13 14 15 16 17 17 17

Tabel

MP (c) Raven - Etalon (Anglia)

Scoruri (în cote) la vârsta medie (în ani) de:

Centile
65 70 75 80 85
95 33 31 30 29 28
90 30 29 28 26 25
75 28 26 24 23 21
50 24 22 20 18 16
25 18 17 16 14 12
10 14 13 12 11 10
5 12 11 11 10 -

13
 Performanţele intelectuale măsurate prin raportare la etalon pot fi ierarhizate
în 5 grade diferite de inteligenţă:

Gradul I: inteligenta extrem de ridicata. Performanţa subiectului depăşeşte

centilul 140

Gradul I - : Inteligenţă superioară. Performanţa subiectului, raportată la

performanţa medie a grupului de vârstă din care face parte, atinge sau depăşeşte
centilul 95.

Gradul II: Inteligenţă peste nivelul mediu. Performanţa atinge sau depăşeşte
centilul 75.

Gradul II +: performanţa atinge sau depăşeşte centilul 90.

Gradul III: Inteligenţă de nivel mediu. Performanţa se situează între centilele

25 şi 75.

Gradul III +: performanţa depăşeşte centilul 50.

Gradul III -: performanţa se situează sub centilul 50.

Gradul IV: Inteligenţă sub nivelul mediu. Performanţa nu depăşeşte centilul

25.

Gradul IV -: performanţa nu depăşeşte centilul 10.

Gradul V: Deficienţa mintală. Performanţa nu depăşeşte centilul 5.

Întrucât reuşita la MP (c) este sensibilă faţă de fluctuaţiile funcţionale ale

activităţii mintale, J.C. Raven recomandă studierea eventualelor discrepanţe
“abateri” care pot să apară, la cele trei cote parţiale obţinute la seriile A, Ab şi B.

14
 B: Interpretarea calitativă a performanţei:
Rezultatul obţinut la MP (c) (cota totală) deşi depinde în primul rând de
operaţiile mintale, de calităţile inteligenţei, reuşita este condiţionată şi de factorii
nonintelectuali de personalitate (emotivitate, anxietate, stabilitate - instabilitate
emoţională, angajarea eu-lui în rezolvarea sarcinii, trăsături temperamentale etc.) Pe
de altă parte, diferiţi subiecţi pot realiza aceeaşi performanţă prin mecanisme
intelectuale diferite, ceea ce pentru psiholog nu este indiferent. Semnificaţia
psihologică a scorului total se desprinde numai cu condiţia relevării mecanismelor
psihice prin care s-a ajuns la rezultatul respectiv. Ceea ce este posibil prin
interpretarea rezultatului final în raport cu comportamentul global al subiectului
(manifestat în situaţia de examinare).

Studiu de caz
Prezentăm în continuare, pentru ilustrare, rezultatele examinării subiectului T.I.
(Cl. I, Sc. gen., EC = 8 ani şi 11 luni, sex femeiesc). Subiectul cu insuccese şcolare
accentuate este examinat la cererea învăţătoarei.

În timpul examinării se observă la T.I.: privire obtuză; incapacitate de

concentrare; activitate nestructurată; stil de lucru difuz; abandonarea frecventă a
sarcinii; înţelege greu instrucţia pe care de cele mai multe ori nu şi-o poate
transforma în autoinstrucţie, datorită funcţiei reglatoare insuficient dezvoltate a
limbajului. Nu interiorizează sarcina, se abate uşor de la ea prin asociaţii spontane,
întâmplătoare, nu conştientizează şi nu trăieşte insuccesul.

Cota totală = 11 puncte (A = 7, Ab = 2, B = 2); Discrepanţele = +1, -1, 0;

15
 Subiectul totalizează 25 de alegeri greşite, dintre care în cele mai multe cazuri:
repetă în mod stereotip figura greşită; identifică în mod inadecvat, nu sesizează
distorsiunile, orientarea greşită şi elementele neadecvate; greşeşte în mod sistematic
la acele sarcini care se rezolva prin operare simultană cu două sau mai multe
criterii etc.

Pe baza acestor rezultate se poate formula un diagnostic ipotetic de deficienţă

mintală. Informaţiile diagnostice furnizate de MP (c) deşi sunt confirmate de
nereuşita şcolară, diagnosticul rămâne ipotetic până la confirmarea (sau infirmarea)
lui de alte probe de inteligenţă. Pe de altă parte, diagnosticul trebuie precizat
(Debilitate mintală ? Imbecilitate ? etc.), ceea ce devine posibil tot prin lărgirea
metodelor diagnostice.

În continuare, subiectul a fost examinat cu scara metrică de măsurare a

inteligenţei Binet - Simon şi cu probe piagetiene (de conservare a cantităţii).

Datele cantitative (VMBinet = 5 ani; QIBinet = 55; CotaPiaget =Q1) concordante

atestă debilitatea mintală accentuată, la limita imbecilităţii a subiectului. Greşelile
la MP (c) sunt generate de repetarea stereotipă a figurii neadecvate, de neanalizare
a modelului, nesesizarea elementelor care se abat de la model. Dificultăţile cele mai
mari le întâmpină în sesizarea asemănărilor perceptive. Subprobele cuprinse în
scara Binet - Simon la VM de 5 şi 6 ani, sunt sarcini care depăşesc capacităţile
mintale ale subiectului. T.I. nu conservă cantităţile; nu poate compara două mulţimi
concrete compuse din câte 6 elemente; utilizează doar izolat termenii “mult” şi
“puţin”; nu posedă relaţia cantitativă “mai mult-mai puţin”.

Debilitatea mintală a lui T.I. este incontestabilă. Se recomandă transferarea

elevei la şcoala ajutătoare.

16
[Link]ăţi psihometrice ale MP (c)

În urma studierii fidelităţii, prin procedeul retestării (coeficient de constanţă), şi

a validităţii concurente (comparate), autorul testului ajunge la rezultate bune, care
pledează pentru valoarea diagnostică a probei MP (colorat).

Comparaţii între MP (c), Terman - Merrill şi testul Crichton

la copii de 9 ani

Testul MP(c) Terman - Merrill Crichton

MP(c) 0,80 ± 0,5 0,66 ± 0,06 0,65 ± 0,07
Terman – Merrill - 0,90 ± 0,02 0,83 ± 0,04
Crichton - - 0,95 ± 0,02

17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53