Scribd
Încărcați
3 vizualizări2 pagini

Doina

Poemul 'Doina' de Mihai Eminescu exprimă durerea și suferința românilor din cauza străinătății și a invaziei, evocând imagini de tristețe și disperare. Autorul face apel la figura lui Ștefan cel Mare, cerându-i să revină și să salveze țara de dușmani. Mesajul central este un strigăt de ajutor pentru unitatea și mântuirea națiunii române.

Încărcat de

Sandu
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
3 vizualizări2 pagini

Doina

Poemul 'Doina' de Mihai Eminescu exprimă durerea și suferința românilor din cauza străinătății și a invaziei, evocând imagini de tristețe și disperare. Autorul face apel la figura lui Ștefan cel Mare, cerându-i să revină și să salveze țara de dușmani. Mesajul central este un strigăt de ajutor pentru unitatea și mântuirea națiunii române.

Încărcat de

Sandu
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

DOINA

de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa Iar din Olt până la Criş
Tot românul plânsu-mi-s-a, Nu mai este luminiş
Că nu mai poate străbate De greul suspinelor
De-atâta străinătate De umbra străinilor,
Din Hotin şi pân’ la Mare De nu mai ştii ce te-ai face
Vin Muscalii de-a călare, Sărace român, sărace!
De la Mare la Hotin De la Turnu-n Dorohoi
Calea noastră ne-o aţin Curg duşmanii în puhoi
Şi Muscalii şi Calmucii Şi s-aşează pe la noi;
Şi nici Nistrul nu-i înneacă
Săraca ţară, săracă! Şi cum vin cu drum de fier
Din Boian la Cornu Luncii Toate cântecele pier
Jidoveşte-nvaţă pruncii Zboară paserile toate
Şi sub mână de jidan De neagra străinătate
Sunt românii lui Ştefan. Numai umbra spinului
Că-ndărăt tot dă ca racul La uşa creştinului
Fără tihnă-i masa lui Codrul geme şi se pleacă
Şi-i străin în ţara lui. Şi izvoarele îi seacă
Din Braşov pân’la Abrud Săraca ţară, săracă!
Vai ce văd şi ce aud
Stăpânind ungurul crud Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vază zi cu anii Să se mire neamurile;
Şi să-i scoată ochii corbii De-i suna din corn odată
Să rămâie-n drum ca orbii Ai s-aduni Moldova toată
Cine ne-a adus pe greci De-i suna de două ori
N-ar mai putrezi în veci Vin şi codri-n ajutor;
Cine ne-a adus Muscalii De-i suna a treia oară
Prăpădi-i-ar focul jalei Toţi duşmanii or să piară
Să-l arză, să-l dogorească Din hotară în hotară
Neamul să i-l prăpădească, Daţi în seama ciorilor
Iar cine mi-a fost mişel Ş-a spânzurătorilor.
Seca-i-ar inima-n el,
Cum duşmanii mi te seacă Ştefane, Măria Ta,
Săraca ţară, săracă! Lasă Putna, nu mai sta
Că te-aşteaptă litvele
Ştefane, Măria ta, Să le zboare tigvele
Lasă Putna, nu mai sta, Să le spui molitvele
Las’ arhimandritului Pe câţi pari, pe câţi fuştei
Toată grija schitului, Căpăţani de grecotei
Lasă grija gropilor Grecoteii şi străinii
Dă-o-n seama popilor Mânca-le-ar inima câinii
La metanii să tot bată, Mânca-le-ar ţara pustia
Ziua toată, noaptea toată, Şi neamul nemernicia
Să se-ndure Dumnezeu Cum te pradă, cum te seacă
Ca să-ţi mântui neamul tău… Săraca ţară, săracă!
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn cântând
Şi Moldova adunând
Adunându-ţi flamurile

S-ar putea să vă placă și