EDICT - Revista educatiei (ISSN 1582 – 909X) • [Link].

ro
Edict

Preșcolarul și lumea întâmplărilor povestite, magicianul care deschide uşa unei lumi
nebănuite, actorul, şi mai ales modelul de vorbire şi povestire.

minunată a poveștilor Audierea poveştilor permite familiarizarea copiilor cu structura

basmului popular şi cu o serie de procedee imaginative ca:
De Roxana Chesa, 1 aprilie 2018 amplificarea (Flămânzilă, Gerilă, Zmeul), diminuarea (Degeţica,
Degeţel), multiplicarea (Balaurul cu 7 capete, Capra cu trei iezi,
Povestirile influențează în mod indirect și estetica comportării
Cei şapte pitici), aglutinarea. Descoperirea semnificaţiilor,
copiilor, contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere prin
formularea titlurilor amplifică fluiditatea şi flexibilitatea.
multitudinea de aspecte din ambianța înconjurătoare la care face
apel. În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a
măsură activitatea psihică a copilului. Copilul urmărește cu atenție imaginaţiei copiilor. Ei repovestesc în funcţie de preferinţă şi de
datele povestirii, memorează, compară, analizează diferite situații, receptarea afectivă. Dacă atitudinea adultului este permisivă,
stabilește pe plan mintal unele relații fapte, însușiri ale copilul introduce personaje noi (de cele mai multe ori întâlnite în
personajelor. Astfel, este antrenată și gândirea copilului, devenind alte poveşti), modifică întămplările, îmbogăţeşte acţiunile, propune
capabil de a înțelege faptele, gândurile și sentimentele situaţii de prevenire a unor situaţii neplăcute. Totuşi, este necesar
personajelor. să se asigure o succesiune logică a repovestirii şi să se acorde
atenţie exprimării corecte, nuanţate.
Povestirile copiilor permit dezvoltarea cu precădere a limbajului
preşcolarilor, permiţându-le astfel să se exprime cu uşurinţă, atât Povestirile create de copii au evidentă valoare formativă,
în relaţie cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii. contribuind la dezvoltarea gândirii şi a imaginaţiei creatoare, la
dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive.
Povestea este o deosebită modalitate de cunoaştere a lumii, este
un mijloc de comunicare şi o bună metodă de instruire. Ea conţine Cele mai frecvente tipuri de povestiri create şi practicate în
adevărurile fundamentale ale vieţii. Poveştile depăşesc hotarele grădiniţa de copii sunt povestirile create pe baza unui şir de
spaţiului şi timpului, fiind prima hrană spirituală a copilului care îl ilustraţii şi povestirile cu început dat. Tematica poveştilor create
învaţă să judece; o poveste bine spusă poate amuza, demonstra şi de copii după modelul educatoarei poate fi legată de: fapte
dezarma. cotidiene, întâmplări, momente trăite de copii, de familia acestora
sau de prieteni; întâmplări din viaţa animalelor.
Poveştile îmbogăţesc deprinderile de a comunica, îmbogăţesc
vocabularul, cultivă sentimente frumoase, stimulează imaginaţia şi Copiii trebuie să-şi imagineze locuri, întâmplări, fapte care s-au
creativitatea, educă spiritul de sacrificiu, altruism, solidaritate, petrecut sau se pot petrece în viitor, ca în lumea reală, ca în filme
dreptate. Pune baza concepţiei despre lume şi viaţă. de desene animate ori ca în vis. Copilul este independent în
expresie, îşi manifestă nestingherit iniţiativa, spontaneitatea şi
Se înţelege că gustul pentru lectură se formează timpuriu si de
fantezia inepuizabilă. Atitudinea creatoare pe care o are faţă de
aceea in gradiniţă informaţiile sumare legate de mediul
limbaj depinde de natura mesajului pe care îl transmite şi de
înconjurător sau istorie se transmit prin intermediul
posibilităţile sale intelectuale, lingvistice, afective. Povestirile lui
povestioarelor. Acestea fac trecerea de la lumea fabuloasă a
sunt scurte, fără divagaţii, fără explicaţii întinse, oarecum
poveştilor din grădiniţă la cea reală. Contactul cu poveştile
incorecte dar uneori pot avea o savoare deosebită. Sunt situaţii în
educatoarei conduce la dezvoltarea gustului pentru frumos, la
care, prin povestirile create, proiectează asupra personajelor,
îmbogăţirea vocabularului, la creativitate.
propriile sale dorinţe, preferinţe, probleme.
Grădiniţa este unul dintre factori decisivi în educarea copiilor prin
Un loc deosebit între modalităţile de manifestare a potenţialului
frumos pentru valoare . Intrând „în lumea poveştilor”, copiii vor
creativ îl are povestirea creată pe baza unui şir de imagini.
învăța sa deosebească binele de rău, adevarul de minciună, faptele
Tablourile reprezintă adevărate texte iconice pe care copilul învaţă
bune de cele rele; vor devenii mai atenţi , mai sensibili, încep să-si
să le citească în mod creativ. Descifrarea conţinutului nu se
formeze pereceptele morale.
limitează numai la descifrarea imaginilor, ci devine chiar o
Este de dorit ca preşcolarii şi elevii să-şi facă din cărti, cei mai adevărată creaţie verbală. După descifrarea tabloului, copiii pot
buni prieteni, să le dezvolte discernământul în selecţia valorilor. În pune întrebări, pot formula titlul acestuia, pot să se completeze
grădiniţa de copii se desfăşoară două tipuri de povestiri: unul pe celălalt.
Educatoarea are sarcina didactică de a stimula imaginaţia şi de a
povestirile educatoarei; încuraja originalitatea copiilor.
povestirile copiilor: repovestire si povestirea creată de copii
În concluzie, în grădiniţa de copii povestirea este folosită atât ca
metodă de expunere şi comunicare de cunoştinţe, cât şi ca formă
Tematica operelor literare expuse în activitatea de povestire se
de activitate destinată cunoaşterii mediului şi dezvoltării vorbirii
diferenţiază de la o grupă la alta astfel încât la grupa mare
preşcolarilor.
povestirile devin mai complexe, având ca scop sesizarea planului
real şi a celui ireal, stimularea creativităţii copiilor, exersarea Cu ajutorul povestirii, ca metodă , educatoarea realizează
capacităţii de comunicare. apropierea copiilor de cele mai variate aspecte de viaţă şi domenii
de activitate şi-i informează asupra unor fapte şi evenimente ce nu
Prin intermediul povestirii, copilul se eliberează de egocentrism
pot fi cunoscute prin experienţa lor proprie. În acelaşi timp, prin
întrucât se identifică în plan imaginar cu personajele în care
cuvântul viu, li se trezesc copiilor emoţii şi li se orientează atenţia
găseşte ceva din el însuşi, şi ceva din personaje în el. Pentru
spre cele comunicate.
preşcolar, adultul care îi citeşte povestea este şi autorul, martorul

1
Prin intermediul povestirilor expuse de către educatoare, copiii Bucureşti, 1969.
sunt familiarizaţi cu structura limbii româné, cu bogăţia formelor Preda, V., Grădiniţa altfel, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2003.
sale gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbajului, ceea Rawlinson, G., Gândirea creativă şi brainstorming, Ed. Codecs,
ce contribuie la dezvoltarea vorbirii şi a gândirii lor. Bucureşti, 1998.
Roşca, Al.şi colaboratorii, Creativitate, nivele, programare, Ed.
Preşcolarii sunt fermecaţi de lumea fantastică a basmelor şi
Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.
povestirilor, le ascultă cu aceeaşi plăcere chiar daca sunt repetate
şi îşi manifestă întotdeauna dorinţa ca ele să dureze cât mai mult.
Prin poveşti, copiii reuşesc să se elibereze de impresiile
nemijlocite şi au posibilitatea să-şi reprezinte obiecte şi fenomene
pe care nu le-au perceput niciodată.

Cu ajutorul lor, se exersează modalităţile de prelucrare a

reprezentărilor în imaginaţie, se face transpunerea în lumea
acestor fiinţe în care eroii acţionează în concordanţă cu imaginaţia
fecundă a copiilor, în care fiinţele apropiate şi îndrăgite (căţeluşul,
iepuraşul) sunt întotdeauna bune, puternice şi îndrăzneţe, în care
binele şi dreptatea triumfă.
Atitudinea copiilor faţă de conţinnutul fantastic al basmelor nu
rămâné aceeaşi pe parcursul perioadei preşcolare. Preşcolarii de
vârstă mică acceptă fără discernământ critic conţinutul basmului,
ca şi când acesta ar corespunde realităţii (scaunul şi masa
desenează, urşii vorbesc,etc).Cunoştinţele lor sărace despre
realitate nu le permit o separare précisă a imaginilor fanteziei de
realitate.

De asemenea, spiritul critic al gândirii le este foarte slab dezvoltat.

Atitudinea critică faţă de conţinutul fantastic al basmelor începe să
se manifeste abia de la 5–7 ani, când copilul face o distincţie între
fictive şi real. Cu toate acestea, datele experimentelor arată că
preşcolarii reţin şi redau mai uşor faptele cunoscute, situațiile
familiale, cu alte cuvinte tot ceea ce poate fi asociat cu experienţa
proprie. Chiar şi atunci când reproduce un basm plăsmuirile
copiilor deviază în direcţia experienţei lor de viaţă. La vârsta
amintită, imaginaţia copiilor suferă modificări calitative, în strânsă
corelaţie cu schimbările psihofiziologice ce au loc. Se dezvoltă
intens funcţia analitică a scoarţei cerebrale, se perfecţionează
funcţia reglatoare a limbajului şi creşte rolul inhibiţiei
condiţionate. Gândirea copilului devine mai abstractă ceea ce
posibilitatea lărgirii câmpului de acţiune a imaginaţiei, creşterii
gradului său de creativitate. Cunoştinţele copilului devin mai
precise şi mai sistematice. Toate aceste schimbări creează noi
posibilităţi de transformare a reprezentărilor, la aceasta
contribuind şi povestirile.

În cadrul activităţilor de povestire se exersează vorbirea copiilor,

se formează deprinderea de a povesti independent, ceea ce
contribuie la mărirea posibilităţilor de exprimare corectă, coerentă
şi expresivă.

În concluzie, se poate reţine că rolul şi importanţa povestirilor – ca

activităţi organizate – constă în valoarea lor cognitivă, etică şi
estetică, prin care se exercită o puternică înrâuire asupra întregii
personalităţi a copiilor.

Bibliografie:
Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Programa activităţilor
instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1987.
Revista, Învăţământul preşcolar, nr.1–2/1992.
Bocoş, M., Catalano, H.,Pedagogia învăţământului primar şi
preşcolar, Presa Universitară Clujeană,2006.
Bratu, B.,Preşcolarul şi literatura, E.D.P., Bucureşti, 1977.
Bratu, B., Creativitatea copilului,Ed. Enciclopedică Română,