VENUS
Venus, cunoscută și ca Luceafărul, este a doua planetă de la Soare. Este numită după zeița
romană a iubirii și frumuseții. Este al treilea obiect natural ca luminozitate pe cerul nopții
după Soare și Lună. Mărimea sa stelară observată atinge -4,6 m și este suficientă pentru ca
lumina reflectată din Venus să creeze umbre; rareori este vizibilă cu ochiul liber și în
timpul zilei. Deoarece Venus este mai aproape de Soare decât de Pământ, este întotdeauna
vizibilă la o distanță unghiulară scurtă de acesta; alungirea sa maximă este de 47,8 °.
Distanța lui Venus față de Pământ variază de la aproximativ 40 de milioane de km până la
aproximativ 259 de milioane de km. Situată la circa 108 milioane km de Soare, Venus își
parcurge orbita în 224,7 de zile. Rotația în jurul propriei sale axe este foarte lentă, durează
243 de zile și are loc de la est la vest, în sens invers față de rotația celorlalte planete. Venus
își atinge luminozitatea maximă cu câteva ore înainte de răsărit sau după apus, motiv
pentru care popular este cunoscută sub numele de Luceafărul de dimineață și Luceafărul
de seară. Planeta nu are niciun satelit, caracteristică pe care o împărtășește doar cu
Mercur între planetele din Sistemul Solar.
Venus este o planetă telurică și este uneori numită
„planeta soră” a Pământului, datorită dimensiunii
lor similare, a masei, a apropierii de Soare și a
compoziției chimice. În alte aspecte diferă radical
de Terra. Are cea mai densă atmosferă dintre cele
patru planete telurice, constând din mai mult de 96
% dioxid de carbon. Presiunea atmosferică la
suprafața planetei este de 92 de ori mai mare decât
pe Pământ sau aproximativ presiunea găsită la 900
m subacvatic pe Pământ. Venus este de departe cea
mai fierbinte planetă din Sistemul Solar, cu o temperatură medie a suprafeței de 735 K
(462 °C; 863 °F), chiar dacă Mercur este mai aproape de Soare. Venus este acoperită cu un
strat opac de nori de acid sulfuric care reflectă bine și nu permit observarea suprafeței sale
din spațiu în lumină vizibilă. Există presupuneri că pe Venus au existat oceane în trecut, ca
pe Pământ, dar s-au evaporat pe măsură ce temperatura suprafeței a crescut. Apa a fost
probabil fotodisociată, iar hidrogenul liber a fost împrăștiat în spațiul interplanetar de
vântul solar din cauza lipsei unui câmp magnetic planetar. Venus nu are un nucleu metalic
de dimensiuni mari, ca cel al pământului, motiv pentru care nu are un câmp magnetic
protector. Peisajul actual al lui Venus este un deșert uscat cu roci acoperite de praf.
Posibilitatea existenței vieții pe Venus a fost mult timp un subiect de speculații, iar în
ultimii ani s-au făcut cercetări active în acest sens. În urma unei observații din 2019
1
conform căreia absorbția luminii straturilor de nori superiori a fost în concordanță cu
prezența microorganismelor, un articol din septembrie 2020 din Nature Astronomy a
anunțat detectarea gazului fosfină, un biomarker, în concentrații mai mari decât poate fi
explicat de orice sursă abiotică cunoscută. Cu toate acestea, s-au exprimat îndoieli cu
privire la aceste observații din cauza problemelor de prelucrare a datelor și a eșecului de a
detecta fosfina la alte lungimi de undă.Până la sfârșitul lunii octombrie 2020, re-analiza
datelor cu o scădere adecvată a condițiilor nu a dus la detectarea fosfinei.
Curiozități despre Venus
Venus este cea mai fierbinte planetă din Sistemul Solar.
O zi pe Venus este mai lungă decât un an venusian.
Venus se rotește în sens opus față de majoritatea planetelor.
Venus este al doilea cel mai strălucitor obiect de pe cer după Lună.
Venus nu are niciun satelit natural.
Atmosfera planetei Venus este densă și toxică.
Presiunea de la suprafața lui Venus este extrem de mare.
Venus este asemănătoare cu Pământul ca mărime și structură.
Pe Venus există ploi de acid sulfuric care nu ajung la sol.
Venus poate fi observată cu ochiul liber de pe Pământ.