BALADA POPULARĂ- TRĂSĂTURI SPECIFICE

Termenul de “baladă” a fost încetăţenit în literatura română de Vasile Alecsandri, fiind preluat din limba
franceză. Alecsandri a întocmit cea mai cunoscută culegere de balade, în 1852. Balada este cunoscută mai ales
sub denumirea de “cântec bătrânesc” pentru că textul operei era cântat de un lăutar sau un cioban , la anumite
ocazii: nunţi, locuri de popas etc.
Balada populară are caracter oral, anonim, colectiv, sincretic şi tradiţional, ca orice operă populară.

Caracteristici ale baladei populare:

Clasificare:
 Balade legendare: „Monastirea Argeşului”
 Balade pastorale: „Mioriţa”
 Balade haiduceşti: „Toma Alimoş”
 Balade istorice: „Constantin Brâncoveanu” etc.

Cu timpul, au apărut şi balade culte, inspirate din cele populare: Vasile Alecsandri,
Dimitrie Bolintineanu, George Coşbuc, Ştefan Augustin Doinaş etc.
 Miorita – argumentare balada

Balada este o specie a genului epic in versuri, de mare intindere, uneori cu un pronuntat caracter liric, in
care se relateaza o actiune eroica, o legenda, un fapt istoric.
"Miorita" este o balada populara si apartine genului epic in care se imbina armonios elementele lirice,
epice si dramatice. In structura baladei se desprind doua mari planuri, unul epic in cadrul caruia autorul anonim
creeaza si construieste personajele reale sau fabuloase si celalalt lirico-dramatic, ce se defineste prin exprimarea
gandurilor, sentimentelor si prin atitudinea ciobanului in fata mortii.
Autorul anonim isi exprima indirect sentimentele si gandurile prin intermediul actiunii si al
personajelor. Ca in orice opera epica se identifica aici timpul in care se desfasoara actiunea: toamna in timpul
transhumantei intr-un peisaj merific, ca "o gura de rai".
Ca in orice opera epica actiunea poate fi structurata pe momentele subiectului. Prezentarea locului si a
timpului in care urmeaza sa se desfasoare actiunea constituie expozitiunea, complotul urzit de ciobanul
ungurean si de cel vrancean impotriva celui moldovean formeaza intriga; desfasurarea actiunii este constituita
din marturisirea pe care oita barsana o face stapanului despre omor, precum si din reactia ciobanasului la aflarea
complotului. Punctul culminant este incarcat de dramatism prin conceptia testamentara a ciobanasului
moldovean, care include alegoria moarte-nunta si monologul maicutei batrane. Deznodamantul lipseste, finalul
baladei dand nastere la interpretari si contradictorii. Motivele literare ce compun mitul mioritic sunt: motivul
transhumantei, al complotului, al oitei nazdravane, al testamentului alegoric, moarte-nunta si cel al maucitei
batrane. Miorita nazdravana este considerata un "element oracular" intrucat ea este cea care
anunta eventualitatea mortii baciului moldovean. Miorita este un personaj fabulos deoarece este inzestrata cu
puteri miraculoase, sugerand in plan mitic comuniunea desavarsita dintre om si animal, iar in plan real, armonia
perfecta dintre cioban si meseria sa. Principala figura de stil prin care se defineste oitaeste personificarea, ea
fiind umanizata. Mioara isi iubeste nespus de mult stapanul, dativul etic argumetand si el loialitatea oitei, fapt ce
reiese din menirea acesteia de a aduce la indeplinire testamentul, ea fiind cea mai apropiata si de incredere fiinta
pentru tanarul aflat in situatie limita.
Existenta omului in Univers este determinata de doua componente esentiale: viata si moartea, altfel spus
cine traieste trebuie sa si moara. Aceasta conceptie este una adevar caruia nimeni nu i se poate opune, este o
[Link] aceea ciobansul imagineaza un testament, in eventualitatea ca "de-ar fi sa mor" prin care isi
exprima dorinta de a fi ingropat in mijlocul oilor, deoarece dragostea puternica pentru ocupatia pastorala, pentru
locurile cunoscute, pentru oile si cainii sai transmite ideea ca nici in moarte nu se poate de ceea ce i-a incantat
viata. Tragicul se amplifica in continuarea baladei prin alegoria [Link] obiceiurile populare,
specifice baladei, se inscrie si acela ca mortilor tineri necasatoriti li se organizeaza inmormantarea asemenea
nuntii.
Ciobanasul moldovean este personajul principal din balada populara "Miorita". Portretul
fiziceste realizat prin caracterizarea directa, iar cel moral cu ajutorul caracterizarii indirecte. El este o fire blanda
si iubitoare, prietenos si sensibil, deoarece in eventualitatea mortii, dorinta lui este sa ramana alaturi de cei
dragi. Poetul anonim o plaseaza pe maicuta batrana intr-o secventa lirica de un dramatism sfasietor, dominat de
suferinta cutrematoare a mamei care-si cauta [Link] si deznadajduita ea compune un portret induiosator
fiului din diminutivele: "ciobanel", "fetisoara", "mustetioara", "perisorul", "ochisorii" si dativul etic "mi-a
vazut". Portretul ciobanului accentueaza zbuciumul launtric al batranei sugerand afectivitatea materna ce atinge
sublimul artistic si emotional.
Limbajul artistic sugereaza profunda sensibilitate a romanului, prin varietatea figurilor de
stil:metafore("picior de plai", "gura de rai", "lacrimi de sange"), epitete("oi mandre si cornute", "negru zavoi",
"miorita laie"), personificari("soarele si luna/ Mi-au tinut cununa") si diminutive populare("ciobanel",
"miorita"). Prozodia este reprezentata de ritmul trohaic, iar rima imperecheata si monorima precum si masura de
7-8 silabe, confera versului o tonalitate melancolica, muzicalitate grava si sensibilitate emotionala.
Intrunind toate aceste caracteristici, opera literara "Miorita" este o balada populara in care se
manifesta spiritualitatea cea mai profunda a romanilor.