Proiect, Candide
Proiect, Candide
Candide... de autorul său Voltaire constituie unul dintre pilonii programului din anul doi
du bacalaureat.
Într-adevăr, este primul proiect secvenț ial pe care îl vom vedea cu elevii sub formă de
secuenț e didactice. Este o poveste filozofică pe care elevii sunt chemaț i să o analizeze ș i
a înț elege sau chiar a detecta toate indicii săi.
Desigur, opera este filosofică, dar având în vedere bogăț ia sa de referinț e, conț ine un amalgam
între narativ, imaginar ș i reflecț ii erudite ș i serioase.
Astfel, munca noastră constă în a studia extrasele din operă care pun în evidenț ă filosofia
de Voltaire, teoriile, abuzurile ș i nedreptăț ile pe care le denunț ă ș i le combate. Acest lucru nu exclude
categoric celelalte aspecte ale operei: ne vom atrage aten ț ia elevilor asupra
minunat ș i fictiv.
Prin urmare, se conturează axa noastră de lucru care va fi ilustrată prin extrase din operă unde noi
vom urmări itinerariul lui Candide, motiv pentru care atragem atenț ia ș i asupra romanului
de învăț are.
Prin urmare, obiectivul nostru va fi să construim ș i să dezvoltăm în rândul elevului cunoș tinț e, abilităț i ș i
des savoir-être ; et ce prin :
Acuziț ia progresivă a unui savoir enciclopedic, literar ș i cultural.
Acuziț ia cunoș tinț elor instrumentale ș i metodologice.
La familiarizarea cu metodele de gândire ș i organizare.
Stăpânirea limbii.
Îmbunătăț irea tehnicilor ș i a metodelor de studiu al textelor/discursurilor literare.
Capacitatea de a se autoîntretine ș i de a se autoevalua.
A acest stadiu elevul va fi de asemenea chemat să:
Reflectaț i asupra semnificaț iei, valorii ș i instrumentării expresiilor literare.
Se forjează un spirit de globalizare ș i sinteză.
Lărgiț i-vă orizonturile de gândire ș i comunicare.
Macro-competență: A citi metodic, a identifica indicii și a recunoaște
problemele și procesele de scriere în basmul filosofic
de Voltaire, Candide sau optimismul.
Problématique: Candide…de Voltaire un conte, un conte filosofic sau unde
sinteza celor două?
Nivel: 2è[Link].
Ș edinț ă: T.E ș i A. orale.
Durata: 2 ore.
Subiecte : *Secolul Iluminismului.
Povestirea ș i povestirea filosofică.
Titlul lucrării: Originile sale.
Ipoteze de lectură.
Competenț ele vizate: elevul trebuie să fie capabil să:
° efectuarea de cercetări pentru a informa ș i a te informa.
° a expune informaț ii referitoare la opera în cauză.
° a emite ipoteze pe baza cercetărilor efectuate.
A - Secolul Luminilor:
→Prima lucrare din acest secol: Dicț ionarul istoric ș i critic de P. Bayle (1697).
Există ș i alț i precursor, cum ar fi Fontenelle1tu Fénelon2, dar filozofii care au
influenț at gândirea politică franceză ș i europeană sunt :
-Voltaire (1694-1778): este cel mai important care a marcat secolul său. Printre lucrările sale celebre,
citons :Lettres anglaises(1734),Candide(1759),Traité sur la tolérance,Le dictionnaire
filozofic... Principalul său duș man este biserica. Nu a încetat să apere libertatea ș i
toleranț a dorind un sistem monarhic iluminat de gândirea filozofică.
-Diderot (1713-1784): este, împreună cu D'Alembert, fondatorul Enciclopediei (1745, 1772).
-Rousseau (1712-1778): contractul social (1762), apără egalitatea, suveranitatea
Raineté a poporului ș i regimul republican.
Cum se răspândesc ideile iluminate?
Paris devine capitala spirituală ș i intelectuală a întregii Europe, iar franceza devine
limba culturii ș i a schimburilor diplomatice.
Dar, luminile rămân printre nobilime ș i înalta burghezie, în special financiară. Or,
principalele gânditori ș i anturajul lor se reunesc în saloane, cafenele (Le Procope la Paris)
ș i ziarele contribuie la desfăș urarea lor pentru publicul larg:
-Dintre saloanele celebre, cele ale lui MeuTencin, de MeaLespinasse sau de MeuGeoffrin.
Multiplicarea academicilor de literatură și știință.
Multiplicarea bibliotecilor care permit cărților să se difuzeze cu ușurință.
O tensiune mare apare între gânditori ș i biserică, ba chiar ș i între tron, mai ales în
parohii rurale.
Astfel, cenzura a devenit mai vigilantă:
° Encyclopedie interzisă ș i circulă pe sub mână.
° După 1770, revoluț ia începe să se pregătească.
D-Hipoteze de lectură:
Extras 1: Capitolul 1
CUM A FOST CANDIDE CREȘ T PENTRU O PERIOADĂ ÎNTR-UN FRUMOS CASTEL Ș I CUM A FOST ÎMPRĂȘ TIAT DIN ACELA.
Era în Vestfalia, în castelul domnului baron de Thunder-ten-tronckh, un băiat tânăr căruia natura
îi dăduse cele mai blânde obiceiuri. Fizionomia lui anunț a sufletul său. Avea un judecată destul de dreaptă, cu
spiritul cel mai simplu; cred că din acest motiv îl numeau Candide. Cei vechi servitori ai
casa bănuia că era fiul surorii domnului baron ș i al unui bun ș i cinstit nobil.
vecinătate, pe care această domniț ă nu a vrut niciodată să o ia de soț ie pentru că nu a putut dovedi că ș aptezeci ș i unu
cartiere, ș i că restul arborelui său genealogic fusese pierdut din cauza insultelor timpului.
Monsieur baronul era unul dintre cei mai puternici seniori din Westphalia, deoarece castelul său avea o uș ă ș i
feronerie. Sala sa cea mare era împodobită cu un tapet. Toț i câinii din curț ile sale formau o
turmă în nevoie; palfrenierii săi erau puciorii săi; vicarul satului era marele său almonier. Ei
îl numeau pe toate monseigneur ș i râdeau când spunea poveș ti.
Doamnă baronese, care cântărea aproximativ trei sute cincizeci de livre, îș i atrăgea astfel o foarte mare consideraț ie, ș i
făcea cinste casei cu o demnitate care o făcea ș i mai respectabilă. Fiica sa Cunégonde, în vârstă de
dix-sept ani, era în culori vii, proaspătă, cărnoasă, apetisantă. Fiul baronului părea în toate demn de al său
tată. Preceptorul Pangloss era oracolul casei, iar micuț ul Candide asculta lecț iile sale cu toată bunăvoinț a.
foi de vârsta ș i caracterul său.
Pangloss învăț a metafizico-teologo-cosmolonigologie. El demonstra admirabil că nu există efecte
fără cauză ș i că, în aceasta cea mai bună dintre lumile posibile, castelul monseigneur-ului baron era cel mai frumos
casteluri ș i doamna cea mai bună dintre baronesele posibile.
« Este demonstrat, spunea el, că lucrurile nu pot fi altfel: căci, totul fiind făcut pentru un scop, totul este
necesar pentru cel mai bun sfârș it. Observaț i bine că nasurile au fost făcute pentru a purta ochelari, de asemenea am
noi ochelari. Picioarele sunt vizibil create pentru a fi încălț ate, ș i avem încălț ăminte.
pietrele au fost formate pentru a fi cioplite, ș i pentru a face castele, de asemenea, monseigneur are un castel foarte frumos;
cel mai mare baron din provincie trebuie să fie cel mai bine cazat; ș i, porcii fiind destinaț i să fie mâncaț i, noi
mâncăm porc tot anul: prin urmare, cei care au susț inut că totul este bine au spus o prostie; trebuia
să spui că totul este bine.
Candide asculta cu atenț ie ș i credea în mod innocenț ial; căci îl găsea pe Mlle Cunégonde extrem de frumoasă,
cu toate că nu a avut niciodată curajul să i-o spună. El concluziona că, după fericirea de a fi născut baron de Thunder-ten-
tronckh, al doilea grad de fericire era să fii Mademoiselle Cunégonde; al treilea, să o vezi în fiecare zi; ș i
patru, să-l aud pe maestrul Pangloss, cel mai mare filosof din provincie ș i, prin urmare, din toată lumea.
Într-o zi, Cunégonde, plimbându-se pe lângă castel, în pădurica pe care o numeau parc, a văzut între
broussailles doctorul Pangloss care oferea o lecț ie de fizică experimentală cameristei sale
mamă, o mică brunetă foarte frumoasă ș i foarte docilă. Deoarece domniș oara Cunégonde avea multe dispoziț ii pentru
ș tiinț ele, ea a observat, fără să suspine, experimentele reț inute de care a fost martoră; a văzut clar raț iunea
suffisante du docteur, les effets et les causes, et s'en retourna tout agitée, toute pensive, toute remplie du désir
de a fi înț eleaptă, gândindu-se că ar putea fi suficientă motivare pentru tânărul Candide, care ar putea fi de asemenea
sienna.
Ea l-a întâlnit pe Candide întorcându-se la castel ș i s-a făcut roș ie; Candide s-a făcut roș u ș i el; i-a spus bună cu o voce
interupte, iar Candide i-a vorbit fără să ș tie ce spune. A doua zi după prânz, când ieș eau de la masă,
Cunégonde ș i Candide s-au găsit în spatele unui paravan; Cunégonde ș i-a lăsat batisteț a să cadă, Candide o
ramassa, ea i-a luat innocente mâna, tânărul a sărutat inocent mâna tinerei domniș oare.
o vivacitate, o sensibilitate, o graț ie cu totul specială; buzele lor s-au întâlnit, ochii lor
s-au aprins, genunchii le tremurau, mâinile li s-au pierdut. Dl. baron de Thunder-ten-tronckh a trecut
lângă paravan, ș i văzând această cauză ș i acest efect, l-a alungat pe Candide din castel cu mari picioare în
în spate; Cunégonde a leș inat; a fost palmuită de doamna baroneasă de îndată ce ș i-a revenit.
totul a fost consternat în cel mai frumos ș i plăcut castel posibil.
Mise en situation:
lll-Axe de lectură :
1eraxa : Incipitul : funcț ii ș i caracteristici :
1-Persoanele :
Personnages Caracteristici Interprertări
Candide tânăr, dulce, drept, simplu Identificat prin relațiile sale
atenți, nevinovați, timizi și dependențele sale,
croșetat la fericire... portret văzut de anturaj
de la persoana...
M. Baronul puternic stăpân, bogat. Definit prin atributele de
puterea sa, pe lângă
vanitatea și tyrania sa.
MeuBaroana gros, considerabil Definită prin apariția sa.
onorabil, demn
respectabil.
Cunégonde 17 ani, plină de culoare, Definită prin senzualitatea sa și
fresca, grasa... dorința lui copleșitoare.
Fiul baronului Replica tatălui Educație și tare
hereditare
Pangloss Oracle de la maison, le Definit prin tonul său doctoral,
cel mai mare filozof... bavard, sigur pe el, lingușitor,
în slujba puterii…
La ce poate fi rezumat caracterul fiecăruia dintre aceș ti personaje?
Candide: la candeur.
Cunégonde: senzualitate.
M. Baron: mândria.
Pangloss : Tăcerea.
2-Locul :
Unde se desfăș oară faptele acestui basm? Citaț i textul.
În primul rând, acțiunea începe în castelul baronului, apoi Candide va descoperi
mai multe locații.
3-Timpul:
Există în text indicatori cu privire la timpul faptelor povestite?
-Nu există nicio indicație care să precizeze timpul, dar personajele precum domnul Le
baronii, lasă să se prevadă că este vorba despre vremea nobiltății și inegalităților sociale.
Observaț ie :
Putem vorbi despre un incipit ?
-De fapt, acest capitol îndeplinește funcția unui incipit.
Exemple justifications
N.B: Este vorba aș adar despre două exemple care ț in de dimensiunea filozofică a
conte.
lV-Traces scrise:
Ideea generală despre funcția incipitului într-o poveste filosofică: în afară de funcția sa
în mod obișnuit (loc, timp, personaje…) există prezența ironiei.
V-Prolongement:
Menționați alte caracteristici referitoare la basmul filosofic în capitolele ll
și lll al operei în cauză.
Nivel: 2è[Link].
Sesiune: limbă ș i comunicare.
Durată: 1 oră.
Titre : L’argumentation
→constructie a unui § argumentativ.
Competenț ă vizată: elevul trebuie să fie capabil să:
° Construirea unui argumentativ.
1-Observăm:
Texte :
Mi se pare aproape demonstrat că fiarele nu pot fi simple maș ini. Iată-mi
întreț in spiritul, nu sunt ei înclinaț i la bucurie.
punctul sentenț ei, Dumnezeu a făcut o lucrare inutilă. Or, Dumnezeu, după mărturisirea voastră, nu face nimic în zadar;
deci nu a creat atâtea organe de simț pentru ca să nu existe sentimente; deci
fiarele nu sunt doar maș ini pure.
Voltaire, scrisori filosofice, 1734.
2-structura paragrafului.
Într-un paragraf, găsim:
ideea principală: fiecare paragraf trebuie să conț ină o singură idee directivă: nu trebuie
a nu intra în detalii din prima frază pentru că, spunând totul, riscăm să cădem în gol.
Începem mai degrabă cu o generalitate pentru a o putea dezvolta ulterior...
b-argumentele: fără argumente care să susț ină ideea directivă, nu există.
d'argumentare. Argumentele servesc pentru a justifica sau a explica ideea avansată la începutul
paragraf pentru a-l valida.
c-les exemple: cu explicaț iile, ele servesc pentru a ilustra argumentele avansate ș i a le
a concretiza.
draga concluzie: poate fi un reamintire a ideii directoare sau o deschidere care lărgeș te
raț ionament către un paragraf următor.
3- ordinea paragrafului:
punctul de vedere deschide raț ionamentul, care va fi urmat de argumente ș i ilustraț ii:
explicaț ii ș i exemple.
b-le punctul de vedere vine ca o coroană a unui raț ionament: este o consecinț ă a
arguments qui lui précédent.
3-Production :
Vmaș inile poluează atmosfera.
VBanii aduc fericirea.
VA aparț ine unei clase sociale precise determină valoarea unei persoane...
VCigara ucide.
Vpublicitatea dezvoltă economia.
Instrucț iune de scriere: dezvoltaț i un paragraf argumentativ folosind aceeaș i structură văzută.
în textul lui Voltaire.
4-Appropriation:
Texte 1 :
după multe observaț ii asupra naturii, făcute cu cele cinci simț uri, cu ochelari, cu microscoape,
îi spun într-o zi domnului Idrac: „se râde de noi; nu există natură, totul este artă: este printr-o
art admirable que toutes les planètes dansent régulièrement autour du soleil, tandis que le soleil
fă rotiri în jurul său.
Voltaire, urechile contelui de Chesterfield, 1775.
Questions:
1- a-où se situe le point de vue de voltaire ? b- relevez-là.
2-relevati o explicatie. Joacă ea un rol de ilustrare sau de argument?
Există o ironie în raț ionamentul lui Voltaire? Justificaț i-vă răspunsul.
Réponses:
1. punctul de vedere al lui Voltaire se află în mijlocul textului.
b-« ... există un punct de natură, totul este artă. »
2.o explicaț ie : „...este printr-o artă admirabilă că toate planetele dansează
Regulamentar în jurul soarelui, în timp ce soarele se roteș te în jurul său.
→Ea joacă un rol de argument.
3. o ironie în raț ionamentul lui Voltaire există într-adevăr: un „soare (care) face roata pe
lui-même. » ș i „planetele dansează” sunt o modalitate amuzantă de a aborda un subiect atât de serios
ca cel al creaț iei! Viclean (în sensul bun). Voltaire...
Texte 2.
Este evident că douăzeci de hoț i viguros, condamnaț i să lucreze la lucrările publice toată viaț a lor
viaț ă, cea care serveș te statului prin supliciul lor, ș i că moartea lor nu face decât bine călăului, pe care îl plătim
pentru a ucide oamenii în public. Rareori hoț ii sunt pedepsiț i cu moartea în Anglia, îi
transport în colonii. Este la fel ș i în vastele state ale Rusiei, nu s-a executat
niciun criminal sub imperiul autoarei * Elisabeta... crimele nu sunt multiplicate de
această umanitate, ș i se întâmplă aproape întotdeauna ca vinovaț ii exilaț i în Siberia să devină
oameni buni. Observăm acelaș i lucru în coloniile engleze. Această schimbare fericită
ne uimeș te, dar nimic nu este mai natural. Aceș ti condamnaț i sunt forț aț i să lucreze continuu pentru
a trăi. Ocasional pentru viciu le lipsesc: se căsătoresc, se înmulț esc.
Voltaire, comentariu asupra lucrării „des délits et des peines” (1766).
Întrebări:
1-a-care este ideea directivă?
b-unde se află ea?
2 - identifică ș i notează toate argumentele avansate de Voltaire.
3- câte exemple dă pentru a-ș i ilustra argumentele? Subliniaț i-le.
4-a la sfârș itul paragrafului, Voltaire introduce o explicaț ie, prin ce element de punctuaț ie
E rău?
Răspunsuri:
1.l’idée directrice:
a- « este evident că douăzeci de hoț i voinici, condamnaț i să lucreze la lucrările publice tot timpul
viaţa lor, servind statului prin supliciu, ș i că moartea lor nu face decât bine călăului, căruia îi
plăteș te pentru a ucide oameni în public.
Voltaire stabileș te diferenț a între război, foamete ș i ciumă pentru a arăta că războiul, la
diferenț a dintre foamete ș i ciumă (roadele providenț ei), ea vine de la oameni.
A face dezvoltarea:
Limitaț i-vă la o dezvoltare în două sau trei părț i care corespund ideilor dumneavoastră esenț iale.
- fiecare parte a dezvoltării corespunde unei idei esenț iale, deci unui paragraf.
- fiecare parte a dezvoltării trebuie să fie clar separată de restul lucrării. Prin urmare, este necesar să se sară o linie între
Fiecare parte. În final, nu ezitaț i să săriț i două linii pentru a separa ș i mai bine întreaga dezvoltare de introducere
ș i concluzia.
- părț ile diferite trebuie să fie echilibrate: ele trebuie să aibă, mai mult sau mai puț in, aceeaș i lungime.
- regulile de redactare pentru fiecare dintre părț i sunt aceleaș i.
- ideile esenț iale trebuie să fie suficient de departe de celelalte (pentru / împotrivă, cauză / consecinț ă...) astfel încât cititorul să nu
nu găsiț i elemente identice sau similare în părț ile diferite.
Aplicaț ie:
Introducere: A amorț i subiectul: Unele persoane încă cred că originea unei
familia lui oferă dreptul de a fi prea valorizată...
Problematiza: De aceea, trebuie să ne întrebăm dacă această credinț ă este
raț ională / logică / acceptabilă…
Plan: În faț a acestei situaț ii, în primul rând, vom arăta că
Originea unei persoane nu este o sursă a valorii sale...
Vom aborda acest subiect din punct de vedere psihic pentru a
a arăta impactul său asupra psihologiei persoanei care crede în ea.
Dezvoltare: Cert, unele persoane sunt foarte ataș ate de originea lor familială
în primul rând, ………………………………..
În al doilea rând, ...
Apoi, ...
În plus, …………………………………………….
De altfel, ……………………………………….
În cele din urmă, ...
Exemple de câteva argumente: - a crede în strămoș ii săi ș i în gloriile pe care le-au realizat + exemplu
enumeraț i funcț iile pe care le-au ocupat pentru o perioadă bine
determinată+ exple.
-a reaminti anumite legături cu alte familii care au un anumit
putere ș i o anumită influenț ă în ț ară + exemplu.
-a se crede capabil să realizeze anumite sarcini ș i funcț ii
Doar pentru că avem un nume de familie bine cunoscut + exemplu.
Această manieră de a gândi nu mai este acceptabilă în ziua de azi. Aceste persoane au...
troubles psihice. Dacă se consultă un psiholog, nu va ezita să le califice ș i să
le categoriza printre bolnavii psihici care au nevoie de un tratament poate că
durată lungă. Pe de o parte, ...
Pe de altă parte, ……………………………….. În plus, ……………………………
Extrait 2 : Capitolul 3
Nimic nu era atât de frumos, atât de vioi, atât de strălucitor, atât de bine ordonat ca cele două armate. Trompetele, fluierele, oboistii, tobele,
tunurile formau o armonie astfel încât n-a mai fost vreodată în iad. Tunurile au răsturnat mai întâi aproximativ ș ase mii
bărbaț i de fiecare parte; apoi muș chetarul a îndepărtat din cel mai bun dintre lumi în jur de nouă până la zece mii de nenorociț i care o infectau
la suprafaț ă. Baioneta a fost de asemenea cauza suficientă a morț ii câtorva mii de bărbaț i. Totul ar putea fi împărț it în
aproximativ treize mii de suflete. Candide, care tremura ca un filozof, s-a ascuns cât a putut de bine în timpul acestei măcelării
eroic.
În sfârș it, în timp ce cei doi regi cântau Te Deum fiecare în tabăra sa, el a decis să meargă să discute altundeva despre
efecte ș i cauze. El trecu peste mormane de morț i ș i de muribunzi, ș i ajunse mai întâi într-un sat vecin; era în ruine:
Era un sat abare pe care bulgarii l-au ars, conform legilor dreptului public. Aici, vârstnicii plini de răni priveau.
murind femeile lor tăiate la gât, care îș i ț ineau copiii la sânul sângerând; acolo fete eviscerate după ce ș i-au satisfăcut
nevoile naturale ale unor eroi lăsau ultimele suspine; altele, jumătate arse, strigau să fie terminate.
a da moarte. Creiere erau împrăș tiate pe pământ alături de braț e ș i picioare tăiate.
Candide a fugit cât de repede a putut într-un alt sat: aparț inea bulgarilor, iar eroii abari l-au tratat la fel.
Candide, mergând mereu pe membre palpitante sau prin ruine, a ajuns în sfârș it în afara teatrului de război, purtând
câteva mici provizii în bissac-ul său, ș i neuitând-o niciodată pe domniș oara Cunégonde. Proviziile i-au lipsit când a ajuns în
Hollande; dar după ce a auzit că toată lumea era bogată în această ț ară ș i că erau creș tini, nu a avut nicio îndoială că
nu le tratase la fel de bine cum fusese în castelul domnului baron înainte de a fi fost alungat pentru ochii frumoș i ai
Mlle Cunégonde.
A cerut ajutor la mai multe personaje importante, care i-au răspuns toț i că, dacă va continua să facă această meserie, se va ...
l-ar închide într-o casă de corecț ie pentru a-l învăț a să trăiască.
Apoi s-a adresat unui bărbat care tocmai vorbea singur de o oră despre caritate într-o mare adunare. Acest
oratorul, privind peste umăr, îi spune: „Ce veniț i să faceț i aici? Sunteț i aici pentru o cauză bună?
- Nu există efect fără cauză, răspunse modest Candide, totul este legat necesar ș i aranjat pentru bine. El a
a căzut că am fost alungat de lângă Mlle Cunégonde, că am trecut prin beț e, ș i trebuie să cer pâinea mea
până când voi putea câș tiga; toate acestea nu puteau fi altfel. - Prietene, îi spuse vorbitorul, credeț i că papa este
Anticristul?
- Nu l-am mai auzit spunând, răspunse Candide; dar fie că este, fie că nu este, îmi lipseș te pâinea.
- Nu meriț i să mănânci, îi spusese celălalt; hai, rău de tine, hai, nenorocitule, nu te apropia de viaț a mea. ” Soț ia oratorului, după ce a
a pus capul pe fereastră ș i observând un om care se îndoia că papa ar fi antichrist, i-a turnat peste cap un plin... O, cer!
ce excese poartă zelul religiei în doamne!
Un bărbat care nu fusese botezat, un bun anabaptist, pe nume Jacques, a văzut modul crud ș i ignominios în care se
aș a trata un de fraț ii săi, o ființ ă cu două picioare fără pene, care avea o suflet; l-a adus acasă, l-a curăț at, i-a dat
pâine ș i bere, i-a oferit două florine ș i a vrut chiar să-l înveț e să lucreze în fabricile sale de ț esături.
Perse pe care o fabricăm în Olanda. Candide, prosternându-se aproape în faț a lui, a strigat: „Maestrul Pangloss mi-a spus bine că
Totul este bine în această lume, pentru că sunt infinit mai impresionat de generozitatea dumneavoastră extremă decât de duritatea acestui domn.
la mantie neagră ș i doamna soț ia sa.
A doua zi, în timp ce se plimba, a întâlnit un cerș etor tot plin de pustule, cu ochii morț i, vârful nasului roș ad ș i gura
de travers, dinț ii negri, ș i vorbind despre gât, chinuit de o tuse violentă ș i scuipând un dinte la fiecare efort.
Mise en situation:
VSituarea pasajului în cauză:
→Situaț ie: alungat din paradisul terestru (castelul), Candide cade în mâinile
Bulgarii asistă la cel mai rău dintre flagelurile care ravagiază pământul, războiul.
ll-Hipoteza de citire:
Ce face ca acest capitol să fie o denunț are a războiului, fanatismului ș i dogmelor?
lll-Axi de lectură:
Care este imaginea care reiese din această descriere? Cine se ascunde în spatele ei?
→Este o imagine absurdă ș i ilogică care se lasă degajată. Aici, este Voltaire, dintr-un ochi
ironique, care critică măcelăriile opunând Abarilor (mongolii) ș i bulgarilor (tributari)
fără origini integrate în 14èmeS în imperiul otoman ș i rus)
Printre indicii ironiei găsim:
Beau, cf. L1p 19.
Purificator, cf. L6p 19.
Juste, cf. L4p 19.
lV-Urme scrise:
‹ Cf axe.
V-Prelungire:
Căutaț i alte forme fanatice pe care Voltaire le-a ț intit în capitolele care urmează.
Nivel: 2è[Link].
Sesiune : limbă ș i comunicare.
Durată: 1 oră.
Titre : L’argumentation
→Conectorii logici.
Competenț a vizată: elevul trebuie să fie capabil să:
° recunoaș teț i ș i reutilizaț i conectorii logici.
1-Observăm:
a- « cum suntem buni prieteni, mi-a făcut confesiune despre dragostea sa. » (Molière)
b- « un singur ființ ă vă lipseș te, ș i totul este pustiu. »(Lamartine)
c- « pentru mari cât sunt regii, ei sunt ceea ce suntem noi. » (Corneille)
Critica este uș oară, dar arta este dificilă.
e-„ lucrăm pentru că avem nevoie să mâncăm.” ([Link]).
a căzut, de aceea a trebuit să-l ducem la spital.
g-malgré vârsta sa, acest fost atlet este încă în formă.
h- e din cauza că le-a fost prea frică să învingă că au eș uat.
Zilele se succed, dar nu se aseamănă.
Mă îngrijorez pentru tine deoarece nu îmi dai nici o veste.
Eu joc, ascult, deci înț eleg.
« era generos deș i era zgârcit. » (Victor Hugo)
nu fac binele pe care îl iubesc
ș i fac răul pe care îl urăsc.” (Racine)
2-Concepţie:
legi logice
3-Production:
Construiț i propoziț ii care conț in legături logice pe baza a ceea ce este indicat mai jos:
Cauza, consecinț a, scopul, opoziț ia, concesia.
4-Apropriere:
Texte1 :
În textul următor, legăturile logice între propozi ț ii sunt implicite. Explicita ț i-le.
„Nu cred că importanț a ș tiinț ei în societatea noastră înseamnă sfârș itul artei ș i a
literatură. Ș tiinț a oferă omului o putere în creș tere asupra lumii exterioare;
literatura ajută la a pune ordine în lumea sa interioară. Cele două funcț ii sunt indispensabile.
(A. Maurois)
2
Identificaț i legăturile logice explicite din text ș i spuneț i care sunt relaț iile lor logice. Există?
legături implicite în text?
« Toate lecturile nu sunt la fel, dar oricare dintre ele este mai bună decât lipsa lecturii.
tot. A citi un ziar este mai bine decât a te lăsa imbibat pasiv de zumzetul
audiovizual ; a citi o carte proastă este mai bine decât a nu citi deloc, pentru că lectura
apelează la lectură, iar că „rea” va duce întotdeauna la „bună”.
François Nourissier, revista Le Figaro, 1992.
Reț ine:
1- Un text nu este doar o suită de fraze ș i de paragrafe, el este organizat conform unei
logică ș i o progresie. ideile se succed deci conform unor raporturi bine definite.
2- Într-un text argumentativ, ideile întreț in relaț ii logice prin utilizarea de
legături logice explicite sau implicite. acestea din urmă pot exprima opoziț ia, adăugarea,
concesiune, cauza, consecinț a, etc. acestea permit organizarea ș i înț elegerea logicii
interne du texte.
3- Pentru a sublinia relaț ia logică care uneș te propoziț iile între ele, numeroase cuvinte, adverbe
Locuț iunile adverbiale, conjuncț iile de coordonare sau de subordonare sunt constant.
utilizate.
5-Prolongement:
Pentru fiecare relaț ie logică, utilizează cinci legături logice în cinci propoziț ii diferite.
RELAȚ IE LOGICĂ SUBLINIATĂ TERMENI DE ARTICULARE UTILIZAȚ I
Indicaț i o cauză ["pentru că","deoarece","într-adevăr","de vreme ce","având în vedere că","din cauza","sub pretextul"]
1erephase:
VComunicaț i subiectul din timp elevilor pentru a se pregăti acasă.
VAlege un voluntar pentru a pregăti subiectul ș i dezbaterea.
2èmephase:
‹ Orientarea elevilor pentru ca munca lor să fie bine direcț ionată :
Planul expunerii:
∑ Războiul: istoric: fenomen recent? vechi?...
∑ Cauzele sale: pe plan economic….
………… politică…..
………… social….
∑ Consecinț ele sale: politice, economice, sociale…
∑ Câteva soluț ii: *a dezvolta comunicarea între popoare… cum… ?
*combaterea analfabetismului în anumite ț ări pentru a lupta
împotriva dictaturilor…
a depăș i interesele personale în favoarea intereselor poporului...
3èmephase :
Bilanul dezbaterii.
Nivel: 2è[Link].
Ș edinț ă: A.P.E.
Durată: 1 oră.
Subiect: Lumea de astăzi este devastată de numeroase
fléaux (războaie, boli…) care vor genera cu siguranță
dispariția ființei umane.
Scrieți un text argumentativ în care să
denunțați aceste condiții.
Competenț e vizate: elevul trebuie să fie capabil de/a:
‹ Redactați un text argumentativ (rechizitoriu) conform planului analitic.
‹ exploatarea corespunzătoare a legăturilor logice
1eraphase :
VLectura subiectului ș i identificarea cuvintelor cheie.
VIdentificarea tipului de text de produs: text argumentativ
VReamintiț i criteriile unui text argumentativ: teză, legături logice, exemple...
VIdentificarea planului de respectat: *cauze
consecinț e Plan analitic.
*solutions
2èmephase :
Muncă colectivă: vânătoarea de idei pe tabloul:
3èmephase :
☺ Introducere: *Abordează subiectul printr-o idee generală:
→în zilele noastre, lumea este din ce în ce mai infectată. Bolile
incurabile pe aici, războaie pe colo…
Problematiza
→De aceea, trebuie să ne întrebăm dacă rasa umană nu se află în pericol.
rapid la sfârș it fără a se gândi la ieș ire ș i la a trăi în pace.
Anunț aț i planul:
→Aceasta ne determină să reflectăm asupra cauzelor; consecinț ele fără a uita
de a propune câteva soluț ii.
☺ Dezvoltare:
∑ Cauzele:
Cu siguranț ă, omul aleargă rapid spre pierzania sa...
Nu este mulț umit de situaț ia sa... + exemplu...
Nu caută decât să se îmbogăț ească … + … exemplu…
Nu se gândeș te decât la interesele sale personale, mai ales pe plan economic… + exemplu…
Cel mai puternic are un singur obiectiv: să supună pe cel slab ș i să-l exploateze... + exemplu...
∑ Les conséquences :
Naș terea conflictelor între popoare... + exemplu ...
Absenț a comunicării ș i recurgerea la violenț ă între naț iuni ... + exemplu...
Destrugerea infrastucturilor ț ărilor… + exemplu ...
Anihilarea totală a valorilor umane nobile… + exemplu…
∑ Câteva soluț ii :
Încurajarea păcii ș i supravegherea propagării acesteia în lume...
Gândiț i-vă la interesul comun ș i excludeț i tot ceea ce este personal...
Deschideț i dialogul între popoare, în ciuda diferenț elor de religie, de limbă...
Distrugerea graniț elor între naț iuni ș i încurajarea deplasării între ț ări...
☺ Conclusion :
Concluzionăm cu o idee generală, lăsând subiectul deschis:
Pe scurt, dacă omul continuă să gândească astfel, cu siguranț ă se îndreaptă spre pierderea speciei sale...
Trebuie să-ș i revizuiască modul de acț iune... dar cu conflictul de interese, va putea oare?
Observaț ie:
Lucrul se va desfăș ura la început individual, acordând puț in timp elevilor pentru a realiza.
cel puț in introducerea, apoi vom trece la munca în echipă pe tablă.
Nivel: 2è[Link].
Ș edinț ă: Lectură metodică
Sprijin: Candide ... Voltaire
Extrait 3 : capitolul XVIII p 69
Extras: „După această lungă…. către măreaț a sa”
Durată: 2 ore.
Compétence visée: l’élève doit être capable d’:
° identificarea caracteristicilor utopiei în Eldorado.
După această lungă conversaț ie, bunul bătrân a făcut să se pregătească un caleaș că trasă de ș ase miei ș i a dat douăsprezece dintre ai săi
slugile celor doi călători pentru a-i conduce la curte: "Îmi cer scuze, le-a spus el, dacă vârsta mea mă privează de
onoarea de a vă însoț i. Regele vă va primi într-un mod de care nu veț i fi nemulț umiț i, ș i voi
cu siguranț ă veț i ierta obiceiurile ț ării dacă există câteva care vă displac.
Candide ș i Cacambo urcă în trăsură; cele ș ase oi zburau, iar în mai puț in de patru ore am ajuns la palat
du rege, situat la un capăt al capitalei. Poarta avea două sute douăzeci de picioare înălț ime ș i o sută lăț ime; este
imposibil de exprimat care era materia. Se vede destul de clar ce superioritate prodigioasă trebuia să aibă asupra acestor
nicovala si pe acest nisip pe care îl numim aur ș i pietre preț ioase.
Douăzeci de fete frumoase din gardă i-au primit pe Candide ș i Cacambo la coborârea din trăsură, i-au condus la băi, îi
s-au îmbrăcat în rochii dintr-un material de puf de colibri; după care ofiț erii ș i ofiț erele de rang înalt ai coroanei
i-au condus la apartamentul Majestăț ii Sale, în mijlocul a două rânduri fiecare cu o mie de muzicieni, conform obiceiului
obiș nuit. Când s-au apropiat de sala tronului, Cacambo a întrebat un mare ofiț er cum trebuie să se prezinte acolo.
a lua pentru a saluta Sa Majestatea; dacă ne-am arunca în genunchi sau cu burtă pe pământ; dacă ne-am pune mâinile pe cap sau pe
în spate; dacă am linge praful din salon; într-un cuvânt, care era ceremonia. „Obiceiul, spune marele ofiț er, este
a îmbrăț iș a pe rege ș i a-l săruta de ambele părț i." Candide ș i Cacambo săriră la gâtul Majestăț ii Sale, care îi primise
cu toată graț ia imaginabilă ș i care i-a rugat politicos să cină.
Între timp, le-am arătat oraș ul, clădirile publice ridicate până la cer, pieț ele împodobite cu o mie de coloane,
fântânile de apă pură, fântânile de apă roz, cele cu lichior de trestie de zahăr, care curgeau continuu
în mari pieț e, pavate cu un fel de pietre preț ioase care răspândeau un parfum similar cu cel al cuiș oarelor ș i de
scorț iș oara. Candide a cerut să vadă curtea de justiț ie, parlamentul; i s-a spus că nu există, ș i că nu
nu închidea niciodată. S-a interesat dacă există închisori, iar ei i-au spus că nu. Ceea ce l-a surprins ș i mai mult, ș i care l-a făcut pe el
mai multă plăcere, a fost palatul ș tiinț elor, în care a văzut o galerie de două mii de paș i, plină de instrumente
de matematică ș i fizică.
După ce au parcurs, toată după-amiaza, cam o mie din oraș , au fost aduș i înapoi la rege. Candide
se aș ează la masă între Majestatea Sa, servitorul său Cacambo ș i mai multe doamne. Niciodată nu s-a făcut o cină mai bună, ș i niciodată nu...
n-avea mai multă minte la cină decât avea Sa Majestatea Sa. Cacambo explica cuvintele bune ale regelui lui Candide, ș i deș i
traduceț i, păreau mereu cuvinte frumoase. Din tot ce l-a uimit pe Candide, acest lucru nu a fost ceea ce l-a uimit pe
mai puț in.
Au trecut o lună în acest azil. Candide nu se mai oprea din a-i spune lui Cacambo: „Este adevărat, prietenul meu, încă o dată,
că castelul în care m-am născut nu valorează ț ara în care suntem; dar în sfârș it, domniș oara Cunégonde nu este aici, iar voi aveț i
fără îndoială vreo iubită în Europa. Dacă rămânem aici, nu vom fi decât ca ceilalț i; în loc să...
ne întoarcem în lumea noastră doar cu douăsprezece oi încărcate cu pietre din Eldorado, vom fi mai mult
bogăț ii decât toț i regii la un loc, nu vom mai avea de ce să ne temem de inchizitori ș i vom putea relua cu uș urinț ă
Mllee Cunégonde.
Acest discurs i-a plăcut lui Cacambo: ne place atât de mult să alergăm, să ne facem vrednici în faț a celor de-acasă, să ne lăudăm cu ceea ce am văzut în
călătoriile lor, pe care cei doi fericiț i au hotărât să nu mai fie ș i să ceară concediul de la Majestatea Sa.
Mise en situation:
Ipoteza de lectură :
Ce este ceea ce face ca acest pasaj să fie un apel clar la o lume ideală (utopică) care înlocuieș te o realitate
atroce?
lll-Axe de citire:
VCare este obiectivul naratorului în a-l face pe Candide să se întâlnească cu bătrânul ș i cu regele?
→A arăta că nu există nicio diferenț ă între oameni, indiferent de clasa lor socială...
VCum se încheie întâlnirea cu regele?
→Pentru a vizita oraș ul. Cf. § 1 p72.
VQu’est ce qui caractérise cette ville ? Comparez-la avec une ville moderne de nos jours.
→
Oraș ul Eldorado Oraș modern de astăzi
ț ară cultivată pentru plăcere ca ș i pentru războaie.
nevoia. bandiț i.
utile ș i adesea plăcut. sălbatici.
frumuseț ea locuitorilor. aviditate.
frumuseț ea construcț iilor. rapacitatea Europei pentru aur ș i
profuzie de mese. piatră.
hôtellerie plătită de guvern suferinț e din cauza foametei.
ț ara în care totul merge bine hôtellerie plătită (plătită sau în închisoare).
ador pe Dumnezeu. totul mergea prost în Vestfalia.
fără rugăciuni. grosolănie.
Mulț umiri. Dumnezeu.
fără preot. rugăciuni personale.
absenț a răului. munca profesorilor.
generozitate ș i simț ul ospitalităț ii. pârâci, asasini.
simplicitate. mizerie ș i frica de străin.
splendoarea clădirilor publice. marchează de diferenț e, ridicol de
fără tribunal, fără proces, absolutismul regal.
fără închisoare. dorinț a de a fi diferit de ceilalț i, de a fi
palatul ș tiinț elor. mai bogat.
a oferi... plătitor, a cumpăra...
‹ Relevaț i toate expresiile ș i frazele implicite ș i explicite care justifică acest lucru.
→Cf. extras.
lV-Traces scrise:
Cf tabelele de mai sus.
V-Prolongare :
Exposé : Ce părere aveț i despre noile oraș e în prezent? Oferă ele tot ce
ceea ce caută omul?
Nivel: 2è[Link].
Ș edinț a: limbă ș i comunicare.
Durată: 1 oră
Titre : Timpurile naraț iuniivalori temporale ș i aspectuale
Competenț ă vizată: elevul trebuie să fie capabil să:
° identificarea valorilor temporale ș i aspectuale ale timpilor din poveste.
Observăm:
«
Cacambo, care întotdeauna oferea la fel de bune sfaturi ca bătrâna, îi spuse lui Candide: „Noi nu...
nu mai putem, am mers destul; văd o barcă goală pe ț ărm, să o umplem cu
cocos, să ne aruncăm în această mică barcă, să ne lăsăm purtaț i de curent; un râu ne conduce
întotdeauna într-un loc locuit. Dacă nu găsim lucruri plăcute, vom găsi
cel puț in lucruri noi.
- Haide, spuse Candide, să ne încredinț ăm Providenț ei.
Au navigat câteva leghe între maluri când înflorite, când aride, când unite, când
escarpaț i. Râul se lărgea tot timpul; în sfârș it, se pierdea sub o boltă de stânci
îngrozitoare se ridicau până la cer. Cei doi călători au avut curajul de
s'abandonner la valuri sub această boltă. Râul, strâmtat în acest loc, îi purtă cu o
rapiditate ș i un zgomot îngrozitor. După douăzeci ș i patru de ore au revăzut ziua; dar canotul lor
se frânge împotriva stâncilor; a trebuit să se tragă de la o piatră la alta pe o întreagă legătură de pământ;
în cele din urmă au descoperit un orizont imens, mărginit de munț i inaccesibili. Ț ara era
cultivăm pentru plăcere la fel ca pentru necesitate; pretutindeni utilul era plăcut. Cărările erau
covoare sau mai degrabă ornate cu maș ini de o formă ș i de un material strălucitor, purtând bărbaț i ș i
des femei de o frumuseț e singulară, trase rapid de niș te oi mari roș ii care
depăș eau în viteză cei mai frumoș i cai din Andaluzia, din Tétuan ș i din Meknez.»
Extras din capitolul XV11, Candide..., Voltaire.
2-Înț elegere ș i conceptualizare:
VCare este tipul acestui text? Justificaț i-vă răspunsul.
→Este un text narativ: prezenț a timpurilor naraț iunii, ș i anume trecutul simplu, imperfectul...
În plus faț ă de discurs...
VSubliniaț i toț i verbii conț inuț i în text, indicaț i-le timpul ș i valoarea
temporale ș i aspectuale pentru fiecare completând tabelul de mai jos :
→
Verbe Timp Valoare temporală Valoare aspectuală
Donnait Imperfecț iune Obicei Acț iune îndeplinită
(finalizată)
Ei au navigat Trecut simplu La naraț iune Acț iune îndeplinită
Nu mai putem Prezent Enunț are : a face Acț iune îndeplinită
faptele reale.
am mers destul Passé composé Antedatizare în raport cu Acț iunea îndeplinită
în prezent
era cultivat P-Q-P Antérioritate în raport cu acț iunea îndeplinită
la împuternicire.
Observaț ie:
Acț iune îndeplinită: acț iune finalizată, încheiată, ruptă de situaț ia enunț ării.
Acț iune neîndeplinită: acț iune în curs de desfăș urare.
3-Production:
Fază rezervată elevilor: ei sunt chemaț i să construiască propoziț ii.
4-Apropriere:
Subliniaț i în textul de mai jos timpurile naraț iunii ș i indicaț i valorile lor aspectuale ș i
temporal
El a dat imediat ordin inginerilor să construiască o maș ină pentru a ridica aceș ti doi bărbaț i extraordinari
în afara regatului. Trei mii de buni fizicieni au lucrat acolo; a fost gata în decurs de paisprezece zile ș i nu a costat
peste douăzeci de milioane de lire sterline, moneda ț ării. Am pus pe maș ina Candide ș i Cacambo; erau două
mari oi roș ii sigilate ș i frânate pentru a le folosi ca mounts când ar fi trecut munț ii, douăzeci
moutoni de încărcătură plini de provizii, treizeci care transportau daruri din cele mai curioase lucruri ale ț ării, ș i cincizeci
încărcaț i cu aur, pietre preț ioase ș i diamante. Regele a îmbrăț iș at cu drag cei doi vagabunzi.
A fost un spectacol frumos plecarea lor, ș i modul ingenios în care au fost ridicaț i, ei ș i oile lor, la
vârful munț ilor. Fizicienii ș i-au luat rămas bun de la ei după ce i-au pus în siguranț ă, iar Candide nu a mai avut altceva
dor ș i altceva decât să ne prezentăm oile Mlle Cunégonde. „Avem”, spune el, „de ce să plătim
guvernator de Buenos-Aires, dacă domniș oara Cunégonde poate fi pusă la preț . Să mergem spre Cayenne, să ne îmbarcăm,
si apoi vom vedea ce regat vom putea cumpăra.
Fragment din capitolul XVIII, Candide..., Voltaire.
Nivel: 2è[Link].
Séance : A. Orales(exposé)
Durată: 2 ore.
Subiecte :1/Republika lui Platon
2/La cita ideală a filosofului musulman AL FARABI
3/ Eldorado de Voltaire.
Competenț e vizate: elevul trebuie să fie capabil să:
° efectuarea de cercetări pentru a informa ș i a se informa.
° a expune ș i a compara informaț ii privind un anumit temă.
N.B:
Lucrarea va fi efectuată de către elevi sub formă de prezentare. Se vor desemna trei elevi pentru
tratare trei axe :
Republica este cea mai faimoasă ș i influentă carte a filosofiei lui Platon. Dar în
deci, Republica nu există, nici în teorie, nici în practică în vremea sa. Ea este astfel inventată,
construite de arhitectul Socrate. Dar tema principală a acestui dialog este cea a justiț iei sau:
cum să organizăm oraș ul?
Cartea este organizată în 10 cărț i distincte, în care Platon prezintă diferitele aspecte ale
oraș ul ideal, de la piaț a filosofilor la concepț ia subiectivităț ii
prin educaț ia copiilor.
Cartea 1 a Republicii:
În Cartea I, Socrate oferă două definiț ii distincte ale justiț iei. Prima este furnizată
par Polémarque, care sugerează că justiț ia constă în „a face bine prietenilor tăi ș i a cauza
daune adversarilor tăi.” Această definiț ie, care este o traducere a moralei convenț ionale,
este luată în considerare. Cu toate acestea, foarte repede, defectele sale apar clar: cum
putem ș ti cine este un prieten ș i cine este un duș man? Oare prietenii nu sunt capabili să facă rău?
mal ? Ș i ce înseamnă a face bine ? Aici deja apare ideea că o definiț ie trebuie să se bazeze pe
notionssolide: trebuie aș adar să revenim la esenț a conceptului ș i să nu ne mulț umim cu false
aparente.
O a doua definiț ie, dată de Thrasymaque, este următoarea: „Justiț ia este ascultarea de
interesul celui mai puternic». Dar, conform lui Socrate, justiț ia este bună atât în mijloacele sale, cât ș i în...
fin ș i nu poate, aș adar, să ceară supunerea ca mijloc.
Conform lui Socrate, justiț ia este "excelenț a sufletului". Totuș i, Socrate recunoaș te că a fost prea vag.
ș i că va trebui să fie mai precis. Cartea I se încheie cu o altă întrebare. Este viaț a justă?
mai gratifiant decât viaț a nedreaptă? Chiar dacă prima carte nu a avansat într-o manieră
determinant în definiț ia justiț iei, a reuș it totuș i să stabilească cadrul ș i metoda
utilizată.
Cartea 2 a Republicii:
La începutul cărț ii 2, apare o nouă definiț ie: justiț ia este un compromis conceput pentru a
protecț ia mutuală a cetăț enilor unui stat. Cu alte cuvinte, justiț ia este un artefact creat de
Statul pentru a împiedica cetăț enii să se dăuneze unii altora. Dar Socrate nu îi place ideea.
că justiț ia să fie nenaturală, instituită. Socrate afirmă că statul nu trebuie să facă decât să reflecte
justiț ia naturală. Astfel începe imensul edificiu al statului just. Socrate abordează mai întâi
divizarea muncii între clasele societăț ii.
Cartea 4 a Republicii:
În cartea 4 se vorbeș te despre fericirea gardienilor. Raț iunea de a fi a Statului este de a exista pentru
binele celui mai mare număr ș i nu pentru acesta al câtorva. Fondat pe diviziunea sarcinilor,
problema apărării ș i a securităț ii apare: războinicii vor fi gardienii Cetăț ii.
Estimarea Cité este perfectă, Socrate pune întrebarea despre justiț ie plecând de la patru virtuț i: el
definiț i curajul, măsura ș i înț elepciunea, dar trebuie să deschidă o paranteză înainte de a ajunge
justiț ia. Digresiunea oferă cele trei principii ale sufletului: raț iunea, pasiunea ș i apetitul.
Când acestea există în armonie, justiț ia domneș te. Dar este o definiț ie provizorie.
Cartea 5 a Republicii:
Întrebarea abordată este: cum să prevenim dispariț ia acestei cetăț i ideale? Socrate prezintă un plan
foarte futurist, detaliind controlul populaț iei ș i o formă elaborată de eugenie. Cei puternici
trebuie să se reproducă mai des decât cei mai slabi. Copiii slabi sunt eliminaț i sau
cachate fără ca măcar să le fie dat un nume.
Socrate prevesteș te de asemenea o modalitate de a îmbunătăț i statele existente: pentru aceasta, este necesar ca
filozofii devin regi sau, mai probabil, că regii devin filozofi. Dar la
în turneul său, Socrate pune întrebarea: ce este un filozof? Aceasta îl duce pe Socrate să dezvolte
teoria formelor, ideea că realul nu este decât o iluzie ș i că filozoful, datorită
contemplarea ideilor, accesul la esenț e, la adevăr. Filozoful, prin dialectică, caută
ș i se îndreaptă spre adevăr.
Cartea 6 a Republicii:
Socrate se confruntă cu critici în cartea 6, îndreptate împotriva clasei sale de războinici: Adimante
estima că paznicii sunt monș tri. Socrate apără nobleț ea ș i altruismul lor în
bazându-se pe parabola pilotului ș i a echipajului său. Multeț ea, conform lui Socrate, nu ș tie ce
este cel mai bine pentru ea. Este nevoie de indivizi dezinteresaț i ș i competenț i pentru a-i guverna.
Socrate este atunci obligat să dezvolte relaț ia dintre paznici ș i filozofie. Paznici,
spune el, încetează să mai fie gardienii atunci când abandonează adevărul.
Cartea 8 a republicii:
Socrate analizează diferitele forme de regimuri politice. Există patru forme corupte:
timocraț ia, oligarhia, democraț ia ș i tirania. Aceasta din urmă este prezentată ca cea mai proastă dintre
regimuri.
Cartea 10 a republicii:
Ultima carte a Republicii aborde imortalitatea sufletului ș i tratează destinul său după moarte.
Deș i omul drept primeș te mari recompense în viaț a muritoare, este în viaț a de apoi că
virtutea este cel mai bine recunoscută. Zeii primesc omul drept, care a căutat toată viaț a să îi
imiter, pe un picior de egalitate.
Concluzie:
Republica este fără îndoială dialogul major al lui Platon, în măsura în care amploarea
tezele expuse sunt prodigioase. Cetatea Ideală, fondată pe justiț ie, va inspira întreaga
filozofiepoliticădupăPlaton.
Sursa: Internet
2emeaxa: Oraș ul ideal/virtuos al lui AL FARABI:
Concluzie parț ială: Voltaire oferă absolut tot ceea ce constituie o lume ideală: oamenii
sunt fericiț i, bogaț i ș i toată lumea se înț elege bine. Această lume ideală îl uimeș te pe Candide ș i
Cacambo care nu cred ceea ce văd. Dar această necredinț ă este de asemenea a cititorului, căci
Voltaire forț ează trăsăturile utopiei cu intenț ie.
CONCLUSION
Ce monde ideal ne este prezentat cu ironie de Voltaire: acest ț ară este absolut minunată,
toată lumea este fericită, dar nu există. Voltaire ne aminteș te în ce constau.
vise. El denunț ă utopia, iar împreună cu utopia, el denunț ă visul: trebuie să fi realist, să încetezi să visezi.
Dar acest extras ridică ș i o întrebare: după ce am văzut această lume ideală, ce trebuie să facem?
Candide ș i prietenii săi cumpără o fermă ș i
cultivă-ș i grădina. Este morala lui Candide: Voltaire ne aminteș te că fericirea este rodul
muncă ș i nu vis.
=> Apropiere: Scrisori Persane, de Montesquieu: în scrisoarea 12, el vorbeș te despre
troglodiț ii, ș i denunț ă de asemenea utopia unei lumi ideale.
« … Aproape de oraș , au întâlnit un negru întins pe pământ, având doar jumătate din hainele lui,
adică un pantalon din pânză albastră; acest sărman om îi lipseau piciorul stâng ș i mâna dreaptă. "Eh,
mon Dumnezeu ! îi spuse Candide în olandeză, ce faci aici, prietenul meu, în starea oribilă în care te văd?
Aș tept pe stăpânul meu, dl. Vanderdendur, faimosul negustor, răspunse negrul.
- Este M. Vanderdendur, spune Candide, care te-a tratat astfel?
- Da, domnule, zice negrul, este obiceiul. Ni se dă o pereche de lenjerie din pânză pentru tot îmbrăcămintea de două ori pe an.
Când lucrăm la zahăr, iar moara ne prinde degetul, ne tăiem mâna; când noi
Vrem să ne fugim, ne taie piciorul: m-am aflat în ambele cazuri. Asta e preț ul pe care îl plătiț i pentru a mânca.
de zahăr în Europa. Cu toate acestea, când mama mi-a vândut zece ecu patagone pe coasta Guineei, îmi spunea:
Mon drag copil, binecuvântează fetiș urile noastre, adoră-le întotdeauna, ele te vor face să trăieș ti fericit, ai onoarea de a fi sclav.
de la domnilor noș tri albi, ș i astfel îț i faci fericirea tatălui ș i mamei tale. " Of, nu ș tiu dacă am făcut-o pe a lor
norocul, dar ei nu au făcut al meu. Câinii, maimuț ele ș i papagiii sunt de o mie de ori mai puț in nefericiț i
ceea ce ne priveș te. Fetichii olandezi care m-au convertit îmi spun în fiecare duminică că suntem cu toț ii copii
d'Adam, albi ș i negri. Nu sunt genealogist; dar dacă aceș ti predicatori spun adevărul, suntem cu toț ii veri.
înnăscuț i din germani. Ei bine, îmi veț i mărturisi că nu se poate trata cu părinț ii într-un mod mai oribil.
- O Pangloss! exclamă Candide, nu ai ghicit această abominaț ie; s-a terminat, va trebui să renunț finalmente la
ton optimist
- Ce este optimismul? spunea Cacambo.
- Vai! zise Candide, este furia de a susț ine că totul este bine când eș ti rău." Ș i el vărsa lacrimi în
privind la negrul său, ș i plângând a intrat în Surinam...
I-Mise en situation:
1-Localizaț i pasajul în cauză
→Situaț ie:
Candide ș i Cacambo părăsesc Eldorado cu speranț a de a o regăsi pe Cunégonde, dar situaț ia de
sclavul întâlnit îi face triș ti ș i emoț ionaț i în faț a acestei abominaț ii.
2-Tipologie:
Trecere cu predominanț ă narativă: *respectarea cronologiei.
*respectarea timpilor naraț iunii: P.S. ș i preț narrativ (cf. text)
N.B: componenta discursivă redă faptele reale (cf. pasaj)
3-Focalizare:
Avem focalizarea internă: percepem lucrurile prin gândurile ș i ochii personajului în
întrebare (sclavul).
II-Hipoteza de lectură:
Ce este făcut din acest pasaj un plin de apel răsunător împotriva sclaviei?
III-Axe de lectură:
1eraxe: Regia situaț iei negre:
V Identificaț i personajele din acest pasaj, situaț ia lor socială ș i ce simbolizează ele:
→Tabloul:
Personaje Situaț ie socială ș i origine simbolizare
Candide European, noble Complice de la traite, dar el
se opune concetăț enilor săi
prin blândeț ea sa, simpatia sa
ș i spiritul său filozofic.
Cacambo Valet de origine din Cadiz. El ș tie să facă totul ș i să fie totul:
Este un mestec între moine, servitor, soldat…
l’espagnol et le Tucuman Este braț ul drept al lui Candide.
(oraș ul din Argentina) Îi oferă ajutor în călătoria sa.
Negru African, mizerabil Subordonare, abuz,
sclavie…
‹ Quels procédés stylistiques met en œuvre le nègre pour justifier sa situation ? justifiez par
exemplele explicându-le.
Ironia: „faimosul negustor…"
Vanderdendur: numele său indică cruzimea sa.
Discursul mamei: „ai onoarea de a fi sclav al stăpânilor noș tri
albi.
Ea îi promite „onoarea” în timp ce starea lui este lamentabilă, de unde utilizarea
de« Hélas »care respinge raț ionamentul mamei arătându-i inutilitatea.
Hyperbola: „Câinii, maimuț ele... ce suntem noi”
Animalul este tratat foarte bine
în raport cu bărbatul,
Europa.
‹ Care este obiectivul unei astfel de prezentări?
→a prezenta un apel zgomotos împotriva sclaviei în Europa.
IV-urmăriri scrise:
Concluzie: Ce denunț ă Voltaire? Cum? Cu ce procedee?
☺ Voltaire denunț ă comerț ul triangular cu ființ ele umane ș i critică optimismul
Pangloss.
Pentru a face acest lucru, el foloseș te ironia ș i discursul direct (discursul negrului)
Este un
plaidoarie pentru libertatea ființ ei umane, precum ș i pentru egalitate ș i fraternitate.
V-Prolongement:
Exposé despre situaț ia negrilor în 18èmesecolul « sclavia »
Nivel: [Link].
Ș edinț ă: limbă ș i comunicare.
Durată: 1 oră.
Titre : Exemplul în textul argumentativ.
Competenț ă vizată: elevul trebuie să fie capabil să:
° identificarea rolului exemplului într-un text argumentativ.
Support:
1. Cuvântul intoleranț ă este un cuvânt puternic, denunț ă o atitudine pe care toată lumea o respinge.1ș i că
[Link] ideologiile2condamnare. El evocă războaiele religioase, persecuț iile, toate
3. barbarisme fundamentat pe refuzul celuilalt. Acesta cuprinde ș i comportamente mai insidioase.3:
4. Multe intoleranț e sunt trăite zilnic.
5. În timpul unei ș edinț e de lucru a academiei universale a culturilor, dedicată la
[Link]ț ie asupra predării toleranț ei, fostul director al centrului cultural italian de
[Link] York, Furio Colombo a povestit o experienț ă desfăș urată într-o ș coală americană.
8.Învăț ătoarea îș i împărț ise elevii în două grupuri aleatorii4ș i numeric egali,
[Link] des bleus ș i celui al roș ilor. Atunci ea a adoptat o politică de discriminare5
[Link]ă: ea nu se ocupa decât de elevii albaș tri, îș i adapta predarea doar la ei.
[Link] doar erau autorizaț i să vină să se aș eze lângă ea ș i să converseze cu ea, atât de mult încât
[Link] albaș tri începeau să creadă că erau cu adevărat superiori copiilor de la celălalt
[Link].
Ș i apoi, luni următoare, totul se schimbase: devenise rândul roș ilor să fie obiectul
15. de toată atenț ia ș i de a se bucura de toate privilegiile, în timp ce cei verzi erau obligaț i să
16. diferenț a ș i în curând dispreț uiț i de roș ii care uitaseră perioada în care erau trataț i
[Link] ș i pariaț ii6de la clasă. După un anumit timp, învăț ătoarea s-a oprit
18. experienț a ș i a oferit tuturor elevilor săi un statut ș i un tratament riguros paritar7.
19. Atunci a reuș it să le atragă atenț ia asupra a ceea ce înseamnă aceasta în societatea noastră
[Link] a fi marginalizat8din cauza apartenenț ei sale la un grup etnic9sau la o clasă
[Link].
22. Este relativ u ș or să demonstrăm absurditatea ideologiilor dispre ț ului sau a
[Link]. Este obiectul întregii educaț ii civice. [...]
Françoise Barret-Ducroco; Lumea educaț iei, aprilie 1997.
2-Rolul exemplului:
Completaț i tabelul de mai jos identificând cele 5 etape ale experienț ei educatoarei:
→
Indici de tps Etapele experienț ei Reacț ia elevilor
Repartizarea elevilor în 2
L8-L10 P.Q.P grupe aleatoare, egale cu
implementarea unei Niciuna
politica de discriminare.
Educaț ia se ocupa de Bleus credeau că ei
L10-L13 Impft + P.Q.P că niș te elevi bleusen erau superiori decât
ignorând roș ii. roș ii.
Turul roș ilor a venit ș i albastrii au uitat acest lucru
L14-L17 Luni următor + P.Q.P ea a neglijat albastrii atât de mult ce au făcut roș ilor
punct de a-i dispreț ui.
L17-L18 După un timp anume Experienț ă încheiată ș i retur
temps +P.Q.P cu climat normal Ø
Morala trasă: a înț elege acest lucru Elevii s-au dus
ce înseamnă a fi contul valorii unei
L19-L21 P.Q.P marginalizat din cauza sa experienț ă.
clase sociale sau de ea
apartenenț ă la un grup
determinat etnic
° Fiecare grup va desemna un purtător de cuvânt, iar ceilalț i sunt chemaț i să-i asculte, să-i critice.
ș i să le arătăm lacunele propunându-le soluț ii.
Plan exemplu
:
Câteva forme ale sclaviei moderne :
Traficul de persoane ca nouă formă
de sclavie...
Munca copiilor...
Munca forț ată...
Căsătoriile forț ate...
Servitutea pentru datorie…
Sclavie sub contract...
Nivel: 2è[Link].
Sesiune : A.P.E.
Durată: 1 oră.
Subiect: Redactaț i un apel împotriva sclaviei
moderne.
Competenț ă vizată: elevul trebuie să fie capabil să:
° exprimați și apărați punctul de vedere.
1eraphase:
• Lectura subiectului ș i identificarea cuvintelor-cheie.
Identificarea tipului de text de produs text argumentativ cu plan simplu: teză +
argumente + ilustraț ii
2èmephase:
Acorda ț i timp elevilor pentru a pregăti subiectul pe schi ț ă.
3èmephase:
Faceț i-i pe câț iva elevi să citească, altfel treceț i între rânduri ș i corectaț i maximum de lucrări.
4emephase:
A ajunge la un acord cu elevii pe un subiect care pare să îndeplinească criteriile cerute, a-l rescrie pe
tabloul ș i a-l perfecț iona împreună.
5emephase:
Urme scrise.
Plan exemplu :
Introducere :
• Amener le sujet par une idée générale: l’esclavage n’a jamais été éradiqué de al société
mondiale…
• Problematizaț i: De aceea, trebuie să ne întrebăm dacă este posibil vreodată să vedem societatea
lumea să lupte împotriva acestei abominaț ii.
Dezvoltare :
• Aducaț i-vă aminte de temă: Într-adevăr, există numeroase forme de sclavie în lumea actuală
(a reveni asupra a ceea ce a fost tratat în ș edinț a T.E) + exemplele (Voltaire)
• Arată-ț i punctul de vedere clar: fii împotriva tuturor formelor de sclavie: loveș te tare pe
mâinile tuturor persoanelor care participă, oferind ajutor ț ărilor care sunt surse
de această abominaț ie…, dezvoltarea nivelului de trai al cetăț enilor pentru a nu se gândi
părăsind ț ările lor, ca în cazul subsaharienilor...
Concluzie :
•Rezuma ț i ceea ce a fost spus pe scurt, fără a cădea în repetare.
•Deschide subiectul printr-o întrebare, o propunere sau o idee generală sub formă de solu ț ie
Niveau : 2è[Link].
Ș edinț ă: Lectură metodică
Durată: 2 ore.
Sprijin : Candide ... Voltaire
Extragere 5: capitolul XXX. P 121.
Durata: 2 ore..
Competenț e vizate: elevul trebuie să fie capabil să:
° decelerarea indicilor din excipit în povestea filosofică.
° descoperirea maturităț ii eroului.
Capitolul XXX :
CONCLUZIE
Candide, în adâncul inimii sale, nu avea nici o dorinț ă de a se căsători cu Cunégonde. Dar impertinenț a extremă a baronului îl determina să
încheia căsătoria, iar Cunégonde îl presa atât de tare încât nu putea să se răzgândească. A consultat pe Pangloss, Martin ș i pe devotatul
Cacambo. Pangloss a realizat o frumoasă lucrare prin care dovedea că baronul nu avea niciun drept asupra surorii sale ș i că ea putea, conform tuturor
legile Imperiului, a se căsători cu Candide cu mâna stângă. Martin a concluzionat să arunce baronul în mare. Cacambo a decis că trebuie să-l ...
a reda la patronul levanti ș i a-l trimite la galere; după care ar fi fost trimis la Roma la tatăl general prin prima navă. A fost anunț ul
a găsit foarte bun; bătrâna a aprobat; nu i s-a spus nimic surorii ei; lucru a fost executat pentru ceva bani, ș i s-a avut plăcerea
de a prinde un isusit ș i de a pedepsi mândria unui baron german.
Era absolut natural să ne imaginăm că, după atâtea dezastru, Candide, căsătorit cu iubita sa ș i trăind împreună cu filozoful Pangloss,
filozoful Martin, prudentul Cacambo ș i bătrâna, aducând de altfel atâtea diamante din patria vechilor Incas, ar conduce
viaț a cea mai plăcută a lumii; dar a fost atât de înș elat de evrei încât nu i-a mai rămas nimic decât micuț a sa fermă; soț ia sa,
devenind în fiecare zi mai urâtă, a devenit încruntată ș i insuportabilă; bătrâna era infirmă ș i a fost ș i mai de rău dispoziț ie decât
Cunégonde. Cacambo, care lucra în grădină ș i care mergea să vândă legume la Constantinopol, era epuizat de muncă ș i blestema
destinul său. Pangloss era în disperare că nu strălucea în vreo universitate din Germania. Pentru Martin, era ferm convins
că suntem de asemenea rău peste tot; el lua lucrurile cu răbdare. Candide, Martin ș i Pangloss discutau uneori despre
metafizică ș i morală. Se vedea adesea trecând pe sub feroneria stăpânirii bărci încărcate cu effendis, bacha, cu
cadisi, pe care îi trimiteau în exil la Lemnos, la Mytilène, la Erzeroum. Se vedeau venind alț i cadisi, alț i bacha, alț i efendi, care
îi luau locul celor expulzaț i ș i care erau expulzaț i la rândul lor. Se vedeau capete bine împăiate pe care mergeau să le prezinte la
Porte Sublimă. Aceste spectacole făceau ca disertaț iile să se înmulț ească; ș i când nu se disputau, plictiseala era atât de excesivă încât bătrâna
O să le spun într-o zi: „Aș vrea să ș tiu care este mai rău, să fiu violată de o sută de ori de piraț i negri, să am un fund tăiat,
de a trece prin beț ele la bulgari, de a fi biciuit ș i spânzurat într-un auto-da-fé, de a fi disecat, de a vâsli în galere, de a experimenta
în sfârș it, toate nenorocirile prin care am trecut cu toț ii, sau să rămânem aici să nu facem nimic?
- Este o întrebare mare”, spune Candide.
Aceast discurs a născut noi reflecț ii, iar Martin, în special, a concluzionat că omul s-a născut pentru a trăi în convulsiile
neliniș tea, sau în letargia plictiselii. Candide nu recunoș tea asta, dar nu asigura nimic. Pangloss admitea că întotdeauna a avut
a suferit groaznic; dar având susț inut o dată că totul mergea minunat, el o susț inea mereu ș i nu credea nimic din asta.
Un lucru a confirmat în continuare pe Martin în principiile sale detestabile, a făcut să ezite mai mult ca niciodată pe Candide ș i a complicat
Pangloss. Este că într-o zi au văzut cum se apropie la fermă Paquette ș i fratele Giroflée, care erau în cea mai extremă mizerie; ei
au epuizat rapid cele trei mii de piastri, s-au despartit, s-au impacat, s-au certat, au fost incarcerati,
s-au escapat, ș i în sfârș it fratele Giroflée s-a făcut turc. Paquette continua meseria lui peste tot ș i nu mai câș tiga nimic. „Am avut bine
preconizat, spuse Martin lui lui Candide, că darurile voastre se vor risipi curând ș i nu le vor face decât mai nefericiț i. Aț i fost plini de
milioane de piastre, tu ș i Cacambo, ș i nu eș ti mai fericit decât fratele Giroflée ș i Paquette.
- Ah, ah! zise Pangloss către Paquette, cerul te aduce deci aici, printre noi, sărmana mea copilă! Ș tiț i bine că m-aț i costat
vârful nasului, un ochi ș i o ureche? Cum ai fost făcută! Ș i ce lume este aceasta!" Această nouă aventură i-a angajat să
filozof mai mult ca niciodată.
Era în vecinătate un derviș foarte faimos, care era considerat cel mai bun philosopher din Turcia; au mers să-l consulte;
Pangloss aduce cuvintele, ș i îi spune: „Stăpâne, venim să te rugăm să ne spui de ce un animal atât de ciudat ca omul a fost
formată.
„Trebuie să ai, îi zice Candide turcului, o ț ară vastă ș i magnifică? – Nu am decât douăzeci de aripioare, răspunse turcul; le cultiv cu
Copiii mei; munca ne îndepărtează de trei mari rele: plictiseala, viciul ș i nevoia.
Candide, întorcându-se la moș ia sa, a făcut reflecț ii profunde asupra discursului turcului. El le-a spus lui Pangloss ș i Martin: «Acest bun
Vieillard mi se pare că ș i-a făcut un destin mult mai preferabil decât cel al celor ș ase regi cu care am avut onoarea să luăm cina.
- Mărimile, spune Pangloss, sunt foarte periculoase, conform raportului tuturor filosofilor: căci până la urmă Eglon, regele Moabiț ilor, a fost
asasinat de Aod; Absalon a fost spânzurat de păr ș i străpuns de trei suliț e; regele Nadab, fiul lui Ieroboam, a fost ucis de Baaza; regele
Éla, prin Zambri; Ochosias, prin Jéhu; Athalia, prin Joïada; regii Joachim, Jéchonias, Sédécias, au fost sclavi. Ș tiț i cum
périrent Crésus, Astyage, Darius, Denys de Syracuse, Pyrrhus, Persée, Annibal, Jugurtha, Arioviste, César, Pompée, Néron, Othon
Vitellius, Domitian, Richard al II-lea al Angliei, Eduard al II-lea, Henri al VI-lea, Richard al III-lea, Maria Stuart, Charles I, cei trei Henri ai Franț ei,
împăratul Henric al IV-lea? Ș tiț i...
- Ș tiu, de asemenea, spune Candid, că trebuie să ne cultivăm grădina.
- Aveț i dreptate, zise Pangloss: căci, când omul a fost pus în grădina Edenului, a fost pus acolo ut operaretur eum, pentru a lucra.
ceea ce dovedeș te că omul nu este născut pentru odihnă.
- Să lucrăm fără să raț ionăm, zice Martin; acesta este singurul mod de a face viaț a suportabilă.
Toată mică societate a intrat în acest lăudabil plan; fiecare a început să-ș i exercite talentele. Mica pământ a adus multe. Cunégonde
era într-adevăr foarte urâtă; dar a devenit o excelentă patiseră; Paquette broda; bătrâna avea grijă de rufe. Nu a fost până la
fratele Giroflée care nu a oferit ajutor; a fost un foarte bun tâmplar ș i chiar a devenit om cinstit; iar Pangloss spunea uneori că
Candide : „Toate evenimentele sunt legate în cea mai bună dintre lumile posibile; pentru că, în cele din urmă, dacă nu aț i fi fost alungat dintr-un
beau castel cu lovituri de picior în fund pentru dragostea domniș oarei Cunégonde, dacă nu aț i fi fost dus la Inchiziț ie, dacă
nu aț i fi umblat prin America pe jos, dacă nu aț i fi dat o lovitură bună de sabie baronului, dacă nu aț i fi pierdut toate...
mielurile din bunul ț inut al Eldorado, nu aț i mânca aici cedrilor confiaț i ș i fistic.
- Asta este bine spus, răspunse Candide, dar trebuie să ne cultivăm grădina.
FIN
I-Situaț ie de prezentare:
o-Situaț ie :
Este ultimul capitol al basmului filozofic al lui Voltaire, Candide sau optimismul.
După atâtea încercări ș i nefericiri, Candide o regăseș te în sfârș it pe Cunégonde. El pune la îndoială
progresiv, filosofia învăț ătorului său Pangloss reprezintă atingerea maturităț ii: capitolul
în întrebare constituie în textul de încheiere (excipit).
b-Tipologie :
Textul este predominant narativ (imperfect, trecut simplu…), în plus componenta discursivă
constituie o parte bună în capitol (a face faptele reale).
C-Focalizare :
Naratorul este omniscient, el ș tie totul despre personajele sale... în plus faț ă de pronumele personale (el, eu,
voi...) ș i verbele de percepț ie... cf. text: deci este focalizarea zero.
II-Hipoteza de lectură:
În ce măsură putem considera excipitul acestei poveș ti filozofice ca o sosire la
maturitatea eroului?
III-Axe de lectură:
1eraxa : Naș terea eroului în excipit :
Ce care face ca acest pasaj să fie epilogul (concluzia) pove ș tii? Justifica ț i
→Uniunea personajelor la sfârș it.
Căsătoria lui Candide cu Cunégonde. Cf. § 2 p 121.
IV-Urme scrise:
Clauza poveș tii indică faptul că eroul a atins maturitatea sa ș i răsturnarea de fond în întregime
s-a realizat: dacă Pangloss a refuzat schimbarea; Candide a acceptat-o.
Nivel: [Link].
Sesiune: limbă ș i comunicare.
Durée : 2 heures.
Titre : Le discours direct / indirect.
Compétence visée: l’élève doit être capable d’:
° identificaț i caracteristicile discursului raportat.
Stilul indirect este folosit pentru a reda vorbe. Această redare necesită câteva transformări.
gramaticale în verbele între ghilimele. Verbul introductiv este intangibil.
Într-adevăr, aceste schimbări se realizează atunci când verbul introductiv este la trecut, altfel nu există nicio
transformare gramaticală referitoare la verbele între ghilimele :
SCHIMBĂRILE:
ATENȚ IE!!!!!!!!
Regulile de concordanț ă a timpului sunt reguli mecanice, dar se întâmplă să nu fie
aplicate dacă sensul frazei o permite :
1erPrezentul de adevăr general nu se schimbă în [Link] chiar dacă verbul introductiv este la
Profesorul ne-a spus: << Apa fierbe la o sută de grade>>
Profesorul ne-a spus că apa fierbe la o sută de grade.
ème
2 Viitorul care nu s-a realizat încă nu se schimbă la [Link], chiar dacă verbul introductiv este la
radio a spus: <<În anul 3000, oamenii vor avea mai mult timp liber>>.
La radio a spus că în anul 3000, oamenii vor avea mai mult timp liber.
ème
3 condiț ionalul, subjonctivul, imperfectul, pluscuperfectul nu suferă nici o schimbare în trecerea la
D.D spre [Link] oricare ar fi timpul verbului introductiv.
A răspuns că Ali să-ș i termine treaba.
ATENȚ IE !!!!!
Indicii spatio-temporali se schimbă indiferent de timpul verbei introductoare:
Indicii de timp:
Ce zi
→Lucile credea că va merge la cumpărături în acea zi
Aici => La veille. EX: Comerciantul i-a spus: 'Am fost livrat ieri'
Comerciantul i-a spus că a fost livrat cu o zi înainte.
Însă a adăugat: 'comanda dumneavoastră nu va sosi decât mâine'.
→Dar el a adăugat că comanda sa nu va sosit decât a doua zi.
Le (zi) următoare.
A terminat prin faptul că ea nu va ajunge a doua zi.
NB : 1/Acum, în acest moment → În acel moment, chiar în acel moment
/2/Avant-hier →L’avant-veille. /3/Après-demain → Le surlendemain/4/Cette année→ CeEe année-
Acum un an/Un an înainte/Săptămâna trecută/Săptămâna anterioară
Indicatorii de loc:
Aici → Acolo. Ex: Ali spune: <<Locuiesc aici>> → Ali spune că locuia acolo.
A acest loc→ A acest loc-là. EX: Ali afirma: <<Accidentul a avut loc la acest loc>>
Ali a afirmat că accidentul a avut loc în acel loc.
ALTE MODIFICĂRI :
si /s’ (cu el)
I-am cerut: 'Vei veni?' → I-am cerut dacă va veni
Ce ce / ce => Ce ce:
Mi-a spus 'Ce faci?' → M-a întrebat ce făceam.
Ce ce / cine => Ce ce :
Mi-a cerut 'Cine este cel care este voluntar'? → M-a întrebat cine era voluntar.
Ce care
M-a întrebat 'Ce te face fericit?' → M-a întrebat ce îmi face plăcere.
Discursul indirect liber este un tip de discurs indirect, al cărui specific este de a nu
utiliza un verb introductiv. Este transcrierea exactă a cuvintelor rostite sau scrise,
dar fără cuvintele de legătură ale discursului care citez (de exemplu: a spus că, răspunde spunând că, spune el etc.)
În discursul indirect liber, vocea personajului ș i cea a unui narator sunt amestecate,
încâlcite, nu știm niciodată perfect dacă este naratorul sau personajul care vorbește sau care
gândiți-vă. Ce stil este numit suprapunere de voci, sau polyfonie:
Exemple :
1. Profesorul s-a făcut atunci furios. Nu mai suporta lenevia elevului său. În cele din urmă, nu va mai putea suporta asta.
occuper ș i acesta găsea mereu scuze pentru a nu-ș i face temele...
1erephase:
Împărț iț i clasa în grupuri de 5 sau 6 elevi.
Clarificaț i elevilor obiectivul vizat: pregătiț i un fiș ier de lectură pe fiș e bristol, insistând
privind următoarele elemente :
Buts recherchés:
Indiferent de lungimea lucrării propuse pentru analiză, este vorba de a o înfăț iș a în două
pagini de mediu. Prin urmare, trebuie să se ofere cu precizie elementele caracteristice ale lucrării către
excluderea oricărui aspect secundar.
Principala eroare de evitat ar fi să te interesezi doar de intrigă sau de "poveste"; desigur,
raportul va trebui să se concentreze asupra caracterului, psihologiei personajelor ș i asupra semnificaț iei simbolice
de certains thèmes, au genre auquel appartient l’ouvrage (roman, comédie, tragédie, documentaire,
etc.), la doctrina sau curentul literar pe care îl reprezintă: classicism, romantism, populism...
Acest rezumat trebuie să informeze cititorul în mod precis despre conț inutul operei alese, despre acestea
aspecte esenț iale.
Metodă
Se pot distinge două:
• Cea mai uș oară constă în a respecta structura operei alese, a urma desfăș urarea
narrativ. Este important să amintim aici că o „poveste”, o intrigă în teatru tot
în mod deosebit trece prin etape obligatorii care poartă numele de expunere (prezentarea
protagoniste, legături care îi unesc, motive care îi opoză), nod (evenimente care
vor precipita acț iunea), peripeț ii (derularea acestei acț iuni care, în general, se accelerează
până la un paroxism) ș i deznodământ (noua echilibru care rezultă dintr-un final fericit sau
nefericită).
• Cea mai dificilă, dar adesea cea mai bună, constă în a te elibera de structura naraț iunii, pentru
caracterizaț i conț inutul său, clasificând elementele care lui constituie în ordine de importanț ă
fără a respecta neapărat succesiunea lor cronologică.
• Situaț ia operei:
o în producț ia ș i viaț a autorului;
o în contextul istoric ș i cultural al vremii.
• Determinarea genului.
• Determinarea subiectului: ceea ce spune opera, tema: problemele abordate de aceasta
opere.
• Decupajul operei, progresia acț iunii.
• Analiza personajelor, a caracterului lor, a relaț iilor acestora.
• Studiul decorului (partea observată, imaginată, corespondenț e cu problemele abordate, cu
sentimentele care agită personajele.
• Studii ale stilului, obiceiurilor autorului.
• Studiul domeniului filozofic ș i moral al lucrării.
• Studiul eventual al surselor ș i al descendenț ei operei, compararea cu texte
cei care au tratat aceeaș i temă ajută adesea la o mai bună înț elegere a intenț iilor autorului.
Procese practice :
• Prezentarea generală a operei: cine este autorul său? în ce perioadă a fost scrisă?
face parte dintr-un ciclu, dintr-un ansamblu mai vast?
Citaț i posibilele specificităț i legate de concepț ia sau redactarea sa.
• Apoi, prezentaț i personajele principale, luând în considerare rolul lor în poveste,
caracteristicile lor psihologice, morale, fizice sau sociale esenț iale fără
cu toate acestea, să le analizăm.
• Naraț iunea se desfăș oară în timp ș i spaț iu, aș a că va trebui să situăm cu precizie cadrul.
spatio-temporal ș i de a arăta evoluț ia situaț iilor.
• Pentru a face să se simtă în ce context particular se desfăș oară povestea (ceea ce am putea numi
în urma lui Maurois, « climat » al cărț ii) se poate recurge la citatul scurt fără a abuza
pentru că raportul este o muncă personală care implică o experienț ă a textului proprii
fiecare individ ș i în jurul căruia trebuie să se organizeze analiza.
• De asemenea, se poate căuta în funcț ie de temele abordate în operă sau de caracteristicile acestora.
povestea altor opere literare, cinematografice... examinând asemănările ș i
diferenț e.
• Putem remarca câteva citaț ii semnificative.
• Cet exercice demande la concision, il faudra donc abandonner les digressions du récit, les
episoade secundare, personajele accesorii. Va trebui să folosim propoziț ii simple,
termene precise, evitaț i enumerările termenilor asemănători care permit exprimarea
nuanț e. În cele din urmă, poate fi necesar să se acorde prioritate anumitor detalii care au o mare valoare
simbolică, foarte revelatoare pentru intenț iile mărturisite sau ascunse ale autorului.
2emephase:
Acordaț i suficient timp grupurilor pentru a-ș i pregăti lucrările.
Monitorizaț i lucrările elevilor ghidându-i ș i informându-i.
3èmephase:
Trecerea la aplicaț ie: fiecare grup va desemna un secretar care va afiș a munca pe tablă,
va prezenta ș i grupul va fi apărat în urma observaț iilor celorlalț i elevi.
4èmephase:
Evaluarea generală a lucrării ș i fiecare grup va redacta în caietul său axele principale ale acestuia
muncă.
Nivel : 2emă[Link].
Ș edinț a: A.P.E.
Durată: 2 ore.
Subiect: comentariu compus
Extras: „După cutremur... cu un zgomot înfricoș ător”
Capitolul VΙpp 29-30
Compétence visée: l’élève doit être capable de:
° maitriser elementele esențiale ale unui comentariu compus prin
concentrându-se pe introducere (a reuși o introducere)
I-Fază teoretică:
N.B: Când este vorba despre un naraț iune, trebuie să atragi atenț ia asupra:
☺ ritmul progresului naraț iunii.
☺ modul de prezentare a faptelor.
☺ rolul focalizării.
Dar, dacă textul este o descriere sau un portret, trebuie să vedem:
☺ modul de caracterizare a personajelor.
☺ contrastele.
☺ caracterul elogios sau depreciativ.
☺ Funcț ia descrierii / sau a portretului.
II-Faza practică:
☺ Introducere:
‹ Din ce lucrare este extras textul? De la ce scriitor? În ce epocă aparț ine?
el?
Textul care ne interesează aici este un extras din lucrarea intitulată Candide sau Optimismul de Voltaire
publicat în 1759. Este un scriitor care aparț ine secolului Luminilor ș i care a marcat timpul său.
‹ Situează pasajul în raport cu opera sa.
Povestea se desfăș oară în prima parte a basmului, în momentul în care Candide trăieș te experienț e
crude care îi contestă optimismul oarbă. Candide ia barca cu Jacques ș i
sunt maestrul Pangloss, dar naufragiază ș i ajung în Lisabona unde, după un cutremur de
tere, ei sunt condamnaț i de tribunalul Inchiziț iei pentru că au făcut declaraț ii eretice
(necredincioș i).
☺ Dezvoltare:
Mise-en-scène:
‹ Ce face Voltaire pentru a lupta împotriva inchiziț iei? Se cufundă într-o lume de ficț iune?
de ce recurge la realitate?
Pentru a scăpa de cenzură, Voltaire inventează un univers de fantezie care, pornind de la datele dificile
real, satisfac imaginaț ia. Pune în scenă un spectacol în care personajele evoluează într-un mod
alerte ș i plăcute.
‹ Ce face Voltaire pentru a oferi spectacolului mai mult pitorească ș i ciudăț enie?
Astfel, descrierea, într-un mod feseț ios, costumele anunț ă tipul de sancț iune pentru fiecare
persoana ș i coafura pe care o poartă ne informează despre soarta ei, face spectacolul pitoresc ș i
ciudat: „[…] amândoi au fost îmbrăcaț i într-un san-benito ș i ș i-au împodobit capul... ș i flăcările
erau drepte.
‹ Cum apare viziunea naivă a lui Candide? Prin ce figură de stil se clarifică aceasta?
situation des condamnés ? Quel est l’effet crée par l’auteur ?
Desigur, locul în care sunt duș i se prezintă ca un spaț iu ideal: „amândoi au fost... niciodată
incomod de soare", iar eufemismul pe care Voltaire îl foloseș te face ca închisoarea să pară un loc plăcut,
răspunde optimismului tânărului filosof. Inquisț ia apare astfel ca un organism de
binefacere pentru prizonieri; aceasta atrage atenț ia ș i creează o surpriză uriaș ă pentru cititor
care vede contrariul a ceea ce gândeș te ș i a ceea ce cunoaș te despre închisori.
Obiectivele:
‹ Identificaț i argumentele folosite pentru a arăta absurditatea acestei ceremonii.
Cu alte cuvinte, acest act rămâne unul al unei superstiț ii care se bazează pe un raț ionament aberant: „
spectacolul câtorva persoane... pământul de a tremura”. Astfel ne confruntăm cu un alt act unde
nu există nicio relaț ie de cauzalitate între cutremur ș i arestarea unui Biscayan:
« în consecinț ă, am reț inut un biscayan »
‹ Care este cea mai mare reproș pe care Voltaire o adresează Inquisitiei?
Astfel se arată clar că principala reproș adresat unui astfel de organism este acela de a nu avea nicio
relaț ia cu credinț a. Este un spectacol de carnaval gol de orice conț inut spiritual ș i sentimental:
„Candide a fost bătut în ritm, în timp ce se cânta“, termenul aș teptat logic pentru
supplice(châtiment)est« flagellé »,or cette réalité grave devient risible et triviale(banal)par le
deplasarea sensului pe care îl produce cuvântul „fessé”
Aceasta arată că Voltaire, prin ironie, pare la începutul textului să fie de acord cu adversarii săi.
De aceea, el recurge la antiphrază: cuvintele „înț elept”, „frumos” ș i „eficient” trebuie interpretate în
sensul opus.
Aș adar, al doilea paragraf trebuie să fie înț eles în sens ironic. Voltaire se face că justifică
autodaféul toate motivele pe care ș i le creează în timp ce îl critică violent ș i ultima propoziț ie
„ în aceeaș i zi, pământul a tremurat din nou cu un zgomot terifiant”
(broiere)ecou la prima. Catastrofa împotriva căreia se dorea să ne protejăm s-a produs
contrar a ceea ce este prevăzut.
☺ Conclusion:
‹ Redacta ț i un rezumat al celor spuse în dezvoltare.
Voltaire îș i pune fantezia în slujba unei satiră violente împotriva Inchiziț iei prin mijloacele de
umorul ș i ironia. El combate toate formele de persecuț ie ș i mai ales când acestea provin de la o
fanatism religios.
Niveau : [Link].
Ș edinț a : A. Orale (exposé)
Subiecte: 1-poezia în vers liber.
2-la poezie în proză.
Competenț a vizată: elevul trebuie să fie capabil să:
° a se documenta asupra unui subiect literar pentru a informa ș i a se informa.
° prezentarea caracteristicilor unor forme poetice (poem cântat).
a-Déf:
Universul liber este un univers care nu obedientează unei structuri regulate: nimetră, nirimuri, nistrophe.
Din partea sa, versul tradiț ional observă un număr fix de silabe pe vers ș i de versuri pe strofă.
Cu toate acestea, versul liber păstrează anumite caracteristici ale versului tradiț ional:
Vprezenț a alineatelor de o lungime inferioară propoziț iei;
Vprezenț a literelor mari la începutul liniei, dar nu întotdeauna;
Vo pagină de desfăș urare care lasă albul să respire;
Vsecvenț e de versuri de dimensiuni variabile separate printr-o linie nouă;
Vlungimi metrice variabile, dar identificabile;
Vefecte de enjambment;
Vecouri sonore; etc.
b-Ses origini:
Prima utilizare a denumirii „versuri libere” a fost făcută de Blaise de Vigenère (1523-1596),
secretar al lui Henri III, traducător ș i (al) chimist, înPsaltirea lui David Torne în proză
măsurate sau vers liberi, publicat la Abel L'Angelier, la Paris, în 1588. În traducerea sa a
Psalmii Penitenț iali ai lui David, publicaț i în 1587 la acelaș i editor, Blaise de Vigenère
folosea doar termenul de „Proză măsurată”.
„Mi s-a părut că trebuie să urmez un drum de mijloc între două; deloc lipsit de măsuri, ritmuri
et numerele, nu este deloc supus nici legilor ș i regulilor stricte ale Poeziei; nefiind fi fost
primul în aceasta, deoarece mai mulț i alț ii din vremea noastră s-au exercitat în aceasta, ca să se distreze ș i să se desfăteze
ș i uneori să-ș i recâș tige libertatea ș i confortul gândirii; Aș a cum Arioste în Satires, ș i moartea
M. de Ronsard în anumite Ode" (Epistola către rege).
Alț ii o făcuseră, desigur, dar Blaise de Vigenère este primul care numeș te această formă poetică,
trei secole înainte ca cineva să creadă că a inventat denumirea de „vers liber”.
Prin urmare, este dificil să atribui paternitatea versului liber unui poet sau altuia. Unii ș i-o revendică.
în plus. „creaț ia” acestui (non) procedeu metric ia de fapt formă sub impulsul
mai mulț i scriitori, ei înș iș i influenț aț i de predecesorii lor, într-o perioadă în care poezia
începe să se elibereze de regulile stricte la care a respectat timp de atâț ia ani. Versul liber
apare într-un context care urmează după classicism ș i Parnassieni (sfârș itul secolului XIX)esecol), el este
schiț at de unii, concretizat de alț ii, ș i participă mai ales la „modernizarea” poeziei.
Cu mult înainte ca denumirea comună de „vers liber” să apară, poezia franceză îș i permitea
deja libertăț i metrice. Atunci se vorbea despre „versul neregulat”. Astfel, La Fontaine a ales
ce procedeu ș i explica motivele în prefaț a primelor sale Povestiri: „Autorul a vrut
a experimenta care caracter este cel mai potrivit pentru a rimă povestiri. A crezut că versurile neregulate
având un aer care seamănă foarte mult cu leproza, această manieră ar putea părea cea mai naturală, ș i prin
consecvent cea mai bună”. Este de asemenea versul lui Molière din Amphitryon.
Laversificările s-au relaxat semnificativ de-a lungul secolelor (cu autori precum Victor
HugoouMérimée). Totuș i, nu trebuie confundat versul liber cu poemul în proză, asemenea celui din
poetCharles Baudelaire (1821-1867). Posteritatea va recunoaș te în principal acestui poet meritul de a fi
« a anunț at » poezia modernă, punând bazele a ceea ce va fi numit mai târziu simbolism.
Această schiț ă de revoluț ie poetică ț inea în special de nouătatea stilului din Micile poezii în
proză.
Atenț ie, să nu confundăm «vers liber» ș i «proză poetică». De fapt, aceasta din urmă rămâne o
proza, adică un text cu propoziț ii ș i o punctuaț ie coerentă, dar care se deosebeș te de
proza tradiț ională printr-un lirism mai mare ș i prin recurgerea la procese de scriere poetică
(aliteraț ii, metafore, ...). Această proză poetică se născuse deja la Chateaubriand.
Aloysius Bertrand, de exemplu, dar va fi prost primit de marii autori romantici. Este
Baudelaire care o va readuce în atenț ie, dar asta nu este singurul său merit. De fapt, Baudelaire a fost cu adevărat ș i
bine compus pentru a doua ediț ie a Florilor răului (1861) un epilog în care practică
versul liber. Ce poem mai puț in cunoscut va rămâne neterminat ș i nu va apărea nici măcar în al treilea
ediț ia din 1868. Cu toate acestea, este de o importanț ă capitală ș i se înț elege de ce Baudelaire
a scris într-o scrisoare către editorul său Poulet-Malassis despre acest poem că „vă va uimi”
(1860). Trebuie să încerci, citindu-l, să percepi nouătatea formei pentru acea epocă :
Marini
Carele de argint ș i cupru
Probele de oț el ș i argint
Bătând spuma,
Ridicaț i cioturile mărăcinilor
Curentii de pe landă,
Ș i urmele imense ale refluxului,
Filent circulare spre est,
Spre stâlpii pădurii,
Spre butoaiele de pe ponton,
Colț ul este lovit de vârtejuri de lumină.
În 1886 (mai ș i iunie), sunt publicate Iluminările lui Rimbaud, al căror citit răstoarnă poetul.
Jules Laforgue (1860-1887). Aș a cum indică corespondenț a sa, acesta fusese
influensat de poezia lui Gustave Kahn la începutul anilor 1880. Laforgue, a cărui
participarea la o modernizare a scrierii este bine atestată, practica deja o metrică care
se elibera de versul tradiț ional (prin utilizarea versului impar în special ș i sub influenț a
Verlaineprintre altele). După lectura „Marines” ș i „Mouvement”, Laforgue va evolua.
poezie până la vers liber în lucrările sale postume Des Flori de bunăvoinț ă (1890) ș i
Versuri finale (1890). Menț ionăm de asemenea că Laforgue a realizat traducerea în limba franceză a colecț iei Leaves
de Iarbă al americanului Walt Whitman (1819-1892), care scria în „vers liber”1. Iată un extras
deSimple agonie(octombrie1886) :
Oh! Ce
Devenind momentul cel mai singur din natură,
Melodia mea, unică ș i întreagă, se ridică,
În seară ș i se dublează, ș i face tot ce poate
Ș i spune lucrul care este lucrul,
Ș i cade, ș i reia,
Ș i să facă durere,
Ô solo de suspine,
Se relucrează ș i cade din nou
Conform sarcinii care îi revine.
Oh! Ce muzica mea
Se crucifie,
Potrivit fotografiei sale
Îngenuncheată ș i
Melancolic!....
Mare prieten al lui Jules Laforgue ș i director al revistei La Vogue în care vor fi publicate
Illuminările lui Rimbaud în 1886, Gustave Kahn (1859-1936) a fost un poet simbolist francez.
Unii îl recunosc ca autor al primei colecț ii de poezie în versuri libere, Palatele
nomade (1887), culegere pe care o va califica el însuș i în prefata primelor sale poezii ca "
livru de origine al versului liber". Dacă nu a inventat versul liber, el s-a făcut în principal teoreticianul acestuia, în
reprenant et développant ce qu'il avait déjà proposé en1888, dans laRevue indépendante:
«Importanț a acestei tehnici noi […], va fi de a permite fiecărui poet să-ș i conceapă în el propriul
vers sau mai degrabă strofa sa originală, ș i de a scrie ritmul său propriu ș i individual [...] .
explicaț iile au propus o „oficializare” a versului liber. Să notăm că, la această dată, Rimbaud avea
deja scris „Marine” ș i „Miș care” de aproximativ zece ani.
Un ultim nume
merită să fie menț ionat, mai ales pentru că unii îi atribuie crearea versului liber: este vorba despre
artistul polonez Marie Krysinska (1864-1908) care a publicat în 1890 Rythmes pittoresques, o colecț ie
în versuri libere.
După aceasta, mulț i sunt poeț ii care au cultivat versul liber: Francis Vielé-Griffin, André
Somon, Émile Verhaeren, Paul Claudel, Guillaume Apollinaire, Henri Michaux, Louis Aragon, René
Charet multor altora.
Poemul următor de Paul Éluard este un exemplu de versuri libere moderne:
Ultima observaț ie: versul liber în dezvoltarea sa nu a preluat monopolul scrierii poetice. La
XXesecol, poeț ii sunt încă foarte pasionaț i de versurile cu ritmuri regulate, de tip alexandrini, ș i de
sonete compuse din catrene
Wikipedia, Enciclopedia liberă
2-Poezia în proză:
a-Déf:
A distinge între « vers » ș i « proză » :
• Versul: linie a unei poezii caracterizată prin rimă finală ș i metru (numărul de silabe).
• La proză: tot ce nu este vers! Aș adar, orice scris care nu este aranjat în vers ș i în
strofe, limbajul oral, …
CUM POATE FI PROZA POETICĂ?
• Muzicalitate: aliteraț ii ș i asonanț e, repetări, anafore, …
• Ritm
• Poemul în proză prezintă adesea asociaț ii de imagini în locul unei poveș ti.
(chiar dacă uneori poate să urmeze un schelet narativ)
• Lexic ș i sintaxă foarte căutate: un text foarte bine construit.
• Multitudine de figuri de stil (comparatie, metafora, etc.)
b-Ses origini :
- XVIII: poezia în proză nu există încă, dar se începe să se realizeze că
proza poate fi, de asemenea, poetică. Unele romane de Rousseau ș i Chateaubriand conț in pasaje
foarte poetice pe care le-am numit „proză poetică”. Atunci înț elegem că poeticitatea unui text
nu este neapărat legată de genul ș i forma sa.
- XIX: Naș terea poemului în proză
• Gaspard de la nuit de Aloysius Bertrand este considerat ca fiind 1erpoem în proză 1842.
• Această nouă formă nu va câș tiga litere de nobilime decât cu Baudelaire în culegerea sa
Les Petits poèmes en prose, apărut în 1869 ș i subtitulat „Spleenul din Paris”.
• Lautréamont, Cântecele lui Maldoror, 1869. Aceste cântări lasă liber curs imaginaț iei ș i la
o revoltă virulentă. Putem vorbi de o poezie halucinată datorită abunden ț ei de imagini
onirice ș i de deformarea realităț ii. O venă satanică ș i bufonică străbate această lucrare.
• Rimbaud, Iluminări, 1870, de în ț eles ca un anglicism „illuminations”
semnificativ « miniaturi » în franceză, deoarece textele se prezintă ca viziuni
halucinatorii.
- Secolul XX: poezia în proză este foarte la modă deoarece este asociată, datorită lui Baudelaire, cu ideea de
modernitate ș i libertate. Permite să ne îndepărtăm de carcerul constrângător al rimelor care închid
ideile.
• Foarte apreciat de miș carea suprarealistă, permite autorilor să ofere liber cursul la
toată forț a evocatoare a imaginaț iei, visului ș i inconș tientului.
• Henri Michaux
• René Char
• Francis Ponge, Partidul Luat al Lucrurilor, 1942. În această culegere, Ponge a ales să puna la
onorăm cele mai banale ș i prozaice elemente ale cotidianului nostru, aș a cum sugerează titlul
des poèmes : « Le pain » qu’il décrit comme une croûte terrestre merveilleuse, « La bougie », « Le
cageot », „Ș opârla” al cărei litera „z” simbolizează ș i defineș te reptilă la fel ca „v” de
„sticlă” care dă imaginea unui recipient. Pornind de la definiț ii de dicț ionar, autorul se ia
să visezi ș i să sublimezi cele mai cotidiene cuvinte.
Paroles :musique
De ce pentru monumente
De ce fanfară Ce vor oferi înfrângerile
Când soldaț ii sunt patru Frazele deja făcute
Aș teptând masacrele Cine va urma înmormântarea
Pe peronul unei gări De ce copil mort-născut
De ce tren burduș it Ce va fi victoria
Cine ronronnează ș i suspină De ce zilele gloriei
Înainte de a ne conduce Ceilalț i vor fi plătit
Până la neînț elegere De ce motive aceste colț uri de pământ
De ce a cântărilor strigătele Pe care o vom vopsi în gri
Des mulț imi venite să înflorească Deoarece este la puș că
Ceux qui ont le droit de partir Să stingem lumina
În numele prostiilor lor
Nu vom mai merge la pădure, porumbelul este
Nu ne vom mai duce în pădure, porumbelul este rănită
rănită Nu mergem la pădure, o vom ucide.
Nu mergem la pădure, o vom ucide.
De ce dragul tău chip
De ce motiv ora aceasta Dégrafé de lacrimi
Unde se termină copilăria noastră Cine îmi înapoia armele
Unde se termină ș ansa noastră La sursele călătoriei
Unde se duce trenul nostru De ce pentru care corpul tău se scufundă
De ce convoi greu Corpul tău care dispare
Încărcat cu bărbaț i în gri Ș i nu mai este pe peron
Reîntâlnit într-o noapte O floare pe o mormânt
Pentru a pleca în soldaț i De ce motiv în zilele următoare
De ce tren de ploaie Unde ar trebui să mă gândesc
De ce tren de război A nu mă mai îmbrăca
De ce cimitir Că doar o jumătate de dragoste
În marș spre noapte
Nu vom mai merge în pădure, porumbelul este
Nu vom mai merge la pădure, porumbelul este rănită
rănită Nu mergem în pădure, o vom omorî.
Nu mergem în pădure, mergem să o omorâm
☺ Context istoric:
Brel are o istorie lungă cu războiul din Algeria. În timpul vizitei lui Brel în Algeria în 1954, el
am fost contactat de liderii CRUA, care mai târziu vor deveni FLN, care i-au expus
justeț ea luptei lor pentru libertate; Brel a arătat bine înț elegerea sa.
Unii ultras, în cursul acestei interviu, au scandat îndelung 'Algeria Franceză' în timpul
concertul fiului, a avut pur ș i simplu acest răspuns: "nu-mi pasă, sunt belgian".
Este în timpul acestei vizite când a întâlnit-o pe Jojo, Georges Pasquier pe numele său adevărat, care a activat în
petrolul în Sahara. Î ș i va abandona cariera pentru prietenia cu Brel, prietenie pe care mul ț i
vor fi comparate cu cea a lui Damon ș i Pythias din antichitate.
Jojo va deveni confidentul lui Brel, şoferul său, administratorul său, omul său de încredere, prietenul său
cel mai apropiat ș i cel mai intim.
În 1956, în plină război pentru Algeria, Brel va scrie ș i compune "Când nu avem decât dragoste";
cântec care va fi reluat în Statele Unite: „dacă avem doar dragoste” în manifestaț iile împotriva
războiul din Vietnam.
În 1959, el va scrie ș i compune celebra sa „Colombă”, melodie anti-militaristă împotriva războiului
d'Alger, melodie care va fi reluată ș i în Statele Unite de celebra "Joan Baez ș i Juddy
Collins
☺ Cine este Jacques Brel?
Jacques Romain Georges Brel provine dintr-o familie catolică flamandă de industriș ti; tatăl său,
Romain Brel, născut la Zandvoorde, este francofon de origine flamandă, iar mama sa Lisette Van Adorp1
este bruxellois. Ca copil, nu era prea interesat de ș coală, cu excepț ia cursurilor de franceză.
fratele său, Pierre, cu 6 ani mai mare, Jacques cunoaș te o educaț ie între colegiul catolic ș i scouterism.
Scrie la 15 ani poezii lungi ș i nuvele după ce a citit Jules Verne ș i Jack London2. La 16
el îș i creează o trupă de teatru cu câț iva prieteni ș i scrie el însuș i piese pe care le joacă în
amator în cadrul Franche Cordée (miș care de tineret catolică)3Tatăl său îl face să intre
în fabrica de carton familial „Vanneste & Brel” unde este repartizat între 1947 ș i 1953 la serviciu
comercial, muncă pentru care nu are niciun gust4Îș i face o serioasă gândire la o reconversie,
fie ca breeder de găini, fie ca cizmar, fie ca cântăreț . El a ales această
ultima cale ș i scrie oriunde, oricând. Amator de muzică clasică (în principal
deMaurice Ravelet de Schubert), îș i compune primele melodii la pianul familial ș i pe
chitară fără a fi practicat vreodată muzica înainte.
Le1eriunie 1950, se căsătoreș te cu Thérèse Michielsen, cunoscută sub numele de „Miche”, secretară într-o companie.
de electricitate, pe care a întâlnit-o cu trei ani mai devreme în Franche Cordée. Pe 6 decembrie 1951 se naș te sa
fata Chantal (moartă în 1999). Aceasta este ș i anul în care începe să cânte.
Începând cu 1952, el scrie ș i compune primele sale melodii pe care le cântă în cadrul familiei, ș i la
diverse seri în cabaretele bruxelleze grupate în cartierul « insula sacră »5. Este
deja dovadă a acesteiputeri lirice (atât în texte cât ș i în interpretarea sa încă prea
teintată de scoutism) care îș i respinge familia. Ea încearcă, în zadar, să-l descurajeze să continue în
această cale. El perseverează.
I-Mise en situation:
1-Plasează poezia ț inând cont de contextul istoric :
→Situaț ie :
Textul care ne interesează aici este un poem scris ș i cântat de Jacques Brel cu ocazia sa
vizită în Algeria în 1954, care cunoș tea un război împotriva Franț ei pentru eliberarea sa.
II-Hipoteza de lectură:
Ce care face din acest poem un apel împotriva războiului?
III-Axe de lectură:
1eraxa:denunț area războiului:
VCare este tema esenț ială evocatã în acest poem? → Tema războiului.
VCare este poziț ia autorului faț ă de război?→S-a opus acestuia
VCe este ceea ce îl justifică?→cf. poezie.
VIdentifică în poezie figurile de stil care denunț ă războiul.
→Frecvenț a întrebării false (cf. strofe): De ce?→a nega războiul...
La personificare : V 3, 5, 6…
Anafora : cf. Strofa 2
Hipergola: cf. V9-10 'Strofa 3.
Oxymoronul: cf. V 5, strofa 5
Comparatie: cf. V7-8, strofa 7
VCare este câmpul lexical dominant? Justifică-ț i răspunsul.
→Câmpul lexical al războiului (cf. Suport).
VCum îș i imaginează soldaț ii această război, conform cântăreț ului? Justificaț i.
→Ei de asemenea o refuză (cf. strofele 1, 5)
1erephase:
Citirea subiectului ș i identificarea cuvântului-cheie.
Identificarea tipului de suport de produs
O poezie liberă.
Alegerea temei: război, pace, dragoste, toleranț ă, libertate...
2èmephase:
Alocaț i elevilor suficient timp pentru a-ș i pregăti lucrările.
3èmephase:
Citiț i lucrările ș i alegeț i cele mai bune lucrări care trebuie recompensate prin adăugarea de
puncte pentru elevi pentru a-i motiva, ș i de ce nu să le afiș ăm în liceu...
N.B: Anumite lecț ii au fost preluate de pe anumite site-uri precum Marocagreg... veț i găsi
cu siguranț ă legătura de sub fiecare element preluat de pe internet.
Remarcile ș i sugestiile dumneavoastră, ba chiar criticile, ne vor fi foarte utile.