Cruciadele

Cruciadele au fost expedi ț ii militare întreprinse

pentru statele cre ș tine ale Europei medievale către
Orientul Mijlociu. Aveau ca obiectiv principal recuperarea
locurile sacre ale creș tinismului care căzuseră în
puterea islamului. Cu toate acestea, cruciadele, de asemenea
obedecían cauzelor precum:
Creș terea populaț iei din Europa, care a provocat căutarea de noi teritorii.
Necesitatea de a controla Mediterana ș i de a deschide porț ile comerț ului cu Asia.
Ameninț area pe care o reprezentau turcii pentru integritatea statelor europene.
Prima cruciadă a avut loc atunci când Alexios I, împăratul Bizanț ului, a solicitat ajutorul papei
Urbano II pentru a lupta împotriva turcilor care ameninț au graniț ele imperiului său.
Papa a văzut oportunitatea de a-ș i întări puterea în faț a împăratului Sfântului Imperiu
Romano Germánico. Astfel, în 1095, în timpul celebrării Concilului de la Clermont, a provocat pe
cre ș tinii să recupereze Ț ara Sfântă în schimbul recompenselor spirituale ș i
materiale: iertarea păcatelor ș i obț inerea de teritorii în Orientul Mijlociu Doc. 8.
În acelasi an a început pregătirea primei cruciade cu întâlnirea unor mici
arme aparț inând nobililor europeni.

Consecinț ele cruciadelor

Comer ț ul între Orient ș i Occident a fost restabilit, ceea ce a beneficiat la

oraș e italiene.

Domnii feudali au pierdut puterea, deoarece pentru a înarma crucia ț ii se

s-au îndatorat ș i, cum cruciadele au eș uat, ș i-au pierdut averile.

Cruciadele au accentuat ura ș i divergenț ele între creș tinătatea latină ș i

greacă, ș i au devenit cauza ruptura definită între ambele.

RECORDEMOS
 CARE AU FOST CAUSELE? Cauzele au fost diverse, dintre care se evidenț iază
următoarele:

Consiliul de la Clermont (1095)

Convocat de papa Urban II în anul 1095, în atenț ia cererii de ajutor

al împăratului bizantin Alexios Comnenos în faț a invaziei turcilor.

Primul Război Sfânt a) Etapa populară (1095): A Doua Cruciadă (1145 - 1148) Cauza a fost
Cunoscută sub numele de Cruciada Ț ăranilor. Sub căderea comitatului Edesei în 1144 de către Zengui,
adresarea călugărului predicator Pedro din Amiens sultan turc din Mosul. A fost convocat de papa
ș i alegiul său prieten Gualterio, s-au adâncit în Eugen al III-lea ș i predicată de sfântul Bernardo de
teritoriu oriental înso ț it de o masă Claraval. Au participat Ludovic al VII-lea al Franț ei ș i Conrad
ț ăranca străină de avatarele războiului; el III del SIRG.
rezultatul nu putea fi altul, au fost masacraț i în
Nicea.

b) La etapa señorial (1096 - 1099): Cunoscută ca

Cruzada Senorial sau Cruzada Cavalerilor. Se
realizat sub conducerea lui Godofredo de Bouillon,
Ducele de Lorena, însoț it de domni feudali
y al obispo Adhemar de Montevil, care
reprezenta pe papa Urban al II-lea.
Cruciada a Treia (1189 - 1192) Cunoscută ș i Cruzada a Patra (1202 – 1204) Cunoscută de asemenea
ca o Cruciadă a Regilor, din cauza ca o Crusadă Comercială, deoarece principalul
participarea lui Federico I Barbarossa de la SIRG motivaț ia a fost interesul comercianț ilor
Ricardo I Corazón de León din Anglia ș i Filip II veneț ieni pentru a-ș i consolida dominaț ia comercială în
Augusto de Francia. A fost realizat pentru a recupera Marea Mediterană orientală, pentru care trebuia să
regatul latin al Ierusalimului, capturat de turc a controla ora ș ul Constantinopol. A fost
Saladino a fost convocat de papa Grigore al VIII-lea. convocată de papa Inocenț iu III. Ducele Enrico
După o serie de evenimente nefericite, Dându-l, având în vedere dorinț ele prinț ului Alejo
moartea lui Federico Barbarossa ș i retro de Bizanț ș i interesele comerciale veneț iene
de Felipe II ș i trupele sale, monarhul englez ș i în Orient, a condus armata cruciată către cucerire
sultanul turc a convenit asupra unei încetări a focului. Au rămas de Constantinopol. După lupte intense
pozi ț iile respective ș i accesul liber la au reuș it să o cucerească ș i să stabilească Imperiul Latin,
Ierusalim pentru pelerinii creș tini. consolidând hegemonia comercială veneț iană
în Orient.

Cinciunea Cruciată (1218 – 1221) Obiectivul iniț ial era

recupera Palestina, dar apoi s-au orientat către Sexta Cruzadă (1228 – 1229) Cunoscută ș i
conquista a Egiptului. A fost convocată de papă cum ar fi Cruciada Diplomatică, din cauza interesului pentru
Inocenț iu III în 1213 ș i a plecat sub auspiciile Federico II Hohenstaufen (SIRG) pentru a stabili un
papa Honoriu III în 1218. Au participat Andrei II de condominio cristano-musulman în Palestina
Ungaria, ducele Leopold VI de Austria, Guillermo apelând la diploma ț ie. A fost convocată de către
de Olanda ș i Juan de Brienne, reyttular de papa Honorius III ș i continuată de papa Grigore
Ierusalim. Crucia ț ii au reu ș it să cucerească IX. Conform planificat. Federico II a reu ș it
Damieta, la gura de vărsare a Nilului; fără recupera Ierusalimul printr-un acord
embargou, au fost înfrân ț i când au încercat diplomat cu sultanul din Cairo Malek-el-
a invada Cairo, ș i au fost nevoiț i să se retragă în Kumel.
1221, abandonând ceea ce cuceriseră.

Săptămâna ș i a Opta Cruciadă (1249 - 1270) Ambele au fost

organizate de regele francez Ludovic IX, canonizat apoi ca
San Luis. A Ș asea Cruciadă a fost convocată de papa
Inocenț iu IV ș i a avut ca obiectiv recuperarea Ierusalimului, reocupat
de către musulmani. Regele a fost învins ș i a trebuit să plătească un
rescată puternică pentru via ț a sa. A VIII-a Cruciadă a avut ca
motvo interesul lui Carlos de Anjou, rege al Napului ș i
hermano de Luis IX, de liberarse de la competencia que
reprezentau comercian ț ii tunisieni. Cedând în fa ț a
interesele fratelui său, Luis IX s-a îmbarcat spre Tunis în
1270; la vremea stabilirii asediului la
oraș , s-a dezlănț uit o teribilă epidemie, care i-a curmat viaț a.
Expedi ț ia a fost condusă de Carlos de Anjou, care
a obț inut de la sultanul tunisian un tratat avantajos.

RECOREM: Consecinț e

Decadenț a feudalismului, care a provocat slăbirea puterii ocale în favoarea puterii

monarhic
A consolidat hegemonia comercial maritimă a oraș elor italiene, care au creat fabrici în
Oriente latno (Constantinopol) pentru comerț ul cu lumea asiatică.
Au crescut rezerva de metale preț ioase în oraș ele din bazinul vestic.
Au contribuit la îmbogăț irea culturii Europei de Vest, datorită contactului cu lumea clasică
prin islam.
 Retroalimentare

Observa harta. Apoi, aplică tehnica pentru a citi o hartă istorică ș i completează următoarea fiș ă:

Fiș a de analiză
1. Spaț iu ș i timp reprezentate: _____________________________________________________
__________________________________________________________________________________
2. Continent, oraș e, mări: _______________________________________________________
__________________________________________________________________________________
3. Simbolistică: ______________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
4. Procesos históricos o hechos históricos representados: ___________________________________
__________________________________________________________________________________
5. Concluzie: ______________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

Explică în următorul tabel cauza ș i consecinț a pe care le consideri cele mai importante în legătură cu
cu cruciadele.

Dimensiuni Cauza Consecinț ă

Politică

Economică

Religioasă
 Răspunde la următoarele întrebări, poț i să te bazezi pe cărț i.
o suportul internetului

În ce Conciliu se dă începutul la Cine a impulsat a patra cruciadă?

cruciade?

De ce este cunoscută sub numele de Cruciadă a

Men ț ionează două consecin ț e ale
cruciade Regele la a Treia Cruciada?

Humanismul

Termenul umanism provine din cuvântul humanitas,

cuvântul latin care rezuma tot ce bărbaț ii de acea
epoca căutau: „ plenitudinea umană”, adică a trăi
intensiv la condiț ia de bărbat.
Umaniș tii s-au caracterizat prin următoarele:
Au considerat că fiin ț a umană era centrul universului, spre deosebire de
gânditorii medievali care îl puneau pe Dumnezeu în acel loc.
Aprendieron latn, griego y hebreo, y analizaron las obras de los autores clásicos, como
Platon ș i Aristotel. Pe de altă parte, au studiat Biblia în limbile sale originale.
S-au confruntat cu învă ț ământul medieval, care se baza pe memorare de
compendii ș i rezumate, iar critica personală a fost stimulată.

Origenul umanismului a fost posibil datorită unui ansamblu de factori, cum ar fi dezvoltarea
economic, care a făcut să apară o societate de spirit materialist; atenț ia concepută către
cultura din partea acestei noi societă ț i, deoarece bărba ț i cu putere politică sau economică
au sprijinit artiș ti ș i scriitori, fiind numiț i mecenaț i, fără contribuț ia lor umanismul nu ar fi existat.
existdo. Aceste elemente au fost prezentate mai întâi în oraș ele italiene. Printre acestea,
a fost Florenț a cea care a ajuns să devină „leagănul umanismului”, datorită muncii celor
bancherii Medici, fondatorii Academiei Platonice sau Florentine. Cu Marsilio Ficino ș i
Giovanni Pico de la Mirándola, această Academie s-a transformat rapid în principalul focar de
difuzarea miș cării.
 La imprenta, o invenț ie cheie
Lucrările umaniș tilor s-au răspândit rapid în Europa datorită difuzării de către
tipar, o invenț ie chineză din secolul X. În secolul XV, germanul Johannes Gutenberg a fabricat
prima tiparniț ă cu litere mobile, ceea ce a crescut producț ia de cărț i la preț uri scăzute.
Precursorii Mariii umaniș ti
Dante Alighieri (1265- Erasmus din Rotterdam
Célebre (1466-1536).
poet florentin care se Obiectivul său central a fost
s-a dedicat studiului de a încerca să concilieze
poe ț ii latini dogma creș tină cu
în special Virgiliu. înț elepciune clasică. În al său
Producț ia sa literară opera cea mai importantă
a ajuns la maximă Elogiul nebuniei,
expresie cu Divina a criticat dur
comedia. criza morală de la
Biserica.
Francesco Petrarca Tomás Moro (1478-
(1304-1374). 1535). Lucrarea sa Utopie
A fost un neobosit es un adevărat
studiu al tratatul de critică socială
manuscritos antguos ce descrie o
grecoromani. Para societate ideală în
Petrarca, întoarcerea la că locuitorii săi
clasic a însemnat se bucură de o via ț ă de
căutarea purităț ii fericire păcat lasă
literară a autorilor inegalităț i
grecolatin. A scris economice ce
opera în latn (Africa) e genera proprietatea
italian (el
Cancionero). privată.
Giovanni Boccaccio Nicolás Maquiavelo
(1313-1375). (1469-1527).
A avut un mare interes pentru În opera sa cea mai
cunoa ș terea y important El
divulgarea de prince, analizează
texte antice; pentru diferite forme de
Bună, promovió la guvern, la fel ca ș i
înț elepciune de los moduri de a ajunge la
scriitori clasici. A lor putere ș i metodele
obra cea mai remarcabilă para conserva-l.
a fost Decameronul. Machiavelli separă
terenul politic
din domeniul moralităț ii.
REFLEXIONAM
Avem printre trăsăturile sale principale antropocentrismul, deoarece a situat ființ a umană
în centrul reflec ț iei, transformându-l în noul obiect de studiu. Idealul de
umanismul poate fi rezumat cu fraza filozofului grec din antichitate, Protagoras: „omul
omul este măsura tuturor lucrurilor». Preocuparea pentru studiu ș i educaț ie,
revalorificarea culturii clasice, tonul critic la adresa cunoaș terii medievale, pe care este acuzată de
indiferenț a faț ă de om ș i de a fi o cunoaș tere incompletă, ș i cerinț a unei întoarceri
a las fuentes originales, es decir a los clásicos (griego –romano) engloban todas las
caracteristicile umanismului.
 Renaș terea
A fost o miș care de renovare culturală care a început în
oraș e din nordul Italiei ș i s-a răspândit în restul Europei
între secolele XV ș i XVI. Acesta a fost un perioadă de recuperare
după calamitosul secol XIV, ale cărui efecte, cum ar fi recesiunea
economică, dezordinea politică sau sechelele ciumei
neagră, încă persistau.
Un factor fundamental pentru apariț ia Renaș terii a fost dezvoltarea comerț ului,
care a produs mari beneficii economice ș i a favorizat un intens schimb cultural ș i
difuzarea cunoș tinț elor. Această recuperare a fost însoț ită de o redescoperire a
în Antichitate clasică, ceea ce se întâmpla în principal între clasele înstărite, care
constituiau un procent mic din populaț ie. Cu toate acestea, deș i realizările
Renaș terea aparț inea unei minorităț i elitiste, au avut un impact asupra întregii societăț i,
în special în oraș e, unde erau mai vizibile.
Caracteristici ale Renasterii
În secolul al XIV-lea, arta a experimentat primele schimbări, care
s-au observat în cea mai mare îngrijorare de a capta aspecte
de la natură. Astfel, pictura italiană a introdus peisaje
cotidieni pentru observatori; în plus, personajele
au apărut în posturi ș i grupuri animate legate între ele
da; în acest fel, pictura a dobândit naturalism. De asemenea, se
a observat un interes mai mare pentru reprezentarea corectă a
corpul uman, precum ș i o tendin ț ă puternică către
individualism. Doi pictori importanț i din această perioadă au fost
Duccio di Buoninsegna (1255-1319) ș i Gioto (1266-1337).

PERIOADE
A. El Quatrocento (1400 – 1500) Primul Renaș tere, de asemenea, numit Quatrocento,
are loc în secolul XV ș i se desfăș oară în oraș ul toscan Florenț a, care devine
în impulsorul miș cării umaniste italiene. Filosofii ș i artiș tii se grupează în jurul
la curtea familiei Médicis, mecena prin excelenț ă a acestei epoci de aur a culturii
european. Arhitec ț ii, pictorii ș i sculptorii se străduiesc pentru o colaborare profundă ș i fructuoasă
renovare artistică care va fi, în special, o revolu ț ie. Designul ș i perspectiva,
recuperarea nudului uman, cucerirea reprezentării naturaliste a realităț ii
sunt unele dintre realizările sale. Cupola catedralei Santa Maria della Fiore, lucrare a lui Filippo
Brunelleschi este nava amiral a acestui period.
Arhitectură: S-a urmărit stăpânirea spaț iului cu Sculptura: Sculptorii s-au îngrijorat de
elemente simple, s-au folosit elementele reprezentarea omului într-o manieră ideală ș i
tipice ale artei greceș ti ș i romane: coloane, frontoane, furnizată, recuperează modelele clasice ș i
arce de jumătate de punct, corniș e ș i cupole, iese în evidenț ă desnudo, folosesc marmura, ceea ce implică o mare
Filipo Brunelleschi cu cupola catedralei de destreză tehnică. Se remarcă Donatello, care, cu
Florencia, operă care împreună cu cele ale lui León Batsta Albert elegan ț ă ș i armonie, conferă operelor sale o mare
introducerea în armonia geometrică în ale lor vitalitate: Gatamelata ș i David. Pe de altă parte
composiciones. Verrochio, maestrul lui Leonardo, lucrează modele
mai intense din punct de vedere expresiv.
Pictura: Marea inovaț ie va fi utilizarea
perspectiva ș i studiul luminii, reprezentarea de
adâncimea pe suprafa ț a plană y la
reprezentarea naturalistă a peisajului ș i scenariilor
unde se miș că personajele. Temele de discutat
vor fi religio ș i, mitologici y retratstcos
fundamentalmente. Sobresale Masacio, Piero della
Francesca ș i Sandro Botticelli care a pictat Naș terea
de Venus.

B. El Cinquecento (1500 – 1600) În secolul al XVI-lea, focalizarea ar tstco se deplasează la Roma, capitala
dominiile papale. Este numit înaltul Renaș tere. Papalitatea devine marele mecena al artiș tilor
italienii ș i arta, deș i nu abandonează rădăcinile lor clasiciste, rămân imersaț i într-un context ș i simbolistică
puramente catolic. Jefuirea Romei (1527) de către trupele imperiale marchează epilogul acestei a doua etape
al Rena ș terii. Această fază presupune maturitatea în realizarea realizărilor ob ț inute în timpul
Quattrocento. Lucrările la noua Bazilică San Pietro din Roma, capitala Statului Vatican, devin
în marele pol de atracț ie pentru artiș ti.

Escultura: Principalul sculptor al Cinquecento este Pictura: Leonardo da Vinci este marele geniu al
Miguel Ángel Buonarrot, care nu caută armonia Rena ș tere, dotat pentru pictură, cea mai mare
nici echilibrul, ci expresia dramatică, care se obsesia va fi lumina, perspectiva ș i atmosfera;
cunoscută sub numele de terribilità de Miguel Ángel. A sculptat ca în Cina cea de Taină, unde reu ș eș te o
Moise, pentru mormântul lui Iulius II; David ș i La compoziț ie cu un mare echilibru tehnic. Cu tehnici
Piedad sunt două exemple clare ale acestei evoluț ii. cum este estomparea, care reflectă ceaț a care învăluie
Benvenuto Cellini este un mare sculptor al epocii. corpurile de pe orizont, face un pas înainte în
ceea ce a rămas oarecum eclipsat de figura lui Miguel reprezentare artistică. Fecioara de pe Stâncă ș i La
Înger. Din modele mai liniș tite, unele dintre ale lor Gioconda este un bun exemplu. Rafael, ajunge la vârf.
lucrările principale sunt Perseo ș i Salero pentru de la pictura renascentistă, domină tehnica pictorică.
Regele Franț ei, care îl reprezintă pe Neptun. Realizează portrete magnifice, cu o mare încărcătură
psihologică. Compozi ț iile sale sunt elegante ș i
armonioase ca Ș coala din Atena sau Madonna
Sixtina. Michelangelo, opera sa cea mai mare se află în Capela
Sixtina a Vaticanului, atât frescele de pe tavan
ca Judecata de Apoi. Corpurile pe care le reprezintă sunt
foarte sculpturale ș i îi place să le lase flotând în
spaț iu, străine normelor fizice. Se evidenț iază în utilizare
del color.
 1. Cite ș te informa ț ia ș i apoi, răspunde la întrebări.

Omul, centrul universului

Omul este în centrul tuturor celor care se întâmplă. Când totul a fost creat, ș i lumea
era complet, a apărut omul, iar Dumnezeu i-a spus: „Nu ț i-am fixat nici un loc, nici o sarcină, nici
planifică, astfel încât să poț i începe orice afacere ș i să ocupi locul pe care îl doreș ti [...]. Tu
vei fi singurul capabil să determine ceea ce eș ti.

În ce mod se evidenț iază gândirea umanistă?

Cum era înț eleasă intervenț ia lui Dumnezeu în viaț a omului?

2. Află cum a influen ț at inventarea tiparului următoarele aspecte:

Producț ia de texte La culturización europeană Gânditorii vremii

3. Cite ș te următorul text ș i explică de ce mecenatii erau interesa ț i în

promovarea artei în timpul Renasterii.

Mecenatul lui Lorenzo de Médici

Î ș i umpluse grădinile cu sculpturi frumoase, [...] toate

camerele erau decorate cu statui admirabile
antichităț i, picturi ș i obiecte făcute manual de cei mai buni
maeș tri care nu au trăit niciodată în Italia ș i în străinătate. Era
como una escuela para los jóvenes pintores, los aprendices de
sculptori ș i toț i cei care se interesau de desen. Lorenzo
a favorizat întotdeauna marii talente. Pe cei prea
săraci, care nu se puteau dedica studiului desenului, le
asigura mijloace pentru a mânca ș i a se îmbrăca. Le promitea mari
recompense pentru cei care dintre ei vor realiza cele mai bune
trabajos.
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Completează următorul tabel comparativ indicând principalele diferenț e ș i
semejanzas de ambos perioade

HUAMANIȘ M RENĂCERE
Diferenț e

Similarităț i

Principale
reprezentanț i
ș i operele sale

Reformele protestante
Criza catolicismului
La sfârș itul Evului Mediu, criticile umaniș tilor la
instituț iile ș i autorităț ile ecleziastice s-au difuzat prin
toată Europa. Astfel, a devenit evidentă necesitatea unei reforme
care va elimina lipsa de disciplină a clerului ș i relaxarea
de sus obiceiuri.
La oposición más fuerte se manifestó a raíz de la venta de indulgencias establecida por el papa
Leon X, a cărui scop era de a strânge fonduri pentru a termina construirea bazilicii Sf. Petru.
Indulgenț ele erau niș te documente prin care credincioș ii credeau că obț in iertarea
de păcate. Vânzarea indulgenț elor a produs critici severe ș i a dus la divizarea
biserica în secolul XVI.

Reforma a fost un mi ș care religioasă de tendin ț ă renovatoare care s-a produs în

Europa în secolul al XVI-lea ș i care a dus, la rândul său, la ruperea unităț ii creș tine ș i a
formarea consecventă a altor Biserici, independente de autoritatea papală: Biserici
protestante. Multe biserici apărute din acest mi ș care s-au denumit „ Biserici
reformate», cu scopul de a evoca o dispoziț ie către conversie ș i renovare.
 Cauzele reformelor Precursorii reformei

Corupț ia clerului. Începând cu începuturile secolelor XIII ș i XIV, deja se făcuse

extins prin Europa idei de o reînnoire la
2. La difuzarea Bibliei, datorită tiparului.
interiorul Bisericii. Între cei care ș i-au manifestat
3. La obra umanismului ș i a Renaș terii, care opozi ț ie fa ț ă de anumite practici eclesiastice, au eviden ț iat:
au generat critică ș i liber examen. John Wiclif în Anglia, care avea să devină
asesinat de către unii «apărători» ai creș tinătăț ii.
4. La ambiț ia nobilimii de a se apuca de Cu toate acestea, sus ț inătorii săi, grupa ț i într-un
bunurile Bisericii mi ș carea denumită «lolardii», au răspândit
sus idei Linie de timp Se naș te Erasmo din Rotterdam,
autor al operei Elogiul nebuniei. 1469 1499 Naș tere
Detonantele reformelor Catalina de Bora, so ț ia lui Martin Luther.
împăratul Carol al V-lea convoacă Dieta de la Worms. 1521
1529 Împăratul convoacă Dieta de la Speyer.
S-a produs în anul 1514 când papa Leon Vechiul continent. Acelaș i lucru s-ar întâmpla cu Jan Huss ș i
X a avut ideea de a începe o vânzare amplă dehusiti în Boemia, Cehoslovacia, ș i Ieremia
indulgenț e pe tot continentul pentru a strânge Savonarola, în Florenț a, Italia. Toț i au pregătit
fonduri care ar permite finalizarea construc ț iei calea pentru procesul reformist al primei
de la Bazilica San Petru. În Germania, SIRG, mitad del siglo XVI.
dominiile s-au ocupat de vânzarea
indulgenț e, susț inute financiar de Apariț ia bisericilor protestante
puternica familie de bancheri Függer.

Originea termenului protestant a) Luteranismul Reforma a început în Germania

pentru călugărul augustinian Martin Luther, care a
rebelo împotriva Bisericii romane. La uș a
Termenul protestant derivă din latina protestari, care... biserica din castelul de la Witenberg, Luther a pus
semnifică declaraț ie publică, sau 'protest' ș i se referă la
nouăzeci ș i cinci de teze împotriva anumitor aspecte
scrisoarea de protest a doi prin ț i luterani în de la doctrina catolică. Trei ani mai târziu, în
împotriva deciziei Dietei de la Spira din anul 1529, 1520, papa Leon X a condamnat poziț iile de
în care se reafirma edictul Dietei de la Worms Lutero y, luego, lo excomulgó. Los puntos
de 1521, care îl sancț iona pe Martin Luther ș i cele 95
fundamentele doctrinei lui Luther sunt:
teze împotriva unor credinț e ș i practici ale
Biserica catolică de începutul secolului al XVI-lea. Termenul Mântuirea se datorează doar credinț ei ș i nu faptelor bune
protestante nu a fost aplicat ini ț ial la obras. Y Fiecare persoană poate interpreta
reformiș ti, dar a fost folosit mai târziu pentru liber la Biblia ș i nu există obligaț ia de a accepta
describir a todos los grupos que protestan contra la interpretarea Bisericii.

Botezul ș i Euharistia sunt cele două unice

sacramente adevărate; celelalte sunt
invenț ii umane.

Papado nu este o institu ț ie creată de

voinț a lui Isus Hristos.

El culto a la Virgen y a los santos ha de suprimirse.

Purgatoriul nu există ș i indulgenț ele nu au niciun rost

pentru a răscumpăra pedepsele datorate păcatelor.
Unii nobili, dornici să se elibereze de putere
imperial ș i de puterea Romei, l-au susț inut pe Luther.
Cel mai cunoscut a fost ducele de Saxonia Friedrich
înț eleptul. De asemenea, erau implicate anumite
ambiț ii personale ș i de clasă; de aceea, mai mulț i nobili germani l-au susț inut pe Luther. Pe de altă parte, poporul
alemann, sătul de impozitele curiei romane, l-a văzut în el ca pe un eliberator. Reprimarea exercitată de Carlos V,
prin a doua Dietă de la Spira (1529), a provocat doar o protestare generalizată. De aici provine
denumirea protestanț ilor. Luther a murit în 1546. Figura sa a suferit atât din cauza dispreț ului unora, cât ș i a...
exaltarea altora. În 1996, în timpul vizitei sale în Germania, papa Ioan Paul II a revalorificat contribuț iile lui Luther
la dezvoltarea unei Biserici mai umane ș i pastorale.

b) Calvinismul începe cu Jean Calvin de la Geneva, Elveț ia, de unde a stabilit o dictatură.
al tribunal numit Consistoriul. În Europa, bisericile calviniste primesc în general numele de
reformate, în timp ce în restul lumii sunt cunoscuț i ca prezbiterieni. Respins în timpul lui
prima ș edere în Geneva din cauza rigidităț ii disciplinei impuse, Calvin a fost chemat din nou de către
consiliul ora ș ului în 1541. Împuternicit, a făcut publice "Ordinile ecleziastice", care
ulterior, au servit ca model pentru fondarea altor biserici locale. Ordinanț ele confereau
activitate eclesială a patru grupuri: pastorii, aleș i de popor, se ocupau cu predicarea cuvântului
de Dumnezeu ș i se întâlneau săptămânal în congregaț ie ș i lunar în sinod; doctorii se dedicau la
învăț ământul; prezbiteriatul – „bătrânii” laici – menț inea disciplina; iar diaconii se îngrijeau de sarcini
asistentiale. Denumirea de biserică prezbiteriană provine tocmai din instituț ia prezbiteriatului
de 'bătrâni' laici cu mare putere disciplinară, în contrast cu autoritatea pe care alte biserici o acordă
episcopul.

c) AnglicanismulRegele Angliei, Henric al VIII-lea, i-a cerut Papei Clement al VIII-lea

anularea căsătoriei cu soț ia sa legitimă, Catalina de Aragon, pentru a se căsători cu
Ana Bolena. Papa a refuzat, fidel mandatului lui Hristos: „Ce a unit Dumnezeu, să nu despartă omul.
omul" (Marcos, 10,9). Papa Clement al VII-lea a negat anularea căsătoriei,
necesară în ochii lui Henric al VIII-lea pentru consolidarea dinastiei Tudor, căci cu un
noua căsătorie ar aduce apărarea masculină atât de dorită. Pentru a dezlega
Situa ț ia, Henric al VIII-lea a reu ș it ca Camera Lordilor să aprobe
numirea regelui ca ș ef suprem al Bisericii Angliei „în măsura în care
permite legea lui Hristos». Prin Actul de Suprematie s-a declarat autoritate maximă
de la Biserica anglicană, care ar fi consolidată mai târziu de fiica sa Isabel I

RĂSPUNDEM LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI:

A fost creatorul bisericii anglicane.

La ce ordin religios a aparț inut Martin Luther înainte de a renunț a la catolicism?

În ce a consistat predestinarea?

Cine au fost precursorii acestui miș cări?

 COMPLETAȚ I URMĂTORUL TABLOU:
Context în care se Viziunea lui Luther faț ă de Impactul viziunii de
a dezvoltat criza Biserica catolică Luther în criză

Citeș te următorul fragment ș i răspunde la întrebări:

Algunas tesisi de Lutero

32. Vor fi condamnaț i veș nic împreună cu învăț ătorii lor cei care
credeț i că pot fi siguri de mântuirea lor printr-o scrisoare de indulgenț ă.

43. Trebuie să îi instruim pe creș tini că cel care ajută pe săraci sau oferă ajutor
indigentul realizează o lucrare mai mare decât dacă ar cumpăra indulgenț e.

44. Pentru că caritatea creș te prin fapta de caritate ș i omul ajunge să fie
mai bine; în schimb, nu este din cauza indulgenț elor, ci cel mult, eliberat de
pana.
Care a fost poziț ia lui Luther faț ă de vânzarea indulgenț elor?

Ce propunea Luther ca alternativă la cumpărarea ș i vânzarea indulgenț elor?

La contra reforma
De asemenea denumită „Reforma catolică”, este numele dat miș cării create în sânul
de la Biserica Catolică ca răspuns la Reforma protestantă iniț iată de Martin Luther, începând de la
din anul 1517. În 1543, Biserica Catolică Romană a convocat Conciliul de la Trento ș i a stabilit,
printre altele, reluarea Tribunalului Sfântului Oficiu (Inchiziț ia), crearea de
«index Librorum Prohibitorum», lista de căr ț i interzise de Biserică, ș i încurajarea
catehizarea oamenilor din Noua Lume (Americă), cu crearea unor noi ordine
religioase dedicate acestui scop, cum ar fi Societatea lui ISUS iezuiț ii. Alte măsuri
includ reafirmarea autorită ț ii papale, continuarea celibatului, crearea de
catecisme ș i seminarii ș i interzicerea vânzării indulgenț elor. S-a concentrat în special pe
patru aspecte:

[Link].
2. Reestructurarea eclesiastică, cu înființ area seminarilor.

3. Reforma ordinii religioase, readucându-le la originile lor tradiț ionale.

4. Vigilenț a miș cărilor spirituale, concentrându-se pe viaț a pioasă ș i pe o relaț ie

personal cu un preot, iar acesta, cu Hristos. Aceasta includea ș i misticii spanioli ș i la
ș coală de spiritualitate franceză.
 Începutul Contrareformei catolice

Din cauza Reformei protestante, lumea occidentală cre ș tinată,

până atunci hegemonic catolic, s-a văzut împăr ț ită între
creș tinii catolici ș i creș tinii protestanț i care nu mai sunt aliniaț i
con las directrices de Roma. El catolicismo había perdido terreno y ya no
era religia oficială în multe state din Europa ș i, prin urmare,
aceea ș i amenin ț are s-ar putea repeta în noile colonii ale Nou
Mondo. În acest context, a apărut necesitatea reformelor în Biserică
catolică, în scopul de a restructura ș i a opri avansul protestant. La
reforma a Bisericii catolice s-a făcut când deja era un fapt divizarea
religioasa din Europa, totusi, nu se pot ignora miscarile
de renovare care au avut loc în secolul al XVI-lea în sânul
Biserica ș i care au contribuit la întărirea catolicismului.

Conciliul de la Trento (1545-1563) a fost convocat de papa Paul

III, ș i este reacț ia oficială a Bisericii Catolice faț ă de numeroasele
problemele care o afectau. Această reac ț ie a primit numele de
Contrareforma. Cele mai importante decizii ale con ț iliului sunt
următoarele:

Reorganizarea episcopiilor ș i parohilor.

Consolidarea Tribunalului Inchiziț iei ș i crearea de
indice de cărț i interzise (index).
Afirmarea că Scrierea Sfântă ș i tradiț ia sunt
surse de revelaț ie sau criterii de credinț ă.
Reafirmarea celor ș apte sacramente ș i a superiorităț ii
de la autoritatea Papei asupra consiliului.

Compania lui Isus a fost fondată de sfântul Ignatiu de Loyola (1491-1556), aprobată de papa Paul al III-lea în
1540. A ieș it în evidenț ă în apărarea ș i difuzarea espiritualităț ii ș i a doctrinei Consiliului de la Trento. Sf. Ignaț iu de
Loyola a scris Armatele spirituale, care au orientat devotatul într-o relaț ie mai personală cu Dumnezeu. La
Compania lui Isus a devenit un sprijin ferm al Bisericii Contrareformei. Iezui ț ii se
s-au caracterizat prin disciplina lor riguroasă, pregătirea lor intelectuală solidă, spiritul lor de luptă împotriva ereziei,
viaț ă spirituală profundă (practica exerciț iilor spirituale), influenț a ei socială prin învăț ământ ș i
expansie misionară în America (misiunile din Paraguay) ș i Asia (misiunea lui San Francisco Javier din India) ș i de
la Mateo Ricci în China. ÎNDEX: Catalog de cărț i interzise ș i permise pentru cititorul catolic. Tribunalul
Santo Oficiu (Inchiziț ia): A fost restabilit în Spania în anul 1471, a căutat să frâneze ș i să corecteze ereziile.
Căuta să controleze «sufletele lui Dumnezeu» (ar fi fost creată de papa Inocenț iu III). Ordine religioase
noile ordine religioase au constituit o parte fundamentală a Reformei. Ordine precum cele
cappucinii, carmelitii descalsi, ursuline, teatini, paulistii sau isusitii au consolidat parohiile rurale,
au ajutat la consolidarea pietăț ii populare prin exemplu ș i îngrijirea săracilor ș i bolnavilor, ș i au servit
pentru a con ț ine corup ț ia în cadrul Bisericii. Dedicarea sa la lucrările de milă exemplifică
reafirmarea catolică a mântuirii prin credinț ă ș i fapte, negând ideea luterană a mântuirii
uniu în întregime prin credinț ă. Nu doar că au făcut Biserica mai eficace, ci au reafirmat premisele
fundamentele Bisericii medievale. Z Carmeliț ii Desculț i: Reforma Ordinului Carmel, au renovat
 fundamentele Bisericii medievale.

Carmelitanii Descalzi: Reforma Ordinului Carmel, au renovat spiritualitatea creș tină

prin intermediul místca.

Capucinii: Formaț i de franciscani, au atins renume prin protecț ia

dispensată sărmanilor, hotărâț i să practice caritatea creș tină ș i să trăiască auster.

Ursuline: S-au concentrat pe educaț ia fetelor ș i tinerelor.

Decise să pună capăt ereziei prin regenerarea clerului.

Paulistas: Activită ț ile lor erau orientate spre educa ț ia tinerilor, cateheză, ș i
exercitau apostolatul în închisori ș i spitale.
Iezuiț ii: În plus faț ă de a face un vot de obedienț ă necondiț ionată faț ă de Papa, s-au concentrat pe
educaț ia, reflecț ia teologică ș i misiunile. Pregătirea lor intelectuală deosebită i-a transformat în
directori spirituali ai monarhilor ș i, până în prezent, ai educatorilor din înalta societate. Altele
miș cări spirituale, cum ar fi spiritualiș tii italieni sau misticii spanioli, au încercat
reformarea Bisericii prin intermediul individului. Un exemplu au fost oratoriile.

fundamentele Bisericii medievale.

Carmelitenii Descalzi: Reforma Ordinului Carmel, au renovat spiritualitatea cre ș tină prin
locuri.

Capucinii: Formaț i din rândul franciscanilor, au câș tigat renume pentru protecț ia acordată.
săraci, hotărâț i să practice caritatea creș tină ș i să trăiască auster.

Ursuline: S-au concentrat pe educaț ia fetelor ș i tinerelor.

Teatnos: Au decis să pună capăt ereziei prin regenerarea clerului.

Paulista: Activităț ile lor erau orientate spre educaț ia tinerilor, cateheză ș i exercitarea apostolatului în
închisori ș i spitale.
Iezuiț ii: Pe lângă faptul că au făcut un vot de obedienț ă necondiț ionată faț ă de Papă, s-au concentrat asupra educaț iei, reflecț iei
teologică ș i misiuni. Pregătirea lor intelectuală deosebită i-a transformat în directori spirituali ai monarhilor ș i,
hasta la fecha, en educadores de la alta sociedad. Otros movimientos espirituales, como los espiritualistas
italienii sau misticii spanioli, au încercat să reformeze Biserica prin intermediul individului. Un exemplu au fost
oratorii.

Ce funcț ie îndeplinea indexul?

___________________________________
___________________________________

Ce ordine religioase noi au apărut?

____________________________________
____________________________________
 Războaiele religioase din Franț a

La începutul secolului XVI, regele francez Francisc I a reuș it să consolideze o

monarhie centralizată. Cu toate acestea, după moartea sa, monarhia
franceza s-a slăbit. Difuzarea calvinismului a provocat în a doua
mijlocul secolului XVI, războaiele de religie. Acestea au început cu
matanza de Vassy în 1562 ș i s-a agravat cu masacrul de la San Bartolomé
în 1572; în ambele evenimente, catolicii au măcelărit grupuri de
calviniș ti, numiț i ș i hughenoț i.
Pentru a alina tensiunile între cele două facț iuni, s-a convenit căsătoria între moș tenitorul la
trono francez, Enrique de Borbón, educat în religia calvinistă, ș i Margarita de Valois, sora
regele Henric al III-lea (Pacea de la Saint-Germain, 1570). După ce a urcat pe tronul Franț ei ca Henric
IV, a fost nevoit să renunț e la protestantism ș i să se convertească la catolicism. Astfel a reuș it să aducă pacea în ț ară.
În 1598, Henric al IV-lea a promulgat Edictul de la Nantes, care garanta toleran ț a fa ț ă de culturi.
protestanț i ș i le oferea susț inătorilor lor participare în funcț ii publice.

Politica europeană a secolului XVI

Despre hegemonia spaniolă
După moartea Regilor Catolici ș i datorită unei politici de
alianț e matrimoniale, Carlos de Habsburg (Austria) a urcat în 1516
al tronul spaniol sub numele de Carlos I. În 1519, domeniile de
Carlos I înț elegea Spania ș i posesiunile sale americane, Austria,
Olanda ș i sudul Italiei.
În acelasi an, monarhul spaniol a fost ales împărat al Sfântului Imperiu Roman
Germanic ș i a adoptat numele de Carol al V-lea. Această numire a fost respinsă de Francezia ș i
Anglia, care se temeau de preponderenț a împăratului. Cea mai afectată a fost Franț a, deja
că teritoriul său era înconjurat de domeniile lui Carol I. Această situaț ie a fost cauza
războiul între cele două naț iuni, care s-a încheiat cu înfrângerea regelui franț uz François I în
bătălia de Pavia (1525). Conflictele s-au prelungit până în 1529, an în care s-a semnat Pacea de
Cambrai. Carlos I a confruntat de asemenea Reforma; dar, după mai multe confruntări
militari împotriva protestan ț ilor, împăratul a trebuit să se resemneze să semneze Pacea de
Augsburg (1555). În anul următor, Carol I a abdicat ș i i-a lăsat fratelui său Ferdinand Imperiul
germană ș i posesiile celor
Habsburg, ș i fiul său Felipe II Coroana Spaniei, dependenț ele sale italiene, Ț ările
Bajos ș i domeniile americane. Ani mai târziu, în 1580, Filip II, a cărui mamă era o
princessa portugheză, a fost încoronat rege al Portugaliei, după ce regele Sebastian I a murit fără
descenden ț ă. Cu toate acestea, a pierdut controlul asupra Ț ărilor de Jos, care ș i-au declarat
independenț a în 1581.
Ascensiunea Angliei
După ruptura lui Henric al VIII-lea cu Roma, Anglia a devenit
principal bastion al protestantismului european, fapt care l-a confruntat
cu Spania, principalul apărător al catolicismului. Henric al VIII-lea a fost
sucedat de fiul său Eduardo VI, care după un scurt regat a abdicat
tronul în favoarea surorii sale Maria I. Ea, catolică ferventă ș i
în plus, soț ia monarhului spaniol Felipe II a încercat să restabilească
catolicism, dar nu a avut succes. La scurt timp a murit ș i a fost succedată
pentru sora sa Isabel.
Regina Isabel I (1558-1603) ș i-a crescut puterea faț ă de Parlament
ș i a favorizat mica nobilime pentru a slăbi nobilimea înaltă
tradiț ional. În plus, a oferit tot sprijinul său Bisericii anglicane ș i a reuș it
acas- bar cu opoziț ia constantă a veriș oarei sale Maria I Estuardo,
reina de Scoț ia ș i de religie catolică, pe care a decis să o execute.

1. Explică în următorul tabel în ce mod crezi că au influen ț at următoarele

aspecte în depăș irea crizei Bisericii.

Fundaț ia de Elaborarea La Inquisición Comenzi noi

seminarii catehism religioase

2. Cite ș te următorul fragment ș i răspunde la întrebări:

Edictul de la Nantes

I. În primul rând, ca amintirea tuturor celor întâmplate între martie 1585 ș i ascensiunea noastră la
tronul [...] trebuie să fie uitat ș i iertat, ca ș i cum aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat niciodată. III.
Ordonăm ca religia catolică apostolică ș i romană să fie restabilită ș i reinstaurată în toate
provincile ș i localităț ile acestui regat al nostru [...] pentru ca aceasta să poată fi exercitată în pace [...] ș i
interzicem oricărei persoane [...] să deranjeze sau să tulbure preoț ii în celebrarea
misa. [...] VI. Ș i pentru a nu exista inconveniente sau diferen ț e între supu ș i, am ...
permiteț i, iar de acum înainte să permităm celor din religia numită Reformata să trăiască
în toate oraș ele ș i locurile din regatul nostru [...] fără a fi deranjaț i. XXII. Ordinăm
să nu existe diferenț ă sau distincț ie în ceea ce priveș te această religie pentru a primi elevi în
universită ț i, colegii, ș coli, nici pentru a-i primi pe săraci ș i bolnavi în spitale.
(Edictul de la Nantes, 1598)

În ce context a fost promulgat Edictul de la Nantes?

Cum a beneficiat Edictul de la Nantes Biserica Catolică?

De ce se poate afirma că Edictul de la Nantes a contribuit la promovarea toleran ț ei

religioasa de la epoca?