LITERATURA.

EL DITIRAMBO ORÍGENES
DESPRE TEATRU Ș I DRAMĂ
 CE ESTE DITIRAMBU?
•În laGrecia antică, un ditiram era unpoemăîn onoarea zeului vinului, a
vegetatie ș i fertilitate. Aceste lucrări făceau adesea parte din rituale
centrati pe figura sa prin interpretarea unui cor. Dionis era unul
de zeii Olimpului, fiul lui Semele Zeus.
Ditirambu era practicat în Grecia în festivalurile organizate în onoarea zeului
Dionisio, numite dionisii. Aceste festivităț i datează din 509 î.Hr.
•Ditirambo-ul consta într-un cor al cărui scop principal era rugăciunea și...
oración al dios. Pero también servía como narrador principal de una historia que
nu era neapărat necesar să fie legat de Dionysos. Corul era un
narator omniscient deoarece cunoș tea trecutul, prezentul ș i viitorul.
• Ditirambo: Lăudă exagerată.
•Mai târziu, un element al corului se separă: în acest caz, protagonistul.
A fost Tespis, directorul unui cor, care a creat această distincț ie între
personaje principal care vorbea ș i corul care răspundea.
•În acest mod începe să se nască drama, evidențiindu-se în tragedie.
maximii reprezentanț i (Eschil, Sofocle ș i Euripide)
•Șobolanul a inventat ladeuteragonist (al doilea actor); ș i Sofocle, autor de
Edip regele a inventat al treilea antagonist (al treilea actor). Teatrul ia naș tere cu el.
creș tere treptată a actorilor, unde cresc posibilităț ile
dramatic când se creș te acț iunea.
Pe măsură ce numărul actorilor crește, corul dispare.
Elteatrul este un tip de spectacol care a însoț it
civilizaț ie umană încă din cele mai vechi timpuri. Un tip de
reprezentare artistică care a fost întotdeauna pe placul tuturor
în sus diferitelor sale varietăț i.
Procede de cuvântul grecteatru. O
oferit sau spaț iu pentru
contemplare
•În dezvoltarea sa intervin actori care reproduc o
istoria în faț a publicului prin cuvânt, cânt,
gestualitate, muzică, scenografie ș i sunete.
 Fragment din Ditirambo continuu de:
José Antonio Moreno Jurado, scritor ș i poet
• ...Ș i ditirambo a căpătat carnespaniol
Ș i a locuit printre noi!

A apărut ca dintr-un fundal imprecis

S-a ridicat brusc fără a se supune la
mesură
Veraz, încercat. S-a lansat
ca o sferă răcnitoare să perforeze minea mea
carne.
• Suavísima lumină care mortifică
Cuvânt rănitor. O gest. Promiscuitate
De humo peregrino: un nume singur, o
minciună
moș tenire.
Deleite care nu se comunică, care nu se
desentiende.
Într-un strigăt incontinente.
• Oh tu, miditirambo, durerea mea, durerea
mía
Că te-ai născut cu mine, că mă porț i,
Ce recunoș ti pe faț a ta, faț a mea,
burtica mea, costatul meu,
durerea mea, care este durerea fiecărui iarbă
persecuț ionat...
•Măștile pe care le foloseau actorii și membrii corului aveau o
apertura conică în partea gâtului pentru ca vocea să se amplifice la
a ieș i, dar în orice caz, munca vocală pe care o făceau actorii de la
epoca era admirabilă.
 ORIGINEA TEATRULUI

Lacivilizaț ia greacăeste este este este este este este

s-au început să se desfăș oare reprezentări compuse de muzică,
dansă ș i teatru care aveau ca scop să aducă un omagiu lui Dionis.
Pierdeți ț ăranii ș i păstorii au fost cei care au început să realizeze acest lucru
tip de spectacol pentru ca zeul agriculturii, Dionis, să fie
benevolente cu ei ș i le-ar permite să obț ină recolte bune.
•În timp, aceste reprezentări au devenit din ce în ce mai populare
ș i s-au început să fie folosite spaț ii publice pentru a putea avea loc.
genurile teatrale cele mai importante au fost tragedia ș i comedia.
 CE ESTE DRAMA?(Tema 3.3)
•Drama sau dramatica esteuno de losgenuri literarede la
antichitate, aș a cum a descris-o filozoful grec
Aristotel, precursorul a ceea ce cunoaș tem astăzi
comodramaturgiaoteatro.
Termenul de fapt provine din greacădramă
„a acț iona”, ceea ce are mult sens deoarece în dramă
acț iunea literară ș i ficț ională este adusă în scenă prin
dialoguriș i acț iunile într-untimpprezentul indefinit.
• Structural, opera dramatică se caracterizează prin
dividându-se în acte, care presupun o inflexiune
importante în dezvoltarea istoriei ș i care sunt
marcaț i de căderea cortinei; în scene, care sunt
subdiviziune internă a actului unde sunt prezente
aceleaș i personaje ș i cadre, care sunt
ambientarea fizică a scenografiei.
 ORIGINEA DRAMEI
• Drama îș i are originea încultura greacăclasică, în care juca un rol politic ș i
cheie religioasă, deoarece picta povestiri sau scene provenite din tradiț ie
mitologică ș i religioasă greacă, în care se exprimau, de asemenea, valorile civice ș i
politicieni consideraț i necesari de păstrat.
• Se făceau reprezentări în agoră, un spaț iu public ș i de piaț ă, însoț ite de
instrumente muzicale. De obicei erau reprezentate în onoarea zeului Dionisos,
dar era un întreg calendar de reprezentaț ii, ș i în ele se căuta întotdeauna
a atinge catarsis: purgarea emoț iilor prin suferinț ă în scenă, ceea ce
dejaba publicul „curat” de pasiunile sale ș i le permitea să fie mai bunicetăț eni.
• Multe dintre acestetextescrise de marii compozitori ai vremii
(în principal Sófocle, Eschil ș i Euripide, în tragedie; ș i Aristofan în
comedia) supravieț uiesc până astăzi ș i fac parte din cel mai important patrimoniu literar de
Occident
 ELEMENTE ALE DRAMEI
• Textul dramatic.-Într-o piesă de teatru, textul scris de dramaturg sau de
directorul serveș te ca bază pentru reprezentarea teatrală. Durante mult timp, se
a conceput textul dramatic ca parte integrantă a literaturii. Dar acum,
importanț a rădăcina în punerea în scenă; adică, în reprezentarea prin intermediul
gesturile ș i dialogurile textului dramatic.
• Reprezentarea.- A reprezenta înseamnă a face prezent în momentul prezentării
escenica ceea ce exista odinioară într-un text sau într-o reprezentare tradiț ională.
Nu trebuie să ne gândim că o piesă de teatru reprezintă „o a doua oară” ceva ce deja
era scris. Este necesar să privim scena ca pe un eveniment unic ș i nu ca pe
imitarea unei lumi de idei.
• Personajul ș i povestea sa.-Personajul provine din latina persona care
semnifică 'mască'. În Grecia, persoana este masca ș i avea legătură
con rolul jucat de actor. Aici actorul se deosebeș te de al său
personaje, es solo su ejecutante y no su encarnación.
•Încă din Renaștere și până la Clasicism, personajul se
complezitate: se compune dintr-un set compact de trăsături psihologice
individualizate. Mai târziu, în secolele XVIII ș i XIX, cu
aparitia burgheziei, personajul se afirmă ca un individ care
face parte dintr-o societate.
Forma astfel un singur corp cu interpretul, cu actorul, până ajunge să fie
imposibilă toată distincț ia.
• Dialogul.-Dialogul dramatic este schimbul verbal între
personaje.
Dar există ș i alte dialoguri posibile.
• Dialog între un personaj vizibil ș i altul invizibil (teichoscopie)
• Dialog între un bărbat ș i un zeu sau un fantomă, aș a cum în Hamlet de
William Shakespeare
• Dialog între un ființ ă vie ș i un obiect neînsufleț it, de exemplu, între
maș ini, o conversaț ie telefonică, etc.
• Dialogul personajului cu publicul, aș a cum este în lucrările lui Samuel
Becket în teatrul popular.
• Timpul.-Reprezentarea există doar în prezent
comun al actor, locul scenic ș i spectatorul. La
scena nu reconstruieș te un eveniment trecut, ci
un loc în faț a noastră într-un prezent perpetuu. Din cauza
în general, ceea ce vedem într-un dramă sunt momentele
de maximă tensiune sau de maximă comicitate între
personaje.
 TRAGEDIA Ș I COMEDIA

• Comedia este genul literar care distrează

public cu umor ș i continuă cu un final fericit. Las
comedii nu sunt doar parte din a face oamenii să râdă.

• Tragedia este genul de literatură care are o

povestea se va încheia cu un final trist. Este un tip de poveste
intensă care se referă la ceea ce este crucial, rele sau probleme.
 Tabloul comparativ

Bază COMEDIA TRAGEDIA

Finalizând Comedia este genul care are un Tragedia este genul care
final fericit ș i vibrant. are un final trist sau
deprimat.
Elemente Comedia are elemente precum Tragedia are elemente
charlas alegres, personajes animados, como crisis o problemas
exhibiț ie distractivă de incidente. morminte.
Protagonistul Un protagonist al unei comedii se Protagonistul unei tragedii
îl numeș te erou comic. se numeș te erou tragic.
Exemplu Visul unei nop ț i de vară, La Hamlet, MacBeth, Romeo ș i
importancia de ser serio, La portada, Julieta, Otelo, Regele Lear,
Cei 39 de paș i. Titus Andronicus
Teatrul lui Dionis este cel mai mare teatru alAntichitatea Greciei, situat în partea
oriental de la vertiente sud de laAcrópolis din Atenași făcând parte din ceitémenos
deDioniso. Teatrul este considerat ca fiind cel mai vechi teatru din lume. Dedicat,
așa cum indică numele său, către Dionisos, zeulVițe y delteatru, inițial se ruga
în onoarea sa în jurulaltar de la templu și spectatorii se așezau pe margini.
Apoi, acele ritualuri au început să se transforme întragédiiclasicile deVeveriță ,
Sofocle, EuripideyAristófanesDimensiunile sale sunt 117,9 cm înălțime și 96,09 cm lățime
cm lățime. În jurul anului407 î.[Link] era că după
reprezentarea s-ar face osatirăDurata reprezentațiilor se prelungea
până la șase ore și intrarea era scumpă.notă1
Construcția inițială este din a doua jumătate asecolul VI î.[Link] se situau
despre o platformă, era o zonă interioară unde repetaau și spectatorii se
se așezau pe versantul colinei, un loc obișnuit pentru sărbători. La sfârșitul
secolul V î.Hr.s-au înlocuit platformele primitive din lemn cu trepte din piatră.
El graderío saukoilonavea 78 de trepte, împărțite în
două niveluri printr-un hol circular. În partea
centrală și ultima dintre primele rânduri a avut 67
asientos care au fost realizate, ulterior, în
marmurădecorează și erau rezervate pentru
dignitari.2În etapa sa finală, avea capacitatea de a
15.000-17.000 spectatori.