Definiț iile etimologice ale sociologiei ilustrează combinaț ia dintre o ș tiinț ă ș i societate.

Cu toate acestea, această

înț elegerea sociologiei provine de la părinț ii fondatori ai sociologiei moderne ș i contemporane.

Sociologists have underscored remarkable evidence that sociology is not merely a study of society. Here
există o diversitate de înț elegeri ale sociologiei.
Sociologia este definită ca studiul sistematic al comportamentului social ș i al grupurilor umane.

Sociologia este definită ca ș tiinț a care studiază societatea umană ș i comportamentul social.

studiul ș i clasificarea societăț ilor umane

Sociologia este studiul societăț ii. Este o ș tiinț ă socială (cu care este sinonimă în mod informal) care
foloseș te diverse metode de investigaț ie empircă ș i analiză critică pentru a dezvolta ș i rafina un corp de
cunoș tinț e ș i teorie despre activitatea socială umană, adesea cu scopul de a aplica astfel de ...

Studiul societăț ii, interacț iunii sociale umane ș i regulilor ș i proceselor care leagă ș i separă
oameni nu doar ca indivizi, ci ș i ca membri ai asociaț iilor, grupurilor ș i instituț iilor

.sociolog - un om de ș tiinț ă socială care studiază instituț iile ș i dezvoltarea societăț ii umane

.sociologic - referitor la sau determinat de sociologie; "studii sociologice"

(Sociologie) este ș tiinț a care încearcă să înț eleagă acț iunea socială ș i să explice cursul acesteia
efect.

["Îmbătrânirea","Criminalitate","Devianț ă","Gen","Căsătorie","Familia","Metode ș i Statistici","Organizaț ii","Politic"]

Sociology Population Race/Ethnic Relations Rural Sociology Social Change Social Control Social
Indicatori Miș cări Sociale Probleme Sociale Psihologia Socială Teoria Socială Teoria Sociologică ...

Aceasta este asistenț ă financiară unde solicitanț ii trebuie să se califice iniț ial pe baza rasei, religiei sau originii naț ionale. După

filtrarea candida ț ilor pe baza etniei, factori suplimentari sunt lua ț i în considerare pentru a
determinaț i destinatarii finali.

.Definiț iile sociologice ale termenului

.(1985) un manual introductiv de sociologie pentru colegiu care a trecut prin zece ediț ii până în 2007.
Concepte culturale
Socioologii au împărț it cultura în trei niveluri diferite, ș i anume caracteristică, complex ș i model.
.Trăsătura culturală este un instrument, o artă sau o credinț ă individuală care este legată de o situaț ie sau o nevoie particulară. O trăsătură

poate fi o modalitate specifică prin care salutăm oamenii.

Complexul cultural este un grup de trăsături interconectate. De exemplu, un joc de fotbal este o cultură.
complex care implică o varietate de trăsături, de exemplu, lovirea cu piciorul, fotbalul ș i alergarea.

Modelul cultural este o combinaț ie a unui număr de complexe culturale într-o unitate interdependentă.
de exemplu, complexele de sport baschet, softball, înot, tenis, fotbal ș i atletism se combină pentru
formarea modelului athletic american.

Astăzi, întrebarea ce este sociologia este încă frecvent pusă. Sociologia ne permite să înț elegem
structura ș i dinamica societăț ii, ș i conexiunile lor complicate cu modele de comportament uman ș i
schimbări individuale în via ț ă. Analizează modurile în care formele de structură socială - grupuri,
organiza ț ii, comunită ț i, categorii sociale (cum ar fi clasa, sexul, vârsta sau rasa) ș i diverse sociale
institu ț iile (cum ar fi cele de rudenie, economice, politice sau religioase) afectează atitudinile ș i ac ț iunile umane,

oportunităț i.
Discipina explorează de asemenea cum atât indivizii cât ș i colectivităț ile construiesc, menț in ș i modifică socialul.
organizaț ie în diverse moduri. Sociologia se întreabă despre sursele ș i consecinț ele schimbării în social.
aranjamente ș i instituț ii, ș i despre satisfacț iile ș i dificultăț ile planificării, îndeplinirii,
ș i adaptarea la o astfel de schimbare. Domeniile studiate în examinarea dinamicii sociale includ: cultura, valorile,

socialization, cooperation, conflict, power, exchange, inequality, deviance, social control, violence,
ordine ș i schimbare socială. Sociologia ca ș tiinț ă socială
.O ș tiinț ă este un corp de cunoș tinț e obț inut prin metode bazate pe observaț ii sistematice.

O ș tiinț ă socială este un studiu al trăsăturilor umane ș i al modului în care acestea interacț ionează ș i se schimbă.

Sociologie
Émile Durkheim este considerat unul dintre părinț ii fondatori ai sociologiei. Sociologia este ș tiinț a sau
studiul sistematic al societăț ii ș i al acț iunii sociale umane. Înț elesul cuvântului provine din sufixelul "-"
"ologie" care înseamnă "studiu al," derivat din greacă, ș i radicalul "soci-" care provine din cuvântul latin
socius, însemnând "companion", sau societate în general.
Sociologia a fost stabilită iniț ial de Auguste Comte (1798–1857) în 1838. Comte a încercat să
unifică istoria, psihologia ș i economia prin înț elegerea ș tiinț ifică a domeniului social. El
s-a propus că relele sociale ar putea fi remediate prin pozitivismul sociologic, o epistemologie
abordarea conturată în Cursul de Filosofie Pozitivă [1830–1842] ș i O Viziune Generală a Pozitivismului
(1844). Deș i Comte este în general considerat „Tatăl Sociologiei”, disciplina a fost formal
stabilit de un alt gânditor french, Émile Durkheim (1858–1917), care a dezvoltat positivismul ca un
fundamentul pentru cercetarea socială practică. Durkheim a înființ at primul departament european de sociologie la
Universitatea din Bordeaux în 1895, publicând regulile sale ale metodei sociologice. În 1896, el
a înființ at revista L'Année Sociologique. Monografia fundamentală a lui Durkheim, Sinucidere (1897), un caz
studiul ratelor de sinucidere în rândul populaț iilor catolice ș i protestante, analiză sociologică distinsă
din psihologie sau filozofie.
Karl Marx a respins pozitivismul comtean, dar totuș i a avut ca scop să stabilească o ș tiinț ă a societăț ii bazată pe

pe materialismul istoric, devenind recunoscut ca o figură fondatoare a sociologiei postum ca

termenul a căpătat o semnificaț ie mai amplă. La începutul secolului XX, primul val de sociologi germani,
inclusiv Max Weber ș i Georg Simmel, au dezvoltat antipozitivismul sociologic. Domeniul poate fi
recunoscut pe scară largă ca un amalgam al trei moduri de gândire ș tiinț ifică socială în special:
Pozitivismul durkheimian ș i func ț ionalismul structural; materialismul istoric marxist ș i conflictul
teoria; antipozitivismul weberian ș i analiza verstehen. Sociologia americană a apărut în general pe o bază separată
traiectorie, cu o influenț ă marxistă slabă, o accentuare a metodologiei ș tiinț ifice riguroase ș i o apropiere mai mare

asocia ț ia cu pragmatismul ș i psihologia socială. În anii 1920, ș coala din Chicago a dezvoltat
interacț ionism simbolic. Între timp, în anii 1930, Ș coala de la Frankfurt a fost pionieră în ideea de critică
teorie, o formă interdisciplinară de sociologie marxistă care se bazează pe gânditori atât de diversi precum Sigmund

Freud ș i Friedrich Nietzsche. Teoria critică ar căpăta ceva din propria sa viaț ă după război

Socializare
Socializarea este un proces de-a lungul vie ț ii în care oamenii înva ț ă atitudini, valori ș i comportamente.

adecvat pentru membrii unei anumite culturi sau un proces interactiv prin care oamenii
învaț ă abilităț ile de bază, valorile, credinț ele ș i modelele de comportament în viaț ă.

Forț ele socializării Sigmund Freud a văzut socializarea ca o luptă pe tot parcursul vieț ii în interiorul unei persoane

minte.
Această luptă implică trei (3) forț e:
Id-ul este un rezervor de impulsuri biologice innascute menite sa obtina placere fizica.
Ego este partea raț ională care mediază între id ș i Realitate.
Superego-ul este în esenț ă conș tiinț a unei persoane care întruchipează standardele morale ale societăț ii.

Tipuri de socializare
Primar, anticipator ș i Adulthood.
• Socializarea primară are loc în copilărie, unde copilul este învăț at limba, autocontrolul ș i
abilităț i de bază.

• Socializarea anticipativă este când persoanele „repetă” pentru viitoare pozi ț ii, ocupa ț ii ș i sociale
relaț ii.
• Socializarea în adulț i are loc în perioada adultă, pe măsură ce întâlnesc noi situaț ii ș i provocări care
necesită o nouă socializare.

Elementele socializării
Elementele prezentate mai jos ar trebui să ajute la clarificarea a ceea ce se înț elege prin socializare.

1. Controlul impulsurilor ș i dezvoltarea unei conș tiinț e

2. Pregătirea ș i performan ț a rolurilor, inclusiv rolurile ocupa ț ionale, rolurile de gen ș i rolurile în
instituț ii precum căsătoria ș i paternitatea

3. Cultivarea surselor de sens, sau ceea ce este important, valoros ș i pentru care merită să trăieș ti

Pe scurt, socializarea este procesul care pregăteș te oamenii să funcț ioneze în viaț a socială.

Oamenii din diferite culturi sunt socializaț i diferit.

Această distinc ț ie nu impune ș i nu ar trebui să impună în mod inerent un judecată evaluativă deoarece

Socializarea este adoptarea culturii ș i va fi diferită în fiecare cultură.

Socializarea, fie ca proces, fie ca rezultat, nu este mai bună sau mai rea în vreo cultură anume.
De asemenea, trebuie menț ionat că, deș i socializarea este un proces sociologic cheie în dezvoltare
a indivizilor care pot func ț iona în societatea umană, nu fiecare aspect al comportamentului uman este

învăț at.
De exemplu, există dovezi că majoritatea copiilor au empatie înnăscută pentru indivizii care sunt
a rănit intenț ionat ș i consideră că este greș it.

Astfel, unele aspecte ale comportamentului uman care s-ar putea crede că sunt învăț ate, cum ar fi empatia ș i

moralitatea, de fapt, poate fi determinată biologic.

În ce măsură comportamentul uman este determinat biologic faț ă de învăț at este în continuare o întrebare deschisă în

studiul comportamentului uman.

Socializarea primară ș i secundară
Socializarea este un proces de viaț ă, dar este în general împărț it în două părț i:

Socializarea primară are loc devreme în viaț ă, ca un copil ș i adolescent.

Socializarea secundară se referă la socializarea care are loc pe parcursul vieț ii cuiva, atât ca
un copil ș i pe măsură ce întâlneș te grupuri noi care necesită socializare suplimentară.
Cei mai mulț i oameni de ș tiinț ă sociali tind să combine cele două, susț inând că identitatea de bază sau esenț ială a

individul se dezvoltă în timpul socializării primare, cu schimbări mai specifice care apar mai târziu
răspuns la dobândirea de noi membri ș i roluri în grupuri ș i structuri sociale diferit organizate
situaț ii.
Nevoia de socializare în viaț a ulterioară poate deriva din complexitatea crescândă a societăț ii cu toate
creș tere corespunzătoare în roluri ș i responsabilităț i variate.
Mortimer ș i Simmons conturează trei moduri specifice prin care aceste două părț i ale socializării diferă:

1. Con ț inut - Socializarea în copilărie este considerată a fi legată de reglementarea

impulsuri biologice. În adolescen ț ă, socializarea se ocupă de dezvoltarea
valori de bază ș i imaginea de sine. În adolescen ț ă, socializarea implică mai mult aspecte evidente ș i

specific norms and behaviors, such as those related to the work role as well as more superficial
trăsături de personalitate.

2. Context - În perioadele anterioare, socializatul (persoana care este socializată) îș i asumă mai clar
starea de elev în contextul familiei de orientare, ș colii sau colegilor
grup. De asemenea, relaț iile din perioada mai timpurie sunt mai susceptibile să fie încărcate afectiv, adică,
foarte emotiv. În viaț a adultă, deș i socializatul preia uneori rolul de student, mult
socializarea are loc după ce persoana socializată a asumat pe deplin rolul adultului. Există
de asemenea, o probabilitate mai mare a relaț iilor mai formale datorită contextelor situaț ionale (de exemplu, muncă)

mediul), care domoleș te componenta afectivă.

3. Răspuns - Copilul ș i adolescentul pot fi mai uș or maleabili decât adultul. De asemenea, mult
socializarea adulț ilor este auto-iniț iată ș i voluntară; adulț ii pot părăsi sau încheia procesul în orice moment
timp.
Socializarea ca proces social implică interacț iuni între oameni.
Socializarea, aș a cum s-a menț ionat în distincț ia între primar ș i secundar, poate avea loc în
multiple contexte ca rezultat al contactului cu numeroase grupuri.
Unii dintre cei mai semnificativi contribuabili la procesul de socializare sunt: părin ț ii, prietenii,
ș coli, fraț i ș i colegi de muncă.
Fiecare dintre aceste grupuri include o cultură care trebuie învăț ată ș i, într-o anumită măsură, asimilată de

socialita pentru a câș tiga admiterea în grup.

Socializare Largă ș i Îngustă
Arnett a propus o distincț ie interesantă, deș i rareori utilizată, în tipurile de socializare. Arnett
distinge între socializarea largă ș i socializarea îngustă:
Broad socialization is intended to promote independence, individualism, and self-expression
pentru că are potenț ialul de a rezulta într-o gamă largă de rezultate

Socializarea îngustă este destinată să promoveze supunerea ș i conformitatea, deoarece există o îngustare
gama de rezultate

Aceste distincț ii corespund definiț iei lui Arnett despre socializare, care este:

Întregul proces prin care un individ născut cu potenț ialităț i comportamentale enormi
o gamă largă, este condus să dezvolte comportamente actuale care sunt restrânse într-o gamă mult mai îngustă;

gama a ceea ce este obiș nuit ș i acceptabil pentru el conform standardelor grupului său

Arnett explică că înț elegerea sa asupra socializării nu ar trebui să fie înț eleasă doar ca având doar
două opț iuni, largă sau îngustă.

În schimb, autorul susț ine că socializarea poate fi largă sau restrânsă în cadrul fiecărei dintre cele ș apte
forț ele de socializare pe care le evidenț iază (de exemplu, familia, prietenii etc.) deoarece fiecare forț ă poate fi fie largă

sau îngust, există o varietate largă de combinaț ii posibile de socializare largă/îngustă.

În cele din urmă, Arnett menț ionează două exemple în care distincț ia sa este relevantă. În primul rând, Arnett susț ine că

există adesea diferenț e în socializare în funcț ie de gen. Acolo unde aceste diferenț e există, susț ine
Arnett, socializarea tinde să fie mai restrânsă pentru femei decât pentru bărbaț i. Arnett susț ine de asemenea că

Socializarea japoneză este restrânsă, deoarece există o presiune mai mare pentru conformitate în acea cultură.
Arnett susț ine că acest lucru ar putea explica ratele mai scăzute ale criminalităț ii în Japonia.

Importanț a socializării

Una dintre cele mai comune metode folosite pentru a ilustra importanț a socializării este să desenezi
în cazul câtorva cazuri nefericite de copii care au fost, din neglijenț ă, nefericire sau intenț ie
abuz, nesocializaț i de adulț i în timp ce creș teau.

Asemenea copii sunt numiț i "ferali" sau sălbatici.

Unii copii sălbatici au fost închiș i de oameni (de obicei, de proprii lor părinț i); în unele cazuri
această abandonare a copilului a fost datorată respingerii de către părin ț i a unei severită ț i intelectuale a copilului sau

deficienț ă fizică.

Copiii sălbatici ar putea fi experimentat abuzuri severe sau traume înainte de a fi abandonaț i sau
fugind.
Se spune că alț ii ar fi fost crescuț i de animale; unii se zice că au trăit în sălbăticie
de unul singur. Atunci când este complet crescut de animale non-umane, copilul feral prezintă
comportamente (în limite fizice) aproape identice cu cele ale animalului de îngrijire particular, cum ar fi
asemenea fricii sale de sau indiferenț ei faț ă de oameni.
Copiii sălbatici lipsesc de abilită ț ile sociale de bază care sunt în mod normal învă ț ate în procesul de

socializare.
De exemplu, este posibil să nu fie capabili să înveț e să folosească o toaletă, să aibă probleme în a învăț a să meargă drept.

ș i arată o lipsă totală de interes faț ă de activitatea umană din jurul lor.
Ei par adesea să fie cu probleme mintale ș i au dificultăț i aproape insurmontabile în a învăț a un om
limbă.
Capacitatea afectată de a învăț a o limbă după ce a fost izolat timp de atât de mulț i ani este adesea
atribuit existenț ei unei perioade critice pentru învăț area limbii ș i considerat ca dovadă în
în favoarea Ipotezei Perioadei Critice.
 Este foarte dificil să socializezi un copil care a devenit izolat la o vârstă foarte fragedă într-un mediu relativ
membru normal al societăț ii ș i astfel de indivizi adesea au nevoie de îngrijire apropiată pe tot parcursul vieț ii lor.

Înț elegeri teoretice ale socializării

Socializarea, ca un concept în cercetarea ș tiinț ifică socială, a evoluat în timp. Deș i ideea de bază
cel menț ionat mai sus a fost un component al celor mai multe înț elegeri ale socializării, au existat destul de multe

o varietate de definiț ii ș i teorii ale socializării. Unele dintre aceste abordări sunt prezentate aici ca
varietatea definitiilor este adesea informativă.
• Interacț ionism simbolic - sinele se dezvoltă ca rezultat al interacț iunilor sociale; ca urmare, socializarea
este extrem de dependent de situaț iile în care actorul se află; această abordare susț ine de asemenea că
socializarea este un proces continuu, pe tot parcursul vieț ii

• Teoria rolurilor - socializarea este văzută ca un proces de dobândire a normelor, atitudinilor, auto-
imagini, valori ș i comportamente de rol care facilitează acceptarea în grup ș i performanț a efectivă a
noi roluri; în acest cadru, socializarea este văzută ca o forț ă conservatoare, permiț ând perpetuarea
organizaț iei sociale în ciuda schimbării membrilor individuali de-a lungul timpului

• Teoria consolidării - sinele se dezvoltă ca rezultat al evaluărilor cognitive ale costurilor ș i beneficiilor;
această înț elegere presupune că persoana socializată, în abordarea de noi roluri, este independentă ș i activă
negociator pentru avantaje în relaț iile cu partenerii de rol ș i grupurile de apartenenț ă

• Teoria internaț ionalizării - socializarea este o serie de etape în care individul învaț ă să participe
în diverse niveluri de organizare a societăț ii; această teorie susț ine că copilul internalizează o cunoaș tere
cadru de referin ț ă pentru rela ț iile interumane ș i un sistem comun de simbolism expresiv în
adăugarea la o conș tiinț ă morală; această abordare a fost susț inută de Talcott Parsons

Cercetările recente sugerează că copiii umani sunt programaț i să imite exact rolurile adulț ilor,
includerea acț iunilor care nu sunt pragmatice. Acest lucru se numeș te "supraimitare" ș i, deș i aparent
maladaptiv dintr-o perspectivă evolutivă, este posibil ca aceasta să fie una dintre caracteristicile
oameni care facilitează transmiterea culturii de la o generaț ie la alta.
Socializarea ca Alăturare la Grupuri

Conceptul de socializare a abordat tradiț ional problema adaptării individuale la societate.

În toate abordările prezentate mai sus, socializarea s-a referit, într-un fel sau altul, la ideea că
societatea îș i modelează membri pentru a se conforma ș i a coopera cu cerinț ele sociale. Pentru a
reduce confuzia, dezvolta o metodologie de cercetare pentru măsurarea socializării ș i potenț ial să conducă la
comparabilitatea rezultatelor cercetărilor din studii diferite, Long ș i Hadden au propus o revizuire
înț elegerea socializării. Mai degrabă decât a face referire la o adoptare sau învăț are vagă a culturii, Long
iar Hadden a reframat socializarea ca "mediul pentru a transforma novicii în autentici
membrii unui grup." Înainte de a discuta despre câteva dintre detaliile acestei abordări, poate fi util să
schiț ează câteva dintre criticile pe care Long ș i Hadden le prezintă asupra abordărilor anterioare privind socializarea.
pentru Long ș i Hadden, multe dintre abordările anterioare asupra socializării au extins socializarea la fiecare parte a

viaț a socială umană. Ca rezultat, fiecare devine atât un agent de socializare (socializator), cât ș i un novic
(socializare) în toate întâlnirile cu ceilalț i. Această conceptualizare lasă socializarea fără o componentă socială.
acasă; este peste tot, dar nu într-un loc anume. O altă critică la adresa abordărilor anterioare este că ele
socializarea permisă să includă orice, iar orice lucru care face parte din proces la un moment dat poate fi
excluded at another. With this conceptualization, any phenomenon may shift its status in the
procesul de socializare fără a-ș i schimba propria compoziț ie sau expresie. Cu alte cuvinte, socializarea
include practic totul, exclude aproape nimic ș i se schimbă cu circumstanț ele ș i rezultatele.
În plus, abordările anterioare privind socializarea au lipsit de specificitate în ceea ce priveș te natura socializării.

activitate. Definirea socializării prin rezultatele sale a făcut inutilă stipularea naturii
processul în mod conceptual. Socializarea ar putea fi atribuită acestuia sau aceluia, dar pentru a înț elege cu adevărat

ceea ce se întâmplă este necesar să depăș im doar indicarea agenț ilor de socializare ș i să specificăm ce este
este despre acei agenț i care fac socializarea. O altă deficienț ă gravă a abordărilor anterioare este
că ignoră componenta procesului de socializare. Facând acest lucru, limitează conceptul de socializare la
angajarea în principal ca o categorie interpretativă post hoc care este folosită pentru a conferi semnificaț ie descoperirilor

definit ș i dezvoltat în alte termeni. 37

Ca urmare a acestor critici, Long ș i Hadden s-au confruntat cu o sarcină în două părț i:
• locate socialization and its social boundaries more precisely

• specificaț i proprietăț ile distinctive care îl disting de fenomenele înrudite

Pentru a realiza acest lucru, Long ș i Hadden au dezvoltat o nouă înț elegere a socializării, "socializarea este
procesul de creare ș i încorporare a noilor membri ai unui grup dintr-un bazin de nou-veniț i, desfăș urat
în afară de membrii ș i aliaț ii lor. Conform acestei înț elegeri, agenț ii principali ai socializării sunt
membri certificaț i ș i practicanț i ai grupului în care novicii sunt socializaț i. Trebuie menț ionat
aceasta certificată aici este doar o modalitate scurtă de a spune „un membru aprobat social al grupului.” Aș adar,
Înț elegerea revizuită a socializării de către Long ș i Hadden o vede ca fiind atât procesul, cât ș i rezultatul
alăturându-se grupurilor.

Socializare ș i Clasă Socială

Ellis, Lee ș i Peterson, dezvoltând o agendă de cercetare începută de Melvin L. Kohn, au explorat diferenț ele
în modul în care părinț ii îș i cresc copiii în raport cu clasa socială. Kohn a descoperit că părinț ii din clasa de jos
erau mai predispuș i să sublinieze conformitatea în copiii lor, în timp ce părinț ii din clasa de mijloc erau mai ...
probabil că va accentua creativitatea ș i autocontrolul. Ellis ș i colab. au propus ș i au descoperit că părinț ii valorizează

conformitatea asupra autosuficienț ei la copii în măsura în care conformitatea a depăș it autosuficienț a ca un

criteriul pentru succes în propriile lor eforturi. Cu alte cuvinte, Ellis ș i colaboratorii au verificat că motivul pentru care mai puț in-

clasa părinț ilor subliniază conformitatea în copii lor pentru că ei experimentează conformitatea în viaț a lor de zi cu zi
activităț ile de azi. De exemplu, munca în fabrică este mult mai mult despre conformare decât despre inovaț ie. Un alt

studiul din acea ș i zonă a explorat o componentă u ș or diferită a acestei rela ț ii. Erlanger a fost
interesat de o corelaț ie între clasa socială ș i violenț a fizică. Deș i nu a găsit o conexiune puternică
corela ț ie indicând că indivizii din clasa de jos erau mai predispu ș i să folosească violen ț a fizică în
pedepsind copiii lor, el a prezentat dovezi referitoare la mai multe propuneri învechite. Erlanger's
constatările includ:
• pedeapsa fizică nu duce la autoritarismul clasei muncitoare

Experienț ele de pedeapsă din copilărie nu explică probabilitatea mai mare ca adulț ii din clasa muncitoare, precum
opusa adulț ilor din clasa de mijloc, va comite omor

• utilizarea generală a pedepsei corporale nu este un precursor al abuzului asupra copiilor

Utilizarea pedepsei corporale nu face parte dintr-o evaluare pozitivă a violenț ei în cadrul unei subculturi.

38
Este important de menț ionat că acesta este un studiu mai vechi ș i că descoperirile mai recente pot fi mai clare în privinț a

these issues. It should also be noted that Erlanger readily points out when his findings are strongly
susț inut sau susț inut slab de datele sale. Este în interesul părț ii interesate să citească direct lucrarea sa
mai degrabă decât să mă bazez pe rezumatul de mai sus pentru nuanț ele specifice.

Socializarea ș i Pregătirea pentru Moarte

Marshall a intervievat un număr de reziden ț i ai căminului de bătrâni pentru a explora modul în care mediul lor

a influen ț at modul lor de gândire despre moarte. În esen ț ă, Marshall examina socializarea secundară
în ceea ce prive ș te mortalitatea. Marshall a descoperit că o combina ț ie de rela ț ii, schimbări comportamentale ș i
cultura azilului de bătrâni a contribuit la o concepț ie despre moarte care era atât acceptatoare, cât ș i curajoasă.

Locuitorii acestui cămin de bătrâni au descoperit că au mai mult timp la dispoziț ie - pentru a gândi
despre moarte - deoarece nu mai trebuiau să aibă grijă de propriile lor case. În plus, au descoperit
împresuraț i de oameni într-o situaț ie similară cu a lor: se mutau practic în
azil de bătrâni pentru a se pregăti pentru moarte. Prevalenț a persoanelor vârstnice a facilitat discuț iile despre moarte,

care a ajutat, de asemenea, rezidenț ii să-ș i accepte moartea. În final, căminul de bătrâni
comunitatea a încurajat o cultură a vieț ii ș i împlinirii, în parte pentru a contracara frecvenț a morț ii.
Unii rezidenț i au calculat că exista o moarte pe săptămână în azilul de bătrâni. Având în vedere o astfel de situaț ie proastă

numere, a fost important pentru succesul comunităț ii să menț ină o cultură pozitivă care a îmbrăț iș at
via ț a a acceptat încă moartea. În rezumat, Marshall a descoperit că numero ș i factori au contribuit la
socializarea rezidenț ilor într-un stil de viaț ă pozitiv, care era de asemenea acceptant ș i pregătitor pentru
morț i iminente.