INDICE

Capitolul 1
Mediu de lucru

1.1 INSTALACIÓN............................................................................................................................1
1.2 SPAȚ IUL DE LUCRU MATHCAD........................................................................................2
1.2.1 PROPRIETĂȚ ILE FERESTREI MATHCAD..................................................................2
1.2.2 Meniul principal
1.2.3 LUCRUL CU FOI DE LUCRU....................................................................................4
1.3 REGIUNI
1.3.1 MUTAREA REGIUNILOR.......................................................................................................4
1.4 CÁLCULOS SIMPLE..............................................................................................................5
1.5 LUCRÂND CU STILURI DE MATHCAD Ș I Ș ABLONE........................................................6
1.5.1 UTILIZAREA Ș ABLONELOR.........................................................................................................6
1.5.2 UTILIZAREA STILURILOR.................................................................................................6
1.5.3 CREATING TEMPLATES.......................................................................................................6
1.6 DEFINICIONES Y VARIABLES.....................................................................................................7
1.6.1 DEFINIȚ IE A VARIABILELOR
1.6.2 CALCULE DE REZULTATE ..................................................................................7
1.6.3 DEFINIȚ IA FUNCȚ IILOR...............................................................................................8
1.6.4 FORMATUL REZULTATELOR...............................................................................................8
1.7 GRAFICE................................................................................................................................9
1.7.1 CREAREA GRAFICELOR BAZICE.....................................................................................9
1.7.2 FORMATUL GRAFICELOR.................................................................................................10
1.8 STOCARE, IMPRIMARE Ș I IEȘ IRE DIN PROGRAM..................................................11
1.8.1 STOCAREA FOILOR DE LUCRU....................................................................11
1.8.2 IMPRIMARE......................................................................................................................11
1.8.3 IEȘ IRE MATHCAD......................................................................................................11

CAPITOLUL 2
METODE NUMERICE.

2.1 METODA ITERATIVĂ...............................................................................................................13

2.2 METODA SERIEI MACLAURIN...................................................................................14
2.3 METODA BISECȚ IEI.........................................................................................................15
2.4 METODA PUNCTULUI FIX......................................................................................................16
2.5 INTERPOLARE POLINOMICĂ...............................................................................................17
2.5.1 INTERPOLARE Ș I POLINOMUL LAGRANGE..............................................................17
2.5.2 TEOREMA DE APROXIMARE A WEIERSTRASS
2.5.3 POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE
 INTRODUCERE
Acest manual de Mathcad are scopul de a stabili un ghid pentru buna funcț ionare a acestuia
mediu. Acest manual este destinat utilizatorilor noi sau persoanelor care au folosit deja
Mathcad de forma ocazională anterior.

Mathcad este un instrument foarte puternic pentru a lucra cu ecuaț ii, numere, texte ș i
grafice în acela ș i timp, este ca ș i cum ai avea Word, Excel ș i Matematică în acela ș i
Software. Mathcad efectuează calculele în acelaș i mod în care le faci tu, ceea ce înseamnă că
se vede ș i se scrie aș a cum ai face tu pe o foaie de hârtie.

Interfa ț a de pe ecran este o foaie albă pe care po ț i să pui func ț ii,

anotări de text în orice loc de pe pagină sau altele. Mathcad îț i permite să foloseș ti
limbaj matematic fără nicio problemă.

În acest moment, este important să clarificăm că Mathcad rezolvă ecuaț iile de sus în jos.
jos ș i din stânga spre dreapta, aș a că este necesar să plasaț i ecuaț iile respectând
ce se va rezolva mai întâi. Cu Mathcad poț i rezolva de la probleme foarte simple
până la probleme foarte complexe fie sub formă numerică, fie simbolică ș i î ț i permite
a vizualiza ecuaț iile sau graficele în a doua ș i a treia dimensiune. Cărț ile electronice
de Mathcad îț i permit accesul la un material vast de concepte matematice ș i materiale
de referinț ă care sunt gata de utilizare. Cel mai important este că îț i oferă
toate uneltele necesare pentru a face munca ta de la început până la sfârș it, fără a fi nevoie de
a folosi diferite pachete.

Mathcad î ț i permite să rezolvi probleme, să formulezi idei, să analizezi date ș i modele pentru
selectaț i cea mai bună soluț ie, prezentaț i ș i documentaț i rezultatele dvs.
 1

CAPITOLUL 1
MEDIUL DE LUCRU

1.1 INSTALACIÓN.
Instruț iile din această secț iune se aplică tuturor ediț iilor Mathcad 14. Los
utilizatorii trebuie să verifice instalarea ș i informa ț iile despre licen ț ă cu
administratori de re ț ea. Asistentul de configurare necesită acces la Internet pentru
a autoriza editarea de către un singur utilizator de Mathcad. Utilizatorii care nu dispun de
Accesul la Internet trebuie să obț ină licenț a pentru copia lor de Mathcad manual.
conform instrucț iunilor care sunt indicate pe parcursul procesului.

Procedura pentru instalarea Mathcad.

1. Introduce ț i CD-ul de Mathcad în unitatea de CD-ROM. Dacă programul de instalare

nu se porneș te automat, selectaț i Rulaț i din meniul Start ș i scrieț i
D:\SETUP (unde „D:” este unitatea de CD-ROM).
2. Apăsa ț i butonul "Mathcad 14" de pe pagina principală de instalare.
3. Când ț i se cere, introdu: numele tău. Numele companiei. Codul
al produsului, care se află pe partea din spate a plicului CD-ului.
4. Urma ț i instruc ț iunile rămase de pe ecran.
5. Odată ce instalarea este finalizată, Asistentul de configurare acordă licen ț a
de Mathcad.

Utilizatorii unei companii sunt rugaț i să specifice fiș ierul de licenț ă sau...
server de licenț ă FLEXnet.

Unui singur utilizator i se solicită informaț iile contului de utilizator PTC pentru a obț ine un
fiș ier de licenț ă. Utilizatorii care nu au un cont PTC îș i pot crea unul aici
moment

Pentru a instala alte elemente de pe CD-ul Mathcad, cum ar fi Internet Explorer sau Acrobat
Cititorule, apasă butonul Alt software care se află pe pagina principală de instalare.
 2

1.2 SPAȚIUL DE LUCRU MATHCAD.

La începutul Mathcad, se deschide o fereastră asemănătoare cu cea arătată în Figura 1.

Figura 1: Mathcad cu diferite bare de instrumente pe ecran.

1.2.1 PROPRIETĂȚ I ALE FERESTREI MATHCAD.

Înainte de a învăț a despre proprietăț ile Mathcad. Să luăm un moment pentru
observaț i meniurile din fereastra Mathcad.

1.2.2 MENIU PRINCIPAL.

Aici găseș ti comenzile grafice ș i matematice, precum ș i funcț iile simbolice
care sunt folosite pentru a edita ș i administra foile tale de Mathcad în figura următoare.

Figura 2: Meniul principal.

 3

Sub meniul Vizualizare, pute ț i observa ș i selecta următoarele comenzi, care

se recomandă să fie activate pentru a fi afiș ate fiecare dintre ele. În cazul în care nu
aparezcan se pueden activa selectând Matemáticas în meniulVer. Fiecare buton al
bara de unelte de Matematică deschide o altă bară de unelte de operatori sau
simboluri. Pot fi inseraț i numeroș i operatori cu aceste butoane (figura 3).

Figura 3

BUTON BARA DE UNELTE

Calculator: operatoare aritmetice.

Grafic: grafice ș i tipuri de grafice în a doua ș i a treia dimensiune.

Matrice: operator de matrice ș i vectori.

Evaluare: semne de egal pentru definiț ie ș i evaluare.

Calkule: derivate, integrale, limite ș i produse ș i sume iterative.

Boolean: operatori logici ș i comparativi ai unei expresii.

Programare: elemente de programare.

Greacă: caractere greceș ti.

Simbolică: modificatori ș i cuvinte cheie simbolice.

Bara de instrumente standard (figura 4) permite accesul rapid la numeroase

comenzi de meniuri. Acesta este foarte similar cu cel din Word, cu care se poate deschide o foaie în
blanco, abrir un archivo existente, mandar a grabar o imprimir, revisar la ortografía,
unealtă pentru a tăia sau a lipi, precum ș i a întoarce, a alinia orizontal sau vertical
regiunile deja elaborate, instrumente pentru a insera func ț ii, unită ț i, hyperlinkuri,
obiecte sau tabele precum consultareAjutor.

Figura 4: Meniu Standard

 4

Bara de instrumenteFormatocontine butoane ș i liste derulante pentru

specificaț i caracteristicile sursei ecuaț iilor ș i ale textului (figura 5).

Figura 5: Meniu Format.

1.2.3 LUCRUL CU FOILE DE LUCRU

La deschiderea Mathcad, se deschide o pagină de lucru Mathcad. Puteț i deschide atâtea pagini de
lucrez în funcț ie de resursele disponibile ale sistemului.

1.3 REGIUNI
Mathcad permite introducerea de ecuaț ii, texte ș i grafice pe întreaga pagină. Fiecare ecuaț ie,
o parte de text sau un element se consideră o regiune. O foaie de lucru Mathcad este o
colecț ia tuturor acelor regiuni. Pentru a începe o nouă regiune în Mathcad.

Mathcad permite introducerea de ecuaț ii, texte ș i grafice în întreaga pagină, este definită de
o regiune. O foaie de lucru Mathcad este o colecț ie a tuturor acestor regiuni.
Pentru a începe o nouă regiune în Mathcad, se face următoarele:
1. Apăsa ț i într-o zonă albă. Vei vedea o cruce mică. Tot ce scrie ț i va apărea
pe cruce.
2. Ș i dacă regiunea pe care dori ț i să o crea ț i este o regiune matematică, pute ț i începe să scrie ț i
unde am plasat crucea. În mod implicit, Mathcad înț elege că scrieț i în
limbaj matematic
3. Pentru a crea o regiune de text, selecta ț i Regiune de text din meniul Inserare sau
pur ș i simplu am apăsat [¨] ș i am început să scriu.

O regiune de text este diferită de o regiune matematică deoarece arată diferit. Cea de
textul arată pătrăț ele mici la capete care servesc pentru a mări sau micș ora
regiune ș i în regiunea matematică apare o linie albastră pe care o putem folosi pentru a edita
exprimaț ia care se găseș te acolo.

Exemplu 1
Observa o regiune de text regiune de text
Regiune matematică sau ecuaț ii a:= 8

1.3.1 MUTAREA REGIUNILOR.

Poț i selecta mai multe regiuni selectând cu mouse-ul o regiune dreptunghiulară ș i
celea care vor fi selectate vor apărea cu linii punctate, pe care le poț i
mutaț i în acelaș i timp, pentru a deselecta pur ș i simplu plasaț i mouse-ul în afara lor ș i
apriete el botón izquierdo y desaparecerán las liniile punctate. Dacă din greș eală ai selectat
o regiune în plus, o poț i deselecta pur ș i simplu folosind tasta SHIFT ș i cu
mouse marchează regiunea pe care nu o doreș ti. O altă modalitate de a vedea regiunile poate fi activată.
 5

selectând Regiune din meniul Vizualizare, apar toate regiunile pe care le avem în
document activ.

Nota: Este important să reț ii că documentul este evaluat de la stânga la dreapta ș i de

sus în jos, aminteș te-ț i să aș ezi regiunile matematice în ordine pentru ca software-ul
poate evalua ceea ce doreș ti să realizezi.

1.4 CALCULE SIMPLE

Deș i Mathcad poate efectua calcule matematice complexe, poate fi de asemenea utilizat
ca o simplă calculatoare. Pentru a efectua prima calcule, urmaț i aceș ti paș i:

1. Face ț i clic pe foaia de lucru. Ve ț i vedea o cruce mică.

2. Scrie 15-8/104.5=. Când scrii semnul egal, Mathcad va calcula rezultatul.

Această calculare demonstrează cum funcț ionează Mathcad:

•Mathcad ajustează dimensiunea barelor de frac ț ie, parantezelor ș i altor simboluri pentru
a arăta ecuaț iile ca ș i cum le-aș vedea într-o carte.
•Mathcad în ț elege ce opera ț ie trebuie să efectueze mai întâi. Mathcad a ș tiut că trebuia
realizaț i împărț irea înainte de scădere ș i arătaț i ecuaț ia corespunzătoare.
•De îndată ce se introduce semnul egal, Mathcad oferă rezultatul. Mathcad
procesează fiecare ecuaț ie pe măsură ce le specifici.
•Pe măsură ce scrie ț i fiecare operator (în acest caz, - ș i /), Mathcad arată un
un mic dreptunghi negru denumit marcator de poziț ie. Marcatorii de
poziț ia menț ine spaț iile deschise pentru numere ș i expresiile care nu
nu au fost introduse încă. Dacă faceț i clic la sfârș itul ecuaț iei, veț i vedea un marcator de
poziț ia pentru unităț i ș i conversiile de unităț i.

Odată ce ecua ț ia apare pe ecran, o pute ț i edita apăsând pe ea ș i

introducând caractere, numere ș i operatori noi. Barele de unelte
matematica permite introducerea numeroase operatoare ș i caractere greceș ti.
 6

1.5 LUCRÂND CU STILURI DE MATHCAD Ș I

Ș ABLONURI
Există în prezent 10 formate diferite pe care le po ț i folosi atunci când începi un
document nou, de asemenea poț i crea ș abloane noi, astfel încât acestea să fie disponibile
pentru alte documente.

1.5.1 UTILIZAREA Ș ABLONELOR.

Pentru a folosi un ș ablon, selectează Fiș ier/Nou, apoi selectează ș ablonul dorit din
lista mostrata, o cauta-ti propriul director de template-uri pe care l-ai realizat anterior
pentru a-l folosi sau a-l revizui.

1.5.2 UTILIZAREA STILURILOR.

Stilurile din fiecare ș ablon sunt vizibile în meniul Bara de format. Dacă bara de format
nu este vizibil, selectează Vizualizare Unelte Formatare. Salvează stilurile muncii tale, pentru că
îi poț i aplica ca titluri.

În fiecare regiune de text poț i redefini fonturile, dimensiunile ș i indentaț ia pentru fiecare nou
antet. Pentru a crea sau a modifica un stil, selectaț i Format Stil. Pentru a salva dvs.
stiluri ș i ulterior să le foloseș ti într-un nou fiș ier, mai întâi trebuie să salvezi fiș ierul
sablon.

1.5.3 CREAREA Ș ABLONELOR.

Pentru a crea un nou ș ablon sau pentru a-l revizui, este foarte uș or. Trebuie să:

Crearea stilurilor pentru text ș i formatarea numerelor

Selectaț i fonturile ș i dimensiunile pentru regiunile matematice
Adaugă orice hartă de pixeli doreș ti în fiecare pagină, cum ar fi linii în
parte superioară sau inferioară a fiș ierului
Introduceti numărul paginii, numele fi ș ierului ș i datele curente în
anteturi sau subsoluri.
Definirea formatelor pentru numere.

Atunci salvează fiș ierul sub Salvează ca ș i ș i selectează ș ablonul Mathcad. Asigură-te că
ai extensia finală .mct. Caracteristicile pe care le-ai definit anterior ș i le-ai salvat
vor fi disponibile pentru următorul fiș ier pe care îl doreș ti, economisindu-ț i timp de lucru
pentru fiecare fiș ier. Aceasta face ca fiș ierele tale să fie mai consistente din punct de vedere vizual.
 7

1.6 DEFINI ȚII Ș I VARIABILE

Versatilitatea ș i eficien ț a Mathcad-ului se manifestă rapid atunci când se
încep să folosească variabile ș i funcț ii. Datorită definiț iei variabilelor ș i funcț iilor,
se pot lega ecuaț iile ș i utiliza rezultate intermediare în calcule ulterioare.

1.6.1 DEFINICION DE VARIABLES.

Aceș ti paș i vă arată cum să definiț i o variabilă:

1. Scrie ț i numele variabilei.

2. Scrie ț i două puncte cu tasta corespunzătoare [:] sau apăsa țîni bara de
instrumente Calculator pentru inserarea unui simbol de definiț ie.
3. Scrie ț i valoarea care va fi atribuită variabilei. Valoarea poate fi un număr
simplă sau o combinaț ie complexă de numere ș i variabile predefinite.

Si comete un error, pulse en la ecuación y la tecla [Espacio] hasta que la expresión

completa se sitúe entre las dos líneas de edición azules. A continuación, elimínela
selectând tăierea din meniul Editare ([Ctrl] X). De asemenea, puteț i folosi comanda
Anula ț i cu Mathcad [Ctrl] Z, situat în meniul Editare pentru a reveni la
ecuaț ie. Variabilele foilor de lucru din Mathcad sunt definite de sus în jos ș i
de la stânga la dreapta pe o pagină. Odată ce o variabilă a fost definită ca t,
poate efectua calcule cu ea în orice loc de sub ș i la dreapta de
definiț ie.

Scrie acum o altă definiț ie:

1. Puls [Intro]. Crucea se deplasează sub prima defini ț ie.

2. Pentru a defini acc ca –9,8, scrie ț i: acc: –9.8.

1.6.2 CALCULUL REZULTATELOR.

Acum că variabilele acc ș i t au fost definite, le veț i putea folosi în alte expresii:

1. Face ț i clic cu mouse-ul sub cele două defini ț ii.

2. Scrie acc/2[Spa ț iu]*t^2.
3. Apăsa ț i semnul egal [=].

Această ecuaț ie calculează distanț a parcursă de un corp care cade în vid într-un timp t cu
o valoare a acceleraț iei acc. Când apasă semnul egal [=], Mathcad oferă rezultatul.
 8

Mathcad actualizează rezultatele odată ce se aplică modificări. De exemplu, dacă faceț i clic pe 10 de la
ecranul ș i îl schimbă într-un alt număr, Mathcad va schimba rezultatul când apăsaț i [Intro] sau
când am apăsat în afara ecuaț iei.

1.6.3 DEFINIȚ IA FUNCȚ IILOR.

Pentru a adăuga definiț ia unei funcț ii în fiș a de lucru, urmaț i următoarele etape:

În primul rând, defini ț i func ț ia d(t) scriind d(t):

2. Completa defini ț ia cu expresia:
1600+acc/2[Spaț iu]*t^2[Intro]

Definiț ia pe care tocmai aț i introdus-o defineș te o funcț ie. Numele funcț iei este d,
în timp ce argumentul său este t.

Puteț i utiliza această funcț ie pentru a evalua expresia cu valori diferite de t. Pentru aceasta,
Este suficient să înlocuiț i valoarea t cu numărul corespunzător. De exemplu: Pentru a evalua
funcț ia într-o valoare specifică, cum ar fi 3,5, scrieț i d(3.5)=. Aș a cum este arătat, Mathcad
returnează valoarea corectă.

1.6.4 FORMATUL REZULTATELOR.

Puteț i defini formatul de vizualizare pentru toate numerele pe care le calculează Mathcad ș i
afi ș are pe ecran. În exemplul anterior, rezultatul este afi ș at în nota ț ie
exponenț ial. Observaț i mai jos cum se modifică aspectul rezultatului:

Apăsa ț i pe rezultat.
2. Selecta ț i Rezultatul în meniul Format pentru a deschide caseta de dialog Format
de rezultat. Configurarea acestui dialog afectează aspectul celor
rezultate, inclusiv numărul de zecimale ș i utilizarea notaț iei exponenț iale
ș i despre zerourile de la dreapta, printre altele (figura 6).

Figura 6

3. Schema de format implicit este „General”, cu „Prag exponen ț ial”

definit în 3. Doar numerele mai mari sau egale cu 103 sunt afiș ate în notare
 9

exponenţial. Apăsaţi datele situate la dreapta lui 3 pentru a creşte pragul

exponenț ial la 6.
4. După ce apăsa ț i „Accepta ț i”, numărul se schimbă pentru a reflecta noul format de
rezultate.

1.7 GRÁFICOS
Mathcad oferă o mare varietate de grafice polare ș i grafice X-Y
bidimensionale, precum ș i grafice de suprafa ț ă, de dispersie ș i de contur
tridimensionale. Această sec ț iune descrie procedurile pentru a crea un grafic
bidimensional simplu care să colecteze punctele calculate în secț iunea anterioară. Eliminaț i
mai întâi valoarea lui t în fiș a de lucru. Deoarece a definit t ca un număr
simplu, nu este posibil să îl foloseș ti ca interval de numere într-un grafic. Poț i defini t
ca interval de valori.

1.7.1 CREAREA GRAFICELOR DE BAZĂ.

Pentru a crea un grafic X-Y, urmaț i următorii paș i:

Face ț i clic într-o zonă albă a foii de lucru.

2. Selecta ț i Diagramă > Diagramă X-Y din meniul Inserare sau apăsa la barăț i
de instrumente Grafice. De asemenea, po ț i scrie [@]. Mathcad inserează un
graf X-Y în alb.
3. Completa marcajele de pozi ț ie ale axei x (partea centrală) cu t ș i
marcator de pozi ț ie al axei y (partea centrală stânga) cu d(t). Ace ș tia
marcatori de pozi ț ie pot con ț ine o func ț ie, o expresie sau
numele unei variabile.
4. Pulse fuera del gráfico o [Intro]. Mathcad selecciona automáticamente los
limitele axelor. Pentru a specifica limitele axelor dvs. în mod direct, faceț i clic pe
graficul ș i scrie despre numerele markerelor de poziț ie ale
extremităț ile axelor (figura 7).

Figura 7
 10

1.7.2 FORMATUL GRAFICELOR.

Caracteristicile predeterminate ale unui grafic Mathcad sunt axele liniare
numerotate, absenț a liniilor de grilă ș i punctele conectate la linii
continua. Aceste caracteristici pot fi modificate dacă se formatează graficul. Pentru a da
formatul graficului pe care tocmai l-aț i creat, faceț i următoarele:

Apăsa ț i de două ori pe grafic pentru a deschide caseta de dialog Format.

2. Apăsa ț i pe fila Traza.
3. Pulse dos veces "traza 1" en la celda que aparece bajo "Etiqueta de la leyenda" en la
tablă. Scrieț i un nume pentru traiectorie; de exemplu Deplasare.
4. Face ț i clic în celula coloanei „Liniă” din tabel pentru a selecta o linie
punteada. Selectaț i o grosime a liniei de 3 din coloana următoare ș i culoarea
albastru în coloana „Culoare”.
5. Dezactivează caseta de verificare "Ascunde legenda" ș i selectează pozi ț ia
Inferior stânga
6. Apăsa ț i "Accepta ț i".
7. Mathcad afi ș ează graficul ca o linie punctată. Observa ț i că linia de
exemplul de sub d(t) reflectă acum noul format, ca legenda.
8. Pulse în afara graficului pentru a anula selec ț ia. (Figura 8)

Figura 8
 11

1.8 STOCARE, IMPRIMARE Ș I IEȘ IRE

PROGRAM
Odată ce a fost creat un fiș ier de lucru, următorul pas constă în a-l salva sau
imprim-o.

1.8.1 STOCARE A FOILOR DE LUCRU.

Pentru a salva o foaie de lucru:

1. Selecta ț i Salvează din meniul Fi ș ier, [Ctrl] S. Dacă fi ș ierul nu a fost salvat
înainte, apare caseta de dialog Salvează ca.
2. Scrie ț i numele fi ș ierului în caseta de text care apare pe ecran.
salvaț i-l într-un alt folder, căutaț i-l cu dialogul Salvare ca.

În mod implicit, Mathcad salvează fiș ierul într-un format nativ Mathcad, adică
să spunem, XML de Mathcad (.XMCD) sau XML de Mathcad comprimat (XMCDZ). De asemenea este
posibil să salvăm fi ș ierul în alte formate, cum ar fi HTML, RTF de Microsoft Word,
XMCT ca ș abloane de fiș iere de lucru Mathcad noi sau în versiunile Mathcad
anterioare, printre care se numără MCD. Pentru a salva ca HTML, de asemenea poate
selectaț i Salvare ca pagină Web din meniul Fiș ier.

1.8.2 IMPRESIE.
Pentru a imprima, selecta ț i Imprimare din meniul Fi ș ier sau apăsa ț i în bara de
Instrumente standard. Pentru a obț ine o previzualizare a paginii tipărite, selectaț i Vizualizare

preliminar în meniul Fişier sau apăsaţi în bara de instrumente Standard.

1.8.3 IEȘ IREA DIN MATHCAD.

Pentru a închide Mathcad, selectaț i Ieș iț i din meniul Fiș ier. Dacă aț i mutat barele de
instrumente, Mathcad îș i va aminti locaț ia dvs. data viitoare când deschideț i aplicaț ia.
 12

CAPITOLUL 2
METODE NUMERICE

Este ramura a matematicii care se ocupă cu proiectarea algoritmilor pentru, prin intermediul
numere ș i reguli matematice simple, a simula procese matematice mai complexe
aplicate la procesele din lumea reală. Analiza numerică capătă o importanț ă deosebită cu
sosirea calculatoarelor. Calculatoarele sunt utile pentru calcule matematice
extrem de complexe, dar în cele din urmă func ț ionează cu numere binare ș i
opera ț ii matematice simple. Din acest punct de vedere, analiza numerică
va oferi toate structurile necesare pentru a desfăș ura toate acele proceduri
matematicieni susceptibili de a se exprima algoritmic, bazându-se pe algoritmi care
permită simularea sau calculul în procese mai simple utilizând numere.

Definind eroarea, împreună cu eroarea admisibilă, trecem la conceptul de stabilitate a

algoritmi. Multe dintre operaț iile matematice pot fi realizate prin intermediul
generarea unei serii de numere care, la rândul lor, alimentează din nou algoritmul
(feedback). Acesta oferă o putere de calcul ș i rafinare extrem de importantă pentru
maș ina care, pe măsură ce finalizează un ciclu, ajunge la soluț ie. Problema
aparț ine determinării până când trebuie să continue ciclul, sau dacă ne îndepărtăm
de la solu ț ie a problemei. Un alt concept paralel cu analiza numerică este cel al
reprezentare, atât a numerelor cât ș i a altor concepte matematice ca
vectore, polinoame, etc.

De exemplu, pentru reprezentarea pe calculatoare a numerelor reale, se folose ș te

conceptul de număr în virgulă mobilă care se îndepărtează mult de cel utilizat de matematică convenț ională.
Aceste metode se aplică atunci când se necesită o valoare numerică ca solu ț ie la un
problemă matematică, ș i procedurile exacte sau analitice (manipulări
algebrice, teoria ecuaț iilor diferenț iale, metode de integrare, etc.) sunt incapabile
de a da un răspuns. Din acest motiv, sunt proceduri folosite frecvent de fizicieni ș i
ingineri, iar dezvoltarea acestora a fost favorizată de nevoia acestora de a obț ine
solu ț ii, de ș i precizia nu este completă. Trebuie să ne amintim că fizica
experimental, de exemplu, niciodată nu oferă valori exacte, ci intervale care cuprind
gran majoritate a rezultatelor experimentale ob ț inute, deoarece nu este obi ș nuit ca două
măsurile aceluiaș i fenomen oferă valori exact egale.
 13

2.1 METODĂ ITERATIVĂ.

Primul metodă iterativă pentru a soluț iona un sistem liniar a apărut probabil într-o
scrisoarea lui Gauss către un student al său. El a propus rezolvarea unui sistem 4 pe 4 de
ecuaț ii în mai multe ocazii rezolvând componenta din care rezidualul era cel mai
mare. A începe tânăr în anii '50. Metoda conjugală a gradientului a fost de asemenea
inventat în anii '50, cu progrese independente aproape de Cornelius Lanczos, Magnus
Hestenes ș i Eduard Stiefel, doar natura ș i aplicabilitatea lor erau înț elese greș it în
Aș adar, doar în anii '70 s-a realizat că metodele bazate pe conjugare funcț ionează.
foarte bine pentru ecuaț ii diferenț iale parț iale, în special tipul eliptic.

O metodă iterativă este o metodă care calculează progresiv aproximaț ii la

soluț ie a unei probleme. În matematică, într-o metodă iterativă se repetă aceeaș i
procesul de îmbunătă ț ire asupra unei solu ț ii aproximative: se a ș teaptă ca ceea ce se ob ț ine să fie o
soluț ie mai apropiată de cea iniț ială. Procesul se repetă asupra acestei noi soluț ii până la
ca rezultatul cel mai recent să satisfacă anumite cerin ț e. Spre deosebire de metodele
directo, în care trebuie să se finalizeze procesul pentru a avea răspunsul, în metodele
iterative se poate suspenda procesul la sfâr ș itul unei itera ț ii ș i se ob ț ine o
aproximare la soluț ie.

În astfel de cazuri, eroarea este adesea calculată ca diferenț a dintre aproximaț ia anterioară.
ș i cel actual. Prin urmare, eroarea relativă procentuală este dată de:

Aprox. actual− [Link]

Ea= ∗100%
[Link]

Valoare absolută.

Semnele ecuaț iilor.

Aprox. actual− [Link]

1. Ea= Aproximativ actual
∗100%

2. Ș i=Valoare adevărată−Valoare aprox.∗100%

Pot fi pozitive sau negative. Dacă aproximarea este mai mare decât valoarea adevărată
atunci eroarea este negativă. Dacă aproximarea este mai mică decât valoarea adevărată atunci
eroarea este pozitivă.

Adesea, atunci când se efectuează calcule, poate să nu conteze semnul erorii, ci mai degrabă
ca valoarea sa absolută procentuală să fie mai mare decât o toleranț ă procentuală reflectată. Din acest motiv
adesea este util să folosim o valoare absolută a ecuaț iilor.

Ș i=Valoare adevărată−Valoare aproximativă.∗100%

 14

Aprox. actual− [Link]

Ea= ∗100%
Aprox. actual

Ș i=Valor adevărat

În astfel de cazuri, calculele se repetă până când valoarea |Ea| ‹ Es.

Dacă se îndeplineș te relaț ia anterioară, atunci se consideră că rezultatul obț inut se dă

în cadrul nivelului acceptat stabilit anterior la Es.

2.2 METODA SERIEI MACLAURIN.

Filozoful eleat Zenon din Elea a considerat problema de a aduna o serie infinită pentru
a obț ine un rezultat finit, dar l-a respins considerându-l imposibil: rezultatul a fost
paradoxele lui Zenon. Ulterior, Aristotel a propus o rezolvare filosofică a
paradoxă, dar conț inutul matematic al acesteia nu a fost rezolvat până când nu a fost reluat
Democrit ș i apoi Arhimede. A fost prin metoda exhaustivă a lui Arhimede că
un număr infinit de subdiviziuni geometrice progresive puteau atinge un rezultat
[]
trigonometrie finit. Indiferent, Liu Hui a folosit o metodă similară de sute de
ani mai târziu.

În secolul al XIV-lea, primele exemple de utilizare a seriilor Taylor ș i metode similare

[]

au fost date de Madhava de Sangamagrama. Cu[] toate că astăzi niciun registru

de la muncii sale a supravie ț uit în timp, scrieri ale matematicienilor indieni ulteriori
sugerează că el a găsit un număr de cazuri speciale ale seriei Taylor, inclusiv
cele pentru funcț iile trigonometrice ale sinusului, cosinusului, tangentului ș i arctangentului.

În secolul al XVII-lea, James Gregory a lucrat de asemenea în acest domeniu ș i a publicat mai multe serii de
Maclaurin. Dar abia în 1715 a fost prezentată o formă generală pentru a construi aceste serii
pentru toate funcț iile pentru care există ș i a fost prezentat de Brook Taylor, de cine
îș i primeș te numele. Seria Maclaurin a fost numită astfel după Colin Maclaurin, un
profesor din Edinburg, care a publicat cazul special al seriilor Taylor în secolul
XVIII.

În matematică, o serie Taylor a unei funcț ii f(x) infinit derivabile (reale sau
compleja) definită într-un interval deschis (a-r, a+r) se defineș te ca suma următoare:

Aici,n!este factorialul denyf(n)(a) indică derivata n-ș ii definită în punctul a.

 15

Ș i această serie converge pentru tot x aparț inând intervalului (a-r, a+r) ș i suma este egală cu
f(x), atunci funcț ia f(x) se numeș te analitică. Pentru a verifica dacă seria converge către f(x),
se obiș nuieș te să se utilizeze o estimare a restului teoremei lui Taylor. O funcț ie este analitică dacă
ș i doar dacă poate fi reprezentat cu o serie de puteri; coeficienț ii acelei serii sunt
necesar cei determinaț i în formula seriei Taylor.

Sia = 0, seriei i se spune serie Maclaurin.

În matematică, adesea se pot reprezenta funcț iile printr-o serie finită,

función exponencial se puede calcular utilizando este método.

x 2x 3
e x =1+ x + + +…
2!3!

Această reprezentare are trei avantaje importante:

Derivarea ș i integrarea uneia dintre aceste serii se poate face termen cu termen.
termen, care rezultă din operaț iuni triviale.
Poate fi utilizat pentru a calcula valori aproximative ale funcț iei.
Este posibil să se demonstreze că, dacă este viabilă transformarea unei funcț ii într-o serie
de Taylor, este cea mai bună aproximare posibilă

2.3 METODA BISECȚIEI.

Aceasta este una dintre cele mai simple ș i intuitive metode pentru a rezolva ecuaț ii în
o variabilă. Se bazează pe teorema valorii intermediare (TVI), care stabileș te că orice
funcț ia continuă pe un interval închis [a,b] ia toate valorile care se află între
f(a) yf(b). Asta înseamnă că orice valoare între f(a) yf(b) este imaginea a cel puț in o valoare în
intervalul [a,b]. Ș i funcț ia îș i schimbă semnul pe un interval, se evaluează valoarea lui
funcț ia în punctul mediu. Poziț ia rădăcinii se determină situând-o în punctul mediu
del interval, în interiorul căruia are loc o schimbare de semn. Procesul se repetă până când se obț ine
o abordare mai bună.

Metoda constă în următoarele:

xu încât să se încadreze rădăcina.

Alegeț i valori iniț iale, inferior xșeui superior, astfel
funcț ia îș i schimbă semnul în interval.
În continuare se verifică că f ( ) f( )x<eu Ø.xu
x eu+ xu
O aproximare a rădăcinii x se determină prinr= .
2
Realizaț i evaluările următoare pentru a determina în ce subinterval se află rădăcina.
 16

a) Dacă xf(eu ) f(xr) < Ø, atunci rădăcina se află în subintervalul inferior sau
stâng. Prin urmare, efectuaț i următoarele: f ( )xf( eu ) x
<r Ø atunci x ux=r ,y
regresa la pasul 3.
b) Ș i f (x)euf( )x> r Ø, atunci rădăcina se află în interiorul subintervalului superior sau

drept. Prin urmare, efectuează următoarele: f x(eu) f(x)r > Ø, atunci = , xeuș ixr m-am întors
al pasul 3.
c) Ș i f ( x)euf( ) x=r Ø, atunci rădăcina este deja egală cu ,xfinalizează
r calculul.

Metoda biseț iei este mai puț in eficientă decât metoda lui Newton, dar este mult mai
sigur pentru a garanta convergenț a. Fie o funcț ie continuă pe intervalul [a,b] ș i
f(a)f(b) < 0, atunci acest metod converge la rădăcină definita. De fapt, o limită a erorii

absolut este:

În lan-ésima iteraț ie. Biseț ia converge liniar, de aceea este puț in lent.
Cu toate acestea, se garantează convergenț a dacă f(a) ș i f(b) au semne diferite.

Dacă ar fi mai mult de o rădăcină în interval, atunci metoda rămâne convergentă

dar nu este atât de uș or să caracterizăm către ce rădăcină converge metoda.

Metoda bisec ț iei cunoscută ș i sub denumirea de tăiere binară a parti ț iei
Intervale sau Balzano, este un tip de căutare incrementală în care intervalele sunt împărț ite
întotdeauna jumătate.

2.4 METODA PUNCTULUI FIX.

Este o metodă iterativă care permite rezolvarea sistemelor de ecuaț ii nu neapărat
lineare. În special, poate fi utilizată pentru a determina rădăcinile unei funcț ii de forma
f(x), atâta timp cât se îndeplinesc criteriile de convergenț ă.

O problemă care apare frecvent este găsirea rădăcinilor ecuaț iilor de forma
f(x) este o func ț ie reală de o variabilă x, ca polinom de x sau ca o func ț ie
transcendent. Făcându-se ecuaț ia generală: f(x) = 0.

Se doreș te găsirea unei rădăcini reale. Primul pas constă în transformarea f(x) într-o formă
echivalente: x = g(x).

Pasul următor este să calculăm o valoare pentru rădăcină, se face o observaț ie directă a
ecuaț ie, acest prim val este notat cu xₒ. Odată ce se obț ine xₒ, se evaluează g(x) în xₒ,
rezultatul se denotă prin x
. g(x)
1 = x1

x1
Valoarea lui comparat cu xₒ prezintă următoarele 2 cazuri:
 17

Cazul 1

Acest lucru indică faptul că valoarea xₒ aleasă este o rădăcină ș i problema este încheiată, deoarece se
cumple: f (xₒ) = 0.

Cazul 2

x1 este egal cu valoarea xₒ, în acest caz se obț ine că g(xₒ) ≠ xₒ ș i în plus f(xₒ)
Si el valor de nu
≠ 0.

În aceste circumstanț e are loc o a doua evaluare a g(x), dar acum cu , se x1

denotează rezultatul ca. x2

Acest proces se repetă ș i se obț ine un proces iterativ până când valoarea lui i + 1 = x. eu

2.5 INTERPOLARE POLINOMICĂ.

O funcț ie de interpolare este cea care trece prin punctele date ca date,
care sunt afiș ate de obicei printr-un tabel de valori sau sunt luate direct
de o funcț ie dată. Interpolarea datelor poate fi realizată printr-un polinom,
func ț iile spline, o func ț ie ra ț ională sau seriile Fourier printre altele posibile
forme. Datele ob ț inute printr-o măsurare pot fi interpelate, dar în
în majoritatea cazurilor, nu este recomandabilă o interpolare directă din cauza erorilor
aleatori implicaț i în măsurare.
Obiectivul va fi găsirea unui polinom care să îndeplinească cele menț ionate anterior ș i care să permită găsirea
aproximări ale altor valori necunoscute pentru funcț ie cu o precizie dorită
fijată. De aceea, pentru fiecare polinom interpolator se va dispune de o formulă a erorii de
interpolare care va permite ajustarea preciziei polinomului.

În analiza numerică, interpolarea polinomică este o tehnică de interpolare a unui

set de date sau o funcț ie printr-un polinom. Cu alte cuvinte, având un anumit număr de
punctele ob ț inute prin e ș antionare sau dintr-un experiment se inten ț ionează să se găsească un
polinom care trece prin toate punctele.

2.5.1 INTERPOLARE Ș I POLINOMUL LAGRANGE.

Una dintre cele mai utile ș i bine cunoscute clase de funcț ii care mapează la ansamblul de
numerele reale despre sine sunt polinoamele algebrice, adică ansamblul de
funcț ii de forma:
n n−1 n
Pnx=a
( ) nX+a n−1X+ …+ a1X +a nX+ a0

Unde n este un întreg non-negativ ș ai ,…,

0 a n constante reale.
sunt
 18

Importanţa sa se datorează faptului că se apropie în mod uniform de funcţiile continue.

Adică, dată fiind o funcț ie oarecare, definită ș i continuă într-un interval închis, există un
polinom care este atât de aproape de funcț ie cât se doreș te. Acest rezultat se exprimă cu
precizie în teorema apropierii lui Weierstrass.

2.5.2 TEOREMA DE APROXIMARE WEIERSTRASS.

Karl Weierstrass a oferit o demonstraț ie a acestui rezultat în 1885. Ulterior, Marshall
H. Stone a generalizat teorema (Stone, 1937) ș i a simplificat demonstra ț ia. La aceasta
generalizarea este cunoscută ca teorema lui Stone–Weierstrass.

În analiza matematică, teorema de aproxiamare a lui Weierstrass este un rezultat care

afirmă că func ț iile reale continue definite pe un interval închis ș i limitat
pot fi aproximati atât cât se doreș te printr-un polinom. Adică, polinoamele de
coeficientii reali sunt densi în cadrul funcț iilor continue pe un interval
închis.

Suponga que f está definida y es continua en [a,b]. Para cada error de aproximación que sea
pentru orice x mai mare decât zero, există un polinom P(x) cu proprietatea că: |f(x) – P(x)| < , ϵ
pentru orice
x în [a,b].

Din aceste motive, polinoamele sunt frecvent utilizate pentru a aproxima func ț iile
continuas.

2.5.3 POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE.

În analiza numerică, polinomul lui Lagrange, numit astfel în onoarea lui Joseph-Louis de
Lagrange este polinomul care interpolează un set de puncte date în forma de
Lagrange. A fost descoperit de Edward Waring în 1779 ș i redescoperit mai târziu de
Leonhard Euler în 1783.

Interpolarea polinomială poate fi exprimată în mai multe forme alternative care pot
transformaț i-vă între ei. Printre acestea se numără seriile de puteri, interpolarea de
Lagrange ș i interpolarea lui Newton înainte ș i înapoi. Dat fiind că există un
polinomul interpolator unic pentru un anumit set de puncte, se dovedeș te a fi ceva confuz
să numim acest polinom polinomul interpolator Lagrange. Un nume mai cunoscut
este interpolare polinomică în forma Lagrange.

Când abscisele datelor au un spa ț iu uniform, amplitudinea

oscilaț ia erorii de interpolare tinde să fie mai mică în centru sau aproape de acesta.
Amplitudinea oscilaț iei creș te spre extreme. Interpolarea de ordin mare
trebuie evitată sau utilizată cu precau ț ii extreme. De ș i nu există un criteriu pentru
a determina ordinea optimă a polinomului de interpolare, în general se recomandă
utilizaț i unul cu un ordin relativ redus într-un interval mic de x.
 19

Dat fiind un set de N+1 puncte xo x1…… xN fo f 1…. f N

Unde x o x1…… sunt abscisele punctelor (punctele re ț elei) date în ordine

crecătoare. Spaț iile dintre punctele reț elei sunt arbitrare. Polinomul de ordin
N care trece prin cele N + 1 puncte poate fi scris într-o serie de puteri ca

g(x) = a 0+ a1x +a 2x+2…+a Nx N

a eu
Unde coeficientii sunt. Ajustarea seriei puterilor la cele N + 1 puncte date
da un sistem de ecuaț ii liniare.

f0 = a 0+ o1x 0 +a 2x o2 +…+ aNx oN

f1 = a 0+ a1x 1 +a2x 12+ …+a Nx1N

fN = a 0+ a1x N+a2x N2 + …+a Nx NN

 20

INTERPOLAREA LAGRANGE (EXEMPLE)

1.- Folosind metoda de interpolare Lagrange, rezolvaț i următoarea problemă:

X 1 3 5 7
y -2 1 2 3

2.- Pentru tabelul care urmează, obț ineț i aproximaț ia polinomială de

LaGrange

eu 0 1 2 3
f(x) -3 0 5 7
xeu 0 1 3 6
 21

3.- Folosind aceeaș i tabelă, interpolaț i valoarea funcț iei f(x) pentru x = 1.8

eu 0 1 2 3
f(x) -3 0 5 7
xeu 0 1 3 6

Valoarea de 1.8 este substituită în aproximaț ia lui LaGrange din ecuaț ia obț inută mai sus
ș i se ț ine (1.8)≈ 2.

4.- găsiț i atât aproximarea polinomială de LaGrange pentru următorul tabel, cât ș i
valoarea temperaturii pentru o presiune de 2 atm folosind această aproximaț ie.

Puncte 0 1 2 3 4 5 6
T(°C) 56.5 78.6 113,0 144.5 181.0 205.0 214.5
P(atm) 1 2 5 10 20 30
 22

METODA PUNCTULUI FIX (EXEMPLE)

Rezolvaț i ecuaț ia folosind metoda punctului fix ℮-x- x= 0.

 23

Rezolvă următoarea ecuaț ie folosind metoda punctului fix

℮-x=3x2-16x + 2

3.- ℮-x=3x2-4x4+2x+2
 CONCLUZIE
Această ghid ne învaț ă cum să ne dezvoltăm mai mult în software-ul Mathcad, deoarece ne
arată cum să instalezi până la rezolvarea unei ecuaț ii, scrie un text în acelaș i mod, astfel
de asemenea, cum să graficăm o funcț ie.

Ne va ajuta să ne călăuzească, fie că este vorba de persoane care nu ș tiu să folosească software-ul, fie de altele
care deja l-au folosit.

Ne arată instrumentele cu care dispune software-ul ș i pentru ce serveș te fiecare dintre acestea.
permite introducerea ecuatiilor, textelor si grafurilor in toata foaia, o foaie de lucru este o
colec ț ia tuturor acestor regiuni. Alte lucruri pe care ni le explică sunt cum să creăm
definiț ii ale variabilelor ș i funcț iilor pentru ecuaț ii

De asemenea, ne învaț ă cum să calculăm de la cea mai simplă calculare la cea mai complicată.
ecuaț ie. În aceasta sunt prezentate diverse metode numerice pentru a ne ghida, precum ș i exemple
de la aceleaș i.

Un alt lucru foarte important pe care ne învaț ă este cum să ne păstrăm foile de
muncă, cum vom imprima ș i cum să ieș im din software. Astfel, pentru a nu ne pierde
muncă.
 BIBLIOGRAFIA.
METODE NUMERICE APLICATE ÎN INGINERIE. Antonio Nieves Federico
C. Domínguez. CECSA.

METODE NUMERICE APLICATE CU SOFTWARE. SHOICHIRO

NAKAMURA. Pearson Educaț ie.

METODE NUMERICE pentru Ingineri. A treia ediț ie. Mc Graw Hill. Steven C.
Chapra Raymond P. Canale.

Foruri de utilizatori [Link]://[Link]/go/mathsoft/collab/

Manual de atenț ie la clienț [Link]://[Link]/support/cs_guide/

angeal_honor_dreams@[Link]