Modulul 1

Semnificaț ia Legii

Dreptul, disciplina ș i profesia care se ocupă cu obiceiurile, practicile ș i regulile de conduită ale
o comunitate care este recunoscută ca fiind obligatorie de către comunitate. Aplicarea corpului de reguli
este printr-o autoritate de control. Definiț ia legii este o regulă de comportament dezvoltată de către
guvern sau societate peste un anumit teritoriu. Legea urmează anumite practici ș i obiceiuri în
Pentru a face faț ă crimei, afacerilor, relaț iilor sociale, proprietăț ii, finanț elor etc. Legea este
controlate ș i aplicate de autoritatea de control.

Legea a fost de asemenea definită ca „un set de reguli de acț iune sau conduită prescrise de o autoritate de control
autoritate, ș i având forț ă legală obligatorie. Ceea ce trebuie respectat ș i urmat de cetăț eni
subiect la sancț iuni sau consecinț e legale este o lege.

Legea este un set de reguli create de instituț iile statului care fac legi prin autoritatea
stat. Legile au sancț iuni care sunt recunoscute de stat ș i impuse de autorităț ile statului
Corpoare. Aceasta este o definiț ie destul de lungă, dar subliniază unele dintre factorii importanț i în drept-
a face

autoritatea statului este necesară

Numai anumite institu ț ii pot face legi
3. institu ț iile care creează legea au primit autoritatea de a face acest lucru
4. sanc ț iuni există pentru încălcarea legii
5. sanc ț iunile sunt impuse de cei care au autoritatea de stat pentru a face acest lucru.

Conceptul de sărăcie
Sărăcia este o stare economică în care oamenii experimentează penurie sau lipsa anumitor
mărfuri care sunt necesare pentru viaț a ființ elor umane, cum ar fi banii ș i lucrurile materiale.
Prin urmare, sărăcia este un concept complex care include elemente sociale, economice ș i politice.
Cuvântul sărăcie provine din cuvântul francez „poverté” care înseamnă sărăcă. Sărăcia este o stare sau
condiț ie în care o persoană sau o comunitate lipsesc resursele financiare ș i esenț ele pentru o
standard minim de trai. Sărăcia înseamnă că nivelul de venit din muncă este atât de scăzut
aceste nevoi umane de bază nu pot fi satisfăcute. Oamenii ș i familiile afectaț i de sărăcie ar putea să rămână fără
locuinț e corespunzătoare, apă curată, alimente sănătoase ș i asistenț ă medicală. Fiecare naț iune poate avea propriile sale
prag care determină câț i dintre oamenii săi trăiesc în sărăcie.

Sărăcia, starea celui care nu dispune de o sumă obiș nuită sau social acceptabilă de bani sau de bunuri materiale.
posesii. Se spune că sărăcia există atunci când oamenii nu au mijloacele necesare pentru a-ș i satisface nevoile de bază. În
în acest context, identificarea persoanelor sărace necesită mai întâi o determinare a ceea ce constituie
nevoi de bază. Există două concepte de sărăcie în economie. Acestea sunt sărăcia absolută ș i
sărăcia relativă.
(1) Sărăcia Absolută:
Dacă venitul sau cheltuielile de consum ale unei persoane sunt atât de scăzute încât nu poate trăi la un nivel minim
nivel de subsistenț ă, se spune că este absolut sărăc. Aceasta indică în esenț ă o formă de privare.
rezultând în foamete ș i înfometare.

Se spune că oamenii se află în sărăcie absolută dacă veniturile lor sunt insuficiente pentru a obț ine minimum.
necesităț i pentru menț inerea eficienț ei fizice. Aceste necesităț i minime sunt de obicei
măsurat în termeni de cerinț e nutriț ionale minime.

(2) Sărăcia Relativă:

Conceptul de sărăcie relativă indică inegalităț ile veniturilor. Oamenii din grupurile cu venituri mici sunt
relativ săraci comparativ cu oamenii ale căror venituri sunt mari. Aici, sărăcia este percepută în
termenii inegalităț ii între cel mai sărăcă grup ș i restul comunităț ii. Se cuvine a fi menț ionat
că sărăcia relativă nu poate fi eradicată fără transferuri de la bogaț i la săraci. În acelaș i
timpul în care cei relativ săraci pot trăi deasupra nivelului minim de subzistenț ă.

Types of Poverty
1. Sărăcia absolută: De asemenea cunoscută sub denumirea de sărăcie extremă sau sărăcie deplorabilă, aceasta implică lipsa
alimente de bază, apă curată, sănătate, adăpost, educaț ie ș i informaț ii. Cei care aparț in de
sărăcia absolută tinde să lupte pentru a trăi ș i experimentează multe decese infantile din cauze prevenibile
boli precum malaria, colera ș i boli legate de contaminarea apei. Sărăcia absolută este
de obicei neobiș nuit în ț ările dezvoltate.

A fost introdusă pentru prima dată în 1990, linia de sărăcie „un dolar pe zi” măsura sărăcia absolută prin
standarde ale ț ărilor cele mai sărace din lume. În octombrie 2015, Banca Mondială l-a resetat la 1,90 dolari.
zi. Acest număr este controversat; prin urmare, fiecare naț iune are pragul ei pentru absolut
linia sărăciei.

Este o condiț ie atât de limitată de malnutriț ie, analfabetism, boală, împrejurimi sordide, rată mare a mortalităț ii infantile
mortalitate ș i speranț ă de viaț ă scăzută pentru a fi sub orice definiț ie rezonabilă a decenț ei umane.
Spus de Robert McNamara, fostul preș edinte al Băncii Mondiale

2. Sărăcia Relativă: Este definită din perspectiva socială ca standard de viaț ă comparat cu
standardele economice ale populaț iei care trăieș te în împrejurimi. Prin urmare, este o măsură a veniturilor
inegalitate. De exemplu, o familie poate fi considerată săracă dacă nu îș i poate permite vacanț e sau nu poate
cumpără cadouri pentru copii de Crăciun, sau nu poate trimite tinerii la universitate.

De obicei, sărăcia relativă este măsurată ca procentul populaț iei cu venituri mai mici decât
o proporț ie fixă din venitul mediu.
Este o măsură utilizată pe scară largă pentru a stabili ratele de sărăcie în naț iunile bogate dezvoltate.
În Uniunea Europeană, "măsura sărăciei relative este cea mai proeminentă ș i cea mai citată dintre
Indicatorii de incluziune socială ai UE

3. Sărăcia situaț ională: Este un tip temporar de sărăcie bazat pe apariț ia unei eveniment advers.
eveniment precum dezastrele de mediu, pierderea locurilor de muncă ș i problemele severe de sănătate.

Oamenii se pot ajuta singuri chiar ș i cu o mică asistenț ă, deoarece sărăcia provine din
eveniment nefericit.

4. Sărăcia generaț ională: Este transmisă indivizilor ș i familiilor dintr-o generaț ie în alta.
unul. Este mai complicat deoarece nu există nici o evadare pentru că oamenii sunt prinș i în cauza sa
si incapabil sa acceseze uneltele necesare pentru a iesi din aceasta.

Apare în familii în care cel puț in două generaț ii s-au născut în sărăcie. Familii care trăiesc
în acest tip de sărăcie nu sunt echipaț i cu uneltele pentru a ieș i din situaț ia lor” (Jensen,
2009).

5. Sărăcia rurală: Aceasta apare în zonele rurale cu o populaț ie sub 50.000. Este zona în care
există mai puț ine oportunităț i de muncă, mai puț in acces la servicii, mai puț in suport pentru dizabilităț i ș i calitate
oportunităț i educaț ionale. Oamenii tind să trăiască în principal din agricultură ș i alte lucrări umile
disponibil pentru împrejurimi.

Rata sărăciei rurale este în creș tere ș i a depăș it rata urbană în fiecare an de când există date.
colectarea a început în anii 1960. Diferenț a dintre cele două rate ale sărăciei a avut o medie de aproximativ 5
procentul în ultimele 30 de ani, cu ratele urbane aproape de 10–15 procente ș i ratele rurale aproape de 15–20
percent

6. Sărăcia urbană: Apare în zonele metropolitane cu o populaț ie de peste 50.000. Acestea sunt
câteva provocări majore întâmpinate de sărăcia urbană:

• Acces limitat la sănătate ș i educa ț ie.

• Locuin ț e ș i servicii insuficiente.

• Mediu violent ș i nesănătos din cauza aglomera ț iei.

• Pu ț in sau deloc mecanism de protec ț ie socială.

Probleme
Lipsa locurilor de muncă bune/creș terea locurilor de muncă

Aceasta este primul motiv la care se gândesc foarte mulț i oameni. Când nu ai un loc de muncă bun, nu eș ti
obț inerea unui venit bun. În multe ț ări, locurile de muncă tradiț ionale, cum ar fi agricultura, dispar.
Republica Democrată Congo este un bun exemplu, unde majoritatea populaț iei trăieș te în zone rurale.
zonele private de resursele naturale din cauza colonialismului. Jumătate din RDC trăiesc sub nivelul
linia sărăciei. Chiar ș i în naț iuni precum Statele Unite, unde mulț i oameni au locuri de muncă, acele locuri de muncă
nu plătesc suficient. Potrivit Institutului de Politică Economică, grupuri mari de muncitori cu
angajarea cu normă întreagă, pe tot parcursul anului este încă sub liniile de sărăcie federale.

2: Lipsa unei educaț ii bune

Al doilea motiv al sărăciei este lipsa educaț iei. Sărăcia este un ciclu ș i fără
educaț ie, oamenii nu sunt capabili să îș i îmbunătăț ească situaț iile. Potrivit UNESCO, peste 170 de milioane
oamenii ar putea fi liberi de sărăcia extremă dacă ar avea doar abilităț i de citire de bază. Cu toate acestea, în multe
în zonele lumii, oamenii nu primesc educaț ie. Motivele variază. De multe ori, familiile au nevoie
copiii la muncă, nu sunt ș coli în apropiere, sau fetele nu sunt educate din cauza sexismului ș i
discriminare.

3: Război/conflict

Conflictul are un impact uriaș asupra sărăciei. În vremuri de război, totul se opreș te. Productivitatea suferă, deoarece
la fel ca PIB-ul unei ț ări. Este foarte dificil să repornim lucrurile din nou, deoarece afacerile străine ș i
ț ările nu vor dori să investească. Pentru familii ș i indivizi, războiul ș i conflictul pot face ca aceasta să fie
imposibil să rămână într-un singur loc. De asemenea, este foarte comun ca femeile să devină principalele
oameni care întreț in familia, ș i se confruntă cu multe bariere precum violenț a sexuală ș i discriminarea.

4: Schimbări ale vremii/climatice

Conform Bancii Mondiale, schimbările climatice au capacitatea de a îmbogăț i 100 de milioane de oameni în
următoarea decadă sau cam aș a ceva. Ș tim că schimbările climatice cauzează secetă, inundaț ii ș i furtuni severe, ș i
care poate doborî ț ări de succes în timp ce împinge ț ările sărace ș i mai jos. Recuperare
este extrem de dificil, de asemenea, mai ales pentru comunităț ile agricole unde abia au
suficient pentru a se hrăni, darămite pentru a se pregăti pentru următorul an de recoltă.

5: Injustiț ie socială

Fie că este vorba de discriminare de gen, rasism sau alte forme de injustiț ie socială, sărăcia urmează.
Oamenii care sunt victime ale nedreptăț ii sociale se luptă să obț ină o educaț ie bună, locul de muncă potrivit.
oportunităț i ș i acces la resurse care le pot ridica din sărăcie. Organizaț ia Naț iunilor Unite
Divizia de Politică Socială ș i Dezvoltare identifică "inegalităț ile în distribuț ia veniturilor ș i
acces la resurse productive, servicii sociale de bază, oportunităț i” ș i altele ca o cauză pentru
sărăcie. Grupele precum femeile, minorităț ile religioase ș i minorităț ile rasiale sunt cele mai vulnerabile.

6: Lipsa hranei ș i apei

Fără acces la esenț iale de bază precum hrană ș i apă, este imposibil să ieș i din sărăcie.
ciclul. Tot ce face o persoană va fi despre obț inerea de mâncare ș i apă. Nu pot economisi niciun ban
pentru că totul merge spre nevoile lor zilnice. Când nu există suficientă hrană, ei nu vor
au energia să muncească. De asemenea, sunt mult mai susceptibili să se îmbolnăvească, ceea ce le afectează situaț ia financiară
situaț ia chiar mai rea.

7: Lipsa infrastructurii

Infrastructura include drumuri, poduri, internet, transport public ș i mai multe. Când un
comunitatea sau familiile sunt izolate, ele trebuie să cheltuie foarte mulț i bani, timp ș i energie pentru a obț ine
la locuri. Fără drumuri bune, călătoria durează o veș nicie. Fără transport public, s-ar putea să fie următorul
imposibil să obț ii un loc de muncă bun sau chiar să ajungi la magazin. Infrastructura conectează oamenii la servicii
ș i resursele de care au nevoie pentru a-ș i îmbunătăț i situaț ia financiară ș i de viaț ă, iar fără acestea, lucrurile nu se îmbunătăț esc.
mai bine.

8: Lipsa sprijinului guvernamental

Pentru a combate multe dintre problemele pe care le-am descris, guvernul trebuie să fie implicat. Cu toate acestea,
multe guverne nu sunt capabile sau nu sunt dispuse să servească săracii. Aceasta ar putea însemna eș uarea în
furnizarea (sau tăierea) programelor de asistenț ă socială, redirecț ionând fonduri de la cei care au nevoie de ele,
neefectuând o infrastructură bună sau persecutând activ populaț ia. Dacă un guvern nu reuș eș te
pentru a răspunde nevoilor săracilor, săracii vor rămâne cel mai probabil în acea stare.

9: Lipsa unei îngrijiri medicale de calitate

Oamenii care sunt săraci au mai multe ș anse să sufere de probleme de sănătate, iar cei cu probleme de sănătate sunt
mai probabil să fie săraci. Acest lucru se datorujează faptului că asistenț a medicală este adesea prea costisitoare sau inaccesibilă pentru cei

cine are nevoie. Fără bani pentru medicamente ș i tratament, săracii trebuie să facă alegeri foarte dificile
deciziile, iar de obicei esenț ele precum hrana au prioritate. Oamenii care sunt bolnavi devin mai bolnavi, iar apoi
nu pot munci, ceea ce face situaț ia ș i mai gravă. Dacă oamenii caută tratament, costul
de multe ori îș i ruinează finanț ele. Este un ciclu vicios.

10: Costuri ridicate

Ultima rădăcină a sărăciei este simplă: lucrurile costă prea mult. Chiar ș i lucrurile de bază pot fi prea scumpe.
Conform statisticilor de la Programul Alimentar Mondial, cele mai sărace gospodării din lume sunt
cheltuind 60-80% din veniturile lor pe hrană. Preț urile alimentelor sunt de asemenea foarte imprevizibile în anumite
zone, aș a că atunci când cresc, cei săraci trebuie să continue să renunț e la alte lucruri esenț iale. Locuinț ele sunt o altă
esential care creș te. Pieț ele imobiliare globale au crescut, conform Internaț ional
Fondul Monetar. Creș terea veniturilor, însă, nu a avut loc.

Dimensiuni
Sărăcia absolută este o condi ț ie în care oamenii nu ob ț in nici măcar un venit minim necesar.
pentru a-ș i menț ine vieț ile. India are rate mai mari de malnutriț ie, foame,
lipsa adăpostului, ș omajul ș i, prin urmare, sărăcia absolută rămân de asemenea ridicate.
[Link] relativă se referă la o perspectivă comparativă în care o sec ț iune a popula ț iei este
relativ depravat în comparaț ie cu o altă secț iune a populaț iei mai bine situată. Această definiț ie este
mai largi ș i include facilităț i precum o casă pucca bine igienizată, acces la educaț ie,
sănătate, beneficii de securitate socială, recreere, confort etc.
3. În timp ce sărăcia este considerată o măsură unidimensională, termenul Excludere Socială este
chiar mai larg ș i multidimensional. Acesta indică faptul că o secț iune a populaț iei nu este capabilă
pentru a participa eficient în viaț a socială. Adică, a lua parte la activităț ile societăț ii, cum ar fi festivalurile,
obț inerea unui loc de muncă sau dedicarea timpului liber activităț ilor de relaxare. Dintr-un punct de vedere indian,
include secț iunile mai vulnerabile, cum ar fi SC/ST, persoanele cu dizabilităț i, femeile etc.

Inegalitatea se referă la diviziunea socială ș i economică între boga ț i ș i săraci. În India,

inegalitatea între sectoarele avute ale societăț ii ș i restul populaț iei este
în creș tere. Potrivit Credit Suisse, cel mai bogat 1% din populaț ia din India deț ine 53% din aceasta
bogăț ia totală.
5. În India, există o dimensiune regională a sărăciei, deoarece unele state, cum ar fi Delhi, Punjab,
Haryana, Kerala, Tamil Nadu etc., au redus semnificativ sărăcia în timp ce statele
precum Uttar Pradesh, Bihar, Madhya Pradesh, Bengalul de Vest etc., au o proporț ie mai mare de
oameni săraci.
6. La un alt nivel există disparită ț i RURAL-URBAN, deoarece în general zonele urbane au mai pu ț in
indici de sărăcie mai buni comparativ cu zonele rurale datorită disponibilităț ii locurilor de muncă în
producț ie, sectorul de servicii etc., Chiar ș i angajarea informală care plăteș te un salariu mic este
în principal concentrate în zonele urbane, de asemenea, sectorul agricol nu este foarte profitabil în zonele rurale
zone din cauza eș ecurilor culturilor, fragmentării terenurilor etc. Ca urmare, există
migrarea extinsă din mediul rural în mediul urban în căutarea unor locuri de muncă mai bune ș i a unei vieț i mai bune.

Linia sărăciei
Linia sărăciei este nivelul de venit pentru a îndeplini condiț iile minime de trai. Linia sărăciei este
suma de bani necesară unei persoane pentru a-ș i satisface nevoile de bază. Este definită ca valoarea în bani a
bunurile ș i serviciile necesare pentru a oferi bunăstare de bază unei persoane.

Linia sărăciei diferă de la o ț ară la alta, în funcț ie de ideea de sărăcie

Linia de sărăcie se schimbă de la o ț ară la alta. În ț ările dezvoltate, unde există

standard avansat de trai ș i concepte de bunăstare, linia sărăciei este ridicată ca standard de bază pentru a trăi
inclusiv cerinț e mai mari de consum ș i accesibilitatea la multe bunuri ș i servicii.

Pe de altă parte, în multe ț ări mai puț in dezvoltate, cerinț ele de bază vor fi reduse ș i
conț ine în principal articole de consum esenț iale necesare pentru a susț ine viaț a. Aceasta înseamnă că limita sărăciei
este stabilit de standardul de bunăstare dintr-o societate (economice).

Sărăcia este „relativă” ș i ceea ce înseamnă sărăcia în SUA sau într-o ț ară avansată din Europa de Vest poate
să nu fie sărăcie în Bangladesh.
Linia sărăciei în India

India are un mecanism bine conceput de măsurare a sărăciei sub fostul Plan.
Comisia. Comisia de Planificare a fost agenț ia nodală pentru estimarea sărăciei. Pentru
stabilirea pragului de sărăcie ș i metodologia de construcț ie a acestuia, Comisia de Planificare a numit
Grupuri de experț i din când în când. De exemplu, Comitetul Rangarajan este cel mai recent dintre
acele grupuri de experț i. În mod tradiț ional, comisia de planificare estimează numărul de persoane
sub pragul de sărăcie în state, precum ș i în zonele rurale ș i urbane, pe baza situaț iei actuale
metodologia de estimare a sărăciei prezentată de grupurile de experț i.

Metodologia pentru construirea pragului de sărăcie

Metodologia de estimare a sărăciei a fost revizuită de mai multe ori cu ajutorul unui nou grup de experț i/mediu de lucru.
numit de Comisia de Planificare pentru a analiza situaț ia. Fiecare grup de experț i/echipă de lucru are
a elaborat o anumită metodologie pentru a determina limita de sărăcie.

Pentru măsurarea sărăciei, se stabileș te o linie de sărăcie. Linia de sărăcie este nivelul de venit necesar pentru
îndeplinesc standardul minim de viaț ă. Persoanele care au un venit mai mic decât acesta sunt considerate
sub linia sărăciei.

Conceptul despre standardele minime de consum ș i nivelurile de consum a fost schimbat pe baza
în urma recomandărilor diferitelor grupuri de experț i/echipe de lucru. Aceste grupuri de experț i folosesc
Estimarea NSS (Sondajul Naț ional de eș antionare) despre modelul de consum al gospodăriilor din timp
în timp. NSS efectuează periodic sondaje extinse de gospodărie privind cheltuielile. Aici, din
coș ul de consum preferat al oamenilor, grupurile de experț i aleg cele mai esenț iale
mărfuri. Aceste mărfuri sunt incluse într-un coș al liniilor de sărăcie (PLB).

Standardul minim de trai este astfel exprimat ca un coș de bunuri ș i servicii comun.
utilizat de oameni. Pe baza acestui pattern de consum, Grupurile de Experț i estimează minimul
nivelurile de consum (ș i venitul necesar pentru a le cumpăra) ș i venitul necesar pentru a obț ine acestea
bunuri ș i servicii în zonele rurale ș i urbane. Acest nivel de venit acț ionează ca linia sărăciei.

BPL
Sub linia sărăciei este un standard folosit de guvernul Indiei pentru a indica condiț iile economice
dezavantaj ș i pentru a identifica persoanele ș i gospodăriile care au nevoie de asistenț ă guvernamentală ș i
ajutor. Este determinat folosind diferite parametrii care variază de la stat la stat ș i în cadrul statelor.
Criteriile prezente se bazează pe un sondaj realizat în 2002. Intrând într-un sondaj prevăzut pentru o
decada, guvernul central al Indiei este nedecis în privinț a criteriilor de identificare a familiilor sub pragul sărăciei
linie.
La nivel internaț ional, un venit de mai puț in de 150 ₹ pe zi pe cap de locuitor, ajustat pentru paritatea puterii de cumpărare este

definit ca sărăcie extremă. Conform acestei estimări, aproximativ 12,4% dintre indieni sunt extrem de săraci.
Liniile de sărăcie bazate pe venit consideră venitul minim necesar pentru a asigura hrană de bază.
cerinț e; nu ia în considerare alte esenț iale, cum ar fi îngrijirea sănătăț ii ș i educaț ia.

Beneficiari

Anumite grupuri, în special cele din cadrul Categoriilor Programate (SC) ș i Triburilor Programate (ST),
sufere de excludere în dezbaterile despre sărăcie. În timp ce datele din Sondajul Naț ional de Eș antionare (NSS)
a arătat o scădere a sărăciei generale de la 36% în 1993-94 la 28% în 2004-05, cifrele au spus o
poveste diferită pentru zonele cu populaț ii tribale. NSS din 2004-05 a arătat de asemenea că „media
consumul Adivasilor (ST) era de doar 70% din medie, iar al Dalitilor (SC) mai puț in de
80% din medie.” Acest recensământ a arătat de asemenea că ST-urile ș i SC-urile constituie o proporț ie mare din
Săracii din India. Programele guvernului pentru aceste grupuri tind să fie executate nu ca
foarte puternic ș i, de asemenea, tind să progreseze foarte lent. ST-uri ș i SC-uri suferă, de asemenea, de deplasare,
violenț a ș i discriminarea bazată pe caste în educaț ie ș i ocuparea forț ei de muncă. Statele deț in puterea de
fă aranjamente speciale pentru aceste grupuri prin „locuri rezervate” în instituț iile de învăț ământ
ș i subvenț ii ș i burse speciale. În plus, anumite "programe de generare a venitului" împreună cu
cu organizaț ii financiare care oferă coaching în „abilităț i antreprenoriale” există pentru acestea
grupuri. Un anumit număr de locuri de muncă în guvern sunt rezervate pentru aceste grupuri minoritare, de asemenea. A
un studiu a constatat că într-o zonă în care membrii grupurilor SC/ST sunt desemnaț i în roluri de conducere,
mai multe fonduri sunt alocate pentru programele de bunăstare. Cu alte cuvinte, reprezentarea politică a
săracii au un impact uriaș asupra alocării resurselor.

Criticism of BPL

Biroul Naț ional de Statistică a Sondajelor s-a concentrat iniț ial pe captarea sărăciei absolute prin examinarea
la consumul pe cap de locuitor ca reprezentant al bunăstării generale a indivizilor. Acest lucru a lăsat deoparte
factorii care sunt implicaț i în bunăstarea socială ș i economică individuală. Aceș ti factori sunt non-
dimensiunile veniturilor sărăciei - cum ar fi educaț ia, factorii religioș i, problemele legate de gen,
ș i problemele legate de angajare. Deș i măsurile sărăciei în India arată o reducere
în cifre, diferenț a de inegalitate a crescut de fapt între bogaț i ș i săraci; adică
exact motivul pentru care examinarea factorilor alț ii decât venitul este crucială pentru înț elegerea realităț ii ambelor
sărăcia absolută ș i relativă.

Metoda BPL utilizată pentru a măsura numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie în India ia
alimente, îmbrăcăminte, locuinț ă ș i salubritate, împreună cu alfabetizarea ș i statutul în muncă. Acest
abordarea este de sus în jos, ceea ce înseamnă că oficialii aflaț i la putere decid ce indicatori să folosească ș i cum
cât de mult ar trebui să cântărească fiecare indicator. Această metodă este criticată pentru că este exclusivă faț ă de oamenii pe care îi implică.

evaluând, deoarece nu ia în considerare opiniile lor.

Indicatorul alimentar al metodei BPL numără câte mese are o familie ș i complet
negligează factorii de calitate ș i nutriț ie. De exemplu, dacă o persoană mănâncă cerș ind pe
stradă sau ridică mâncare din gunoi, el sau ea încă câș tigă patru puncte. Există un accent pe
prezenț a la ș coală ca un indicator al unor oportunităț i mai bune; calitatea educaț iei ș i abilităț ilor este
a ignorat măsurarea sărăciei.

Disabilitatea fizică ș i mentală sunt, de asemenea, factori pe care BPL nu îi ia în considerare. Aș a cum
registrele guvernamentale arată că există un total de 11,31 lakh de persoane cu dizabilităț i în statul Madhya
Pradesh, 8,9 lakh dintre care trăiesc sub limita sărăciei; totuș i, doar 3,8 lakh primesc ajutor guvernamental
ajutor sub formă de pensie de securitate socială.

Pentru a deveni beneficiar al BPL ș i a primi beneficii precum Distribuț ia Publică

Sistemul, guvernul solicită documente de identificare ș i o adresă permanentă. Pentru familii
care sunt fără adăpost ș i locuiesc pe trotuare ș i în parcuri, nu au mijloace de a obț ine raț ie
cartele ș i cereale ieftine. Ei sunt practic privaț i de drepturile lor ca cetăț eni ș i lăsaț i
vulnerabil într-o situaț ie critică.

Scheme guvernamentale pentru controlul sărăciei ș i susț inerea dezvoltării

Mai multe programe de reducere a sărăciei în India menite să abordeze reducerea sărăciei direct sau
au fost lansate indirect de guvernul actual, cum ar fi Pradhan Mantri Jan
Dhan Yojana (PMJDY) - un program de incluziune financiară, Pradhan Mantri Gramin Awaas
Yojana – un program de locuinț e pentru sărăcia rurală, Atal Pension Yojana (APY) – destinat
creș terea numărului de beneficiari ai schemei de pensii în India, Programul de Sate Exemplare Sansad (SAGY)–
destinat să promoveze dezvoltarea infrastructurii în zonele rurale, Pradhan Mantri Fasal Bima
Yojana (PMFBY) – un program de asigurare a culturilor, Pradhan Mantri Gram Sinchai Yojana –
destinat atragerii investiț iilor în irigaț ii, Deen Dayal Upadhyaya Grameen Kaushalya
Yojana (DDUGKY) – pentru dezvoltarea abilităț ilor tinerilor din mediul rural, fiind câteva exemple (Sarkari)
Yojana, 2018).

Multe dintre aceste scheme sunt destul de recente, iar evaluările performanț elor acestor scheme sunt
destul de dificil. În decadelor imediat după începutul secolului, Mahatma Gandhi
Legea Naț ională de Garantare a Locurilor de Muncă în Rădăcini (MNREGA) ș i Distribuț ia Publică
Sistemul (PDS) este un exemplu proeminent al politicilor în vigoare pentru reducerea sărăciei în mediul rural
India. Înainte de MGNREGA ș i PDS care funcț ionează sub o nouă legislaț ie, Integrarea Rurală
Programul de Dezvoltare (IRDP), Schema de Masă de Prânz (MDMS), Familie Naț ională
Benefit Scheme (NFBS) and the National Old Age Pension Scheme (NOAPS)represent some
dintre scheme-urile mai vechi destinate să ajute persoanele sărace din zonele rurale din India. MGNREGA a intrat în
introducerea în 2006 ș i schema garantează 150 de zile de muncă plătită pe an persoanelor din zonele rurale.
Politica îș i propune să îmbunătăț ească oportunităț ile pentru oamenii din mediul rural în obț inerea unui loc de muncă prin furnizarea
locuri de muncă cu salariu garantat pentru muncă manuală necalificată. Până în 2018, 1,5 milioane de gospodării erau
înregistrat sub MGNREGA (Ministerul Dezvoltării Rurale – GoI, 2018).

Sistemul Public de Distribuț ie (PDS) este un alt program care ajută la îmbunătăț irea calităț ii
despre viaț a populaț iilor sărăcite din India. Legea Naț ională de Securitate Alimentară (NFSA), 2013
se leagă de PDS pentru distribuț ia alimentelor în India pentru a oferi cereale subvenț ionate. Aproape
50 la sută din populaț ia urbană ș i aproximativ 75 la sută din populaț ia rurală este acoperită de
sfera de aplicare a legii ș i beneficiarii au dreptul de a primi 5 kg de cereale într-o lună per
persoană la tarife subvenț ionate de 3/2/1 Rs pe kg de orez, grâu sau cereale grosiere, respectiv. Legea
a fost implementat în toate statele ș i teritoriile unionale din India, iar guvernul susț ine
că dintr-un obiectiv de acoperire de 813,4 milioane de oameni, politica a ajuns la 807,2 milioane de oameni
în total pentru zonele rurale ș i urbane (GoI, 2018). Există însă unele discrepanț e în ceea ce priveș te
implementarea anumitor dispoziț ii ale Legii de către unele state (ET, 2017).
Cu o veniturile mai mari disponibile pentru programele sociale, factorii de decizie pot acum să aș tepte cu nerăbdare
programe de atenuare a sărăciei mai extinse în India. Niti Aayog a constituit o sarcină
forț a pentru eliminarea sărăciei pe 16 martie 2015 condusă de Dr. Arvind Panagariya,
vicepreș edinte la NitiAayog. Folosind metodologia descrisă de recomandările
comitetul Tendulkar, grupul de lucru a stabilit că cei care câș tigă mai puț in de 27,20 Rs în zonele rurale
sunt sub limita de sărăcie. Estimarea a fost controversată ș i a generat multe dezbateri în politică
cercuri. Bazat pe aceste estimări care au fixat lina de sărăcie în zonele urbane la 33,33 Rs pe zi
în zonele urbane, în plus faț ă de venitul scăzut din zonele rurale, 22 la sută din oameni în
ț ara ar putea fi clasificată ca fiind săracă (ET, 2017). Mulț i au crezut că proporț ia sărăcilor poate
să fie mult mai mari în India, în timp ce alț ii au pus la îndoială venitul extrem de scăzut menț ionat ca fiind sărăcia
linia. Acest lucru este important deoarece multe dintre programele guvernului de reducere a sărăciei rurale în
India are scheme ț intite.

În vremurile contemporane, dispozitivele enumerative, cum ar fi UIDAI-ul cuiva, devin de asemenea importante în
termeni de orientare a politicii în programele de reducere a sărăciei în mediul rural din India. De exemplu, după
în bugetul 2015-16, au fost introduse scheme de asigurare care au folosit conturi bancare legate
la schema Adhaar. Noi programe de reducere a sărăciei în India, cum ar fi Jan Dhan
Yojana foloseș te identificarea Adhaar. UIDAI în reducerea sărăciei poate fi important.
având în vedere că mulț i dintre beneficiarii vizaț i efectuează muncă informală. De asemenea, poate ajuta la stabilirea
regimuri de identificare pentru persoanele mai sărace de la margini, astfel încât nevoile lor să poată fi abordate
prin politică. Utilizarea cărț ii Adhaar pentru a colecta compensaț ii în cazul unui dezastru natural
cum ar fi inundaț iile este un exemplu.

Utilizarea băncilor mobile câș tigă de asemenea popularitate în tranzacț iile financiare, deș i
mulț i în India rurală încă preferă să facă tranzacț ii în numerar. Un lucru bun, totuș i, este că accesul la numerar a fost
făcut mai uș or în zonele rurale prin intervenț ia programelor guvernamentale. Problema pentru rural
În zonele rurale a existat de mult timp o lipsă de acces la suport financiar sau oportunităț i.
programele de reducere a sărăciei din India urmăresc să îmbunătăț ească accesul la locuri de muncă, hrană, finanț e
ș i alte nevoi de bază pentru oamenii din India rurală, dintre care mulț i pot uneori să trăiască în zone izolate
zone în afara domeniului de aplicare al dezvoltării la scară largă. O abordare a nevoilor de bază este cu atât mai importantă
necesar în plus faț ă de stabilirea unei limite a sărăciei în zonele rurale, având în vedere accesul la dezvoltare
procesele ș i facilităț ile ar putea fi mai limitate în zonele rurale îndepărtate.
Niti Ayog ș i recomandările sale
NITI Aayog a fost înființ at pe 1 ianuarie 2015, care a fost o înlocuire a Planificării
Comisia. Aceasta serveș te ca un organism consultativ sau un „Think Tank” al guvernului Indiei pentru
sfaturi privind problemele sociale ș i economice. Deoarece funcț ionează ca un think tank al guvernului sau ca o
dynamo direcț ional ș i de politici, oferă sfaturi privind problemele strategice de politică guvernelor
la Centru ș i la State.

Aayog oferă direcț ie activităț ilor de Monitorizare ș i Evaluare (M & E) în India.

de asemenea, subliniază importanț a standardelor de calitate, a procedurilor etice ș i furnizează resurse adecvate
mecanismele instituț ionale. Prin urmare, NITI Aayog înseamnă:

Un grup de oameni căruia Guvernul îi încredinț ează formularea ș i reglementarea politicilor

în ceea ce priveș te transformarea Indiei.
O Comisie asistă Guvernul atât în probleme sociale, cât ș i economice.
O instituț ie cu experț i
Un organism care monitorizează ș i evaluează activ implementarea Guvernului
programe ș i iniț iative.

Obiectivele NITI Aayog

1. Oferi un input critic direc ț ional ș i strategic pentru procesul de dezvoltare a Indiei.
2. Să servească ca un think tank al Guvernului atât la nivel central cât ș i la nivel de stat. De asemenea, să ofere
sfaturi strategice ș i tehnice relevante cu privire la problemele de politică cheie.
3. Încearcă să înlocuie ș ti fluxul de politică de la centru la stat, într-o singură direc ț ie, cu o politică stabilită pe cale amiabilă.

care este un parteneriat genuin ș i continuu al cadrelor de stat.

4. Caută să pui capăt implementării lente ș i întârziate a politicii. Acest lucru este posibil.
printr-o coordonare mai bună între ministere ș i între state.
5. În plus, ajută la evolu ț ia unei viziuni comune asupra priorită ț ilor de dezvoltare na ț ională ș i la promovarea
federalism cooperativ. Lucrează cu viziunea că statele puternice = o naț iune puternică.
6. Dezvolta ț i mecanisme pentru a formula planuri credibile la nivelul satului. În plus, aglomera ț i aceste
planuri progresiv la niveluri mai înalte ale Guvernului. Cu alte cuvinte, asiguraț i-vă că
o atenț ie deosebită este acordată sectoarelor societăț ii care prezintă riscul de a nu beneficia
din progresul economic general al ț ării.
7. Creează un sistem de cunoa ș tere, inova ț ie ș i antreprenoriat printr-o colaborare
o comunitate de experț i ș i practicieni naț ionali ș i internaț ionali. Oferiț i o platformă pentru
rezolvarea problemelor inter-sectoriale ș i inter-departamentale pentru a accelera implementarea
agenda de dezvoltare.
8. Monitorizează ș i evaluează implementarea programelor ș i, de asemenea, concentrează-te pe îmbunătă ț ire
tehnologie ș i dezvoltarea capacităț ii.
NITI Aayog încearcă să atingă următoarele obiective ș i oportunităț i:

1. Crearea unui paradigma administrativ eficient în care Guvernul este un facilitator mai degrabă
decât un furnizor de primă ș i ultimă instanț ă.
2. Ob ț inerea progresului în securitatea alimentară. Focalizarea pe un amestec de produc ț ie agricolă ș i
randamentele efective pe care agricultorii le obț in din produsele lor.
3. Asigurarea faptului că India este un participant activ în dezbateri ș i deliberări globale.
4. Asigurarea că clasa mijlocie economic vibrantă este implicată activ ș i utilizată la capacitatea sa maximă.
potentialul complet.
5. Valorificarea capitalului uman antreprenorial, ș tiinț ific ș i intelectual al Indiei.
6. Integrarea puterii geo-economice ș i geopolitice a comunită ț ii NRI.
7. Folosirea urbanizării ca o oportunitate pentru a crea un habitat sigur prin tehnologie modernă.
8. Folosirea tehnologiei pentru a reduce opacitatea ș i poten ț ialul pentru neplăceri în guvernare.

Măsurile au fost luate de NITI Aayog pentru a ajuta India să facă faț ă provocărilor complexe

Valorificarea dividendului demografic al Indiei ș i realizarea poten ț ialului tinerilor bărba ț i ș i femei.
Aceasta se face prin furnizarea de educaț ie, dezvoltarea abilităț ilor, eliminarea prejudecăț ilor de gen
ș i oferind oportunităț i de angajare.
2. Elimina ț i sărăcia ș i oferi ț i indienilor o ș ansă mai bună de a trăi o via ț ă de demnitate ș i respect.
3. Remedia ț i inegalită ț ile bazate pe prejudecă ț i de gen, castă ș i disparită ț i economice.
4. Integra ț i satele în procesul de dezvoltare al ț ării.
5. Oferi ț i suport politic pentru mai mult de 50 de milioane de afaceri - o sursă majoră de ocupare a for ț ei de muncă
generaț ie.
6. Proteja ț i activele noastre de mediu ș i ecologice.

Dimensiunile internaț ionale ale sărăciei

Indexul sărăciei multidimensionale (MPI) este o măsură compusă a procentului de

privările pe care o persoană medie le-ar experimenta dacă ar suporta privările gospodăriilor sărace
au fost distribuite în mod egal în întreaga populaț ie. Indicele Global de Sărăcie Multidimensională (MPI) este
o nouă măsură concepută pentru a captura privările severe cu care se confruntă oamenii în acelaș i timp.
MPI global reflectă atât incidenț a deprivării multidimensionale, cât ș i intensitatea acesteia - cât de
multe privări pe care oamenii le experimentează simultan. Poate fi folosit pentru a crea un cuprinzător
imagine a persoanelor care trăiesc în sărăcie ș i permite comparaț ii atât între ț ări, cât ș i între regiuni
lumea ș i în interiorul ț ărilor după grupuri etnice, locaț ie urban/rural, precum ș i alte aspecte cheie
caracteristicile gospodăriei ș i comunităț ii. MPI Global se bazează pe progresele recente în teorie
ș i date pentru a prezenta prima măsură globală de acest gen ș i oferă un complement valoros pentru
măsuri tradiț ionale de sărăcie bazate pe venit.

Raportul asupra dezvoltării umane din 2010 (HDR) a estimat MPI global pentru 104 ț ări cu o
populaț ia combinată de 5,2 miliarde (92 la sută din populaț ia ț ărilor în dezvoltare).
Conform raportului, aproximativ 1,75 miliarde de oameni din cele 104 ț ări acoperite de Global
MPI—un treime din populaț ia lor—trăia în sărăcie multidimensională—adică, cu cel puț in 30
procentul indicatorilor care reflectă privarea acută în sănătate, educaț ie ș i standard de viaț ă.
Aceasta a depăș it estimarea de 1,44 miliarde de oameni din acele ț ări care trăiau cu 1,25 dolari pe zi sau
mai puț in (deș i era sub cota celor care trăiesc cu 2 dolari sau mai puț in).

De atunci, rezultatele Global MPI pentru iarna 2014/2015 acoperă un total de 110 ț ări, care sunt
acasă pentru 78 de procente din populaț ia lumii. Din această proporț ie, 30 la sută dintre oameni (1,6
miliarde) sunt identificate ca fiind sărace multidimensional. Folosind actualizările din ianuarie 2015 ale MPI
publicat astăzi, echipa de studiu a analizat mai mult de 230 de regiuni ale ţărilor unde
sărăcia multidimensională este cel puț in la fel de ridicată ca în cele 25 cele mai sărace ț ări cu dezvoltare minimă
(LDC-uri), identificate de Organizaț ia Naț iunilor Unite (Consiliul Economic ș i Social). Au constatat că aproape
60 la sută dintre cei 768 de milioane de persoane sărace multimensional în aceste regiuni subnaț ionale trăiesc
în ț ările care nu sunt clasificate ca LDC-uri, ș i toate celelalte regiuni non-LDC erau în ț ări
clasificate ca fiind cu venit mediu: India, Nigeria, Pakistan, Camerun, Coasta de Fildeș , Ghana, Namibia
ș i Republica Congo.

Dimensiunile sărăciei

Este important să înț elegem ș i să măsurăm în mod adecvat aspectele dinamice ale sărăciei, cum ar fi:
transmiterea intergeneraț ională a sărăciei, dar ș i diferitele semnificaț ii ale sărăciei pentru diferite
generatii din aceeaș i comunitate; ș i miș cările semnificative în ș i din sărăcie,
complicat de factori precum evenimentele din ciclul de viaț ă, sezonalitate, boală/dependenț ă, demografie
creș tere, precum ș i factori externi cum ar fi conflictele armate ș i schimbările climatice.

Sărăcia este în general un fenomen recurent (Walker ș i Tomlinson 2010); care ar trebui să fie
analizat folosind o măsură dinamică. Această măsură ar putea depinde de durata de a fi în
sărăcia ș i numărul de ori în care un individ trece linia de sărăcie multidimensională.

Unele aspecte ale mobilităț ii au implicaț ii directe asupra oportunităț ilor oamenilor. De exemplu:

Mobilitatea fizică poate oferi oportunităț i de a scăpa de sărăcie. Prin urmare, sărăcia poate fi
caracterizat prin limitări ale mobilităț ii fizice din cauza problemelor de sănătate, lipsa de cunoș tinț e,
restricț ii financiare sau pur ș i simplu lipsa unui transport adecvat.
Mobilitatea socială sau oportunitatea de a accesa promovarea socială este, de asemenea, relevantă pentru a evalua
adâncimea sărăciei, aș a cum este interconectată cu un alt aspect relevant: inegalitatea. Acest lucru este de asemenea
legat de conceptul de „capcană a sărăciei”, care implică faptul că oamenii în situaț ii similare (cum ar fi
măsurate prin valori similare pentru anumite indicatoare) ar putea avea mai multe sau mai puț ine oportunităț i pentru
se scot singuri din sărăcie în funcț ie de alte circumstanț e de mediu (de exemplu, conflict
sau marginalizarea unor grupuri specifice).

Alte elemente dinamice ale sărăciei sunt cele legate de circumstanț ele speciale ale:
 Modul de trai al persoanelor fără adrese oficiale, de exemplu, cei care se mută în periferia oraș elor
ș i a trăi acolo, adesea cu legături rurale continue.
Deprivare în rândul populaț iilor mobile
Sărăcia în rândul populaț iilor strămutate, care pot continua să trăiască în "temporar-pe termen lung"
circumstanț e speciale.

Dimensiunile sociale ș i culturale ale sărăciei

Cercetările asupra capitalului social au subliniat necesitatea de a lua în considerare aspectele sociale ale
interacț iunea cu un impact al sărăciei, cum ar fi apartenenț a, familia ș i sentimentele de apartenenț ă la o
naț ional, tribal, religios, credinț ă, limbă sau grup de tradiț ie, care face diversitatea centrală pentru
discursul sărăciei. Alte domenii neglijate, cum ar fi exprimarea afecț iunii ș i recreerea
nevoile sunt de asemenea relevante în determinarea bunăstării. În plus faț ă de valoarea interioară pe care oamenii o pot
atribut acestei dimensiuni, reț elele sociale de protecț ie pot juca un rol important în ieș irea din sărăcie.
O analiză a diferitelor interfeț e între nivelurile individual-grup-naț ional-global ale societăț ii
ar putea genera perspective mai bogate asupra dezbaterii.

În plus, există o recunoaș tere tot mai mare a rolului culturii în diminuarea sărăciei atât pentru
valoarea sa instrumentală în generarea veniturilor ș i în modul în care cultura influenț ează modul în care este sărăcia
percepută ș i eficienț a intervenț iilor de reducere a sărăciei. De exemplu, cultura ar putea
impactul sferei economice, aș a cum demonstrează rolul unei „culturi a economisirii” în promovarea
investiț ii în economiile emergente asiatice. Alț i contribuitori au comparat o cultură de
„efort ș i muncă” cu o cultură care privilegiază „scurtăturile” precum mită ș i nepotism. Alte
elementele culturii au un impact asupra „conș tiinț ei” noastre ș i asupra modului în care concepem societatea
progres.

Deș i contribuitorii sunt conș tienț i de dificultăț ile în a defini ș i măsura aceste aspecte subtile
a sărăciei, ei pledează pentru măsuri care pot ajuta la îmbunătăț irea înț elegerii noastre ș i
promovarea culturii, bunăstării psihologice ș i vitalităț ii comunităț ii.

Semnificaț ia dezvoltării
Dezvoltarea este procesul care creează creș tere, progres, schimbare pozitivă sau adăugarea de
componente fizice, economice, de mediu, sociale ș i demografice. Scopul
dezvoltarea este o creș tere a nivelului ș i calităț ii vieț ii populaț iei ș i crearea sau
extinderea veniturilor ș i oportunităț ilor de angajare la nivel local ș i regional, fără a deteriora
resursele mediului. Dezvoltarea este vizibilă ș i utilă, nu neapărat imediat,
ș i include un aspect al schimbării calităț ii ș i crearea condiț iilor pentru o continuare a acesteia
schimbare.

Dezvoltarea înseamnă „îmbunătăț irea condiț iilor economice ș i sociale ale unei ț ări”. Mai mult
în special, se referă la îmbunătăț iri în modul de gestionare a resurselor naturale ș i umane ale unei zone.
Pentru a crea bogăț ie ș i a îmbunătăț i viaț a oamenilor.
Agenda internaț ională a început să se concentreze pe dezvoltare începând cu a doua jumătate a
secolul douăzeci. A apărut o înț elegere că creș terea economică nu duce neapărat la
o creș tere a nivelului ș i calităț ii vieț ii pentru populaț iile din întreaga lume; existau necesităț i de a plasa
o accentuare pe politici specifice care ar canaliza resursele ș i ar permite dezvoltarea socială ș i economică
mobilitate pentru diferite straturi ale populaț iei.

Dudley Seers, în timp ce elaborează semnificaț ia dezvoltării, sugerează că, deș i pot exista
judecăț i de valoare despre ce este dezvoltarea ș i ce nu, ar trebui să fie acceptabile la nivel universal
scopul dezvoltării este de a crea condiț ii care conduc la realizarea potenț ialului uman
personalitate.

Caracteristici ale dezvoltării:

Dezvoltarea este un proces continuu

Procesul de creș tere ș i dezvoltare continuă de la momentul concepț iei până la

individul atinge maturitatea. Aceasta are loc într-un ritm lent, dar regulat, mai degrabă decât prin salturi şi
limitele. Dezvoltarea atât a trăsăturilor fizice, cât ș i a celor mentale continuă treptat până când aceste trăsături
îș i ating creș terea maximă.

2. Dezvoltarea urmează un model

Dezvoltarea are loc într-un mod ordonat ș i urmează o anumită secvenț ă. Astfel, copilăria timpurie,
childhood, later childhood, adolescence and maturity is the sequence of development in the
ființ e umane.
Dezvoltarea se desfăș oară de la răspunsuri generale la răspunsuri specifice.

Răspunsurile sau reacț iile unui copil sunt de natură generală la început. El reacț ionează la
situaț ii ș i stimuli externi cu întregul său corp. Treptat, el învaț ă să aibă specific
răspunsuri. Acest lucru este adevărat nu doar pentru răspunsurile sale fizice, ci ș i pentru cele intelectuale ș i
răspunsuri emoț ionale. Răspunsurile unui copil care sunt de natură generală mai întâi, treptat
devin din ce în ce mai specifice. Acesta este un semn al dezvoltării ș i maturizării.

4. Diferite aspecte ale creș terii se dezvoltă la rate diferite

Deș i dezvoltarea este un proces continuu, totuș i rata de creș tere nu este uniformă. Astfel, există
sunt perioade de creș tere accelerată ș i creș tere decelerată pe termen lung. În primii trei ani de
în copilărie, rata de creș tere este rapidă, apoi, rata de creș tere încetineș te, ceea ce este din nou
accelerat în etapa adolescentină. În mod similar, nici toate părț ile corpului nu cresc în acelaș i ritm, nici
nu toate aspectele creș terii mentale progresează în mod egal. Astfel, ele ating maturitatea în momente diferite.

Cele mai multe trăsături sunt corelate în dezvoltare

În general, s-a observat că copilul, a cărui dezvoltare intelectuală este peste medie, este
de asemenea, superior în atât de multe alte aspecte, de exemplu sănătate, sociabilitate ș i aptitudini speciale. În mod similar,
această dezvoltare mentală este intim legată de creș terea sa fizică.

Dezvoltarea este un produs al interacț iunii dintre organism ș i mediu

Nici moș tenirea genetică, nici mediul în care trăieș te nu sunt suficiente pentru dezvoltarea unui individ.
Amândouă sunt responsabile pentru creș terea ș i dezvoltarea umană, deș i nu este posibil să se indice
în ce proporț ie contribuie exact ereditatea ș i mediul la dezvoltarea unei
individual.

Există diferenț e individuale mari în modelul de creș tere

Indivizii diferă în ceea ce priveș te modelul ș i rata creș terii lor. Există dovezi clare pentru ...
arată că diferenț ele în structura fizică sunt mai puț in evidente decât diferenț ele în cea intelectuală
capacitate. În mod similar, s-a descoperit că diferenț ele de personalitate sunt mult mai pronunț ate decât
diferenț e fizice sau intelectuale. Diferenț ele individuale sunt cauzate de diferenț e în moș tenirea ereditară
influenț ele dotării ș i mediului. De asemenea, s-a stabilit că diferenț ele individuale în
ratele de dezvoltare rămân constante. De exemplu, un copil care învaț ă în copilăria timpurie
will remain so throughout. A bright child will be so from his early childhood.

8. Creș terea este atât cantitativă, cât ș i calitativă

Pe măsură ce copilul creș te fizic, el se dezvoltă ș i în ceea ce priveș te aspectele calitative ale lui
personalitate. Asta înseamnă că, pe măsură ce copilul creș te în vârstă, funcț iile sale mentale ș i emoț ionale de asemenea
dezvolta. Astfel, aceste două aspecte sunt inseparabile.

9. Dezvoltarea este previzibilă

Rata de dezvoltare a fiecărui copil este destul de constantă, adică un elev care învaț ă mai greu va rămâne întotdeauna
aș adar, un copil superior este astfel încă de la început. Aș adar, este posibil să se prezică de la o vârstă fragedă
vârsta intervalului în care dezvoltarea matură a copilului este probabil să se încadreze; deș i
predicț ia nu poate fi făcută cu acurateț e.

10. Dezvoltarea este afectată de mulț i factori

Creș terea ș i dezvoltarea umană este un fenomen foarte complex. Este afectat de o serie de
factors. Aceș ti factori sunt inteligenț a, sănătatea fizică, sexul, nutriț ia, glandele de secreț ie internă,
poziț ia în familie, statutul social al familiei ș i mediul general în diferite etape
în grade variate.

Indicatori de Dezvoltare
Următoarele puncte evidenț iază cei patru indicatori cheie ai dezvoltării economice. Cheia
indicatorii sunt:
1. Per Capita Income:

Cel mai important indicator al subdezvoltării economice este venitul pe cap de locuitor scăzut. De obicei,
un LDC este definit ca fiind acela în care venitul real pe cap de locuitor este scăzut în comparaț ie cu cel al
SUA, Canada, Australia ș i Europa de Vest. Studiile statistice arată că ț ările cu venituri mici sunt
mult mai săraci decât ț ările avansate precum SUA.
De fapt, veniturile lor pe cap de locuitor măsurate sunt cu peste 20% mai mari decât cele din ț ările cu venituri mari.
Cu toate acestea, prof. Samuelson afirmă că comparaț iile standard sunt distorsionate de utilizarea oficială
ratele de schimb pentru a compara standardele de viaț ă.

o nouă tehnică, care analizează „paritatea puterii de cumpărare”, sau ceea ce veniturile vor cumpăra de fapt
sugerează că veniturile din ț ările mai sărace sunt probabil considerabil existente. Ce este mai important
Serios, este că de-a lungul anilor, prăpastia, în loc să se reducă, se lărgeș te de fapt.

Cu toate acestea, unii economiș ti ș i-au exprimat opinia (ș i pe bună dreptate) că nu se poate trata o
ț ara ca fiind dezvoltată doar pentru că venitul său pe cap de locuitor este la fel de mare ca cel al SUA, sau
Elveț ia. Aș a cum a comentat Joan Robinson, „Pentru mai multe dintre statele arabe, PIB-ul pe cap de locuitor
brusc au sărit la niveluri care depăș esc pe cele ale celor mai bogate state vestice. Cu toate acestea, în aceste ț ări
se află unele dintre cele mai sărace ș i mai puț in dezvoltate comunităț i din lume.

În mod similar, Italia este o ț ară dezvoltată după standardele actuale. Dar unele părț i ale ț ării care
nivelul de dezvoltare sau starea de subdezvoltare a unei ț ări poate să nu fie neapărat
reflectat în venitul său pe cap de locuitor sau standardele medii de viaț ă.

2. Sărăcia:

Al doilea indicator important al subdezvoltării economice este sărăcia. Nu doar pe cap de locuitor
venitul este scăzut, există inegalitate în distribuț ia veniturilor. Multe oameni din ț ările în dezvoltare nu primesc
nivelul minim de venit necesar pentru un consum caloric minim se spune că trăiesc sub
linie de sărăcie. În India este de 25% în prezent.

Este mai uș or să descrii sărăcia decât să o măsori. De obicei, sărăcia este definită în mod absolut
sens: o familie este săracă dacă venitul scade sub un anumit nivel. Banca Mondială utilizează per capita
PNB de mai puț in de 480 USD ca criteriu de sărăcie.

Pauperitatea este de asemenea un concept relativ. Venitul familiei în raport cu alte venituri din ț ară sau
regiunea este importantă în a determina dacă o familie se simte săracă sau nu.

• Nevoile Umane de Bază:

Deoarece cifrele veniturilor pe cap de locuitor ale diferitelor ț ări sunt un indicator aproximativ al sărăciei, unele
economiș tii sugerează indicatori cu privire la modul în care nevoile umane fundamentale sunt satisfăcute. Deș i cu greu
orice acord cu privire la definiț ia exactă a nevoilor umane de bază, ideea generală este de a stabili un minim
niveluri de consum caloric, îngrijire medicală, îmbrăcăminte ș i adăpost.
• PQLI:

O alternativă la venitul pe cap de locuitor este un indice fizic al calităț ii vieț ii pentru a evalua traiul.
standardele. Cea mai comună abordare foloseș te speranț a de viaț ă, mortalitatea infantilă ș i alfabetizarea ca
indicatori. În acest context, Boyes ș i Melvin comentează că „PIB pe cap de locuitor ș i calitatea vieț ii
indiciile nu sunt singurele măsuri utilizate pentru a determina nivelul de dezvoltare economică al unei ț ări,
economiș tii folosesc mai mulț i indicatori pentru a evalua progresul economic.

3. Indicatori sociali ș i de sănătate:

Există, de asemenea, anumite indicatori sociali ș i de sănătate ai înapoierei economice. Acestea arată că
efectele sărăciei în ț ările sărace. Speranț a de viaț ă la naș tere este scăzută, dar rata mortalităț ii infantile este
ridicat. Procentajul persoanelor analfabete în populaț ia totală este ridicat. Nivelul de educaț ie obț inut prin
cei mai mulț i oameni sunt modeș ti, reflectând niveluri scăzute de investiț ie în capitalul uman.

4. Model Operaț ional:

Un alt indicator important al înapoierii economice este modelul ocupaț ional. Este pe scară largă
se credea că ț ările în care cea mai mare parte a producț iei naț ionale sau a veniturilor naț ionale provine din
sectorul primar (adică, agricultura, silvicultura, creș terea animalelor, mineritul etc.) este subdezvoltat.

Cu alte cuvinte, cu cât contribuț ia agriculturii este mai mare, cu atât o ț ară este mai înapoiată din punct de vedere economic.
ț ara ar trebui să fie. Cei mai mulț i oameni din ț ările LDC trăiesc în zone rurale ș i lucrează în ferme. În India,
de exemplu, 70% din populaț ia totală depinde de agricultură direct sau indirect.

În ț ările avansate, cea mai mare parte a oamenilor lucrează în fabrici sau sunt angajaț i în comerț ș i profesii.
În mod similar, contribuț ia agriculturii ș i a activităț ilor înrudite la produsul naț ional net este destul de mare.
În India, este în jur de 40% în prezent. În ț ările avansate, procentul este între 8 ș i 10.

Totuș i, un punct înrudit poate fi menț ionat ș i în acest context. Există o mare diversitate în ceea ce priveș te venitul ș i
standardul de viaț ă în rândul ț ărilor în dezvoltare. Unele trăiesc în condiț ii severe ș i sunt în
pe marginea foametei (de exemplu, Bangladesh sau Etiopia).

Altele care erau în această categorie acum două sau trei decenii au realizat anumite progrese ș i
trece în rândul ț ărilor cu venituri medii, (de exemplu, Egipt, Filipine ș i Mexic). Cele mai
cele de succes sunt numite ț ările în curs de industrializare recentă (de exemplu, Hong Kong, Coreea de Sud ș i
Taiwan).

Indice de dezvoltare
Indicele de Dezvoltare Umană (IDU) este un instrument statistic utilizat pentru a măsura nivelul general de dezvoltare al unei ț ări.

realizare în dimensiunile sale sociale ș i economice. Dimensiunile sociale ș i economice ale unei
ț ările sunt bazate pe sănătatea oamenilor, nivelul lor de educaț ie ș i standardul lor
a trăi.
IDH a fost creat pentru a sublinia că oamenii ș i capacităț ile lor ar trebui să fie ultimele.
criterii pentru evaluarea dezvoltării unei ț ări, nu doar creș terea economică. IDU poate
de asemenea, poate fi folosit pentru a pune în discuț ie alegerile de politică naț ională, întrebându-se cum două ț ări cu acelaș i nivel de

GNI pe cap de locuitor poate duce la rezultate diferite în dezvoltarea umană. Aceste contrasturi pot
stimula dezbaterea despre priorităț ile politicii guvernamentale.

Indexul Dezvoltării Umane (IDU) este o măsură sumară a realizărilor medii în domenii cheie
dimensiuni ale dezvoltării umane: o viaț ă lungă ș i sănătoasă, a fi bine informat ș i a avea o
standard de viaț ă decent. IDH este media geometrică a indicilor normalizaț i pentru fiecare dintre
trei dimensiuni.

Dimensiunea sănătăț ii este evaluată prin speranț a de viaț ă la naș tere, dimensiunea educaț iei este
măsurat prin media anilor de ș coală pentru adulț i cu vârsta de 25 de ani ș i peste ș i anii aș teptaț i de
învăț ământul pentru copiii de vârstă ș colară. Dimensiunea standardului de trai este măsurată prin
venitul naț ional brut pe cap de locuitor. IDH foloseș te logaritmul venitului pentru a reflecta
importanț a în scădere a venitului odată cu creș terea PNU. Scorurile pentru cele trei dimensiuni HDI
indici sunt apoi agresaț i într-un indice compozit folosind media geometrică. Consultaț i Tehnic
note pentru mai multe detalii.

IDU simplifică ș i surprinde doar o parte din ceea ce implică dezvoltarea umană. Nu reflectă
despre inegalităț i, sărăcie, securitate umană, împuternicire etc. HDRO oferă celălalt
indici compozit ca un proxy mai amplu asupra unor probleme cheie ale dezvoltării umane, inegalităț ii,
disparitatea de gen ș i sărăcia.

Cum este măsurat IDU?

IDU este o măsură sumară a nivelurilor de realizare de bază în dezvoltarea umană.

HDI calculat al unei ț ări este o medie a indicilor fiecărui aspect al vieț ii care este examinat:
cunoaș tere ș i înț elegere, o viaț ă lungă ș i sănătoasă ș i un standard de trai acceptabil. Fiecare
din cele patru componente este normalizată pentru a scala între 0 ș i 1, iar apoi media geometrică a
cele trei componente sunt calculate.

Aspectul sănătăț ii din IDH este măsurat prin speranț a de viaț ă, aș a cum este calculată la momentul
naș tere, în fiecare ț ară, normalizat astfel încât acest component să fie egal cu 0 când speranț a de viaț ă este de 20
ș i egal cu 1 când speranț a de viaț ă este de 85.

Educaț ia este măsurată pe două nivele: numărul mediu de ani de ș coală pentru rezidenț ii unei ț ări ș i
anul de ș colarizare aș teptat pe care un copil îl are la vârsta medie de începere a ș colii. Acestea sunt
fiecare normalizat separat astfel încât 15 ani medii de ș colarizare să fie egali cu unu, iar 18 ani de
se aș teaptă ca educaț ia să fie de un an, iar o medie simplă a celor două este calculată.

Metrul ales pentru a reprezenta standardul de viaț ă este PIB-ul pe cap de locuitor bazat pe puterea de cumpărare
paritatea puterii de cumpărare (PPC), o metrică comună folosită pentru a reflecta venitul mediu. Standardul de viaț ă este
normalizat astfel încât să fie egal cu 1 atunci când GNI pe cap de locuitor este de 75.000 USD ș i egal cu 0 când GNI pe
Venitul pe cap de locuitor este de 100 $. Scorul final al Indicele de Dezvoltare Umană pentru fiecare ț ară este calculat ca o

media geometrică a celor trei componente prin calcularea rădăcinii cubice a produsului normalizat
scoruri de componente.

Limitările Indexului

IDU este o simplificare ș i o evaluare recunoscută ca fiind limitată a dezvoltării umane.

IDU nu reflectă în mod specific factorii calităț ii vieț ii, cum ar fi miș cările de împuternicire sau
sentimente generale de securitate. În recunoaș terea acestor fapte, Biroul Raportului de Dezvoltare Umană
(HDRO) oferă indice compus suplimentar pentru a evalua alte aspecte ale vieț ii, inclusiv
probleme de inegalitate, cum ar fi disparităț ile de gen sau inegalitatea rasială.3 Examinarea ș i evaluarea unei
HDI-ul ț ării este cel mai bine evaluat în concert cu analiza acestor ș i altor factori, cum ar fi
rata de creș tere economică a ț ării, extinderea oportunităț ilor de angajare ș i succesul
iniț iative întreprinse pentru a îmbunătăț i calitatea vieț ii în ansamblu într-o ț ară.

Mai mulț i economiș ti au ridicat critica că IDH este în esenț ă redundant ca rezultat
al corelaț iilor ridicate între IDU, componentele sale ș i măsurile mai simple ale venitului pe
venituri pe cap de locuitor. GNI pe cap de locuitor (sau chiar PIB pe cap de locuitor) corelează foarte bine cu indicele global de dezvoltare umană

ș i celelalte două componente în ambele valori ș i clasamente. Având în vedere aceste rezultate puternice ș i consistente
corelaț ii, ar fi mai simplu ș i mai clar să compari GNI pe cap de locuitor între ț ări decât
a petrece timp ș i resurse colectând date pentru componentele suplimentare care oferă puț in sau deloc
informaț ii suplimentare pentru indicele general.

Într-adevăr, un principiu fundamental al designului indexului compus este de a nu include mai multe
componenturi suplimentare care sunt puternic corelate într-un mod care sugerează că ar putea reflecta
acelaș i fenomen de bază. Acest lucru este pentru a preveni numărarea dublă ineficientă ș i pentru a evita
introducerea unor surse suplimentare de erori potenț iale în date.

În cazul IDU, incluziunea componentelor este problematică deoarece este uș or plauzibilă.

că veniturile medii mai mari conduc direct la mai multe investiț ii în educaț ia formală ș i la o mai bună
sănătate ș i longevitate, precum ș i definiț ii ș i măsurători ale anilor de ș coală ș i speranț a de viaț ă
poate varia foarte mult de la o ț ară la alta.

Plan Economic pentru Sărăcie

1. Creș tere economică susț inută

Argumentul este că promovarea creș terii economice creș te venitul total în societate, creând
mai multe locuri de muncă ș i venituri care ar putea fi redistribuite. În ultimele 100 de ani, creș terea economică a
a fost un factor major în reducerea nivelurilor de sărăcie care au fost observate în Marea Britanie de dinainte de război ș i
S.U.A. Cu toate acestea, nu este neapărat cazul că venitul ș i averea vor ajunge la
cea mai săracă. Există o îngrijorare că creș terea economică ar putea lărgi sărăcia relativă deoarece aceasta
beneficiază clasele înalt calificate ș i bogate mai mult decât pe cele de la baza. Vezi: Inegalitate ș i
creș tere economică

2. Reducerea ș omajului

Ș omajul este o cauză principală a sărăciei deoarece ș omerii au venituri mici, bazându-se pe
pe beneficiile de stat. Ș omajul poate fi redus prin politici de ofertă, cum ar fi gratuite
scheme de formare pentru cei care sunt ș omeri structurali.

Sărăcia ș i ș omajul sunt adesea probleme geografice, zonele defavorizate înregistrând o incidenț ă mai mare.
nivelurile de sărăcie. Politicile pentru a depăș i sărăcia geografică ar putea include subvenț ii guvernamentale
pentru firmele care se stabilesc în zone defavorizate. De asemenea, construirea unei infrastructuri mai bune (transport ș i
Comunicarea în zonele defavorizate poate oferi un stimul economic pentru a crea locuri de muncă noi.

3. Impozite progresive

Creș terea impozitelor progresive, cum ar fi rata mai mare a impozitului pe venit de la 40% la 50%, va lua
mai multe venituri de la cei cu venituri mari. Acest lucru permite reduceri ale impozitelor regresive (de exemplu.
TVA/impozitul pe vânzări ș i creș terea beneficiilor sociale care ajută la creș terea veniturilor săracilor. Aceasta
poate fi o modalitate eficientă de a reduce sărăcia relativă.

Cu toate acestea, criticii susț in că impozitele pe venit mai mari creează un dezavantaj pentru muncă, ceea ce duce la o producț ie mai mică.
Acest lucru se datorează faptului că impozitele mai mari fac munca mai puț in atractivă ș i reduc costul de oportunitate al timpului liber.
Prin urmare, oamenii lucrează mai puț in ș i se bucură mai mult de timp liber. Acesta este cunoscut sub numele de efectul de substituț ie.
În mod similar, un impozit pe corporaț ii mai mare poate descuraja investiț iile în Marea Britanie.

Cu toate acestea, acest lucru este contestat de alț i economi, care subliniază că impozitele mai mari reduc veniturile.
ș i aceasta poate încuraja oamenii să muncească mai mult, pentru a-ș i menț ine venitul. (Acest lucru este cunoscut sub numele de

efectul venitului

dovezile sugerează că impozitul pe venit mai mare are puț in stimulent asupra ofertei de muncă, sugerând
oferta de muncă este relativ inelastică. Cu toate acestea, depinde ș i de nivelul la care este stabilit impozitul pe venit.
Există cu siguranț ă un nivel la care impozitul pe venit mai mare va reduce stimulentele de a munci.

Alte probleme cu creș terea impozitului pe venit includ evaziunea fiscală ș i faptul că firmele pot ajusta
salarii pentru a compensa impozitele mai mari.

4. Creș terea beneficiilor pentru săraci

Beneficiile bazate pe venitul net implică creș terea ajutoarelor sociale pentru cei cu venituri mici. De exemplu,
credit fiscal universal, tichete pentru alimente sau indemnizaț ie pentru copii.

Avantajele ajutoarelor financiare în funcț ie de venit:

1. Ei permit ca banii să fie direc ț ionaț i către cei care au mai mare nevoie de ei. de exemplu, creditul fiscal pentru familie sau pensia

credit.
Este mai ieftin decât beneficiile universale ș i reduce povara asupra contribuabilului.

Cu toate acestea, problema utilizării beneficiilor pentru reducerea sărăciei include:

Beneficiile condiț ionate de venit sunt adesea nepopulare deoarece oamenii sunt stigmatizaț i ca fiind săraci.
De asemenea, poate crea o descurajare de a câș tiga un salariu mai mare pentru că, dacă obț ii un salariu mai mare
jobul tău vei pierde cel puț in unele dintre beneficii ș i vei plăti mai multe taxe. Acest lucru este cunoscut sub numele de "the

capcana beneficiilor" sau "capcana sărăciei". Capcana sărăciei apare atunci când persoanele cu venituri mici
sunt descurajaț i să lucreze ore suplimentare sau să obț ină un loc de muncă mai bine plătit deoarece orice suplimentare
veniturile pe care le câș tigă vor fi luate înapoi prin pierderi de beneficii ș i taxe mai mari. Pentru a evita sărăcia
guvernul poate clasifica beneficiile astfel încât să nu existe un punct de tăiere imediat.
Unii relativ săraci pot cădea chiar în afara limitei de calificare.
De asemenea, nu toț i cei care au dreptul la ajutoare financiare în funcț ie de venit vor beneficia de acestea din cauza ignoranț ei sau
dificultăț i în aplicare.

Guvernul prefera beneficiile universale deoarece evita problema de mai sus, ș i

oamenii simt că dacă contribuie la taxe, merită beneficiile lor, indiferent de averea lor.

Cu toate acestea, în ultimii ani, statul bunăstării s-a confruntat cu cereri crescute din cauza demografiei
factorii care duc la o cerere mai mare pentru ajutoare condiț ionate de venit.

5. Salariul Minim Naț ional: Guvernul ar putea creș te salariul minim naț ional.
Aceasta este o metodă eficientă de creș tere a veniturilor celor cu salarii mici ș i, prin urmare, de reducere a salariului
inegalitate. Un concept legat este Salariul Minim Voluntar - o încercare de a încuraja firmele să
plătiț i salarii mai mari.

În ultimii ani, salariile minime au devenit mai importante în abordarea muncii neplătite în ambele
Regatul Unit ș i SUA.

În Marea Britanie, numărul lucrătorilor care beneficiază de salariul minim a crescut de la

830.000 în 1999 la 2 milioane în 2018.
În SUA, există o propunere de creș tere a salariului minim federal la 15 dolari până în 2024 - o măsură
care ar putea vedea 33,5 milioane de lucrători din SUA ș i 6,2 milioane de lucrători în sărăcie observând o creș tere în
salariul minim.
O problemă potenț ială a creș terii salariului minim este că acesta poate provoca ș omaj.
deoarece firmele s-ar putea să nu-ș i permită muncitorii. Dacă provoacă ș omaj, sărăcie
s-ar putea înrăutăț i. Cu toate acestea, dacă firmele au putere monopsonică, atunci vor fi capabile să-ș i permită
salarii mai mari. Dovezile empirice sugerează că putem creș te salariile minime într-un mod rezonabil
semnificativ înainte ca costul scăderii ocupării să depăș ească beneficiul preț urilor mai mari
creș terea salariilor ș i productivitate mai mare. Vezi mai multe despre creș terea salariului minim
6. Beneficii în natură. Acestea sunt servicii publice importante care sunt oferite gratuit la punctul de
folosesc (sau subvenț ionate). Acestea implică în principal educaț ia ș i îngrijirea sănătăț ii. Educaț ia gratuită le permite celor
din familii cu venituri mici să dobândească abilităț i ș i calificări care pot ajuta la obț inerea unor locuri de muncă mai bune ș i
venituri mai mari în viitor.

7. Venitul de bază universal (VBU) Un venit de bază universal sau venitul cetăț eanului implică oferirea
fiecare cetăț ean un beneficiu săptămânal - indiferent de circumstanț e ș i venit. Ideea este de a asigura
everyone has a minimum income guarantee, but without any disincentives of losing means-tested
beneficii din muncă mai multă. Vezi mai multe la Venitul de bază universal (VBU)

Plan economic pentru foamete

Foamea ș i malnutriț ia generalizată într-o lume cu alimente abundente implică faptul că sărăcia extremă este
cauza principală a subnutriț iei. Cu toate acestea, nu întotdeauna se înț elege că foamea ș i
malnutriț ia (inclusiv deficienț ele de micronutrienț i) sunt, la rândul lor, cauze majore ale sărăciei. Ele
afectează capacitatea indivizilor de a scăpa de sărăcie în mai multe moduri prin:

1. Reducerea capacită ț ii de activitate fizică ș i, prin urmare, a poten ț ialului productiv al for ț ei de muncă.
dintre cei care suferă de foame - iar aceasta este de obicei singura lor avere.
2. Împiedicând abilitatea oamenilor de a se dezvolta fizic ș i mental, încetinind cre ș terea copiilor,
reducerea capacităț ii cognitive ș i inhibarea gravă a frecvenț ei ș colare ș i a performanț ei - astfel
compromiterea eficienț ei investiț iilor în educaț ie.
3. Cauzând daune grave pe termen lung sănătă ț ii, legate de rate mai mari ale bolilor ș i deceselor premature
moarte.
4. Trecând din genera ț ie în genera ț ie: mamele flămânde nasc copii cu greutate sub medie
care începe viaț a cu un handicap.
5. Contribuind la instabilitatea socială ș i politică care subminează ș i mai mult capacitatea guvernului de a
reducerea sărăciei.

Costul unei abordări cu două dimensiuni, care cuprinde o combinaț ie de acț iuni directe împotriva foamei ș i
alte măsuri de dezvoltare sunt greu de cuantificat. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că
traducerea acestuia în realitate în lumea în dezvoltare va necesita mobilizarea resurselor ș i
capacităț i instituț ionale cu mult peste nivelurile actuale.

Probabil că în prezent se alocă doar 10% din nivelul necesar de resurse.

programe de nutriț ie. Un studiu recent al opt ț ări asiatice - acasă la 60 la sută din
populaț ia lumii în dezvoltare - dedus acest lucru din datele privind cheltuielile ș i acoperirea principalelor
programe (ADB, 2001). Goluri de cheltuieli similare sunt susceptibile să fie găsite în alte ț ări în dezvoltare
regiuni, deș i estimările precise ale cheltuielilor actuale nu sunt disponibile.

Datele privind fluxurile de ajutoare alimentare sunt mai uș or accesibile. Tendinț ele ajutoarelor alimentare sunt volatile ș i strâns legate.

la ș ocuri pe termen scurt ș i disponibilitate, aș a cum arată vârful ca răspuns la criza asiatică din 1997-98
criza. În afară de acel vârf, totuș i, a existat o scădere îngrijorătoare a nivelurilor de ajutor alimentar în anii 1990.
Nivelul din 2000 a fost doar 56% din nivelul din 1992, în ciuda nevoilor crescânde. Cota de
ajutorul alimentar pentru ț ările cu venituri mici ș i deficit alimentar (LIFDC-uri) a fluctuat de asemenea considerabil în ultimele ...

timp. În anii '80, LIFDC-urile au primit între 90 la sută din totalul ajutoarelor alimentare. Totuș i, în anii '90
s, cota lor a variat între 65 ș i 88 la sută. Se aș teaptă ca ajutoarele alimentare să reprezinte doar 8
procentul din cerinț ele de import ale acestor ț ări. În concluzie, ajutoarele alimentare sunt dramatic
declinând pentru ț ările care au nevoie cel mai mult.

Plan economic privind malnutriț ia

Diverse iniț iative guvernamentale au fost lansate de-a lungul anilor care urmăresc să îmbunătăț ească
starea nutriț ională în ț ară. Acestea includ Serviciile Integrate de Dezvoltare a Copilului
(ICDS), Misiunea Naț ională de Sănătate, Janani Suraksha Yojana, Matritva Sahyog Yojana
schema Prânzului de Mijloc ș i Misiunea Naț ională pentru Securitatea Alimentară, printre altele. Cu toate acestea,
îngrijorările legate de malnutriț ie au persistat în ciuda îmbunătăț irilor din ultimii ani. Este în acest
contextul în care Strategia Naț ională de Nutriț ie a fost lansată. Caracteristici cheie ale Strategiei
include:8

Strategia îș i propune să reducă toate formele de malnutriț ie până în 2030, cu un accent pe cele mai
grupuri de vârstă vulnerabile ș i critice. Strategia îș i propune, de asemenea, să ajute la atingerea obiectivelor
identificat ca parte a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă legate de nutriț ie ș i sănătate.
Strategia îș i propune să lanseze o Misiune Naț ională de Nutriț ie, similară cu cea Naț ională de Sănătate
Misiune. Aceasta este pentru a permite integrarea intervenț iilor legate de nutriț ie care traversază sectoare.
ca dezvoltarea femeilor ș i copiilor, sănătate, alimentaț ie ș i distribuț ia publică, salubritate, apă potabilă
apă ș i dezvoltare rurală.
O abordare descentralizată va fi promovată cu o flexibilitate mai mare ș i luarea deciziilor la
niveluri de stat, district ș i local. În plus, Strategia îș i propune să întărească apartenenț a
Instituț iile Panchayati Raj ș i organismele locale urbane asupra iniț iativelor de nutriț ie. Acest lucru este pentru a permite
planificare descentralizată ș i inovaț ie locală împreună cu responsabilitatea pentru rezultatele nutriț iei.
Strategia propune lansarea de intervenț ii cu un accent pe îmbunătăț irea sistemului de sănătate ș i
nutriț ia în rândul copiilor. Aceste intervenț ii vor include: (i) promovarea alăptării pentru
primele ș ase luni după naș tere, (ii) acces universal la îngrijirea sugarilor ș i copiilor mici (inclusiv
ICDS ș i creș e), (iii) îngrijire îmbunătăț ită, recomandări ș i gestionarea cazurilor severe
copii subnutriț i ș i bolnavi, (iv) suplimente bi-anuale de vitamina A pentru copii în
grupa de vârstă de 9 luni până la 5 ani, ș i (v) suplimente de micronutrienț i ș i de-
deparazitare pentru copii.
Măsurile pentru îmbunătăț irea îngrijirii materne ș i a nutriț iei includ: (i) nutriț ie suplimentară
sprijin în timpul sarcinii ș i al alăptării, (ii) consiliere în domeniul sănătăț ii ș i nutriț iei, (iii) adecvat
consumul de sare iodată ș i depistarea anemiei severe, ș i (iv) naș terea institț ională,
managementul lactaț iei ș i îmbunătăț irea îngrijirii postnatale.
Reformele de guvernanț ă preconizate în Strategie includ: (i) convergenț a statului ș i a județ ului
planuri de implementare pentru ICDS, NHM ș i Swachh Bharat, (ii) concentrare pe cei mai vulnerabili
comunităț i în districtele cu cele mai ridicate niveluri de malnutriț ie infantilă, ș i (iii) serviciu
modele de livrare bazate pe dovezi ale impactului.