Modelul Atomic Al Lui Rutherford
Tradus de
ScribdTranslationsModelul Atomic Al Lui Rutherford
Tradus de
ScribdTranslationsCe este modelul atomic al lui Rutherford?
Modelul atomic al lui Rutherford, aș a cum sugerează numele său, a fost unul dintre
modele propuse pentru a explica structura internă a atomului. În 1911
chimistul ș i fizicianul britanic Ernest Rutherford a propus acest model pornind de la
rezultatele experimentării cu foi de aur.
Acest model a constituit o ruptură faț ă de modelele anterioare, cum ar fi Modelul
atomic de Dalton ș i modelul atomic al lui Thompson, ș i un pas înainte
în ceea ce priveș te modelul acceptat în prezent.
În modelul atomic, Rutherford a propus că atomii au un nucleu
central unde se află cel mai mare procent de suma. În plus, conform
această teorie, acest nucleu are o sarcină electrică pozitivă ș i este orbitat de particule
de carga opusa ș i dimensiune mai mică (electroni).
Conform consideraț iilor sale, atomul opera ca un Sistem Solar
electrozi care orbitează în jurul unui nucleu atomic mai greu, aș a cum fac
planetele din jurul Soarelui.
Modelul atomic lui Rutherford poate fi rezumat în următoarele trei
propoziț ii:
Cea mai mare parte a masei atomice se concentrează în nucleu, de cea mai mare
dimensiune ș i greutate mai mari decât restul particulelor, ș i dotat cu sarcină
electrică pozitivă.
În jurul nucleului ș i la distanț e mari de acesta se află
electronii, de sarcină electrică negativă, care îl orbitează în
traiectorii circulare.
Suma sarcinilor electrice pozitive ș i negative ale unui atom
ar trebui să dea zero ca rezultat, adică ar trebui să fie egale, pentru
ca atomul să fie electric neutru.
Rutherford nu doar a propus această structură pentru atom, ci de asemenea
a calculat dimensiunea sa ș i a comparat-o cu dimensiunea nucleului, ș i a ajuns la
concluzia că o bună parte a compoziț iei atomului este spaț iu
gol
Acest model, pe de altă parte, are anumite limitări care au putut fi rezolvate
cu avansul cunoș tinț elor ș i tehnologiei:
Nu se putea explica cum era posibil ca în nucleul atomic se
mantuvieran unidas un set de încărcături pozitive, căci ar trebui să
se resping, deoarece toate sunt sarcini de aceeaș i polaritate.
Nu se putea explica stabilitatea atomului, deoarece atunci când se lua în considerare
electroni cu sarcină negativă care se învârte în jurul nucleului pozitiv, în
algún momento estos electrones debían perderenergíay colapsar
contra nucleului.
Modelul atomic al lui Rutherford a fost valabil pentru o perioadă scurtă de timp ș i a fost
înlocuit de modelul atomic propus de fizicianul danez Niels Bohr în
1913, în care se rezolvau unele dintre limitările ș i se încorporau
propuneri teoretice dezvoltate de Albert Einstein în 1905.
Experimentul lui Rutherford
Metoda experimentală a lui Rutherford pornea de la mai multe foi subț iri de
oro care ar fi bombardate în laborator cu nuclee de heliu (particule
alfa, care au o sarcină pozitivă), măsurând astfel unghiurile de deviere ale fasciculului
de particule în timp ce traversează aurul.
Acest comportament, care uneori a atins abateri de până la 90°, nu
se încadra în modelul atomic propus de Thompson, imperant în
epocă.
Modelul lui Thompson propune că atomul este o sferă pozitivă, cu
electroni de sarcină negativă încrustaț i în ea. Din acest motiv seamănă cu
modelul unui budincă cu stafide: budinca ar fi atomul, iar stafidele ar fi
electroni.
Pe de altă parte, modelul lui Rutherford stabileș te că atomul are sarcina
pozitiva concentrată în nucleu ș i electronii orbitează în jurul său. Dacă
atomul ar avea structura propusă de Thompson, particulele alfa
(pozitive), traversând foaia de aur ar trebui să îș i continue traiectoriile sau
a se abate foarte puț in. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat este că s-au observat abateri
de aceste particule de până la 90 ș i 180°, ceea ce a demonstrat că atomul,
efectiv, are sarcina pozitivă concentrată în centrul său (aș a cum propunea
Rutherford) ș i nu distribuită într-o sferă (aș a cum propunea Thompson).