0% au considerat acest document util (0 voturi)
5 vizualizări9 pagini

Obiectul 2

Documentul analizează părțile secundare ale frazei, în special obiectul, care completează sensul verbului, adjectivului sau substantivului. Se discută modalitățile de exprimare a obiectului, tipurile de obiecte (direct, indirect și cognat) și utilizarea acestora în propoziții. De asemenea, se explică diferențele între obiectele simple și complexe, precum și utilizarea pronumelor și a expresiilor prepoziționale în contextul obiectului.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
5 vizualizări9 pagini

Obiectul 2

Documentul analizează părțile secundare ale frazei, în special obiectul, care completează sensul verbului, adjectivului sau substantivului. Se discută modalitățile de exprimare a obiectului, tipurile de obiecte (direct, indirect și cognat) și utilizarea acestora în propoziții. De asemenea, se explică diferențele între obiectele simple și complexe, precum și utilizarea pronumelor și a expresiilor prepoziționale în contextul obiectului.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

PARTELE SECUNDARE ALE FRAZEI

OBIECTUL

§ 22. Obiectul este o parte secundară a propoziț iei care completează sau restricț ionează sensul unei
verb sau uneori un adjectiv, un cuvânt care denotă stare sau un substantiv.

Haviland a închis uș a. (Wilson)

Am fost foarte mândru de asta. (Braddon)

Nu i-a plăcut niciodată lui Soames. Acum îl considera responsabil pentru moartea lui Bosinney. (Galsworthy)

„Îț i este frică de moarte”, a spus Bing. (Heym)

§ 23. Modalităț i de exprimare a obiectului.

Obiectul este exprimat prin următoarele părț i de vorbire:

1. Un substantiv în cazul comun.

Ar trebui să-i facem ș i lui un cadou.

2. Un pronume (personal în cazul obiectiv, posesiv, definitor, reflexiv, demonstrativ,


indefinite).

C o k a n e. Discuț ia noastră mică mi-a stârnit o mare poftă.

S a n d. Mi-a luat totul. (Shaw)

„Trebuie să fac tot ce pot pentru ea”, se gândea Jolyon. (Galsworthy)

Ar trebui să ș tii totul despre statui ș i lucruri. (Galsworthy)

Ce vei face cu tine însuț i? (Galsworthy)

„Cine ț i-a dat asta?” a întrebat el. (Bennet)

...ea este singură în lume ș i trebuie să aibă pe cineva care să aibă grijă de ea.

(Maugham)
Aici trebuie să menț ionăm utilizarea ciudată a pronumelui în funcț ia de obiect, similar cu a sa.
folosit în funcț ia de subiect. Uneori, pronumele este folosit ca un obiect real (notional).

A scos o ț igară ș i a lăsat-o să atârne între buze, neaprinsă.

(Wilson)

Она достала сигарету и держала ее во рту, не зажигая.

Dar uneori introduce doar un obiect real exprimat printr-o frază infinitivală sau gerundială sau printr-o
clauză subordonată. În acest caz, este un obiect formal introductiv care nu este tradus în rusă.
caracteristica formalităț ilor stilului literar ș i este folosită în principal după anumite verbe urmate de adjective
(uneori substantive). Aici apar astfel de verbe precum a gândi, a găsi, a considera, a face etc.

A găsit imposibil să rostească următorul cuvânt. (Kahler)

Он почувствовал, что не может произнести больше ни одного слова.

Не madeita pointto save so much every week.(London)

Он поставил себе целью каждую неделю откладывать определенную

сумму.

Ea a fost clară încă de la început că a venit cu Bing.

(Sanborn)

Она с самого начала ясно дала понять, что пришла с Бингом.

3. Un adjectiv sau participiu substantivat.

June Forsyte a susț inut întotdeauna nefericiț ii.

În vremurile vechi, triburile nomade, când se mutau într-un alt loc, lăsau în urmă persoanele aflate pe moarte.

în spate.

4. Un infinitiv, o frază infinitivală sau o construcț ie infinitivală.

Sergentul a ordonat subalternilor să se oprească.

Când a văzut pe cineva venind spre ei, l-a evitat cu eleganț ă. (Sanborn)
Bătrâna ț inea copilul strâns ș i a aș teptat ca furtuna să treacă.

(Dickens)

5. Un gerunziu, o frază gerunziantă sau o construcț ie gerunziantă.

Ar putea ei împiedica zborurile în timpul războiului?

Îmi amintesc că te-am văzut la deschiderea clubului de vară al lucrătorilor în transporturi.

(Shaw)

Nu-mi place să plece cu Lordul Illingworth.

6. Orice parte a vorbirii folosită ca o citare.

Prin uș a din holul care duce la subsol, el a strigat „Hsst!” de mai multe ori.

tmes...(Galsworthy)

7. O expresie prepoziț ională cu un substantiv sau un gerunziu.

De mai multe ori a căutat o oportunitate potrivită pentru a-ș i dezvălui

secret interesant.(Bennet)

Toț i au aprobat faptul că nu a fost bătut de acel văr al său. (Galsworthy)

Obiectezi la plecarea mea timp de o lună?

Îmbunătăț ind un soț ! Nu. Voi insista ca soț ul meu să mă îmbunătăț ească, sau

altfel ne despărț im.(Ch. Bronte)

8. Un grup de cuvinte care reprezintă o parte a propoziț iei, adică un grup sintactic indivizibil.

Dar numai doamna Buntng a cerut o vârf de cuț it de sare. (Lindsay)

A găsit un număr de persoane în casa Morse. (Londra)

§ 24. Tipuri de obiecte.


Există trei tipuri de obiecte în engleză: obiectul direct, obiectul indirect ș i cognatul
obiect.

§ 25. Obiectul direct.

Obiectul direct este folosit după verbele tranzitive cu care este strâns legat, deoarece denotă un
persoană sau lucru afectat direct de acț iunea verbului. Se foloseș te fără nicio prepoziț ie.

Din nou mi-am miș cat capul negativ.

Dacă comparăm rusa ș i engleza, vom observa că în engleză există mai multe verbe care iau un complement direct.
obiect decât în rusă. Aceasta se datorează pierderii inflexiunilor de caz în engleză, rezultatul căreia este că vechea
Acuzativul ș i Dativul au asumat aceeaș i formă.

Astfel, dacă un verb tranzitiv ia doar un obiect exprimat printr-un substantiv sau pronume fără o prepoziț ie,
este întotdeauna un obiect direct.

Îl ajut pe fratele meu în munca lui.

Aș adar, foarte des, obiectul indirect în rusă corespunde obiectului direct în engleză.

L-am ajutat.

L-am invidiat.

Trebuie avut în vedere că uneori obiectul prepoziț ional în rusă corespunde de asemenea la
obiect direct în engleză.

El s-a urcat pe cal.

El joacă ș ah.

Există câteva verbe englezeș ti care pot avea două obiecte directe.

L-am întrebat care îi este numele.

Iartă-mă pentru această întrebare.


Ea i-a învăț at franceză.

§ 26. Obiectul indirect.

Complementul indirect denotă un organism viu căruia îi este direcț ionată acț iunea verbului. Există, de asemenea,
cazuri când denotă un lucru.

Există două tipuri de obiect indirect:

1. Obiectul indirect de primul tip, care exprimă destinatara acț iunii.

Este folosit cu verbe tranzitive care iau un obiect direct, aș a că de obicei nu stă singur.

Ea i-a dat o carte interesantă de citit.

Nu uita să-i cumperi un cadou de ziua lui.

Nu uitaț i să-i cumpăraț i un cadou de ziua lui.

Compare:

„Îl voi cumpăra”, a spus stăpânul de sclavi.

«Я его куплю», — сказал рабовладелец.

Aș adar, atunci când traduceț i în engleză propoziț ii ruseș ti precum daț i-mi, arătaț i-mi, o traducere directă
obiectul trebuie introdus, altfel propoziț ia nu are deloc sens sau sensul său este schimbat
în total.

N o t e. — Există trei verbe care pot lua un obiect indirect fără

orice obiect direct. În acest caz, obiectul indirect este folosit cu prepoziț ia

[Link] verbs are:to read, to write, to sing.

Când eram bolnavă, ea adesea îmi citea.

Nu vei cânta pentru mine?

Writeto meas oſten as you can.

Există, totuș i, o tendinț ă în limba engleză modernă de a nu folosi nicio prepoziț ie cu verbul a scrie.
Scrie-mi cât mai des poț i.

Ca regulă, complementul indirect apare înaintea complementului direct. În acest caz, este folosit fără un
prepoziț ie.

Much upset and without hope now she sentSoamesthe telegram.(Galsworthy)

Când obiectul direct precede obiectul indirect, acesta din urmă este folosit în principal cu prepoziț ia 'la'.
ș i uneori pentru. Aceste prepoziț ii fac ca obiectul indirect să fie mai proeminent.

Farrish dădea un interviu corespondenț ilor. (Heym)

Dar uneori nu putem schimba ordinea cuvintelor după bunul plac, ș i anume când obiectul direct este un
pronumele ș i obiectul indirect, un substantiv. În acest caz, obiectul indirect urmează obiectului direct.

L-am trimis la mama lui.

Când obiectul direct este exprimat prin pronumele 'it', acesta precede întotdeauna obiectul indirect.

Dă-i-l lui.

În vorbirea colocvială, când obiectul indirect este un pronume, prepoziț ia este adesea omisă: Dă
Dă-i lui Mary.

Există o serie de verbe după care obiectul indirect este folosit cu prepoziț ia 'la' chiar ș i atunci când
vine înaintea obiectului direct. Acestea sunt: a explica, a dicta, a sugera, a relata, a anunț a,
{"ascribe":"a atribui","to attribute":"a atribui","to communicate":"a comunica","to introduce":"a prezenta","to submit":"a trimite","to repeat":"a repeta","to dedicate":"a dedica","to disclose":"a dezvălui"}

a interpreta, a evidenț ia.

Uneori, în intimitatea dormitorului său, James i-ar dezvălui Emiliei

sufinț area reală pe care nenorocirea fiului său i-a cauzat-o. (Galsworthy)

Îț i voi dicta numele cărț ilor care trebuie citite pentru examenul tău.
El nu este foarte inteligent, iar progresul pe care l-a făcut îl atribui hărniciei sale.

English in so short atme. The professor explainedto ussomeobscure

fragmente din tragedia lui Shakespeare, Romeo ș i Julieta.

Această ordine de cuvinte se găseș te în principal atunci când obiectul direct este modificat de un atribut extins.

2. Obiectul indirect de al doilea tip, care este mai frecvent folosit cu verbe intransitive decât
cu cele tranzitive ș i care nu exprimă întotdeauna persoana căreia îi este adresată acț iunea.

O idee îi venise lui Soames. (Galsworthy)

Copilăria mea a fost petrecută cu o bunică. (Dickens)

Vreau să-ț i mulț umesc pentru bunătatea ta.

Aici se află unul dintre punctele sale de diferenț ă faț ă de obiectul indirect de primul tip care este folosit
cu sau fără o prepoziț ie în funcț ie de locul său în raport cu obiectul direct. Obiectul indirect
de al doilea tip poate fi numit obiect indirect prepoziț ional. Aș a că în propoziț ia Ea a cumpărat o bucată de
broderie pentru mine—pentru mine este un obiect indirect, în timp ce în propoziț ia Ea a realizat această bucată de broderie
pentru mine—pentru mine este un obiect indirect prepoziț ional. Spre deosebire de obiectul indirect de primul tip, care este
foarte folosită decât cu prepozi ț ia 'la' ș i rar cu 'pentru', utilizarea obiectului indirect prepozi ț ional nu este
limitata la un set definit de prepoziț ii. Astfel, poate fi utilizată cu orice prepoziț ie.

Obiectul indirect prepoziț ional este folosit nu doar cu verbe, ci ș i cu adjective, cuvinte care denotă
stare, ș i substantive de origine verbală.

I am uneasyabout it.

Ea nu era conș tientă de prezenț a lui acolo.

Comportamentul ei faț ă de prieteni a fost ireproș abil.

Este uneori dificil să distingi între un atribut ș i un complement indirect prepoziț ional.

Mintea lui Yates era ca un cazan în care fierbea tensiunea generală din oraș .

aș teptarea de a ajunge la Yasha. (Heym)

Expresia de a ajunge la Yasha poate fi tratată atât ca un atribut, cât ș i ca o prepoziț ie indirectă.
obiect.
§ 27. Obiectul complex.

Obiectul direct ș i obiectul indirect prepoziț ional pot fi simple ș i complexe.

The complex object consists of two components, of which the second stands in predicate relaton to
prima. Cele două componente formează o unitate indivizibilă ș i, prin urmare, trebuie considerate ca fiind o parte din
propoziț ia. Obiectul complex poate fi non-prepoziț ional ș i prepoziț ional.

Am observat-o pe Agnes cum palideș te. (Dickens)

Astfel, aceș ti doi au aș teptat cu nerăbdare ca cei trei ani să treacă.

Primul component al obiectului complex este un substantiv la cazul comun sau la cazul posesiv, un
pronumele personal în cazul obiectiv sau un pronume posesiv; al doilea este un infinitiv, un participiu, un
gerunziu, rar un substantiv, un adjectiv, un cuvânt care denotă starea sau o expresie prepoziț ională.

O urăș te să lucreze în casa de oaspeț i. (Prichard)

Privind din nou spre ea, am observat că faț a ei era înnorată cu

ruș ine.(E. Bronte)

El putea să-i vadă pe om ș i pe Castorul Mare vorbind împreună. (Londra)

Ea se crede foarte isteaț ă.

În timp ce vorbea, se simț ea neobiș nuit de tensionat. (Lindsay)

N o t e. — Grupul 'obiect + predicat obiectiv' este foarte aproape de

obiect complex, dar conexiunea dintre cele două elemente nu este strânsă

suficient pentru a le face o parte din propoziț ie; aș a că, în timp ce obiectul complex

poate fi aproape întotdeauna extins într-o clauză de obiect; obiectul direct cu acesta

predicative obiective nu pot.

De exemplu, se simț ea neobiș nuit pe margine poate fi schimbat în Se simț ea că el era

neobiș nuit de agitat, dar l-au lăsat singur nu poate fi schimbat în acelaș i

mod.
Toate construcț iile predicative atunci când sunt folosite în funcț ia de obiect, datorită structurii lor, formează o
obiect complex. Astfel, avem un obiect complex exprimat printr-o construc ț ie participială, un gerunziu.
construcț ie, o construcț ie obiectiv cu infinitiv ș i o construcț ie cu infinitiv de tip pentru a.

Dick s-a trezit mergând în direcț ia locului prietenului său Mike.

(Lindsay)

Noile sale îndatoriri l-au ț inut ocupat. (Douglas)

Doamna mea îl asigură că merită să nu aibă nicio plângere din partea ei. (Dickens)

„Ei bine,” a spus Soames, „vreau să vii cu mine la magazine.”

după aceea vom merge la parc." (Galsworthy)

§ 28. Obiectul cognat.

Există un tip special de obiect în engleză care are următoarele particularităț i.

1. Este folosit cu verbe intransitive, deș i nu are o prepoziț ie.

2. Este exprimat printr-un substantiv care este fie de aceeaș i rădăcină cu verbul, fie îi este similar ca sens.

3. Este aproape regulat frecventat de un atribut cu care formează o combinaț ie care este apropiată în
semnificaț ia unui modificator adverbial: a trăi o viaț ă fericită - a trăi fericit.

Obiectul cognat este folosit în general în astfel de combinaț ii ca: a zâmbi un zâmbet trist, a râde un râs amar
a râde, a muri o moarte violentă, etc.

Dar a murit într-o moarte îngrozitoare, săraca suflet...

Но она погибла ужасной смертью, бедняжка...

În noaptea aceea, forț ele trezite ale Binelui ș i Răului s-au luptat în lupta lor teribilă pentru

sufletul ei...(Collins)

В эту ночь пробудившиеся силы Добра и Зла вели ожесточенную борьбу

за ее душу.

În următoarele patru zile a trăit o viaț ă simplă ș i fără vină pe nava căpitanului.

biscuiț i.(Jerome)

В течение последующих четырех дней он жил простой непорочной

жизнью и питался постными капитанскими сухарями.

S-ar putea să vă placă și