0% au considerat acest document util (0 voturi)
4 vizualizări2 pagini

Lectia Ii

Frustrarea este un sentiment de stres cauzat de blocarea satisfacției motivaționale, iar conflictele apar atunci când motivele incompatibile generează neplăceri emoționale. Există mai multe tipuri de conflicte, inclusiv cele de abordare dublă și de evitare dublă, fiecare având caracteristici distincte. Anxietatea și mecanismele de apărare ale Eului sunt importante în gestionarea stresului și pot influența comportamentele deviante, care pot fi cauzate de condiții sociale patologice și relații interumane nesatisfăcătoare.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
4 vizualizări2 pagini

Lectia Ii

Frustrarea este un sentiment de stres cauzat de blocarea satisfacției motivaționale, iar conflictele apar atunci când motivele incompatibile generează neplăceri emoționale. Există mai multe tipuri de conflicte, inclusiv cele de abordare dublă și de evitare dublă, fiecare având caracteristici distincte. Anxietatea și mecanismele de apărare ale Eului sunt importante în gestionarea stresului și pot influența comportamentele deviante, care pot fi cauzate de condiții sociale patologice și relații interumane nesatisfăcătoare.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

LECTIA II

Frustrare, Conflict ș i Anxietate

Frustrarea se referă la sentimentele neplăcute care rezultă din blocarea satisfacț iei motivaț ionale. Este o
forma de stres, care rezultă în tensiune. Este un sentiment care este experimentat atunci când ceva interferează cu
năzuinț ele, dorinț ele, planurile ș i aș teptările noastre (Coleman, 1980).

Conflictele se referă la activarea simultană a două sau mai multe motive incompatibile, rezultând în neplăceri.
emoț ii. Este o sursă de frustrare deoarece reprezintă o ameninț are la adresa comportamentului normal (Berstein ș i colab., 1991).

Tipuri de conflicte
1. Conflictul abordării duble - o persoană este motivată să se angajeze în două activităț i dorite care nu pot fi
urmărite simultan.

2. Conflictul de evitare dublă - o persoană se confruntă cu două situaț ii nedorite în care evitarea uneia
expunerea la celălalt rezultând într-o emoț ie intensă.
3. Conflict de Aproape-Evitare – o persoană se confruntă cu o situaț ie care are atât aspecte de dorit cât ș i de nedorit
caracteristică. Uneori este numită „dilema”, deoarece trebuie să existe unele caracteristici negative ș i unele pozitive
acceptat indiferent de care acț iune este aleasă.

4. Conflict de abordare-evitare multiplă - o situaț ie în care trebuie făcută o alegere între două sau
mai multe alternative, fiecare având atât caracteristici pozitive, cât ș i negative.

Este cel mai dificil de rezolvat deoarece caracteristicile fiecărui porton sunt adesea dificil de comparat.

Anxietatea este un sentiment intangibil care pare să evite orice efort de a-l rezolva.

Se numeș te ș i frică neurotică. Poate fi intensă; poate fi scăzută ș i poate fi o forț ă motivaț ională.
(Coleman, 1980).

Stresul este procesul de ajustare la sau de a face faț ă circumstanț elor care perturbă sau ameninț ă să perturbe.
funcț ionarea fizică sau psihologică a unei persoane (Bernstein, et al, 1991)

Mecanismele de apărare ale Eului

Mecanismele de apărare sunt tehnicile inconș tiente folosite pentru a preveni ca imaginea de sine a unei persoane să fie
fiind deteriorat. Când stresul devine destul de puternic, o persoană încercă să îș i protejeze stima de sine,
evitând înfrângerea.

Cu toț ii folosim mecanisme de apărare ale ego-ului pentru a ne proteja de anxietate ș i a ne menț ine sentimentul de personalitate.
valoare. Le considerăm reacț ii adaptative normale atunci când sunt folosite în exces ș i ameninț ă sinele.
integritate (Bernstein, et al, 1991).

Negarea realităț ii – protejarea de sine de o realitate neplăcută prin refuzul de a percepe sau de a înfrunta
Pur ș i simplu evitând ceva neplăcut.
Fantezie - satisfacerea dorinț elor frustrate prin realizări imaginare. Acordând atenț ie nu ceea ce
se întâmplă în jurul său, ci mai degrabă la ceea ce are loc în gândurile sale.

Perspectiva asupra cauzelor comportamentului criminal

1. Anxietate (Perspectiva psihologică) – situaț ii stresante care, atunci când devin extreme, pot duce la
comportament maladaptiv.

2. Învăț are defectuoasă (perspectiva comportamentală) – eș ecul de a învăț a comportamentul adaptiv necesar din cauza
wrongful development.

Aceasta duce de obicei la comportamente delictuale bazate pe eș ecul de a învăț a valorile sociale necesare ș i
norme.
3. Blocarea dezvoltării personale distorsionate (Perspectiva umanistă) - se presupune că natura umană tinde
spre cooperare ș i activităț i constructive, cu toate acestea, dacă arătăm agresiune, cruzime sau alte
comportament violent, rezultatul va fi un mediu nefavorabil.
4. Relaț ii interumane nesatisfăcătoare - conceptul de sine în copilărie timpurie de către părinț i foarte critici sau
prin măsuri de socializare rigide, de obicei cauzează comportamente deviante în rândul indivizilor, deoarece nu sunt
mulț umiț i ș i chiar nefericiț i printre indivizi pentru că nu sunt mulț umiț i ș i chiar nefericiț i să
tipul de relaț ii sociale cu care se confruntă.

5. Condiț ii sociale patologice – sărăcia, discriminarea socială ș i violenț a destructivă au întotdeauna rezultate
la comportament deviant.

S-ar putea să vă placă și