EXTO: PLUFT, O FANTASMINHA - MARIA CLARA MACHADO - CU INTERPRETARE/GABARIT

PLUFT, O FANTASMINHA

Un act

PERSONAGENS:

Trei marinari prieteni: Sebastian, Juliani ș i Ioan.

Mama Fantomă

Pluſt, un fantomuleț

Gerúndio,to do Pluſt

Perna de Pau, marinar pirat

Maribel, fetiț ă

PRÓLOGO

O prólogo se passa à frente da cortina. Pela esquerda surgem os três amigos, cantando. O da frente é Sebastão, o
mai curajos. Poartă o bucată de lumânare aprinsă sau o lampă. Îl urmează Julião, ț inând o sticlă. În cele din urmă, João,
ț inând o hartă. Trebuie să asculț i melodie înainte de a-i zări. [...]
Când apar pe scenă, trebuie să fie pe punctul de a termina cântarea.

[...]

ATO UNIC

CENÁRIO

Un pod. În dreapta, o fereastră care dă afară, de unde se vede cerul. În mijloc, sprijinit de peretele din fund, un
baú. O o masă de balans. Umeraș e, unde se văd, atârnate, haine vechi ș i pălării. Lucruri de marină. Sfori,
reț ele. Portretul acoperit al căpitanului Bonança. În stânga, intrarea în pod.

La deschiderea perdelei, Doamna Fantomă croș etează, legănându-se în scaun, care scârț âie în ritm constant. Pluſt, o
fantasmiț a, se joacă cu o barcă. Apoi, lasă barca ș i ia o veche păpuș ă de ț esătură. O observă timp de un moment.

PLUFT – Mami!

MAMĂ – Ce este, Pluſt?

PLUFT (întotdeauna cu păpuș a de ț esătură) – Mami, există oameni?

MAMĂ – Desigur, Pluſt, desigur că oamenii există.

PLUFT – Mamă, îmi este atât de frică de oameni! (Lasă păpuș a.)

MAME – Prostii, Pluſt.

PLUFT – Ieri a trecut pe acolo, aproape de mare, ș i eu am văzut.

MAMĂ – Ce mai faci, Pluft?

PLUFT – Vi oamenii, mamă. Nu poate fi altfel. Trei.

MAMĂ – Ș i ț ie ț i-a fost frică?

PLUFT – Foarte mult, mamă.

MAE – Eș ti prost, Pluſt. Oamenii sunt cei care le este frică de fantome ș i nu fantomele care le este frică de oameni.

PLUFT - Dar eu am.

MAMĂ – Dacă tatăl tău ar fi fost în viaț ă, Pluſt, ai primi o bună bătaie din cauza fricii tale prosteș ti. Într-o zi din acestea te voi...
a ridica lumea pentru a-i vedea de aproape.

PLUFT – În lume, mamă?!!

MAMĂ – Este, în lume. Acolo jos, în oraș ...

PLUFT (foarte agitat, se duce la fereastră. Pauză) – Nu, nu, nu. Nu cred în oameni, gata...
MAME – Vai da, va termina cu aceste prostii. Sunt prea multe poveș ti pe care Oto Gerúndio ț i le spune. Plu ¨t aleargă până la un
cântă ș i apucă o pălărie de amiral.

PLUFT – Olha, mamã, uită-te la ce am descoperit! Ce este asta?!

MAME – Issoto Gerúndio a adus din mare. Pluſt, în afara scenei, continuă să descopere lucruri, pe care le aruncă pe scenă: pânze,
haine, pălării etc.

PLUFT – De ce nu mai lucrează Gerúndio pe mare, hem, mamă?

MAMA – Pentru că marea ș i-a pierdut farmecul pentru el... [...]

MACHADO, Maria Clara. - Pluſt, o fantasminha. O Dragão Verde: teatrul lui Maria Clara Machado. São Paulo: Companhia
das Letrinhas, 2001.

Înț elegând textul:

01 – Ce ne permite să anticipăm titlul piesei?

Povestea unui fantoma.

02 – Ce personaje joacă împreună:

a) Fără prefa ț ă?

Sebastiao, Julian si Ioan.

b) La începutul actului unic?

Mama fantomă ș i Pluș , fantomul mic.

03 – Ce ne permite să ș tim unde se desfăș oară prologul, cine este în scenă, ce fac, cum se miș că
personaje ...?

Un prolog are loc în faț a cortinei. Din stânga apar cei trei prieteni, cântând. Cel din faț ă este Sebastiano,
mai curajos. Ia o bont de lumânare aprins sau o lanternă. Urmează Julião, ț inând o sticlă. În cele din urmă, João,
ț inând o hartă. Trebuie să asculț i melodia înainte de a-i zări. [...]

04 – Pe lângă locul unde se desfăș oară scena iniț ială a actului unic ș i despre cum ar trebui să fie scenariul, rubrica dinaintea actului indică
miș carea personajelor care participă la ea. Ce fac ei, înainte de a începe dialogul?

Mama fantomă tricotează iar Pluſt, fantomelul, se joacă cu barca.

05 – În dialogul pe care îl are cu mama, se observă un sentiment de Pluſt, micuț ul fantomă, în legătură cu oamenii.
Ce sentiment este acesta?

Îi este frică de oameni.

06 – Transcrie opinia mamei cu privire la sentimentul pe care fiul îl dezvăluie.

Eș ti prost, Pluſt. Oamenii sunt cei care le este frică de fantome ș i nu fantomele care le este frică de oameni.

07 – Na fala da mãe „Într-o bună zi te voi duce în lume să-i vezi de aproape.”, la ce se referă
cuvântul "los", evidenț iat?

Se referă la toate persoanele.

08 – La aflarea intenț iei mamei de a-l duce în lume, Pluſt reacț ionează, spunând „În lume, mamă?!!”. Ce efect are utilizarea
două semne de exclamare, după cel de întrebare.

Un renunț ător intenț ionează să pună o întrebare plină de emoț ie.

09 – O rubrică „(foarte agitat, se duce la fereastră. Pauză)”, pe lângă faptul că indică reacț ia lui Pluſt la auzul mamei spunând că va
a duce la lume, la oraș , aduce cuvântul "Pauză". Ce indică acest cuvânt în rubrică?

Ea stătea nemiș cată ș i privea lumea pe fereastră.

10 – Na fala de Pluſt „Nu, nu, nu. Eu nu cred în oameni, gata...”, ce efect are repetț ia „nu”?

De a afirma un gând al său în legătură cu oamenii.

11 – Observaț i următoarea pasaj din text ș i identificaț i la ce se referă cuvintele evidenț iate.

Pluſt aleargă până într-un colț ș i ia o pălărie de amiral.

PLUFT – Uite, mamă, uite ce am descoperit! Ce este asta?!

MĂE –Issoto Gerúndio a adus din mare.

Se referă la o pălărie de amiral.

12 – În explicaț ia pe care o dă fiului despre motivul pentru care tata nu mai lucrează pe mare, "Pentru că marea a pierdut a
graț ioasă pentru ei...”, ce a vrut să spună mama cu expresia evidenț iată?
 Pentru că Oto Gerúndio nu mai avea plăcere să sperie oamenii în mare.

13 – Fiind Pluſt un fantomă, se percepe în el inversarea unui sentiment propriu unor persoane care cred în
existenț a fantomelor. Transcrie din text un fragment al vorbelor mamei care exprimă această inversare.

„Vai da, ș i va termină cu aceste prostii. Sunt prea multe poveș ti pe care oto Gerúndio ț i le spune.”
O PRÍNCIPE DESENCANTADO
PRIMUL SĂRUT A FOST DAT DE UN PRINȚ LA O PRINCIPESĂ CARE DOARMA.
ÎNCÂNTATA ACUM 100 DE ANI. ÎNDATĂ CE A FOST SĂRUTATĂ, EA S-A TRECUT Ș I A ÎNCEPUT SĂ VORBESCU:

— MULȚ UMESC MULT, DRAG PRINȚ E. EȘ TI CUMVA SINGLE?

— DA, DRAGA MEA PRINCESĂ.
— ATUNCI TREBUIE SĂ NE CĂSĂTORIM ÎNTRADEVĂR! M-AI SĂRUTAT Ș I, ÎN FINAL, NU
ÎȚ I ESTE BINE, NU-I AȘ A?
— É… DRAGĂ PRINCESĂ.
— AI UN CASTEL, ESTE CLAR.
— AM... PRINTESA.
— Câte dormitoare are castelul tău, pot să ș tiu?
TREIZECI Ș I Ș ASE.
— SUNT? MIC, NU? DAR NU-I NIMIC, MAI TÂRZIU FACEM CÂTEVA REPARAȚ II...
Lăsă-mă să mă gândesc câte amai trebuie să angajez... vreo patruzeci.
CRED CĂ DA!
— ATÂT DE MULTE?
— ACUM, DRAGA MEA, NU CREZI CĂ VOI ÎNCEPE SĂ ÎMI CHELTUI UNGHIILE
CERCETÂND, SPĂLÂND Ș I PREGĂTIND, NU-I AȘ A?

— MAS CUTEZELOR PATRUZECI!

— AH, EU NU VREAU SĂ Ș TIU NICI MĂCAR. NU AM CERUT NIMĂNUI SĂ VINĂ AICI SĂ MĂ BĂTĂ CINEVA,
Ș i te anunț că vreau niș te haine noi, cele vechi trebuie să fie ieș ite din uz.
MODA, ÎN SFÂRȘ IT, AU TRECUT O sută de ani, nu-i aș a? Ș i vreau o trăsură de
MARFIM, SAPATINHOS DE CRISTAL Ș I... Ș I... BIJUTERII, DESIGUR! VREAU INELE, BRĂȚ ARI,
COLARE, TIARĂ, CORONĂ, CETRU, PIETRE PREȚ IOASE, SEMI PREȚ IOASE, FERONICI DE AUR Ș I
DISCURI DE PLATINĂ!
— DAR EU NU SUNT REGHELE ARABIEI, SUNT DOAR UN PRINȚ .
— NU-MI VINO CU SCUZE FĂRĂ SUSȚ INERE! ERAM AICI DORMIND Ș I TU
A venit, m-a sărutat ș i acum vrea să mă plimb ca o pisică pe aici.
BORRALHEIRA? NU, NU ŞI NU, ŞI ÎNCĂ O DATĂ NU ŞI ÎNCĂ O DATĂ NU!
Atât de mult a vorbit prinț esa, încât prinț ul s-a căit că a mers acolo ș i a
SĂRUTAT. AȘ A CĂ, A AVUT O IDEE. A AȘ TEPTAT CA PRINCIPESA SĂ FIE DISTRASĂ, S-A ARUNCAT PESTE
EA A FOST DATĂ CU O ALTA SĂRUTARE, FOARTE PUTERNICĂ. PRINȚ ESA A ADORMIT IMEDIAT
PROFUND, SE ZICE CĂ PÂNDĂ ÎN CONTINUARE ACOLO ADORMITĂ. SE PARE CĂ Ș TIREA SE
S-A ÎNTINS Ș I PRINCIILE TRECEAU FUGIND PRIN FAȚ A CASTELULUI UNDE EA DORME.
ASSOBIIND Ș I PRIVIND ÎN ALTĂ PARTE.
O PRÍNCIPE DESENCANTADO
PRIMUL SARUT A FOST DAT DE UN PRINȚ LA O PRINȚ ESĂ CARE DORMEA
ÎNCÂNTATĂ ACUM O SUTĂ DE ANI. A ÎMBRĂȚ IȘ AT, Ș I EA S-A TREZIT Ș I A ÎNCEPUT SĂ VORBESCĂ:

— MULȚ UMESC FOARTE MULT, DRAG PRINȚ . EȘ TI CUMVA CELIBATAR?

— DA, DRAGA MEA PRINCESĂ.
— AȘ A CĂ TREBUIE SĂ NE CĂSĂTORIM ACUM! M-AI SĂRUTAT Ș I PÂNDĂ, NU?
E bine, nu-i aș a?
— É... DRAGĂ PRINCESĂ.
— AI UN CASTEL, EVIDENT.
— AM... PRINCESĂ.
— Câte camere are castelul tău, pot să ș tiu?
TREIZECI Ș I Ș ASE.
— Ș I? MIC, NU? DAR NU-I NICI O PROBLEMĂ, DUPĂ CEEA CE FACEM CÂTEVA REFORMARE...
LASĂ-MĂ SĂ MĂ GÂNDESC CÂTE AMÂNDĂ PE CARE TREBUIE SĂ O ANGHESEZ... CAM PATRUZECI O SĂ AM
CRED CĂ MERITĂ!

— ATÂT DE MULTE?
— ACUM, DRAGUL MEU, NU CREZI CĂ O SĂ-MI CHELTUI UNGHIILE
Văruind, spălând ș i călcând, nu-i aș a?
— MAS QUARENTA AMAS!
— AH, EU NU VREAU NICI MĂCAR SĂ Ș TIU. EU NU AM CERUT NIMĂNUI SĂ VINĂ AICI SĂ MĂ BEA.
Îț i spun din timp că vreau haine noi, cele vechi trebuie să fie pe du-te.
MODA, ÎN SFÂRȘ IT, AU TRECUT O SUTĂ DE ANI, NU-I AȘ A? Ș I VREAU O TRĂSURĂ DE
MARFIM, SAPATINHOS DE CRISTAL Ș I... Ș I... BIJUTERII, EVIDENT! VREAU INELI, BRĂȚ ARI,
COLIERE, TIARAS, COROANE, CETRE, PIETRE PREȚ IOASE, SEMI-PREȚ IOASE, BUCĂȚ I DE AUR Ș I
DISCURI DE PLATINĂ!
— DAR EU NU SUNT REGELE ARABIEI, SUNT DOAR UN PRINȚ E...
— NU-MI VINE CU SCUZE DIZASTRE! ERAM AICI DORMIND ș i TU
A venit ș i m-a sărutat ș i acum vrea să umblu pe aici ca o pisică
BORRALHEIRA? NU, NU ŞI NU, ŞI ÎNCĂ O DATĂ NU ŞI ÎNCĂ O DATĂ NU!
ATÂT DE MULT A VORBIT PRINCESA, ÎNCÂT PRINTUL S-A PĂRUT ÎNREGRETAT CĂ A FOST ACOLO Ș I PE
S-A BĂTUT. AȘ A CĂ A AVUT O IDEE. A AȘ TEPTAT SĂ SE DISTRACTIONEZE PRINȚ ESA, S-A ARUNCAT PESTE
EA A FOST DATĂ CU O ALTĂ SĂRUT, FOARTE PUTERNIC. PRINȚ ESA A CĂZUT IMEDIAT ÎN SOMN
PROFUND, SE ZICE CĂ Ș I ASTĂZI ESTE ACOLO ADORMITĂ. SE PARE CĂ Ș TIREA SE
S-A ÎNVEȘ MÂNTAT Ș I PRINCIILE TRECE CU VITEZĂ PRIN FATA CASTELULUI UNDE DORME EA,
ASOBIIND Ș I UCENICIND CĂTRE CEALALTĂ PARTE.