L'EMILIO – ROUSSEAU

Cărț ile I ș i II
Pe atunci erau prezente două modele de structuri educaț ionale:
1. Cine putea, în familiile înstărite, angaja un precettor care urma cre ș terea copilului:
Dificil de crezut, femeile îș i îngrijeau rar copiii, care, de fapt, erau încredinț aț i bonelor.
(faceau tot ce se face în cea mai fragedă copilărie, cum ar fi de exemplu alăptarea). Era
o mortalitate infantilă extrem de ridicată în timpul naș terii deoarece pe atunci lipseau cunoș tinț ele necesare pentru a reuș i
de a aborda părț i complicate. Mureau de septicemie pentru că uitau să se spele pe mâini ș i,
când au început să facă asta, mortalitatea a scăzut. 50% dintre copii nu ajungeau la 12 ani,
morivano tantissimo în copilărie. Mamele ș i taț ii înainte de 12 ani nu îș i vedeau copiii, nu
era un ataș ament afectiv până când nu deveniseră un pic mai mari. În familiile de ț ărani
în schimb era foarte diferit: de copii se ocupau fie mamele, fie, în cazul în care lucrau, bunicile,
zie sau oricum cine face parte din familie.
[Link] doilea model erau colegiile. Prima educa ț ie era totu ș i oferită acasă, apoi i
băieț ii erau trimiș i la colegii unde se învăț a latina, greaca ș i se făcea o
scorpacciată de literatură antică; apoi începe studiul filosofiei, matematicii ș i fizicii.
Era de obicei colegii religioase (de exemplu, iezuiț ii). Cei care voiau să îș i continue studiile mergeau
la universitate ș i făcea o aprofundare în filosofie, ulterior se alegea între
drept, medicină sau teologie.

Rousseau a îndeplinit rolul de educator când era tânăr ș i înainte de a scrie Emile, a scris altele.
cărț i care vorbesc despre pedagogie.
1740: Proiect pentru educaț ia lui M. de Sainte-Marie (de Jean Bonnot de Mably). Rousseau se află
la Veneț ia care la acel moment era deja cunoscută ca un oraș foarte bogat ș i lucrează pentru această familie nobilă.
1752:Narcisse, prefaț ia (critica educaț iei contemporane)
1761:Nouvelle Éloise(Prima parte, scrisoarea XII; A cincea parte, scrisoarea III)
1762:Émile, scris la cererea doamnei de Chénonceaux, aparț inând burgheziei franceze ș i
con cui Rousseau è in contatto. Lui vuole scrivere come si educa non un figlio di un nobile, ma vuole
educarea omului în general, o persoană care nu este caracterizată din punct de vedere social. Pentru că are
ca obiectiv de a forma un om ș i nu o persoană specifică.

L’Emilio este împărț it în 5 cărț i care urmăresc dezvoltarea copilului.

Cartea I: de la 0 la 2 ani
Cartea II: de la 2 la 12 ani
Carte III: de la 12 la 15 ani
Cartea IV: de la 15 la 20 de ani
Cartea V: Sophie, regăsirea soț iei ideale a lui Emilio.

Principi generale pe care le regăsim în text.

Primul este unul dintre cele mai cunoscute elemente ale pedagogiei lui Rousseau: educaț ia naturală ș i
negativă.
Al doilea principiu este critic. Rousseau insistă asupra educaț iei timpului său deoarece precetitorii sau
pedagogii epocii tratau copiii ca ș i cum ar fi fost niș te bărbaț i mici, fără a se adapta la
sistemul educaț ional la vârsta copilului. În momentul în care intervin, îi vorbesc ș i îi
învaț ă lucruri ca ș i cum copilul ar avea toate abilităț ile unui adult: vor să-l pregătească
la vârsta adultă ș i asta înseamnă să-l tratezi încă de la început ca pe un adult.
Al treilea principiu este că ceea ce trebuie să formăm când copilul este mic (0-12 ani) este inima ș i
non inteligenț a. Această opunere între inimă ș i inteligenț ă derivă din Pascal. Pentru Rousseau, inima este
atât aspectul moral, cât ș i aspectul sentimental, dar înseamnă ș i senzaț ie. Prin intermediul
noi educăm ș i primele emoț ii.
Al patrulea principiu se referă la faptul de a exersa ș i a forma judecata. Emilio trebuie să fie capabil să
judecare. Acesta vine de la Montaigne. Trebuie să folosim alte instrumente ș i nu pedeapsa (în
particular la pedeapsa corporală). Formarea judecăț ii, printr-o educaț ie non-violentă, ș i nu
îndreptare spre educaț ia bazată pe cunoș tinț e.
Pe de o parte, Emilio are un succes extraordinar, pe de altă parte, este condamnat ș i există o mare
atentț ia opiniei publice. Scandalul este că opera conț ine un text care se referă la credinț ă care
suscitează reprima. Mobilizează opinia publică franceză, Emilio îi place foarte mult mai ales celor
Scriitorii femei, dar provoacă un mare scandal.

Totul este bun ieș ind din mâinile Autorului lucrurilor; totul degenerază în cele ale omului. Acesta se străduieș te
un teren pentru a hrăni producț iile altuia ș i face un copac să aducă fructe care nu sunt ale lui; amestecă ș i
confonde clima, elemente ș i anotimpuri; îș i mutillează câinele, calul ș i sclavul; răstoarnă totul,
alterează tot; preferă deformaț iile ș i monș trii; nu vrea nimic aș a cum natura l-a creat; nici măcar omul care îi
este nevoie de antrenament pentru sine, ca ș i cum ar fi un cal de circ, sau să se îndoaie în felul său, ca un copac al său
grădină
Fără aceasta, totul ar merge ș i mai rău; iar specia noastră nu suportă să fie aranjată în mod necorespunzător.
mezzo. În starea în care se află acum lucrurile, un bărbat abandonat încă din naș tere în voia sa,
ar fi printre ceilalț i cel mai maltratat dintre toț i. Prejudecăț ile, autoritatea, necesitatea, exemplul, toate
instituț ii sociale în care ne aflăm cufundaț i, i-ar sufoca natura, ș i nimic nu ar fi
pus în locul acelei, care ar fi arbuș te, pe care soarta o face să crească în mijlocul unei străzi ș i că
trecătorii îl fac să piară imediat, lovindu-l din toate părț ile ș i făcându-l să se îndoaie în toate sensurile.

Autorul lucrurilor este, evident, Dumnezeu, foloseș te un substantiv de tip diferit. Dumnezeu a făcut totul bine, în timp ce
omul deteriorează lucrurile, le modifică. Ce fel de educaț ie vrem să facem? De ce nu lăsăm să facă totul
la natură?
Nu se poate să nu oferim o educaț ie copiilor pentru că trăim într-o structură socială, care ne modifică.
oricum. Nu ne putem iluziona că putem lăsa natura să îș i facă de cap, deoarece trăim într-o stare socială în care există
o societate.

Un altă lucrare critică asupra societăț ii noastre:

Toată înț elepciunea noastră constă în prejudecăț i servile, toate obiceiurile noastre se reduc
în aservire, în constrângere. Oamenii civili se nasc, trăiesc ș i mor în sclavie: la naș tere el
imprisonat în fâș ii; la moarte, îl fixează într-un sicriu; până când păstrează asemănarea umană, este
încatenat de instituț iile noastre.

În acest text avem prejudecăț i care, conform lui Rousseau, sunt create, formate ș i răspândite de societate.
ele sunt servile ș i tind să ne facă sclavi. După prejudecăț i, vin obiceiurile, societatea
crea obicei: de exemplu, obiș nuieș te copiii să stea aș ezaț i în clasă. Obiceiurile au acelaș i scop
de prejudecăț i, de a fi sclavi ș i de a ne obliga să facem ceva. Obiceiul este un fapt corporal ș i al
minte. Pentru Rousseau acest mecanism serveș te la reproducerea servitutii.

Rousseau ne spune că învăț ăm din trei surse:

[Link]. Trebuie să aibă ca scop dezvoltarea predispozi ț iilor noastre, a ceea ce ș tim să facem.
cu corpul ș i cu mintea.
2. Oameni. Trebuie să favorizeze primul proces, cum să folosim dispozi ț iile ș i capacită ț ile noastre la
mai bine.
3. Lucruri. Ne permit să facem experien ț ă a lumii exterioare.
Rousseau ne spune pentru fiecare dintre aceste trei elemente cum să le folosim: încă o dată ne spune criticând care este
situaț ia actuală în societăț i.
Lanaturaci permite să oferim o educaț ie care corespunde omului natural ș i este o educaț ie
dedicată individului (se educă individul ș i caracteristicile individuale ale omului). Trebuie să fie o educaț ie privată
(nu colegiile, ci preceptorul) ș i care are scopul de a forma omul care să poată apoi trăi în societate ș i
a nu forma o persoană care în viitor va trebui să facă o anumită muncă (specializare).
Societatea (antică) nu forma omul natural, ci cetăț eanul, membru al unui anumit oraș din antichitate.
Era mirată să formeze o persoană care să se integreze perfect în cadrul unei societăț i precise.
o educaț ie nu privată, ci publică, aș a cum este descrisă foarte bine în Republica lui Platon.
Societatea antică a fost însă desfăcută, nu mai există Sparta, nu mai există Atena ș i, prin urmare, acest model nu mai este.
persecutabil, ceea ce există astăzi (societatea actuală) este ceea ce Rousseau detestă deoarece vizează să formeze
omul timpurilor noastre (burghez). Este o educaț ie care se face în colegii. Îș i propune să formeze omul ș i
cetăț ean contemporan, dar nu reuș eș te să facă nici una, nici alta.
Ce înseamnă să urmezi educaț ia naturii?
Alăptarea. Rousseau se adresează direct mamelor ș i primul lucru pe care îl spune este să
a renunț a la a trimite copiii la bone ș i a-i alăpta singure: lucru a funcț ionat pentru că
multe mame au început să alăpteze.
Nimic benzi. Nu folosi benzile, pentru că, conform lui Rousseau, împiedică copilul să se miș te ș i
de a-ș i dezvolta musculatura: este necesar să-i lăsăm pe copil să se miș te liber.
Tată: învăț ător. Mamele trebuie să îndeplinească rolul de doici, iar în schimb, taț ii trebuie să
a fi educatorii copiilor lor.
Ț ară. Natura înseamnă, de asemenea, că copilul trebuie să fie crescut la ț ară, unde sunt
prezenti două elemente în favoare: natura ș i îndepărtarea lui Emilio de influenț a directă a
societate

Educatie negativa
Educatorul nu trebuie să educe prin precepte, ci trebuie să găsească exemple pregătind un bun
mediu educaț ional.
Impedire, ș i nu a interzice.
Conș tientizarea slăbiciunii ș i limitelor (lucruri ș i experienț ă).
A proteja inima de viciu ș i mintea de eroare. Emilio până la o vârstă înaintată nu învaț ă să
citeș te ș i scrie, nu are prieteni, pentru că societatea are prejudecăț i.

Un raport totalizant
Emilio este orfan. Nu contează că are un tată ș i o mamă: asumându-mi datoriile lor,
moș tenesc toate drepturile lor.
Să ştie doar că el este slab şi că voi sunteţi puternici, să ştie că, fiind aşa starea lui şi
existenta voastră, a sa depinde în întregime de voi. Emilio nu trebuie să pună niciodată la îndoială
autoritatea preceptorului.
Lăsaț i-l întotdeauna să creadă că el este stăpânul, dar fiț i întotdeauna voi cei care deț in frâiele.
Nu există o supunere atât de perfectă precum cea care păstrează aparenț a libertăț ii: însăș i aceasta
voinț a ajunge astfel să fie în mâinile voastre. Trebuie să fie el cel care crede că alege un lucru
mai degrabă decât alta, dar de fapt este întotdeauna predecesorul cel care decide în ce direcț ie să meargă
cose. Figura manipulării psihologice este foarte prezentă.

Aș adar, în loc să destinez de la o vârstă fragedă o soț ie lui Emilio, am aș teptat să o cunosc pe cea potrivită pentru
lui. Nu eu sunt cel care i-o destinează, este natura: sarcina mea este să descopăr alegerea pe care aceasta a făcut-o.
misiunea mea, zic, ș i nu a tatălui, pentru că încredinț ându-mi fiul, îmi cedează locul său, înlocuieș te
dreptul meu asupra lui: eu sunt adevăratul tată al lui Emilio, eu sunt cel care l-a făcut om. Aș fi refuzat să
să-l educ dacă nu aș fi fost stăpân să-l căsătoresc conform alegerii sale, care apoi înseamnă conform alegerii mele.
[...]
Questafinta ricercanon este un pretext pentru a învăț a să cunoș ti femeile ș i pentru a le aprecia mai bine.
valoarea celor demni de el. De mult timp Sofia a fost găsită, poate că Emilio a văzut-o deja, dar ...
va recunoaș te doar la momentul oportun.
Dezvoltarea facultăț ilor
Educaț ia urmează dezvoltarea facultăț ilor umane, toată prima educaț ie a lui Emilio este o educaț ie a
sensi; apoi este o educaț ie a fanteziei ș i imaginaț iei; în cele din urmă, este o educaț ie a raț iunii ș i
capacitatea de a compara idei. Mai întâi este o dezvoltare a simț urilor ș i a corpului (trebuie să dezvoltăm o)
raț iune senzitivă, adică, nu este suficient doar să văd un lucru, ci trebuie să-l simt???). Ulterior
trebuie să dezvolt raț ionamente despre interesele sale imediate, despre lucruri concrete ș i doar aș a se poate începe să
dezvoltarea simț ului moral al lui Emilio. Apoi trebuie să dezvoltăm raț ionamente despre ideile atrase ș i despre
conș tiinț a morală.

Educarea simț urilor

La prima lucru pe care îl face precettorul este să-l educe pe Emilio în judecata sensibilă, să prevadă efectul asupra a ceva ce eu
fac; exercitarea unui simț pe rând, izolând un simț de celălalt; în a doua fază, trebuie să pregătesc un
experienț ă, jocuri, de a exerciț iu la combinaț ia simț urilor (asocierea a două sau mai multe simț uri), pentru a valida (?)
efectele a ceea ce face el; trebuie să începi întotdeauna de la ceva concret: Emilio, copilul, nu ș tie să facă
raț ionamente abstracte, trebuie să plecăm de la ceva concret.

Nu trebuie să ne concentrăm pe competitivitate, pentru că aceasta declanș ează un mecanism de comparare cu ceilalț i. Rousseau
dice, în ceea ce priveș te băieț ii, că a se compara cu ceilalț i este întotdeauna ceva negativ deoarece se află
întotdeauna sub judecata altora. Competitivitatea este utilă doar dacă la sfârș itul unei competiț ii, de exemplu, există un
premiul ș i nu judecata altora.

Exemplu de morală înainte de era raț iunii

Imbolduri naturale: conservare ș i bunăstare
Primi datoria: faț ă de noi înș ine
Primul sentiment al justiț iei: cea care ne este datorată (vs cea care este datorată altora)
Lucrând la ideea de proprietate: ceva în care ș i-a investit munca.
Cultivarea fasolei
Crearea unui incident cu grădinarul
Respect reciproc pentru propriile culturi
Dreptul primului ocupant ș i proprietatea
Conform acestei metode, Emilio va învăț a conceptul de proprietate.

Prescripț ii
Emilio nu trebuie să înveț e nimic pe de rost; să înveț e jucându-se.
Scriere ș i citire: târziu ș i solicitate de nevoie.
Motiv: concret; premiu în dulciuri.
Nu învăț a limbile la o vârstă fragedă. Rousseau este împotriva învăț ării în mai multe limbi la o vârstă fragedă.
vârsta, în timp ce când este mai mare pare să înveț e mai multe limbi simultan. Nu este clar dacă
Rousseau se referă la învăț area limbilor moarte.

CARTEA III Ș I IV
Dezvoltarea minț ii
Emilio preadolescent trebuie să înceapă să dezvolte nu doar simț urile, ci ș i mintea, aș a că:
Trebuie să trecem de la necesitate ca ghid la util. Băieț elul trebuie să înceapă să caute lucrurile.
care le pot fi utile.
Trebuie să începi să-ț i dezvolț i ș i să-ț i ghidezi curiozitatea.
Trebuie să dezvoltăm ș i să continuăm să întărim capacitatea de a folosi obiectele sensibile ș i de asemenea
instrumentele (începe să înveț e o serie de meserii) pentru că Emilio trebuie să ș tie să facă multe lucruri.
Trebuie să înveț e nu atât conț inutul, cât metoda de a ajunge la acesta.

Utile
I se permite lui Emilio să citească o carte: este vorba despre Robinson Crusoe. Este una dintre cărț ile cele mai potrivite de a face
a citi lui Emilio, deoarece protagonistul trebuie să înveț e să dezvolte o serie de abilităț i meș teș ugăreș ti (ceea ce
Ce tip de meserie vrea să-l înveț e pe Emilio? Agricultura este o muncă prea
umile, în timp ce a fi meș teș ugar este bine. Ț ăranii sunt cel mai jos nivel social posibil ș i sunt
cea mai mare parte a societăț ii; spre deosebire de aceasta, meș teș ugarii sunt concepuț i ca antreprenori ai lor înș iș i.
Emilio va învăț a o meserie de meș teș ugar; trebuie să fie o meserie masculină, curată ș i care necesită abilităț i:
făcăleț
Cunoș tinț ă
Teoriile cunoaș terii care emerg din această carte: Rousseau ne explică faptul că avem senzaț ii.
simple care vin dintr-un singur sens ș i ne conduc la un judecat care este doar pasiv (mintea nu este
activă); iar când trecem la idei, acestea implică o confruntare ș i, prin urmare, trebuie să existe o activitate de
o parte a minț ii ș i, prin urmare, un judecată activă. Judecata activă care prevede confruntări între idei poate
a greș i: când există o simplă primire nu greș eș te, ceea ce greș eș te este judecata pe care o formulăm asupra
baza acestei senzaț ii. Senzaț ia este întotdeauna corectă, judecata pe care o dau asupra ???? este greș ită.
revizuire. Cum se remediază această eroare? Cu experienț a. Este experienț a care corectează experienț a.

Această carte pregăteș te, de asemenea, partea din cartea IV dedicată moralităț ii, o morală de tip religios.
Iubirea generează pasiunile care sunt negate nevoilor noastre reale, iar aceste pasiuni fac parte din
noi, nu sunt ceva negativ. Care sunt pasiunile tipice ale iubirii de sine? Iubirea pentru cei care ne sunt
util este duș mănia faț ă de cei care ne fac rău. În ceea ce priveș te nevoile adevărate (a avea foame, a avea sete, acestea sunt)
nevoi fundamentale), ele se autoreglează, nu cresc în mod exponenț ial. În ceea ce priveș te
amorul de sine, de la el derivă în mod tendinț ial pasiuni de ură ș i, prin urmare, prezenț a multor nevoi
Este prezenț a subordonării faț ă de opinia altora, faț ă de ceea ce cred ceilalț i despre noi.

Cunoaș tere
Dallasensibilitate derivă din pasiuni;
Trebuie să folosim imaginaț ia pentru a controla pasiunile, creând un obicei;
Laragione trebuie folosită pentru a tăcea opiniile altora, pentru a evita să ne supunem la asta.
ce cred alț ii despre noi.

Ceilalț i bărbaț i
Noi avem nevoie de ceilalț i oameni, astfel se creează un interes între ei ș i, în consecinț ă, un
legături sociale;
În vedere altor oameni, ne dăm seama ș i de defectele lor: vedem ceea ce sunt
mizeria altora, suferă ș i în acest caz bărbaț ii au compasiune sau milă, instinctuală ș i
acesta constituie o legătură socială.

Maxime
Câteva fraze de mai jos care se referă la compasiunea oamenilor:
Este caracteristic omului să nu se vadă niciodată în locul celui care este mai fericit decât el, ci doar în locul celui care este mai puț in fericit decât el.
compiangere
Omul plânge pentru răul altora de care nu crede că este imun;
Pietà pe care o simț im pentru răul altora nu este proporț ională cu mărimea acelui rău, ci cu
gradul de sensibilitate pe care îl atribuim celor care le suferă.

Etapele dezvoltării copilului

Dezvoltare fizic, care corespunde primei etape a educaț iei lui Emilio;
Dezvoltarea afectivă, care se află între al treilea ș i al patrulea volum;
O dezvoltare de tip moral ș i juridic: se trece la abstractizare, la regulă, ș i nu doar la exemplu
practic (favorit – grădinar).

În cea de-a IV-a carte, Emilio intră în societate, întotdeauna însoț it de tutorul său. Înainte de a intra în societate, totuș i,
Emilio trebuie să fie capabil să observe oamenii fără să se corupă, iar pentru a face asta este...
Este util să citim cărț ile de istorie antică a lui Tucidide, istoricul grec, pentru că a descris faptele.
istorici fără a judeca (obiectiv) ePlutarh pentru că descrie mari oameni ai trecutului ș i ne explică cum
funcț ionează sufletul uman (inima umană). Educaț ia de a observa oamenii fără a te contamina trece
chiar ș i prin experienț a directă a societăț ii: a extinde iubirea de sine către umanitate.

Religie
Este opus metodei pe care Locke a folosit-o pentru a demonstra convingerile religioase: conform lui Rousseau
trebuie să pleci de la studiul corpurilor către realitatea spirituală, ș i nu invers;
Trebuie apoi să ț inem cont că în popor ș i în copii spiritul, adică partea cea mai înaltă a omului,
echivalează de fapt cu trupul: atât poporul, cât ș i copiii nu sunt capabili să facă raț ionamente abstracte
ș i nu sunt în stare să percep ceva complet spiritual ș i imaterial cum este sufletul,
ma immaginano tutto come se fosse corporeo;
Toate popoarele, cu excepț ia evreilor, au avut o conceptie despre Dumnezeu de tip antropomorf.
referire la religiile antichităț ii, latine ș i greceș ti); doar evreii, conform lui Rousseau, au
Dumnezeu este conceput ca fiind ceva diferit de om;
Majoritatea celorlalte popoare cred că totul este animat ș i că totul este vital. În societate
contemporanea de Rousseau. 13.08.
Critica catehismului
Învăț area catehismului trebuie să fie, pentru Rousseau, foarte simplificată ș i trebuie să înveț e
morală. Nu trebuie să existe mistere incomprehensibile în care nu se poate crede, sunt, pentru
Rousseau, motiv de criză religioasă deoarece nu reuș im să credem în aceste lucruri. Te îndepărtează de
religia însăș i
Polemica împotriva principiului intoleranț ei: trebuie să fie absolut necesar să credem
a avea credinț ă în acele mistere incomprehensibile, pentru a fi salvaț i.
Consecinț a acestui mod de gândire este că salvarea este o chestiune geografică:
depinde de unde te-ai născut.
Ignoranț ă invincibilă: nu pot fi pedepsit pentru ceva ce ignor. Nu depinde absolut deloc
da-mi.

Ș i pornind de la această condiț ie de incertitudine (în ceea ce priveș te religia), nu găsesc nicio dovadă ș i eu
pare rezonabil să accept o serie de explicaț ii care îmi oferă o explicaț ie coerentă a lumii,
chiar dacă nu răspunde la toate obiecț iile.
Punctul de plecare al sistemului este eu: eu exist. Aș adar, există ș i obiectele senzaț iilor mele,
când există corpurile.

Avem de o parte percepț ia (= senzaț ie) ș i de cealaltă parte avem comparaț ia (= judecată): eu sunt
compus astfel dintr-un aspect activ ș i dintr-un altul pasiv.

Existenta lui Dumnezeu

Rousseau porneș te de la constatarea că materia este în repaus, nu este activă. Dacă materia nu este activă, trebuie să existe
a fost o voinț ă care a animat natura; apoi. Constatarea că există legi ale miș cării ș i că
natura este ordonată ș i dacă există ordine, există o inteligenț ă care a introdus această ordine. Această inteligenț ă este
bună ș i, prin urmare, Dumnezeu.

Bărbat
Viziunea pe care o are Rousseau despre om este antropocentrică: el consideră că omul este superior animalelor.
deoarece este dotat de o inteligenț ă ș i de o moralitate pe lângă simț ș i pasiuni, animalele în schimb nu
au acelaș i tip de inteligenț ă ca ș i oamenii ș i acelaș i tip de moralitate ș i, prin urmare, sunt inferiori. Faptul că
omul este dotat de inteligenț ă ș i moralitate, ceea ce înseamnă că este dotat ș i de imaterialitatea sufletului.

Teologia
În ceea ce priveș te caracteristicile lui Dumnezeu, vicarul ne spune că este un Dumnezeu care cunoaș te lucrurile, dar are o
cunoaș terea lucrurilor diferite de ale noastre: omul raț ionează, dar Dumnezeu are o inteligenț ă intuitivă. Este un Dumnezeu
onnipotent ș i Dumnezeul lui Rousseau este de asemenea un Dumnezeu bun. Este un Dumnezeu care are o providenț ă, este o ființ ă care se
se ocupă de om ș i de lume, ș i cumva pregăteș te lucrurile.

Anima
În ceea ce priveș te sufletul, care este imaterial, Rousseau aduce argumente ș i porneș te de la o poziț ie
dualista: un lucru este materia, un lucru este sufletul. Materia este extinsă ș i divizibilă (poziț ia cartesiană);
sufletul este activ, caracterizat prin voinț ă ș i judecată. Imaterialitatea sufletului este caracterizată prin
libertatea este capabilă deci de acț iune morală; omul poate fi recompensat, dar ș i pedepsit, dar după
moarte, în viaț a veș nică.

Conș tiinț ă
Este o noț iune foarte importantă la Rousseau: Emil nu trebuie să ț ină cont absolut deloc de ceea ce
societatea se gândeș te la el ș i, prin urmare, conș tiinț a morală apare în primul rând. Noi avem dezinse.
dellepassioni, avem dreptate, dar ș i conș tiinț a care trebuie absolut să ne ghideze în ceea ce facem
acț iune morală deoarece conș tiinț a este, pentru Rousseau, vocea naturii.
Conș tiinț a este un sentiment moral înnăscut ș i ne oferă două indicaț ii diferite pe care trebuie să le echilibrăm:
o direcț ie către noi înș ine, dragostea de sine ș i instinctul de conservare pe care îl avem, iar din cealaltă parte ne indică
ceva altruist; acț iunea noastră morală trebuie să echilibreze aceste două elemente.

Religie naturală vs religie revelată

Cele mai înalte idei despre divinitate ne vin doar din raț iune. Contemplaț i spectacolul naturii,
ascultaț i vocea interioară. Oare Dumnezeu nu a spus totul în faț a ochilor noș tri, la conș tiinț a noastră, la noi
intelletto? Ce ne pot spune mai mult bărbaț ii? Revelaț iile lor nu fac decât să degradeze pe Dumnezeu,
atribuindu-i pasiuni umane. Departe de a lumina noț iunea de Ființ ă supremă, văd că dogmele
particularităț ile o fac mai confuză, o descurajează în loc să o îmbogăț ească: la misterele incomprehensibile care o
îndoaie, ei adaugă contradicț ii absurde ș i fac omul mândru, intolerant, crud;
în loc să stabilească pacea pe pământ, vă aduc fierul ș i focul.

Noi putem concepe Dumnezeu datorită raț iunii, iar pentru a concepe aceste idei cele două căi sunt: a vedea
natura (ordinată) este a simț i vocea interioară a conș tiinț ei. Revelaț ia nu este necesară. Ne ajunge doar ...
religie naturală; religia revelată nu este utilă ș i este doar dăunătoare.

Ci troviamo, quindi, di fronte a delle contrapposizioni:

Conș tiinț ă vs autoritate.
Ordine della natura vs miracoli.
Alegerea unui popor vs gen uman.
Întunericul dogmelor vs claritate.
Precepte vs comportamente.
Obligaț ia de a revelare vs justiț ia lui Dumnezeu.
Socrate vs Iisus: Socrate este, dintotdeauna, cel mai înalt exemplu al moralei antice care cunoaș te
cristianism; apoi Socrate este un personaj atât de lăudat încât este asociat cu morala creș tină ș i
la figura lui Isus. Rousseau ne spune că mora lui Socrate nu ajunge la aceeaș i înălț ime de
Iisus.
Părț i incredibile ale Evangheliei vs sfinț enia Evangheliei.
Incertitudine raț ională vs certitudine în practică: raț iunea este incertă, ș i în Evanghelie găsim un
mesaj practic, care este moral ș i este absolut sigur, inima.
Cultul esenț ial este cel al inimii.
Religia ț ării sale (dar fără a ajunge la intoleranț ă): vicarul îi recomandă lui Emilio să
a urma religia propriei ț ări, nu există motiv să o schimbi.

Contro Bayle
Rousseau discută o operă foarte faimoasă a lui Bayle, acesta din urmă spusese că fanatismul religios era
cel mai rău posibil. În comparaț ie cu fanatismul, a fi ateu era mult mai puț in grav. Superstiț ia ș i
fanatismul era mult mai rău decât ateismul ș i era perfect conceputibil pentru el o societate de atei
virtuoș i care se comportau moral. Pentru a contracara acest lucru, Rousseau spune că nu este de acord cu
Bayle, spune că fanaticismul are efecte imediate funeste, dar pe termen lung poate avea niș te
consecinț e benefice. Irreligia ș i spiritul filozofic au efecte imediate nu funeste.
consecinț ele pe termen lung distrugătoare. Rousseau se angajează împotriva ateismului contemporan.

De la senzaț ie la raț iune

Educaț ia lui Emilio, care acum este un tânăr adult pregătit să intre în societate, trebuie să fie orientată spre
sensatie dar ș i, mai ales, raț iunea ș i conș tiinț a morală. Aș a cum conș tiinț a ș i religia
pot să conducă aspectul pasional al omului? Prin conș tientizare. Trebuie să-i învăț ăm pe Emilio
a fi conș tient de ceea ce i se întâmplă. Preceptorul trebuie să abordeze toate subiectele cu Emilio
fără a-i ascunde nimic.

Prescripț ii
Prescripț iile pe care Rousseau le dă tuturor educatorilor:
Trebuie să facem activitate fizică pentru a menț ine simț urile ocupate, iar activitatea pe care o consideră potrivită este
vânătoare (o vânătoare în stil ț ărănesc: persoana care îș i dedică întreaga zi vânătorii pentru
portare acasă un mic animal.
A emoț iona ș i a ghida imaginaț ia ș i a nu folosi raț ionamente aride.
Precetorele trebuie să devină confidentul lui Emilio.
Folosirea unei pasiuni (dragostea) pentru a lupta împotriva unei alte pasiuni (impulsurile sexuale): a educa pe
sentimentele lui Emilio (uniunea inimilor pentru a calma chemarea simț urilor)
Società
Intrare în societate pentru a găsi soț ie.
Crearea aș teptării Sofiei: iubim mai mult imaginea creată de mintea noastră decât obiectul la care...
este referită.
Dezactivează vanitatea (nu trebuie să caute aprobatul altora) ș i iubirea de sine (sursa tuturor răului),
în timp ce trebuie să lase să se dezvolte mila.

Gust
Educaț ia gustului (tipic iluminist). Gustul femeii se referă la dimensiunea
sensibilitate: sunt atente la decorare, modă ș i o serie de lucruri importante în societate
seteț ecentistă care este de asemenea una dintre primele societăț i în care se dezvoltă moda. În timp ce bărbaț ii dezvoltă un
gustul care se referă la dimensiunea intelectuală: arta în sensul propriu; Rousseau subliniază că lecturile care
în acest caz trebuie să facem doar cele ale autorilor antici.
De ce este important să educăm gustul? Are ș i un rol de tip moral, în sensul că prin gust noi
ne educăm ș i simț urile noastre (ceea ce este frumos ș i ceea ce nu este frumos) ș i aceasta are un impact medical:
învăț ăm să ne urmăresc sănătatea ș i învăț ăm să fim temperaț i.

CARTEA V
Modul în care Rousseau conturează rolul femeii este foarte marcat de prejudecăț ile de gen, care
îi evocă pe Aristotel. Există imediat o descriere a ceea ce este femeia, ce este fizicul femeii ș i ce
care este moralitatea femeii (categoriile fizic ș i moral sunt tipice filozofiei secolului al XVIII-lea). Pentru
morală nu se înț elege atât ș i doar ceea ce noi înț elegem prin morală (virtute, viciu, îndatoriri, drepturi), ci pentru
moral, atunci când se află împreună cu fizicul, se înț elege aspectul psihologic ș i, uneori, obiceiurile ș i tradiț iile
(aspektul cultural). Ceea ce face Rousseau este să pornească de la fizic pentru a descrie sfera culturală, socială ș i
psihologica a femeilor ș i aceasta ne aminteș te de Aristotel, care pornea de la medicină pentru a extrage aspectele
fundamentale ale femeilor ș i bărbaț ilor. Conexiunea între fizic ș i psihologic este similară în Aristotel ca
în Rousseau.
Rousseau începe declarând „în tot ceea ce nu ț ine de sex, femeia este bărbat”. Nu foloseș te
termini de gen, dar sex: utilizarea genului pentru a indica diferenț ele între bărbaț i ș i femei sau alte identităț i este
ceva foarte recent, care începe din anii '60 ș i '70 ai secolului XX.
Riscul universalismului: modelul egalităț ii între bărbat ș i femeie. Se insistă pe faptul că femeile
trebuie să fie egale cu bărbaț ii, mai ales în ceea ce priveș te drepturile (feminism). Feministele nu vor
aderenț ă la un model masculin pentru a ne fi recunoscută o formă de egalitate, ei vor să rămână
femeile, au propriile caracteristici.

Pentru Rousseau, femeia este egală cu bărbatul în ceea ce nu ț ine de sex. El subliniază elementul
masculin, nivelul umanităț ii este sexualizat ș i este bărbatul. Rousseau nu spune că femeia ș i bărbatul sunt
amândoi oameni, dar spune că femeia în ceea ce nu ț ine de sex este un bărbat (de parcă singurul
un exemplu de umanitate poate fi omul).
În ceea ce priveș te sexul, femeia ș i bărbatul prezintă corespondenț e ș i diversităț i.
Apoi îș i enunț ă metoda: se poate trece de la anatomia sexelor la caracteristicile lor psihologice ș i la
rolurile lor în societate.
Chiar ș i teoriile diferenț ei sunt periculoase: dacă spunem că bărbaț ii ș i femeile diferă în ceea ce priveș te
natura, apoi le dăm roluri social diferite.
Diversitate între bărbat ș i femeie:
Activ ș i puternic – pasiv ș i slab
Necesare ca cineva să vrea ș i să poată – suficient ca celălalt să ofere rezistenț ă
„Unul trebuie să fie activ ș i puternic, celălalt pasiv ș i slab; este necesar ca unul să vrea ș i să poată, este
suficient să ofere celălalt rezistenț ă

Stabilind acest principiu, rezultă că femeia este făcută în principal pentru a-i plăcea bărbatului. (pagina 496)
Toată această primă parte a V cărț ii este concentrată pe relaț ia om – femeie ca relaț ie sexuală.
În cadrul acestei analize, pentru Rousseau, femeia este făcută să-i placă bărbatului.
Cum?
Femeia trebuie să se facă plăcută bărbatului (să seducă) dar nu să-l provocheze. În acelaș i timp, trebuie să solicite.
omul să folosească forț a. Cel mai sigur mod de a solicita forț a este de a face utilizarea forț ei necesară
traversarea rezistenț ei. Femeia trebuie să-l seducă pe bărbat ș i trebuie să-l seducă într-o formă în care îl invită să folosească
forț a ș i trebuie să reziste la această forț ă, pentru că rezistând solicită amorul propriului om ș i îl împinge să folosească
încă ș i mai multă forț ă pentru a atinge scopurile proprii.
După aceea există o altă parte în care vin afirmaț ii ale lui Rousseau care sună familiare: femeia are
desideri nelimitate, dar au ruș ine ca frână. Femeia are nevoie de ruș ine ca frână, la
diferenț a animalelor (pagina 498)

Bărbaț ii au sentimente nemăsurate ș i pasiuni dezlănț uite (nu se vorbeș te despre dorinț e ș i nu se referă neapărat
toate sfera sexuală) ș i le ț ine sub control cu raț iunea. Femeile au dorinț e fără limite (sex) ș i le ț ine la...
freno cu pudorul. Raț iunea este proprie ființ elor umane, dar femeia nu este suficient de raț ională ș i
deci pentru ea există ruș ine.

Dinamica pe care Rousseau o descrie în paginile următoare corespunde cu ceea ce noi astăzi am numi
stupro. Femeia respinge întotdeauna bărbatul, nu doar pentru că este pudică, ci pentru că încă de la început Rousseau ne-a...
Se spune că sarcina femeii este să respingă bărbatul. Nu întotdeauna această subtracț ie are succes.
(refuz fals). Uneori se ajunge, alteori nu, se ajunge când refuzul iniț ial al femeii este fals, nu se ajunge
când refuzul femeii este real. Refuzuri false deoarece femeia are întotdeauna forț a de a rezista. Când
donna nu rezistă, de fapt este dorit de femeie ș i, prin urmare, Rousseau ne oferă o explicaț ie ulterior în care spune
ce ne povestesc istoriile antice despre multe acte de violenț ă, dar nu în perioada lui. De ce asta?
schimbare? Obiceiurile nu s-au schimbat, dar am devenit mai inteligenț i ș i mai ș ireț i dintr-un punct de vedere
culturale ș i nu se lasă păcăliț i de protestele femeilor; deoarece suntem conș tienț i că, de fapt
când ajungi la un act sexual, femeia l-a dorit ș i rezistenț a este un act datorat chiar ș i atunci când
Femeia în realitate vrea.
În continuare, este prezentată o parte care prelungeș te îndatoririle femeilor. Această parte este precedată de o altă
explicaț ia importanț ei reputaț iei.

Având în vedere că sexe diferite, nu există egalitate între sexe.

Toate revendicările pentru egalitatea feminine trebuie respinse pentru că sunt contrare a ceea ce este
condiț ia naturală a femeilor. Masculul nu este întotdeauna bărbat, în timp ce femela este, sau cel puț in pentru
toată tinereț ea.

Morala între bărbaț i ș i femei nu este aceeaș i. Nu se aplică aceleaș i lucruri în aceeaș i măsură.

Rigorele datoriilor reciproce existente între cele două sexe nu pot fi aceleaș i. Când femeia se
lamenta în acest sens inegalitatea nedreaptă cu care omul le evaluează, greș eș te: o astfel de inegalitate
nu este o instituț ie umană, sau măcar nu este opera prejudecăț ii, ci a raț iunii: depinde de cel dintre cei doi
cui natura a încredinț at responsabilitatea copiilor să răspundă celuilalt.
Mireasa infidelă face ceva mai grav, descompune familia ș i încalcă toate legăturile naturale:
dând omului copii care nu sunt ai lui, trădează pe unii ș i pe alț ii, adaugă perfidie la necredinț ă. Nu există dezordine,
nu există crimă care să nu derive din probleme

Dovereile nu sunt egale. Această inegalitate nu este un produs al raț iunii, al prejudecăț ii → este un
faptul natural ș i depinde de faptul că femeia are responsabilitatea copiilor.
În ce sens?
Femeia este responsabilă de copii în măsura în care copiii ar putea să nu aparț ină soț ului legitim.
Dacă femeia este necredincioasă, poate rămâne însărcinată → dacă nu este descoperită, copiii sunt atribuiț i la
legittimo marito → gravissimo
Rousseau spune de asemenea că omul necredincios este barbar ș i nedrept (pagina 501), a nu trăda este de asemenea o obligaț ie a
soț ul, dar trădarea soț iei este mai gravă decât cea a soț ului: dizolvă familia ș i încalcă toate
vincoli ale naturii.
Infidelitatea judecată negativ pentru amândoi, dar mai grav pentru femei.
Infidelitatea bărbatului văzută ca o infracț iune, copiii ilegali sunt doar o responsabilitate a
doamnă.
Pentru femeie există o legătură nu doar substanț ială, adică, trebuie să se comporte virtuos, ceea ce pentru femeie
înseamnă exact a fi fidel, a fi pudică sau a asculta de soț , a avea grijă de copii: acestea sunt datoriile
a femeii. Nu există doar o legătură obiectivă, ci există ș i o legătură subiectivă ș i socială, adică femeia
nu numai că trebuie să fie virtuoasă, dar trebuie să apară ș i în acest mod pentru că este supusă reputaț iei: acest
è un elemento che va esattamente in direzione opposta nel caso dell’uomo e nel caso della donna. Rousseau è
foarte critic în ceea ce priveș te ideea că suntem influenț aț i de opinia publică ș i, prin urmare, de părerea
alte persoane (devenim tot mai dependenț i de părerea altora).
O mare parte din dezvoltarea copiilor constă în a se relaț iona mai întâi cu părinț ii ș i apoi cu grupul.
nei pari ș i în această ultimă relaț ie îș i construieș te propria personalitate. Există ș i teorii politice
contemporane care subliniază tocmai acest lucru: sunt toate teoriile politice care vorbesc despre recunoaș tere:
adică, pentru noi este esenț ial să fim recunoscuț i de ceilalț i ș i să nu fim discriminaț i din niciun punct de vedere
pentru că altfel sufeream din punct de vedere psihologic ș i, prin urmare, avem o recadere negativă.
Acum, ceea ce spune Rousseau în legătură cu oamenii, în schimb, nu spune în legătură cu
femeile pentru că Rousseau preconizează exact contrariul: consideră că femeia ar trebui să
ocupare constantă cu opinia pe care o au ceilalț i despre ea.
În primul rând, femeia trebuie să se ocupe ș i să se asigure că soț ul o consideră o soț ie fidelă: nu doar
a fi fidel, dar a se comporta într-un mod astfel încât suspiciunea că ea ar fi infidelă să nu poată apărea
minț ile soț ului.

Prin urmare, nu este suficient ca soț ia să fie fidelă, ci trebuie să fie considerată astfel de către soț , de către rudele...
toț i; trebuie să fie modestă, atentă, rezervată ș i să poarte în ochii altora, aș a cum în propria conș tiinț ă,
marturie a virtuț ii sale. În cele din urmă, dacă este necesar ca un tată să-ș i iubească copiii, este la fel de necesar
ce apreciem pe mama lor. Acestea sunt motivele care fac ca apariț ia să fie inclusă printre datoriile...
dau ș i conferă pentru ea onoarea ș i reputaț ia nu mai puț in indispensabile decât castitatea. Din aceste principii
derivă, împreună cu diferenț a morală între sexe, un motiv suplimentar de obligaț ie ș i convenienț ă, care
prescrie în special tuturor femeilor cea mai scrupuloasă atenț ie la comportamentul lor, la manierele lor,
sul loro contegno.

Contro Platone
Rousseau într-o pagină, se năpusteș te împotriva lui Platon ș i împotriva operei sale: Republica (una dintre cele mai mari)
teste dedicate la modul de a educa cetăț eanul, pe care la început Rousseau îl lăuda). În Emil, în acest capitol
dedicat lui Sophie, vorbeș te din nou despre Republica lui Platon, dar într-un mod negativ: adică Rousseau critică
structura socială pe care Platon o dă statului său ideal, deoarece femeile erau comune ș i copiii erau
educaț ia nu provine de la proprii părinț i, ci de la Stat, de la întreaga comunitate. Aceasta nu este însă cea mai mare problemă.
gropar, dar la egalitatea între sexe, pentru că Platon susț inea că atunci când ne naș tem suntem predispuș i fie spre
cunoș tinț ă, ș i deci suntem filosofii care cunoaș tem adevărata bunăstare, sau ne naș tem predispuș i să fim curajoș i
(războinici), sau suntem născuț i interesaț i de bunuri materiale, de bogăț ii (clasă producătoare). A
a doua a acestei predispoziț ii (care, potrivit lui Platon, există deja la naș tere) copiii erau
destinati să facă parte dintr-un anumit grup social ș i să aibă activităț i ș i meserii diferite: filozof,
luptător ș i clasă de producț ie). Această împărț ire în trei grupuri este fixă ș i nu se referă doar la bărbaț i,
conform lui Platon (inovator în raport cu societatea greacă), dar prevede că ș i femeile pot îndeplini
exact aceleaș i sarcini ca ș i bărbaț ii (filozofi, războinici, clasa producătorilor). Cu asta Rousseau
nu este absolut de acord, deoarece a oferi aceleaș i funcț ii înseamnă a submina natura: avem
corpi diferite ș i, prin urmare, funcț iile noastre sociale sunt diferite, de asemenea, este diferit ș i dezvoltarea psihologică ș i
dezvoltarea morală în cele două sexe.
Rousseau vorbeș te despre sentimente pentru că se referă la afecț iuni ș i la sentimentele care se dezvoltă în cadrul
familie ș i aici Rousseau spune un lucru care nu este del tot coerent cu ceea ce ne spune dintr-un punct de vedere
politic, pentru că atunci când el descrie cum se naș te statul, nu ne spune că statul se naș te dintr-o structură, pentru
exemplu, familiar pentru care suveranul este echivalentul tatălui, dar ne descrie Statul ca o
înț elegere, ca produs al unui pact între persoane care sunt absolut egale între ele.
Adică, în structura politică a lui Rousseau, familia nu are niciun rol, însă, aici ne spune că cei
aspects that develop within the family are the premise for love of the homeland. This is
puț in compatibil cu ceea ce ne spune despre naș terea unui Stat, unde familia nu are absolut deloc
niciun rol.
La donna e l'uomo sono fatti l'uno per l'altro, ma la loro reciproca dipendenza non è uguale; gli uomini
depind de femei pentru dorinț ele lor; femeile depind de bărbaț i atât pentru dorinț ele lor, cât ș i pentru
nevoile lor; am putea trăi mai bine noi fără ei decât ei fără noi. Pentru a avea ei
necesar, pentru a se menț ine în condiț ia lor de viaț ă, este necesar ca oamenii să le acorde acest lucru, că
vogliano să-l acorde ș i să le considere vrednice de asta. […]

Ceea ce Rousseau ne descrie în acest pasaj este o societate în care femeile nu lucrează ș i
depind dintr-un punct de vedere economic de bărbaț i, aș adar, dacă aceș tia nu le mai vor
menț inere, femeile se află într-o mare dificultate. Bărbaț ii trebuie să le permită femeilor să se menț ină.
trebuie să vrea să acorde această întreț inere, aș a că pentru a acorda trebuie să le considere demne (se întoarce la
discorso despre estimă ș i reputaț ie). În realitate, Rousseau descrie o parte a societăț ii franceze:
media-superioară ș i nobiltate, deoarece în celelalte clase sociale femeia lucra (familii de ț ărani pentru
exemplu).
Fericirea pe care o femeie, dintr-o clasă medie-superioară, ș i-o poate dori este că după ce s-a căsătorit ș i a făcut
câteva fiice, rămâneau văduve pentru că starea de văduvă era cea mai liberă; de fapt, rămâneai la
cu averea ta ș i nu trebuia să te recăsătoreș ti neapărat.

Omul, atunci când acț ionează corect, depinde de el însuș i ș i poate să provoace opinia publică; dar femeia,
chiar, comportându-se bine, nu a îndeplinit decât jumătate din sarcina sa, pentru că ceea ce se gândeș te despre ea nu este
mai puț in important decât ceea ce ea este cu adevărat. Din aceasta rezultă că metoda educaț iei sale trebuie să fie
sub acest aspect opus faț ei noastre: pentru bărbaț i, opinia este mormântul virtuț ii, pentru femei
este tronul său.

Rousseau este extrem de conș tient că spune două lucruri complet diferite pentru bărbaț i ș i pentru
femeile ș i este, de asemenea, extrem de conș tient că educaț ia pe care el o va descrie pentru Sophie este
o educaț ie foarte diferită de cea pe care a descris-o pentru Emilio, din acest motiv: adică, că femeia
trebuie să fie întotdeauna conș tient că depinde de opinia altora, depinde de ceea ce cred ceilalț i despre
lei.

Educaț ia lui Sophie

Ș i educaț ia Sofiei, la fel ca cea a lui Emilio, este o educaț ie privată, adică nu se face la colegiu.
o într-un convent. Diferenț a faț ă de Emilio, totuș i, este că acesta din urmă are un tutore, în timp ce Sophie nu are.
are nevoie, îi ajunge mama. Rousseau spune întotdeauna că mai mult decât preceptul, este mult mai eficient, dintr-un punct
din perspectiva pedagogică, de exemplu, adică, a arăta comportamentul propriu, care este modul
corect să se comporte. Aș adar, dacă exemplul este cel mai important ș i mai eficient lucru din punct de vedere
educativ, mama este potrivită, cu condiț ia să se comporte exact aș a cum vrea să se comporte apoi fiica ei.
Educaț ia Sofiei include, la fel ca în cazul lui Emilio, exerciț iul fizic (când copiii sunt mici):
Rousseau insistă mult mai mult pentru Emilio. Sophie, dar în general toate femeile, este descrisă ca fiind mai precoce.
în comparaț ie cu băieț ii, ș i asta se aplică ș i la exerciț iul fizic: îl abandonează pentru că pot începe să
să se ocupe de altceva. Cel al lui Emilio, trebuie să dezvolte forț a, rezistenț a la durere, agilitatea;
în schimb, exerciț iul fizic al Sofiei trebuie să dezvolte graț ia, prin activităț i precum dansul ș i cântatul, care
insistă asupra acestui element (înclinaț iile fetiț elor a avea grijă de propria fizicitate ș i de propriile
bambolotti)
Fetele, încă de mici, trebuie să acorde atenț ie înclinaț iilor lor înnăscute: atenț ia la
propriul fizic, atenț ia la propriile haine, atenț ia la îngrijirea celorlalț i.
L’educazione di Sophie deve essere un’educazione pratica (elemento di somiglianza con Emilio), perché la
donna nu are aptitudini pentru teorie ș i se interesează de problemele practice: cusutul, pentru că îi va fi de folos mai târziu, ș i
desenul, care face parte din dezvoltarea gustului, care este un alt element tipic feminin.
Un alt element, ș i mai îngrijorător, este că Rousseau teoretizează o educaț ie pentru construcț ie, adică...
viaț a viitoare a oricărei femei este aceea de a fi supusă soț ului, de a se ocupa de copii, de a nu avea
nu există un spaț iu propriu de fapt. Fata, de la început, trebuie să se obiș nuiască cu asta: nu poate alege
liberamente cum să-ț i ocupi timpul, trebuie să fie educată în răbdare ș i supunere.
În cele din urmă, educaț ia trebuie să cultive frumuseț ea ș i, de asemenea, isteț imea, care trebuie să fie orientată spre a se pune în
mostra, e ad accattivarsi la benevolenza delle persone (moderată pentru că este direcț ionată către soț ș i nu trebuie
cataliza excesiv atenț ia celorlalț i).
Educaț ie la frustrare sau la constrângere
Fetele nu trebuie să aibă niciodată momente de inactivitate, trebuie să fie întotdeauna active ș i harnice: pregătire
în viaț a lor de adulț i în care vor trebui să se ocupe mereu de familie, nu au timp pentru ei.
Trebuie să fie obiș nuite din timp să suporte constrângerea, pentru că aș a va fi în viaț a de familie, ș i trebuie să
a fi obiș nuite să exerseze ș i răbdarea: nu doar că trebuie să umplu timpul fetiț elor dându-le
întotdeauna o activitate practică ș i utilă, dar în acelaș i timp trebuie să o obiș nuiesc cu frustrarea, adică dacă văd că se
se distrează făcând un lucru anume, la un moment dat o întrerup ș i îi dau altceva de făcut.
Acest lucru se datorează faptului că fetele trebuie să fie obiș nuite să fie întrerupte în momentul în care fac
ceva ce îi place ș i a trece la o altă activitate care o interesează mai puț in, fără a protesta ș i fără
a se opune pentru că aceasta este ceea ce li se va întâmpla în viaț a lor.
Trebuie să fie reprimate toate fanteziile lor deoarece fantezia feminină trebuie să fie supusă voinț ei
celorlalț i, trebuie să se simtă mereu dependenț i de voinț a celor din jur. Pentru Emilio, este contrar, a lui
educaț ia este prestabilită de un mentor, dar nu are impresia că este reglementată, se simte
liber

Educaț ie eteronimă
Educarea femeilor este întotdeauna orientată spre a plăcea cuiva altcuiva (îngrijirea corpului ș i a hainelor) dar
deve să fie, de asemenea, finalizată la conversaț ia care se ocupă de obiecte particulare, adică de lucruri plăcute;
în timp ce, pe de altă parte, băieț ii trebuie să discute între ei despre lucruri utile. Secolele între Seicul ș i Suteul sunt
stati definiț i vârsta conversaț iei, socialitatea trecea prin conversaț ie: a ș ti să vorbeș ti bine,
a ș ti să străluceș ti în conversaț ie, a ș ti să fii spumos ș i a ș ti să vorbeș ti într-un mod animat aducând valoare la
ceea ce se spune, este esenț ial. Acest lucru se datorează faptului că o mare parte din viaț a socială se desfăș ura în saloane
gazdelor, care îș i invitau prietenii ș i prietenele, ș i în timpul serii se discuta despre orice
subiectul ș i, prin urmare, era fundamental să ș tii să vorbeș ti bine, să ș tii să atragi atenț ia celorlalț i ș i să te ș tii
a pune în evidenț ă. Rousseau ne spune de asemenea că femeile sunt deosebit de pricepute la asta, adică femeile
se exprimă deosebit de bine ș i îș i dezvoltă această capacitate înaintea oamenilor.
În cele din urmă, ultimul element este politeț ea, gazda, dar în general femeile, trebuie să fie politicoase deoarece
depinde de privirea altora.

La ricerca delle verità astratte e speculative, dei principi, degli assiomi scientifici, tutto ciò che tende a
generalizarea ideilor nu este competenț a femeilor; studiile lor trebuie să se refere toate la practică; este
este sarcina lor să asigure aplicarea principiilor pe care omul le-a descoperit, este sarcina lor să facă acele
observaț ii care conduc omul să stabilească principiile. Toate reflecț iile femeilor, atunci când nu
au un raport imediat cu datoriile lor, trebuie să tindă spre studiul oamenilor sau către acele
cunoș tinț e plăcute care aparț in exclusiv sferei gustului. De fapt, în ceea ce priveș te
opere de geniu, le lipseș te capacitatea necesară; nici nu deț in suficientă precizie ș i
atenț ie pentru a reuș i în ș tiinț ele exacte, ș i în ceea ce priveș te cunoș tinț ele fizice, revine sexului mai activ, mai în
gradul de a se miș ca ș i de a observa mai multe obiecte, cel care are mai multă forț ă ș i mai des o exercită,
de a judeca relaț iile dintre ființ ele sensibile ș i legile naturii.

Textul de mai sus vorbeș te tocmai despre faptul că intelectul feminin este un intelect tipic practic,
deci, o minte care nu este potrivită pentru cunoș tinț ele adevărurilor abstracte ș i speculative, în timp ce acestea
sunt tipice pentru mentalitatea masculină ș i aceasta are repercusiuni asupra tipului de educaț ie care li se oferă femeilor
e în tipul de educaț ie care le este oferită bărbaț ilor (practic = femeie; teoretic = bărbat) stereotip).
Reflecț iile femeilor trebuie să se raporteze la datoriile lor care sunt: a avea grijă de soț , de copii ș i apoi
trebuie să se concentreze asupra studiului oamenilor, adică modul în care se comportă oamenii ș i ce tip de interacț iune pot avea
a avea cu ei, totuș i întotdeauna finalizată să fiu o stăpână bună de casă, să-i fac pe plac soț ului meu, să
să-mi găsesc soț când suntem încă în faza de căutare, aș a că trebuie să studiez bărbaț ii în acest sens.
senso qui. Pe baza acestui lucru, apoi femeile vor avea o viaț ă fericită, conform lui Rousseau, ca soț ii, mame ș i
stăpânul casei; bărbaț ii, dacă vor, pot în schimb să construiască o teorie morală, o teorie socială, o
teoria filosofică e de orice gen.
Cel mai interesant, dintr-un anumit punct de vedere, este ceea ce spune Rousseau despre cunoș tinț ele fizice, adică
de ce bărbaț ii sunt mai potriviț i pentru studiul fizicii decât femeile ș i
Rousseau leagă această chestiune direct de activitatea fizică pe care o fac băieț ii, ca ș i cum pentru a studia fizica.
dacă ar fi nevoie de forț ă, adică este o idee cu adevărat ciudată despre fizică pe care o are Rousseau, care nu
nu corespunde nici măcar cu ceea ce era fizica în vremurile sale, adică în vremurile sale era o disciplină
matematica, această conexiune între capacităț ile teoretice ș i capacitatea de a exercita forț a pare în mod special
puț in adaptat la un moment în care fizica este larg matematicizată.

La religie
Femeia nu atinge niciodată vârsta raț iunii abstracte (cunoaș te mijloacele, dar nu ș i scopul). Lui Emilio,
religia este predicată atunci când atinge raț iunea abstractă.
Pentru femeie, religia este o chestiune de autoritate: trebuie să aibă religia mamei (mama educă
Sophie) ș i apoi cea a soț ului. Trebuie să învăț ăm lucrurile în care să credem ș i nu motivele, trebuie să învăț ăm
catehismul.
Există un Dumnezeu, de care suntem fii. Apoi există partea morală: a fi drept, a ne iubi reciproc, a fi binevoitori ș i
misericordiosi, a ț ine credinț ă în angajamente. Trebuie să credem în viaț a veș nică pentru că acest lucru întăreș te ideea de
justiț ia; nu trebuie să credem în mortalitatea sufletului (dacă nu am avut noroc în viaț ă, îl voi avea în viaț a
după moarte).

Rezolvarea conflictelor
Ca femei, suntem supuse opiniilor altora, în timp ce bărbatul nu trebuie să fie supus, ci trebuie să
pur ș i simplu să-ț i consideri conș tiinț a.
Dar ce se întâmplă când opinia altora spune un anumit lucru, iar sentimentul interior spune opusul? Raț iunea
(poca) în femeie trebuie să o ajute să urmeze ceea ce întăreș te ascultarea ș i fidelitatea faț ă de soț .
la tenerezza e la cura nei confronti dei figli. Donna mai come personalità autonoma, sempre pensata
dependent de ceva.

Sofia: cum este?

Caracter bun;
Marea sensibilitate;
Eleganț ă simplă (îi pasă cum se îmbracă, dar nu poartă haine elaborate, motiv economic dar
chiar ș i un motiv de gust): artificiu ascuns (nu arăta efortul pe care l-a implicat);
Grosolan (defect): se opreș te pentru a nu-ș i strica dinț ii (dinti cariaț i ș i negri) bruteț e) ș i nu îngrăș a
(nu mai este seducătoare), este mama care îi dă acest viciu, pentru că femeile sunt mereu sub la
judecata altora;
Muzica ș i dantelă: cultivate pentru a scoate în evidenț ă frumuseț ea ș i graț ia purtării sale, la Sofia nu
îi place muzica, dar îi place miș carea mâinii sale atunci când apasă tastele (este frumos actul
pentru ceilalț i);
Maniacă a curăț eniei (defect): transmisă de mamă;
Allegra
Dulce
Răbdarea: este o calitate extrem de importantă pentru femei;
Religiozitate interioară: nu este atât de interesată să recite rosariul, să meargă la slujbă sau să participe la procesiuni,
dar este o religiozitate de alt gen;
Dar virtutea;
Moderaț ie ș i modestie.

Spiritul Sofiei este plăcut fără a fi strălucitor, solid fără a fi profund; un spirit pe care
nimeni nu are nimic de spus, pentru că nimeni nu-l consideră superior sau inferior propriei valori. Acesta are calitatea de
plăcere întotdeauna oamenilor care le vorbesc, chiar dacă nu este înzestrat cu o mare cultură, cel puț in conform
ideea pe care o avem noi despre cultura intelectuală a femeilor; a ei, de fapt, nu s-a format prin lectură,
mă soltando doar cu conversaț iile tatălui ș i mamei, cu reflecț iile sale personale, cu
observaț ii despre puț inul pe care l-a văzut din lume.

Efectul lecturii: Sofia citeș te Les aventures de Télémaquee ș i se îndrăgosteș te de personajul românesc
(Telemaco), aș adar nu găseș te soț ș i se zbat.

Am vrut să descriu o femeie obiș nuită, dar apoi, pretinzând că îi ridic sufletul la o înălț ime sublimă,
le-am lăsat să-ș i piardă raț iunea ș i m-am abătut ș i eu.
Laculturadi Sofia depinde de omul viitorului său: de fapt, când îl va cunoaș te pe Emilio, acesta îi
va explica o mulț ime de lucruri.

Căutând un soț : discursul tatălui Sofiei

Tatăl Sofiei îi face un discurs care este mai avansat în comparaț ie cu cele de atunci (taț ii erau cei care alegeau)
pentru fiice în baza „partidului”). El îi spune fiicei că cel mai important lucru este că soț ul trebuie să-l aibă
alegeț i-o, nu va fi tatăl care să o facă pentru ea. Cum să o alegeț i? Pe baza simpatiei. Înainte este
l’innamoramento e poi c’è il matrimonio. Il padre dice a Sofia che è meglio non cercare un uomo ricco,
prea distantă de clasa socială a familiei Sofiei. După îndrăgostire trebuie să existe
consultarea părinț ilor ș i tatăl are totuș i dreptul de veto: Sofia poate alege pe cine vrea ea, dar
vor fi părinț ii cei care vor confirma această alegere (libertate da, dar nu absolută).

Natura
În sălbăticie, fiecare femeie este potrivită pentru orice bărbat ș i există o singură formă de viaț ă: primitivă ș i comună;
în schimb, în starea civilă, există o influenț ă a instituț iilor sociale asupra caracterului, formarea este determinată
din natura ș i educaț ie ș i trebuie să cunoaș tem persoanele pentru a vedea dacă se armonizează (cunoaș te
prima de a se căsători).

Căutarea unei soț ii: criterii

Mente Sofia ș i trebuie să-ș i caute un soț , chiar ș i Emilio va trebui să-ș i caute o soț ie (i se spune asta de către el)
Ce caracteristici trebuie să aibă soț ia ideală pentru Emilio?
Dezvoltarea caracterelor individuale: a se plăcea ș i a se armoniza înainte de căsătorie; diviziune
indivizilor în grupuri: nu se uită la fericirea cuplului, ci caută pe cineva cu care să meargă
de acord este un criteriu de un alt tip.
Soț ul trebuie să caute o soț ie mai sărăcă decât el, dacă găseș te una mai bogată se formează un cuplu
desechilibrată conform lui Rousseau (este omul care domină).
Aș adar, trebuie să caute o femeie de condiț ie socială mai joasă, dar care să fie ș i educată.
(care să nu facă parte din „dizgraț ia poporului”), dar nu arogantă ș i nici prea frumoasă (deoarece
poi va avea rândul pretendenț ilor).
Rousseau are o părere proastă despre femeile prea educate.

Atracț ie
Ceea ce Emilio trebuie să caute în partenera sa sunt: sensibilitatea, virtutea ș i dragostea pentru lucrurile oneste.
Ceea ce Sofia trebuie să caute la partenerul ei sunt: aprecierea valorilor adevărate, cumpătarea, simplitatea,
generozitate dezinteresată, dispreț ul faț ă de bogăț ii.

Dovere de gen
Femeia trebuie să-ș i onoreze capul (viitorul soț ), cel care munceș te pentru ea, care câș tigă pâinea ei ș i care o
fă să mănânce: este omul.
Bărbatul trebuie să îș i iubească partenera, pentru că Dumnezeu i-o dă pentru a se consola din durerile sale ș i pentru că...
de alinare în suferinț ele sale: este femeia.

Stil de comandă
Rousseau spune adesea că, de fapt, cea care are puterea în cuplu este femeia, este o putere
indirect: femeia este manipulatoare.

Există o mare diferenț ă între a-ț i asuma dreptul de a comanda ș i a ghida pe cel care comandă. Puterea
donna este făcută din dulceț e, din atenț ie, din plăcere; ordinele ei sunt mângâieri, ameninț ările ei sunt plângeri.
Ella trebuie să domine în casă, ca un ministru în stat: lăsându-se condusă de ceea ce vrea să facă.
acest sens este incontestabil că cele mai bune exemple de armonie familială se găsesc acolo unde este mai mare
autoritatea femeii. Dar când ea nu ascultă vocea ș efului familiei, când vrea să-ș i aroge
drepturile ș i exercitarea directă a comenzii, efectele acestei dezordini nu sunt altceva decât mizerie,
scandal ș i dezonoare.
Virtute: om
Cine este acel om virtuos? Este cel care ș tie să învingă propriile sentimente; atunci de fapt se supune voinț ei sale.
raț iune, la conș tiinț a ei; îș i îndeplineș te datoria; se menț ine în ordinea morală ș i niciun pact nu o afectează
discosta. Până acum erai liber doar în aparenț ă: nu aveai decât libertatea precară a sclavului căruia nu-i este nimic
statu comandat. Acum fii cu adevărat liber: învaț ă să devii stăpân asupra ta, comandă-ț i inima,
O Emilio, eș ti un virtuoz. [...] Este o greș eală să distingi pasiunile legitime de cele interzise, pentru a te abandon...
prima e respingere le altre. Sunt toate bune când ne rămânem stăpâni; sunt toate rele, când ne scapă.
lăsăm să ne supunem. Ceea ce interzice natura este să extindem legăturile noastre de afecț iune dincolo de capacitatea
nostre forț e; ceea ce interzice raț iunea este de a dori ceea ce nu putem obț ine; ceea ce interzice
conș tiinț ă, nu este deja a fi tentaț i, ci a ne lăsa învinș i de tentaț ii. Nu depinde de noi să avem sau nu
avem pasiuni, dar depinde de noi să le stăpânim. Toate sentimentele pe care le dominăm sunt legitime, toate
cei care ne domină sunt vinovaț i.

Virtutea constă în a-ț i înfrunta propriile afecte, a asculta raț iunea ș i conș tiinț a. Pasunile sunt toate
sunt bune când le avem sub control, când ș tim să le gestionăm, dar sunt rele când ne lăsăm pradă lor
a supune.
Întreaga sută de ani continuă să lucreze pe tema pasiunilor, printre care Rousseau: cel care vorbeș te despre o viaț ă
emoț ie care nu este reprimată, dar trebuie să facem distincț ia între emoț ii ș i pasiuni.

Călătorii ș i consideraț ii politice

Emilio face o serie de călătorii, al căror obiectiv este să ș tie să aleagă unde să locuiască ș i ce muncă să facă după.
căsătoria. Emilio este destul de bogat pentru a trăi din rente, aș a că problema muncii este „cum vrei
destinare viata ta”. El voia să îș i ia o casă la ț ară, aproape de oraș , ș i să cultive pământul.
maestrul îl însoț eș te pe Emilio în căutarea ț ării potrivite în care să trăiască.

Rousseau ne spune care sunt criteriile care ne arată dacă un stat este bine guvernat sau nu.
Evoluț ia demografică. Când statele au o evoluț ie demografică very scăzută, atunci
nu este un semn bun;
Distribuț ia populaț iei (uniformitate ș i oraș e mici)
Elogiul campaniei: „este campania care formează ț ara ș i este populaț ia rurală care formează
naț iune

A fi virtuoș i într-un stat nevirtuos

Concluzia acestor călătorii este că se poate fi liber oriunde, nu atât în sens politic, cât la nivel
morală; poț i fi virtuos oriunde, chiar ș i într-un stat care nu este virtuos.

È vano aspirare alla libertà sotto la salvaguardia delle leggi. Leggi! Dov'è che ce ne sono? Dov'è che sono
respectate? Sub acest nume, în fiecare loc, nu ai văzut triumfând decât interesul particular ș i pasiunile
bărbaț ilor. Legile eterne ale naturii ș i ordinii există. Ele fac funcț ia de lege pozitivă pentru
Înț elepciunea este imprimată în adâncul inimii sale de conș tiinț ă ș i de raț iune; la aceste legi el trebuie
a te supune pentru a fi liber; sclav este doar cel care face rău, deoarece acesta îl face întotdeauna dintr-o deficienț ă
de voinț ă. Libertatea nu reside în nici o formă de guvern, ci trăieș te în inima omului liber, care în
fiecare loc o poartă cu sine. Laș ul poartă servituț ia peste tot. Unul ar fi sclav la Geneva, celălalt
liber la Paris. [...] Indiferent care este această ț ară, îi datorează ceea ce este mai preț ios pentru om: moralitatea
ale acț iunilor sale ș i dragostea pentru virtute.
Născut în fundul unei păduri, ar fi trăit mai fericit ș i liber, dar neavând nicio luptă de dus.
pentru a-ș i urma înclinaț iile native, ar fi fost bun fără merit ș i, prin urmare, fără virtute, în timp ce acum
să fie virtuos în ciuda puterii pasiunilor.

În niciun stat nu există legi emise de voinț a generală, dar oricum există legile eterne ale
natura care, pentru cei care o ș tiu recunoaș te, face funcț ia legilor drepte emanate din voinț a generală.
libertatea morală depinde de inima omului.