Conducător ştiinţific:

________________
______________
________________
______________
________________
______________
(Numele, prenumele, gradul
ştiinţific )

Autor: IonChiriac IPLT,,Traian” [Link]șinău

(Numele, prenumele, Liceu / Gimnaziu, Raionul, Localitatea )

CHIŞINĂU - 2024
 Insectele sociale: Biologie și importanță
Insectele sociale reprezintă o fascinație constantă pentru biologi și naturaliști. Complexitatea
societăților lor, diversitatea comportamentelor și rolul vital pe care îl joacă în ecosisteme le
fac o categorie de insecte cu o importanță deosebită.

Tipuri de insecte sociale:

 Himenoptere: albine, furnici, viespi

 Isoptere: termite
 Coleoptere: gândaci de frunze
 Blattodea: gândaci de bucătărie

Caracteristici comune:

 Împărțirea muncii: indivizii din colonie au roluri specifice (regină, masculi, soldați,
lucrătoare)
 Comunicare: prin feromoni, sunete, tactil
 Cooperare: pentru obținerea hranei, construirea cuibului, creșterea puilor
 Altruism: indivizii sacrifică uneori propriul interes pentru binele coloniei

Importanța insectelor sociale:

 Polenizare: albinele și alte insecte polenizatoare sunt esențiale pentru reproducerea

plantelor
 Controlul dăunătorilor: furnicile și viespile prădătoare controlează populațiile de
insecte dăunătoare
 Descompunerea materiei organice: termitele și gândacii de frunze joacă un rol
important în reciclarea nutrienților
 Producția de alimente: mierea, propolisul, lăptișorul de matcă sunt produse
alimentare valoroase obținute de la albine

Exemple de insecte sociale și rolul lor:

 Albinele: polenizează peste 75% din culturile alimentare din lume, produc miere și
alte produse apicole
 Furnicile: controlează populațiile de insecte dăunătoare, aerează solul, dispersează
semințele
 Termitele: descompun lemnul mort, contribuind la reciclarea nutrienților în sol
 Gândacii de frunze: descompun materia organică, contribuind la formarea
humusului

Amenințări la adresa insectelor sociale:

 Utilizarea pesticidelor
 Distrugerea habitatelor naturale
 Schimbările climatice
Concluzie:

Insectele sociale sunt o componentă esențială a biodiversității și a echilibrului

ecologic. Protejarea lor este esențială pentru a menține un mediu sănătos și a ne
asigura o sursă importantă de hrană și alte produse.

 Insectele reprezintă o clasă de animale nevertebrate hexapode (şase

picioare) aparținând Artropodelor. În natura există circa un milion de specii de
insecte, care viețuiesc atât în mediile terestre cât și în cele acvatice, dar si singurele
nevertebrate adaptate la zbor.
 Insectele reprezintă, de departe, cel mai numeros grup de animale de pe Pământ,
reprezentând 95% dintre artropode și 65% dintre numărul membrilor regnului animal.
Artropodelor Albinele
Ţara noastră înzestrată de natură cu relief variat şi însorit, cu climă blîndă, cu fîneţe
încîntătoare, cu cîmpii întinse şi salbe de coline
– s-a dovedit, de milenii prielnică vieţii albinelor. Apicultura (apis = albină, cultura =
creştere)
este o ocupaţie străveche, din vremea dacilor. Prima atestare documentară referitoare la „raiul
albinelor” pe aceste meleaguri a fost descoperită în scrierile istoricului Herodot: „ …În ceea
ce priveşte albinele, numărul lor este aşa de mare pe malul stâng al Dunării, încît împiedică
oamenii să treacă mai departe”.
Albinele sunt insecte zburatoare, clasificate in cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul
subordinului Apocrita, care mai contine viespile si furnicile, cu care albinele sunt foarte inrudite.
Se pot intalni pe toate continentele, cu exceptia Antarcticii; numarul speciilor cunoscute este de
aproximativ 20. 000 dar probabil foarte multe asteapta inca sa fie descoperite.
Albinele sunt adaptate la hranirea cu nectar si polen, primul ca sursa de energie (din cauza
continutului de zaharuri), al doilea ca sursa de proteine (folosit mai mult la hranirea larvelor).
Nectarul este obtinut din florile plantelor melifere cu ajutorul trompei. Albinele au antene compuse
(aproape la toate speciile) din douasprezece segmente la femele si treisprezece la masculi. De
asemenea au cate doua perechi de aripi (perechea anterioara fiind mai mare). Unele caste pot
avea aripi mai mici (nefunctionale), dar nici o specie nu este lipsita de aripi.
Multe specii de albine sunt putin cunoscute. Cea mai mica albina este cea pitica (Trigona minima)
cu lungimea de circa 2. 1 mm (5/64). Cea mai mare albina din lume este Megachile pluto, care
poate atinge lungimea de 39 mm (1. 5). Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordica
sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpiratie, niste albine mici care adesea sunt
considerate in mod gresit viespi sau muste.
Cea mai cunoscuta specie de albine este albina europeana (Apis mellifera). Ingrijirea albinelor
din aceasta specie poarta numele de apicultura sau stuparit.
Albinele lucratoare: Numarul acestora este variabil, osciland de la 10000 in perioada de iarna,
pana la 40000-80000 in vara. Au talia mai mica (12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile
sunt de aceeasi lungime cu abdomenul. In fapt lucratoarele sunt femele cu organele de
reproducere nedezvoltate.
Matca: Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor de
albine.
De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai lung (20-25 mm), capul mic, abdomenul
foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg. Trantorii: Sunt masculii care
imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din primavara pana in toamna. In numar de cateva
sute, au o lungime de 15-17 mm, aripi ce depasesc abdomenul, capul globulos si o greutate de
200 mg. Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor
crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu. Practic viata familiei
de albine cuprinde patru mari perioade. Prima perioada: Se caracterizeaza prin inlocuirea
albinelor batrane care au iernat, cu albina tanara, nou iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul
lui februarie, matca incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde
regimul termic permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca depune
din ce in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii ajunge la 1000 de
oua pe zi, albinele ...
Aceste insecte pot fi recunoscute dupa segmentul ingust dintre torace si abdomen, dar
majoritatea se evidentiaza prin coloritul galben cu negru, sau alte culori de avertizare.
Albinele si viespile au ace puternice, pe cand furnicile au falci puternice. Muscatura furnicii poate
provoca senzatia unei arsuri pe piele deoarece se elimina acid formic, pe care il produce furnica
in corp. Asemenea colonii sociale contin un numar variat de masculi, adesea numiti trantori,
femele si lucratoare. Desi albinele si viespile lucratoare au aripi, furnicile lucratoare sunt lipsite de
aripi. Unul dintre cei mai importanti factori pentru ca o societate sa functioneze bine este
capacitatea indivizilor de a comunica intre ei. Cum altfel ar putea sa explice ce au facut ?
Insectele, asemenea oamenilor, comunica prin mijloace tactile, olfactive, sonore si vizuale. Ele
transmit mesaje frecandu-si antenele una de cealalta. Ele comunica, de asemenea, producand o
substanta chimica mirositoare numita feromon. Acest miros transmite informatii celorlalti membri
ai coloniei, asemanator cu felul in care oamenii primesc informatii despre hrana prin simtul
mirosului. S-ar putea sa mai existe si alte cai prin care comunica insectele, pe care insa trebuie
sa le descoperim. Se stie ca multe insecte folosesc ultrasunete de frecvente foarte inalte, in afara
gamei percepute de urechea umana; s-ar putea ca ele sa se foloseasca de ele pentru a vorbi
unele cu altele. Albinele au dezvoltat o alta cale, deosebita, de a transmite informatii. Actiunile lor
la intoarcerea la stup pot dezvalui altor albine sursele de nectar gasite.
Nu toate termitele fac movile, dar cele care le fac au o organizare sociala mai complexa. Coloniile
de termite constau din masculi cu aripi, o singura femela regina a carei unica sarcina in cadrul
coloniei este de a depune oua, si mii de lucratoare lipsite de aripi, care construiesc cuibul si
apara colonia.
Unele dintre lucratoare pot fi soldati specializati a caror singura sarcina este de a apara cuibul.
Soldatii si regina sunt hraniti de lucratoare, care parasesc cuibul si cauta hrana pe care o duc
inapoi la cuib.

Furnicile traiesc pe Pamant de peste 100 de milioane de ani, fiind considerata specia care a
evoluat si s-a adaptat cel mai bine la conditiile aparute de-a lungul timpului in evolutia Terrei.
Sunt descoperite peste 20. 000 de specii, dintre care cele mai cunoscute sunt cele negre si rosii,
precum si furnicile albe, sau termitele. Sunt rude cu albinele si viespile, dovada fiind organul in
forma de ac cu venin, din varful abdomenului. Fiinte sociabile, furnicile traiesc in grupuri mari,
numite colonii, in care organizarea muncii este foarte bine pusa la punct. Nu degeaba sunt
considerate - ca si in fabula Greierele si furnica - insectele cele mai harnice. Ca al oricarei
insecte, corpul furnicii este format din trei parti: cap, torace si abdomen. Cele sase picioare - care
pornesc din torace - sunt acoperite cu perisori fini, cu care furnica isi curata cele doua antene din
varful capului. Antenele sunt organe foarte importante pentru pipait, mirosit sau auzit si inlocuiesc
functiile ochilor - multi si adunati la un loc - care sunt putin dezvoltati. De asemenea, antenele le
folosesc furnicilor pentru a comunica prin atingere cu celelalte surate din colonie. In afara de ochi
si antene, capul se termina cu un fel de falci, ca niste clesti, arme cu care furnica se apara de
dusmani. Tot un fel de clesti - mai dezvoltati si mai ascutiti - au la fiecare picior furnicile-soldati,
cele care pazesc musuroiul. Partea de mijloc a corpului, toracele, este sectiunea in care se
gaseste inima - de forma unui tub lung - care pompeaza un fel de sange incolor in tot corpul.
Interesant este ca acest proces nu se face prin vase sanguine (ca la alte animale si la om).
Furnica n-are plamani, respiratia fiind facuta prin porii membranei ce acopera tot corpul insectei.
Rolul fiecarui locuitor din furnicar (alt nume al musuroiului) este foarte bine stabilit si respectat in
cadrul grupului. Astfel, colonia este condusa de o singura furnica - regina musuroiului - a carei
unica sarcina este aceea de a face oua, fiind mereu ingrijita si aparata de toate celelalte furnici.
Tot ea este cea care, la inceput, a format colonia. Dar cum apare, de fapt, si se formeaza o noua
familie de furnici? In timpul zborului nuptial, femela se imperecheaza cu o furnica-mascul, dupa
care coboara pe pamant, iar dupa un timp ii cad aripile, ea nemaiputand sa zboare niciodata. Aici
incepe cautarea unui adapost (sub o piatra sau intr-un lemn scorburos - in cazul termitelor) sau
sapa un tunel subteran. Din acest tunel principal - care poate avea si 5 metri adancime - se
formeaza apoi asa-numitele camere subterane, legate prin alte tuneluri mai mici. Aceste camere
vor avea diferite intrebuintari, pe masura ce colonia creste ca numar de furnici: depozitarea
hranei, hibernare sau depunerea oualor. Majoritatea celorlaltor furnici din musuroi sunt
muncitoare, hrana adunata de acestea fiind impartita frateste intre toti membrii coloniei. Grija
pastrarii oualor intra tot in ...

Viespile sunt creaturi fascinante și complexe, dar adesea sunt

percepute ca insecte periculoase sau enervante. Însă, în ciuda
reputației lor neplăcute, viespile joacă un rol esențial în ecosistem și
merită să le înțelegem mai bine. În acest articol, vom explora lumea
viespilor, înțelegând importanța lor și modurile în care putem
coexista în armonie cu aceste insecte.

Biologia Viespilor

Viespile fac parte din familia Hymenoptera, care include și albinele și

furnicile. Aceste insecte sunt caracterizate prin aripile lor
transparente și abdomenul subțire cu dungi sau pete. Majoritatea
speciilor de viespi sunt solitare și nu prezintă o amenințare
semnificativă pentru oameni. Cu toate acestea, viespile sociale, cum
ar fi viespea cu coadă galbenă sau viespa europeană, pot forma
colonii mari și pot deveni mai agresive atunci când simt o
amenințare la adresa cuibului lor.

Rolul Viespilor în Ecosistem

Unul dintre cele mai importante roluri ale viespilor în ecosistem este
cel de prădători ai altor insecte, în special a insectelor dăunătoare
care afectează culturile agricole. Viespile sunt cunoscute pentru
vânarea și hrănirea cu gândacii, molii și alte insecte dăunătoare care
pot distruge culturile agricole sau grădinile noastre.

Pe lângă acest rol important în agricultură, viespile sunt și

polenizatori. Deși nu sunt la fel de eficienți ca albinele în acest sens,
ele contribuie la transferul polenului între flori, ceea ce este esențial
pentru producția de fructe și semințe. Astfel, viespile contribuie la
diversitatea și sustenabilitatea ecosistemelor.

Coexistența cu Viespile

Pentru a trăi în armonie cu viespile, există câteva măsuri simple pe

care le putem lua:

1. Evitați agitația: Viespile pot deveni defensive atunci când se simt

amenințate. Evitați să loveți sau să agitați viespile și să vă apropiati de
cuiburile lor.
2. Nu lăsați alimentele nesupravegheate în aer liber: La picnicuri
sau în grădină, păstrați alimentele și băuturile acoperite, astfel încât
viespile să nu fie atrași de mirosurile lor.
3. Sigilați coșurile de gunoi: Asigurați-vă că coșurile de gunoi sunt bine
închise și curățați-le în mod regulat pentru a evita atragerea viespilor.
4. Plantarea plantelor atrăgătoare pentru viespi: Dacă doriți să
atrageți viespile în grădină pentru polenizare, plantați flori care le sunt
pe plac, cum ar fi lavanda, salvie sau bumbacul târziu.
5. Chemarea profesioniștilor în controlul dăunătorilor: Dacă aveți o
infestare de viespi în apropierea casei sau în zona de locuit, apelați la
un profesionist în controlul dăunătorilor pentru a aborda problema în
siguranță și eficient.

Concluzie

Viespile sunt creaturi fascinante și esențiale pentru ecosistem. În loc

să le vedem ca pe o amenințare, ar trebui să le respectăm rolul și să
învățăm să coexistăm cu ele. Prin înțelegerea importanței lor și prin
adoptarea măsurilor de precauție potrivite, putem trăi în armonie cu
viespile și să contribuim la menținerea echilibrului natural în lumea
noastră.