C4 - formarea deprinderii de a-L iubi pe Dumnezeu, făcând voia Lui;
C5 - formarea deprinderii de a se ruga lui Dumnezeu mereu.
C1 - identificarea semnificației cuvântului „David”;
C2 - prezentarea istorică a neamului lui David
C3 - cunoașterea noțiunilor esențiale despre pregătirea oamenilor pentru venirea lui
Hristos
După intrarea evreilor în Țara Făgăduinței, a urmat o perioadă în care regii și profeții au jucat un
rol deosebit de important. Aceștia au transmis poporului voia lui Dumnezeu, pregătindu-i pentru
venirea lui Mesia Cel promis.
În scurtă vreme de la stabilirea în Țara Sfântă, poporul evreu a cerut să fie condus de un rege
ales de ei, asemenea popoarelor vecine. Văzând dorința mulțimii, proorocul Samuel l-a uns rege
pe Saul. Mai apoi a fost ales drept rege, păstorul David, care era cel mai mic fiu al lui Iesei din
Betleem. El aparținea lui Iuda, unul din fiii patriarhului Iacov.
Când Samuel a vărsat untdelemn pe capul lui David, care a devenit unsul lui Dumnezeu, în inima
acestuia s-a revărsat Duhul Sfânt. David a fost un rege care a condus poporul vreme îndelungată,
fiind în același timp un mare profet și poet.
Cântările sale inspirate, numite Psalmi, au fost dedicate lui Dumnezeu. Regele David a profețit
înscăunarea unui nou Rege, mai mare decât toți conducătorii lumii: „Și se vor închina Lui toți
împărații pământului, toate neamurile vor sluji Lui. Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic
și pe sărmanul care n-avea ajutor” (Ps. 71, 11-12) Acesta avea să fie Mântuitorul Hristos, după
două sute de ani, profetul Isaia confirmând acest lucru, numindu-L pe viitorul Rege: „Înger de
mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Și
mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar” (Isaia 9, 5-6). Din neamul lui David, peste
câteva sute de ani, s-a născut Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Locul de
naștere al Domnului, micul oraș Betleem, era tocmai locul de origine a lui David, „cetatea lui
David”(Luca 2, 4). Datorită faptului că David a fost strămoșul Mântuitorului, de multe ori Iisus
era numit „Fiul lui David”. Lumea a fost pregătită de Dumnezeu generații de-a rândul până la
„plinirea vremii” (Galateni 4, 4). Perioada îndelungată a așteptării Întrupării Fiului lui Dumnezeu
a avut mai multe motive. Unul dintre acestea a fost ca oamenii, obosiți de urmările depărtării de
Dumnezeu, să-și dorească apropierea de Acesta, „în ce chip dorește cerbul izvoarele apelor”(Ps.
41, 1). Un alt motiv a fost ca informațiile despre viața și activitatea Mântuitorului să fie
cunoscute dinainte de cât mai mulți oameni, lucru posibil doar prin intermediul profeților.
Un motiv foarte important a fost nașterea Fecioarei Maria care, prin bunătatea, iubirea și
credința sa, a reprezentat dorința întregii omeniri de a se întoarce la Tatăl Ceresc. Consimțirea ei
de a fi Maica Domnului a condus la Întruparea Fiului dumnezeiesc. Întreg Vechiul Testament
cuprinde, în diferite moduri, istoria pregătirii venirii Fiului lui Dumnezeu la noi, eveniment
plănuit de Dumnezeu din veșnicie și înfăptuit la momentul potrivit.