CE ESTE?

Conceptul de discurs este foarte amplu și poate

a se referi la mai multe probleme. În general,
discursul este ceea ce spunem, adică termenul
se asocia cu transmiterea unui mesaj
prin cuvinte. Acest mesaj poate fi
scris sau oral, independent.
Un discurs este forma în care un emitter
construiește un mesaj și caracteristicile pe care le
Acest mesaj posedă. Un discurs este o
instanță de comunicare.
Într-o situație comunicativă intervin mai multe elemente, dar ceea ce este esențial este
transmisia unui mesaj (discurs) între un emițător și un receptor folosind un cod
(care de obicei este limbajul) și printr-un canal, care poate fi oral, scris,
etcetera. Un discurs are loc într-un context determinat, într-un timp și loc
specifice și în anumite condiții.
Cuvântul discurs este adesea asociat cu cuvântul poveste, în referire la conținut.
cultural și ideologic al unei persoane sau persoane în cadrul unei anumite ideologii.
De exemplu, când se vorbește despre un discurs liberal, marxist, modern etc.
Cu toate acestea, din punct de vedere social, ceea ce numim
discursul și conceptul cel mai generalizat este în
referință la atunci când o persoană vorbește în fața unui
public și emite un mesaj anterior
preparat, adică, un text (scris
anteriormente) și citit în fața unei anumite
audiență.
În actele importante se susțin discursuri,
așa cum o fac politicienii, directorii de
o companie sau o școală, etc. Un discurs
căutați să vă orientați către un subiect sau subiecte în particular
și dezvoltați-l într-un mod care să capteze interesul
public. Multe discursuri se bazează pe
resurse informatice precum prezentări de
diapozitive, videoclipuri, imagini expuse în
ecrane, printre alte lucruri.
Câte tipuri de discurs există?
Pentru lingvistica, discursul se împarte în patru forme discursivă. A le diferenția nu
Este simplu și nu apar într-o formă diferită, deoarece vorbirea umană nu admite
întotdeauna categorii exacte.
Discursul narativ se referă la fapte care sunt exprimate într-un anumit context
de timp și spațiu și care pot fi reale sau imaginare.
 Discursul descriptiv încearcă să arate caracteristicile a ceea ce este exprimat fără a emite
o evaluare personală.
Un discurs expozițional informează despre ceva într-un mod obiectiv, clar și ordonat.
Un discurs argumentativ este acel care utilizează un emițător pentru a convinge sau a persuada.
despre ceva. Este tipic pentru oralitate, pentru conversații, dezbateri,
conferințe, sau în cadrul textelor ca imitație a oralității.
Funcț iile discursului
În plus, în funcție de postura pe care o adoptă vorbitorul, limbajul din cadrul discursului ia
forme diferite. Dacă mesajul face apel la exprimarea unui sentiment, discursul va avea o
funcție expresivă. Dacă încercăm să atragem atenția ascultătorului, va fi apelativă.

Când dorim să știm dacă celălalt a auzit bine mesajul nostru, fatică. Funcția pe care
reluăm aceeași limbaj se numește metalingvistică. Când este vorba despre ficțiune,
discursul este poetic și dacă oferim informații obiective, funcția va fi informativă sau
referențial.

PORNIT
Punctul cheie al unui discurs este tema
mismo, ideea care se vrea transmisă unei
audiență concretă. Discursul trebuie să fie
atractiv, nou, agil, bine fundamentat și că
le va părea interesant receptorului. Dacă respectăm
Aceste premisuri ne vor ajuta să obținem un rezultat bun
discurs. Dar ce scop urmărește un
discurs?
Finalitatea pe care o urmărește un discurs va depinde de motivul pentru care se va susține acesta.
discursul. De asemenea, influențează propriul discurs și receptorul pe care dorim să-l captivăm
cu mesajul nostru și forma discursului pe care o adoptă mesajul.
Când pregătim un discurs, va trebui să alegem subiectul discursului,
ce vrem să obținem cu discursul și în funcție de asta ne vom organiza ideile care
componentele discursului.

Scopul discursului determină tipurile de discursuri care există.

Acestea sunt principalele obiective pe care le urmăresc discursurile:

Distrage. Discursul caută un răspuns concret din partea publicului ț intă. Dacă am avut
preparând un discurs captivant, vom reuși să relaxăm evenimentul și discursul va fi
del agrado del receptor.
Informa. Urmăreș te scopul de a informa despre fapte sau acț iuni concrete.
al receptor. Mesajul pe care îl transmite acest discurs va prezenta informații de
o modalitate utilă și interesantă pentru receptor. Tema discursului rezolvă sau oferă
respuestas a incógnitas que tiene el público objetivo.
Convinge. Misiunea discursului este de a influența ascultătorii, căutând un răspuns.
clară.
Argumentare. Ș i dacă este vorba despre un text argumentativ, va aduce motive ș i dovezi la
favorul discursului său. În acest caz, punctul principal este furnizarea de date care să confirme
faptele prezentate.
 Persuasiune. Caută să schimbe comportamentul publicului țintă pentru a cumpăra un
produs, mi-am schimbat opinia despre un subiect sau să efectueze o acțiune concretă. În
multe ocazii urmărește manipularea.
Motivantă. Are ca obiectiv persuadarea audienței în căutarea unor obiective.
emoționale. De obicei este un discurs emoționant.

CARACTERÍSTICAS
Conceptul.-Conceptul de discurs poate fi definit, conform lingvistului francez
Émile Benveniste, ca „aplicația concretă a sistemului lingvistic, când acesta
se rămâne responsabil sau este asumat, chiar transformat, de către vorbitor în actul său de
vorbește”. Acest lucru înseamnă că un discurs este un mod specific și determinat de
transmiterea unui mesaj, având în vedere cadrul de reguli, norme și acorduri ale unui
sistem lingvistic, cum ar putea fi o limbă specifică sau un cod specific,
în ceea ce influențează variante precum contextul, scopul emițătorului, etc.
Tipuri de discurs.-Conform scopului său ș i cu elementele realităț ii la
Cei care acordă atenție, putem vorbi despre următoarele tipuri de discurs:
Științifico-tehnologic. Acela care începe cunoașterea realității și a sa
transformare în beneficiul ființelor umane.
Estetic. Cel a cărui preocupare este forma însăși în care mesajul se transmite
prezentând: artele și literatura sunt un exemplu perfect.
Religios. Acela care prin relatări, alegorii şi comparaţii, propune o
model de cosmogonie (originea lucrurilor) sau un cod moral justificat în
poruncile divine.
Retoric. Cel care intenționează să influențeze, să convingă, să determine interlocutorii.
pentru a-i mobiliza către o anumită atitudine sau gândire.
Educativ. Acela a cărui cea mai mare preocupare este transmiterea informației și
cunoștințe în mod ideal.
Istoric. Acela care caută să recupereze evenimentele petrecute în timp și
stabilirea între ei a unui anumit marj de înțelegere sau a unor concluzii.
Politic. Ceea ce încearcă să construiască un model de comunitate determinată și de
a influența gândirea maselor.

Formele discursului - Formele discursului sunt strategiile punctuale care

permit permite emițătorului să transmită mesajul într-un mod mai eficient sau mai adecvat pentru
situația.
Narațiune. Relatarea întâmplărilor care au avut loc, fie ele reale sau imaginare.
Descriere. Prezentarea trăsăturilor caracteristice ale unui obiect, persoană sau
situație pentru a oferi cea mai mare cantitate de detaliu posibil.
Dialog. Reproducerea gândurilor sau comentariilor a două sau mai multe
persoane, respectând tururile de vorbire în care a avut loc conversația reală
o ficțional.
Expunere. Consistă în a se referi într-un mod obiectiv, clar și direct la mesaj.
ce se dorește să se transmită.
Argumentare. Constă în a expune într-un mod subiectiv, prin opinii,
raționamente și concluzii, mesajul pe care se dorește să fie transmis pentru a influența
el o receptorii momentului.

Contexturi.-În studiul discursurilor, se iau foarte în serios seria de

factori meta și extra discursivi care îl însoțesc, adică contextul în care
 comunicarea se produce. Gesturile, informațiile anterioare, situația
comunicativă propriu-zis, totul influențează elaborarea unui discurs, având în vedere că
toate acestea oferă receptorului informații.
Specializare.-Discursurile pot fi mai mult sau mai puț in specializate, ceea ce
înseamnă că pot fi decodificate de persoane mai mult sau mai puțin informate,
studiate sau pregătite în vreun fel pentru abordarea subiectului care este
comunicând. De exemplu, o conferință despre matematică probabil
implică un public median specializat, în timp ce lectura unui
noticiero vizează un public masiv și diversificat.
Precizie.-Discursurile pot fi mai mult sau mai puț in precise, adică pot
a se concentra mai mult sau mai puțin pe tema sau intenția pe care o urmăresc. O discurs
precis va fi cel care își va concentra într-un mod mai direct sarcinile, în timp ce
unul imprecis va fi mai rătăcitor, mai puțin sigur, va tinde să se abată și să se piardă.
Verificabilitate.-Nu toate discursurile sunt verificabile, nici nu trebuie să fie.
discursuri religioase și estetice nu aspiră să fie verificate, adică să se
verificaţi adevărul celor expuse. Alt tip de discursuri, cum ar fi cele ştiinţifice,
istoric sau în educație, pe de altă parte, susțin capacitatea lor de convingere și
de informație în verifiabilitatea totală a conținutului său.
Continuity.-Discursurile sunt continue, adică se susț in în timp ș i
nu se întâmplă toate deodată, așa cum s-ar putea întâmpla cu acțiunile. Discursurile pentru care
general se întâmplă în timp, având în vedere natura lor lingvistică: este necesar să ajungem la
final de la frază spusă pentru a înțelege semnificația sa completă, așa cum trebuie citită
până la ultima cuvântă a unui text pentru a ști ce spune.
Analiza discursului.-Analiza discursului ca practică a apărut în timpul
anii '60 ca o formă transdisciplinară de a aborda comunicarea și
caracteristici, ceea ce a permis în același timp o adevărată explozie de forme de
a înțelege discursul sau ceea ce este discursiv și o mai bună înțelegere a transmiterii
mesaje din partea omului.
Studii despre discurs.-Contribuț iile teoretice ș i academice ale gânditorilor precum
Michel de Foucault, Tzvetan Todorov, Emile Benveniste, Paul de Ricoeur, Teun Van
Dijk și mulți alții au fost esențiali în dezvoltarea disciplinelor de
analiză discursivă.

EXEMPLE