0% au considerat acest document util (0 voturi)
6 vizualizări4 pagini

Atomul

Atomul este cea mai mică unitate stabilă a materiei, compus din protoni, neutroni și electroni. Nucleul atomului conține protoni și neutroni, iar electronii orbitează în jurul acestuia, formând un nor electronic. Istoria atomului include contribuții semnificative de la filosofi antici și cercetători moderni, care au dezvoltat modele atomice și teorii fundamentale despre structura și comportamentul atomilor.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
6 vizualizări4 pagini

Atomul

Atomul este cea mai mică unitate stabilă a materiei, compus din protoni, neutroni și electroni. Nucleul atomului conține protoni și neutroni, iar electronii orbitează în jurul acestuia, formând un nor electronic. Istoria atomului include contribuții semnificative de la filosofi antici și cercetători moderni, care au dezvoltat modele atomice și teorii fundamentale despre structura și comportamentul atomilor.

Tradus de

ScribdTranslations
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Atomul este cea mai mică ș i stabilă particulă care păstrează toate proprietăț ile

de un element. Adică, partea de materie cea mai mică care poate fi măsurată.

Fiecare atom, la rândul său, are părț i mai mici, cunoscute sub numele de particule
subatomice. Acestea includ protoni, neutroni ș i electroni.

Atomii se combină pentru a forma molecule care apoi interacț ionează pentru a forma
solide, lichide ș i gaze.

Structura atomului
Atomul este compus din două regiuni diferite: nucleul, unde sunt
protonii ș i neutronii, ș i norul sau orbitalele electronice, unde se află
electroni.

Nucleu
Nucleul este centrul sau inima atomului, care este compus din protoni ș i
neutroni. Atât protonii, cât ș i neutronii au masă, dar doar protonii au
încărcare pozitivă.

Toț i atomii unui element au acelaș i număr de protoni, dar numărul


de neutroni poate varia. Acestor atomi cu un număr diferit de neutroni li se
cunoaș te izotopii unui element.
De exemplu, carbonul-12 ș i carbonul-14 sunt izotopi ai elementului carbon, care
are 6 protoni în nucleul său, dar carbonul-12 are 6 neutroni, în timp ce
Carbon-14 are 8 neutroni.

Nube electronică
Împrejurul nucleului se află electronii într-un fel de nor. Electronii
posedă încărcare negativă.

Atomii se transformă în ioni atunci când câș tigă sau pierd electroni.

Dacă am face comparaț ia între structura atomului ș i un teren de fotbal, atunci


nube electronică ar ocupa tot terenul de fotbal, în timp ce nucleul atomului
ar fi un bob de nisip în mijlocul câmpului.

Părț ile atomului

Atomul de carbon are ș ase protoni, ș ase neutroni ș i ș ase electroni.

Atomul este compus din trei particule subatomice: protoni, neutroni ș i


electroni.

Proton
Este particula încărcată pozitiv care se găse ș te în nucleul
atom. Are o masă de aproximativ 1,67 x 10-24gramos, care este egal
un dalton.

Numărul de protoni al unui atom determină numărul atomic al elementului.


De exemplu, hidrogenul are un singur proton, prin urmare numărul său atomic este
egal cu 1.

Neutron

Este particula neutra a nucleului atomului cu masă egală cu cea a unui proton,
adică, un dalton.

Electron

Electronii sunt particulele subatomice care orbitează în jurul


nucleu. Electronul are o masă de 9,11 x 10-28gramos, asta este 1/1800 la
masa protonului. Masa sa este atât de mică încât este considerată neglijabilă.

Fiecare electron are o sarcină negativă. Sarcina unui atom este, de obicei,
neutru, deoarece are atâția protoni câți electroni, făcând ca sarcinile
pozitivele unuia să se anuleze cu sarcinile negative ale celuilalt.

Istoria atomului

Conceptul de atom ca unitate indivizibilă datează din secolul V î.Hr.


grecii Leucip și Democrit au numit atomi particulele cele mai mici și
indivizibile de care aveau cunoștință. De fapt, Democrit a propus că
tipuri diferite și combinații ale acestor particule erau responsabile de
toată materia.

Prima teorie atomică

Chimistul și meteorologul John Dalton (1766-1844) este considerat primul


în formularea teoriei atomice. Dalton a realizat experimente cu gaze care îl
au dus la formularea conceptului de structură atomică la începutul anilor 1800. Teoria
teoria atómica a lui Dalton stabilește următoarele idei:

Toți atomii unui element sunt egali.


Atomii diferitelor elemente variază în dimensiune și masă.
Atomii sunt indestructibili. O reacție chimică rezultă din rearanjarea
atomii între reactanți și produse.

Vezi de asemenea Modelul atomic al lui Dalton

Descoperirea părț ilor atomului


Electronii au fost descoperiți prin experimentele lui J.J.
Thomson (1856-1940) studiind tuburile cu raze catodice între 1898 și
1903. Descoperirea lui Thompson a distrus teoria indivizibilității atomului
Dalton.

Modelul lui Thomson este cunoscut sub denumirea de "pudding cu stafide" unde atomul
este ca o masă de sarcini pozitive și negative.

Atomul nuclear

Ernest Rutherford (1871-1937) era student al lui Thomson în 1911. Făcând


uso de la radioactivitate, bombardează elemente cu particule alfa și a descoperit
că cea mai mare masă a atomului era concentrată într-un nucleu diminutiv cu sarcină
proporțional cu masa atomică, demonstrând astfel că atomul nu era
homogen

Modelul atomic Bohr

Niels Bohr (1885-1962) a fost la Universitatea din Manchester pentru a studia cu


Rutherford. Bohr a propus că electronul dintr-un atom de hidrogen se mișcă
în jurul nucleului în anumite orbite circulare. Cu toate acestea, modelul
modelul lui Bohr aplicat la alte atomi nu a funcționat.

Vezi de asemenea Modelul atomic Bohr

Modelul mecanic cuantic al atomului

Cei trei fizicieni de seamă din acest model sunt Werner Heisenberg (1901-1976),
Louis de Broglie (1892-1987) și Erwin Schrödinger (1887-1961). Abordarea pe care
acești cercetători au dezvoltat ceea ce este mai bine cunoscut sub numele de mecanica cuantică.

În modelul mecanic cuantic al atomului, electronul se comportă ca o


onda staționară. Orbitale sunt distribuții spațiale posibile ale
electron, într-un fel de hartă a densității sau nori electronici.

Din cauza principiului de incertitudine al lui Heisenberg, mișcarea electronului


în jurul nucleului nu poate fi determinat cu exactitate, așa că orbitele
rezultatele lui Bohr sunt incorecte.

Așa cum putem vedea, istoria atomului reprezintă un șir de


descoperiri admirabile, posibile datorită muncii unor mari oameni de știință.

S-ar putea să vă placă și