SECTORUL PUBLIC ÎN INDIA

La momentul independenț ei, India era înapoiată ș i subdezvoltată – practic.

o economie agrară cu o bază industrială slabă, o rată ridicată a ș omajului, scăzută
nivelul economiilor ș i investiț iilor ș i aproape absenț a facilităț ilor de infrastructură.
Economia indiană avea nevoie de un imbold puternic. Acest imbold nu putea veni din partea sectorului privat
sector din cauza lipsei de fonduri ș i a incapacitǎț ii lor de a-ș i asuma riscuri cu sume mari pe termen lung-
investiț ii în gestare. Astfel, intervenț ia guvernului prin sectorul public
a fost necesar pentru o creș tere economică autosuficientă, pentru a diversifica economia ș i pentru a
depăș i înapoierea economică ș i socială.

OBIECTIVE: Sectorul public îș i propune să atingă următoarele obiective:

i. Pentru a promova dezvoltarea economică rapidă prin crearea ș i extinderea

infrastructură
ii. Pentru a genera resurse financiare pentru dezvoltare
iii. Promovarea redistribuirii veniturilor ș i bogă ț iei
iv. Pentru a crea oportunită ț i de angajare
v. A promova cre ș terea regională echilibrată
vi. A încuraja dezvoltarea industriilor de mici dimensiuni ș i a industriilor auxiliare, ș i
vii. A promova exporturile pe de o parte ș i substitu ț ia importurilor, pe de altă parte.

Rolul sectorului public: Sectorul public a jucat un rol vital în

dezvoltarea economică a ț ării. Sectorul public este considerat un puternic
motor al dezvoltării economice ș i un instrument important al autonomiei.
contribuț iile principale ale întreprinderilor publice la economia ț ării pot fi
descrisă astfel:

1. Umplerea golurilor în bunurile de capital: La momentul independenț ei, existau

găuri serioase în structura industrială a ț ării, în special în domeniile de
industrie grele precum oț elul, unelte grele pentru maș ini, explorarea ș i rafinarea petrolului,
echipamente electrice grele ș i echipamente, chimicale ș i îngrăș ăminte, echipamente de apărare, etc.
Sectorul public a ajutat la umplerea acestor lacune. Infrastructura de bază necesară pentru
industrializarea rapidă a fost construită prin producț ia de capital strategic
bunuri. În acest mod, sectorul public a lărgit considerabil baza industrială a
ț ara.

2. Employment:Public sector has created millions of jobs to tackle the

problema ș omajului în ț ară. Sectorul public reprezintă aproximativ două treimi
din totalul angajărilor în sectorul industrial organizat din India. Prin preluarea
multe unităț i bolnave, sectorul public a protejat angajarea a milioane. Public
sectorul a contribuit, de asemenea, mult la îmbunătăț irea condiț iilor de muncă ș i de trai
condiț iile muncitorilor prin a servi ca un angajator model.

3. Dezvoltare regională echilibrată: Întreprinderile din sectorul public ș i-au situat

plante în zonele din județ care sunt greu accesibile ș i neexplorate. Aceste zone duceau lipsă de elemente de bază
facilităț i industriale ș i civice precum electricitate, alimentare cu apă, oraș ș i
forț a de muncă. Întreprinderile publice au dezvoltat aceste facilităț i aducând astfel
despre transformarea completă în viaț a socio-economică a oamenilor din aceste
regiuni. Fabricile de oț el din Bhilai, Rourkela ș i Durgapur; fabrica de îngrăș ăminte de la Sindri,
sunt câteva exemple de dezvoltare a regiunilor defavorizate de către sectorul public.

4. Contribuț ie la Bugetul Public: Pe lângă generarea de venituri interne

resursele ș i plata dividendului, întreprinderile publice au realizat
contribuț ie substanț ială la bugetul Guvernului prin plată de
impozitele pe profit, taxa pe accize, taxa pe vamă etc. În acest fel, ele ajută la mobilizarea
fonduri pentru finanț area nevoilor de dezvoltare planificată a ț ării. În recent
ani, contribuț ia totală din partea întreprinderilor publice a crescut considerabil,
între perioadele 2002-03 ș i 2004-05 contribuț ia a crescut cu 81,438 Rs
crore în medie.

5. Promovarea exporturilor ș i câș tigurile în valuta străină: Unele întreprinderi publice

a făcut mult pentru a promova exporturile Indiei. Corporaț ia de Comerț de Stat (STC),
Corporatia de Comerț cu Minerale ș i Metale (MMTC), Hindustan Steel Ltd.,
Bharat Electronics Ltd., Hindustan Machine Tools, etc., au avut rezultate foarte bune în
promovarea exporturilor. Veniturile din schimburile valutare ale întreprinderilor de stat
au crescut de la 35 de milioane Rs în 1965-66 la 42.264 de milioane Rs în 2004-05.

6. Substituț ia importurilor: Unele întreprinderi din sectorul public au fost înființ ate în mod specific pentru a
produce bunuri care erau anterior importate ș i astfel să economisească valută străină.
Hindustan Antibiotics Ltd., Indian Drugs and Pharmaceuticals Ltd.
(IDPL), Comisia Petrolului ș i Gazelor Naturale (ONGC), Corporaț ia Indiană de Petrol
Ltd., Bharat Electronics Ltd., etc., au economisit valută străină prin intermediul
import de substituț ie.

7. Cercetare ș i dezvoltare: Deoarece majoritatea întreprinderilor publice sunt angajate în

tehnologie avansată ș i industrii grele, au întreprins cercetări ș i
programe de dezvoltare într-un mod semnificativ. Sectorul public a pus la temelie o bază solidă ș i vastă
pentru auto-suficienț ă în domeniul cunoș tinț elor tehnice, întreț inere ș i reparare a
instalaț ii industriale sofisticate, maș ini ș i echipamente în ț ară. Prin
dezvoltarea abilităț ilor tehnologice, întreprinderile publice s-au redus
dependenț a de cunoș tinț ele străine. Cu ajutorul capacităț ii tehnologice,
întreprinderile din sectorul public au concurat cu succes pe piaț a internaț ională.

În plus faț ă de cele de mai sus, sectorul public a jucat un rol important în
realizarea obiectivelor constitucionale precum reducerea concentratiei puterii economice
în mâini private, crescând controlul public asupra economiei naț ionale, creând o
modelul socialistic al societăț ii, etc. Cu toate legăturile sale, sectorul public a realizat
contribuț ii solide la autosuficienț a naț ională.

Limitări: În ciuda rolului lor impresionant, întreprinderile publice din India suferă de
câteva probleme ș i neajunsuri. Unele dintre acestea sunt descrise mai jos:

1. Planificare proastă a proiectului: Deciziile de investiț ii în multe întreprinderi publice nu sunt

bazat pe evaluarea corectă a cererii ș i ofertei, analiza cost-beneficiu ș i
fezabilitatea tehnică. Lipsa unui criteriu precis ș i defectele în planificare au cauzat
întârzieri nejustificate ș i costuri exagerate în punerea în funcț iune a proiectelor. Multe proiecte în
sectorul public nu a fost finalizat conform programului.
2. Supra-capitalizare: Din cauza planificării financiare ineficiente, lipsa unei strategii eficiente
control financiar ș i disponibilitate uș oară a banilor din partea guvernului, mai multe
întreprinderile publice suferă de supracapitalizare Reformele Administrative
Comisia a constatat că Hindustan Aeronautics, Heavy Engineering Corporation
si Indian Drugs and Pharmaceuticals Ltd au fost supra-capitalizate. O astfel de supra-
capitalizarea a dus la un raport ridicat capital-producț ie ș i la risipa de capital rarefiat
resurse.

3. Cheltuieli excesive: Întreprinderile publice suportă cheltuieli mari cu aspecte sociale.

costuri precum comunele, ș colile, spitalele etc. În multe cazuri, astfel de instituț ii
cheltuielile au reprezentat 10 procente din costul total al proiectului. Cheltuieli recurente
este necesar pentru întreț inerea unor astfel de facilităț i de overhead ș i bunăstare. Hindustan
Oț elul, singur, a suportat o cheltuială de 78,2 crore Rs. Astfel de facilităț i pot
să fie dorite, dar cheltuielile pentru ele nu ar trebui să fie nerezonabil de mari.

4. Supraîncărcarea cu personal: Planificarea forț ei de muncă nu este eficientă, ceea ce duce la mai multe probleme publice
întreprinderile precum Bhilai Steel au un excedent de forț ă de muncă. Recrutarea nu se bazează pe
proiecț ii solide de muncă. Pe de altă parte, posturile de Directori Generali rămân
neocupat de ani, în ciuda disponibilităț ii personalului necesar.
5. Sub-utilizarea capacităț ii: O problemă serioasă a sectorului public este
a existat o utilizare scăzută a capacităț ii instalate. În absenț a unor obiective definite de
producț ie, planificare ș i control eficient al producț iei ș i evaluare adecvată a
Viitorul are nevoie ca multe întreprinderi să nu fi reuș it să valorifice pe deplin activele lor fixe.
Există o capacitate considerabilă de inactivitate. În unele cazuri, productivitatea este scăzută din cauza
al gestionării slabe a materialelor sau al controlului ineficient al stocurilor.

6. Lipsa unei politici de preț uri adecvate: Nu există o politică de preț uri clar definită pentru public.
întreprinderile ș i Guvernul nu au stabilit linii directoare pentru rata de rentabilitate
să fie câș tigate de diferite întreprinderi. Se aș teaptă ca întreprinderile publice să realizeze
diverse obiective socio-economice ș i în absenț a unei directive clare, stabilirea preț urilor
deciziile nu sunt întotdeauna bazate pe o analiză raț ională. În plus faț ă de preț ul dogmatic
politică, există lipsă de conș tientizare a costurilor, conș tientizare a calităț ii ș i eficienț ă
controlul asupra deș eurilor ș i eficienț ei.

7. Management ineficient: Managementul întreprinderilor publice în ț ara noastră

lasă mult de dorit. Eficienț a ș i eficacitatea managerială au fost scăzute
din cauza managementului ineficient, leadership-ului lipsit de inspiraț ie, prea multă centralizare, frecvent
transfers and lack of personal stake. Civil servants who are deputed to manage the
întreprinderile adesea nu dispun de o pregătire adecvată ș i folosesc practici birocratice. Politic
interferenț ă în afacerile zilnice, control birocratic rigid ș i ineficient
delegarea autorităț ii împiedică iniț iativa, flexibilitatea ș i deciziile rapide.
Motivaț ia ș i moralul atât al executive cât ș i al lucrătorilor sunt scăzute din cauza lipsei de
stimulente adecvate.

Cauze pentru expansiunea întreprinderii publice

La momentul independenț ei, India era înapoiată ș i subdezvoltată – practic

o economie agrară cu o bază industrială slabă, o rată mare a ș omajului, scăzută
nivelul economiilor ș i al investiț iilor ș i absenț a aproape totală a facilităț ilor infrastructurale.
Economia indiană avea nevoie de un impuls mare. Acest impuls nu putea veni din sectorul privat.
sector din cauza lipsei de fonduri ș i a incapacităț ii lor de a-ș i asuma riscuri cu sume mari pe termen lung
investiț ii în gestaț ie. Ca atare, intervenț ia guvernamentală prin sectorul public
a fost necesar pentru o creș tere economică autosuficientă, pentru a diversifica economia ș i pentru a
depăș i înapoierea economică ș i socială.

Să discutăm despre raț iunea sau cauzele pentru extinderea întreprinderilor din sectorul public
în India.

1. Rata de dezvoltare economică ș i întreprinderi de stat: Justificarea pentru

întreprinderile publice din India erau bazate pe faptul că rata ț intă a economiei
creș terea planificată de guvern a fost mult mai mare decât ar putea fi realizată de
sectorul privat de unul singur. Cu alte cuvinte, sectorul public a fost esenț ial pentru a realiza
obiectiv de rată de creș tere ridicată stabilit deliberat de guvern.

2. Tiparul alocării resurselor ș i întreprinderilor publice: O altă motiv pentru

expansiunea sectorului public se află în modelul de alocare a resurselor decis
în cadrul planurilor. În al Doilea Plan, accentul a fost mutat către industrii
ș i minerit, în principal industriile de bunuri de capital de bază care trebuie dezvoltate sub egida
sectorului public. Astfel, mai multe resurse pentru industrializare au fost direcț ionate
prin sectorul public.

3. Eliminarea diferenț elor regionale prin întreprinderi publice: Altceva

un motiv important pentru expansiunea sectorului public a fost necesitatea unui echilibru
dezvoltare în diferite părț i ale ț ării ș i să vadă că nu existau probleme serioase
disparităț i regionale. Au fost înființ ate întreprinderi publice în acele regiuni care erau
subdezvoltate ș i unde resursele locale nu erau adecvate. Exemple bune sunt
înființ area celor trei uzine de oț el de la Bhillai, Rourkela ș i Durgapur ș i
Proiectul Neyveli din Madras care a fost conceput pentru a ajuta la industrializarea regiunilor
împrejurul proiectelor.

4. Surse de finanț are pentru dezvoltarea economică: Iniț ial, statul a fost un factor important.
sursa de fonduri pentru dezvoltare. Surplusul întreprinderilor de stat ar putea fi
reinvestit în aceleaș i industrii sau utilizat pentru înființ area ș i extinderea
alte industrii. Profiturile industriei din sectorul public pot fi utilizate direct pentru capital
formarea care este necesară pentru dezvoltarea rapidă a ț ării.

5. Modelul socialistic al societăț ii: Modelul socialistic al societăț ii prevăzut în

Constituț ia prevede extinderea sectorului public. Pe de o parte, producț ia va
trebuie să fie planificate central în ceea ce priveș te tipul de bunuri care urmează să fie produse,
volumul de producț ie ș i momentul producerii acestora. În plus, unul dintre obiectivele
principiilor directive ale Constituț iei Indiene este de a aduce o reducere a
inegalităț ile veniturilor ș i averilor ș i pentru a stabili o societate egalitară. A
Planurile quinquennale au preluat aceasta ca un obiectiv major al planificării. Publicul
întreprinderile au fost folosite ca instrumente majore pentru reducerea inegalităț ilor de
venit ș i pentru a aduce o distribuț ie mai echitabilă a venitului în mai multe moduri.

6. Limitări ș i abuzuri ale sectorului privat: Comportamentul ș i atitudinea

sectorul privat în sine a fost un factor important responsabil pentru expansiunea
sectorul public din ț ară. În multe cazuri, sectorul privat nu putea să preia
iniț iative din cauza lipsei de fonduri ș i a incapacităț ii lor de a-ș i asuma riscuri mari
investiț ii cu o durată lungă de incubaț ie. Într-un număr de cazuri, guvernul a fost forț at să
prelua o industrie din sectorul privat sau unităț i industriale fie în interesul
muncitorii sau pentru a preveni exploatarea excesivă a consumatorilor. Foarte des, sectorul privat
sectorul nu a funcț ionat aș a cum ar fi trebuit ș i nu ș i-a îndeplinit responsabilităț ile sociale.
Prin urmare, guvernul a fost forț at să preia sau să naț ionalizeze sectorul privat
unităț i de sector.

În concluzie, expansiunea sectorului public a fost destinată îndeplinirii scopului nostru

national goals, viz., the removal of poverty, the attainment of self-reliance,
reducerea inegalităț ilor de venit, extinderea oportunităț ilor de angajare,
eliminarea dezechilibrelor regionale, accelerarea ritmului agriculturii ș i
dezvoltare industrială, pentru a reduce concentrarea proprietăț ii ș i a preveni creș terea
tendinț elor monopoliste prin acț ionarea ca o putere eficientă de contrabalansare la
sectorul privat, pentru a face ț ara autonomă în tehnologia modernă ș i a crea
cadre profesionale, tehnologice ș i manageriale pentru a înlătura în final
ț ară de la dependenț a de ajutoare externe.