ATRIBUTUL

CARACTERISTICI GENERALE ALE ATRIBUTULUI

DEFINIȚIE
Se denomina ATRIBUT la func ț ie desfă ș urată de grupuri sintactice a căror
conț inutul se predică, de obicei printr-un verb, despre referentul denotat de un
grup nominal sau printr-o propoziț ie substantivă. Atribuț ia se face în diferite tipuri
de construcț ii:
a) Cu verbele COPULATIVE ser, a fi ș i a părea. Sunt verbe care au o putere scăzută
con ț inut lexical ș i care servesc ca legătură între o predica ț ie non-verbală (→
Predicados) y el sujeto:Su hijo es encantador;La gente estaba contenta; La ciudad
parece liniș tită. Aceste atribute pot fi înlocuite cu pronumele neutru lo:
Lo es; Lo estaba; Lo parece.
b) Cu verbe SEMICOPULATIVE sau PSEUDOCOPULATIVE, adică, verbe
plenos care, la primirea atributului, î ș i schimbă semnifica ț ia ș i proprietă ț ile
gramaticale. Astfel se observă în aceste perechi:
VERBO PLENO VERB SEMICOPULATIV
A fost toată ziua A fost trist toată ziua
S-a rămas în Madrid A rămas surprins
Atributele verbelor semicopulativi resping înlocuirea cu pronumele
Rezultatul este original> *Îl rezultă.
c) Cu verbe PLENE, adică, verbe dotate cu semnificaț ie lexică a căror structură
argumental nu necesită prezenț a unui atribut: A intrat la masterat foarte bine
preparat. În acest caz, atributul primeș te numele de COMPLEMENT.
PREDICATIV.
d) În unele structuri bimembre non verbale, cum ar fi construcț iile absolute
(După încheierea sărbătorilor, toată lumea s-a întors) (→ Construcț iile absolute).
De asemenea, în unele enunț uri fără verb (Obama, preș edinte).
e) În unele structuri nominale, funcț ia de atribut poate fi asociată cu
grup nominal cu care se concordă prin intermediul unui substantiv. Astfel, în căutare
de la asasinului viu sau mort, segmentul viu sau mort se leagă de asasin
prin căutarea ei (la fel ca în Caută-l viu sau mort pe ucigaș )
travers debuscan).

CATEGORII GRAMATICALE CARE POT FI ATRIBUTE

În func ț ie de grupurile sintactice care le constituie, atributele pot fi împăr ț ite în
adjectivale, nominale, prepoziț ionale ș i adverbiale. Cu restricț ii suplimentare, de asemenea
pot fi atribut propoziț ii subordonate de diverse tipuri.
a) ATRIBUTOS ADJETIVALES. Son los más característicos. Aparecen en todas las
manifestările atribuirii: Diminea ț a era însorită; Călătorul părea
cansado;Los contratantes quedaron satisfechos;Los bueyes caminaban lentos;La
au găsit fericită. Cu toate acestea, nu toate adjectivele admit această funcț ie: *La
vizita a fost prezidenț ială; *Culpabilul este prezumtiv.
b) ATRIBUTII NOMINALE. Se combină uș or cu verbele copulative
seryparecer(Luis este medic; Pare că este un bun specialist) ș i cu
semicopulativoshacerse,resultartyvolverse(Într-un final a devenit aviator; A rezultat că era persoana
indicat), dar resping, în general, verbul a fi ș i câteva semicopulative,
comoponerse.
c) ATRIBUTE PREPOZITIONALE. Este frecvent ca atributele să fie grupuri
prepozi ț ionale: Sunt în vacan ț ă; Rochia părea din mătase. În unele dintre
aceste atribute, termenul nominal al prepoziț iei concordă cu subiectul: Ei
vor ieș i ca atacanț i.
d) ATRIBUTE ADVERBIALE. Multe adverbe pot funcț iona ca atribute.
de modo:Estaba estupendamente,La encontré bien. También el interrogativocómo
şi câteva locative: Cum era?; A pus-o în faţă.
e) ATRIBUTII ORAȚ IONALE. Pot îndeplini această funcț ie subordonatele
Substantive care apar în definiț ii ș i explicaț ii (A fi faimos înseamnă să te oprească)
a unu pe stradă; A trăi înseamnă a suferi), ș i câteva relative (Unii nu ș tiu nimic;
L-am găsit aș a cum mi-l imaginam; L-au văzut că ieș ea alergând.

CONCORDANȚA ATRIBUTULUI
Acordul cu substantivul. Atributul concordă cu substantivul de care provine.
predică întotdeauna când morfologia o permite. Aș a:
a) Atributele adjectivale concordă în gen ș i număr: Garda era
dormind; Nu văd clare intenț iile lor. De asemenea, concurează implicit cu
subiectul tacit al infinitivelor: Inés ar prefera Ø să fie singură.
b) Atributele nominale arată în general aceeaș i concordanț ă (Ernestina era
fiica ei), cu excepț ia cazului în care substantivul nu are flexie de gen: Întâlnirea a fost un eș ec.
c) Pronumele care substituie atributele arată gen neutru: Pare
insegură, dar nu este.

La concordanț a cu verbul. Normal este ca verbul să concorde cu subiectul în

număr ș i persoană. Cu toate acestea, există propoziț ii copulative construite cu
că verbul pare să nu concordeze cu el, ci cu atributul. Acest lucru se întâmplă în special
când subiectul este un pronume sau este îndrumat de articolul neutru (Totul era
imaginatii;Asta sunt mori de vânt;Cele anterioare sunt veș ti proaste.

ATRIBUTUL ÎN PROPOZIȚIILE COPULATIVE

ATRIBUTII CONSERVER

Diferenta generala intre serii si staluri. Atributele care se construiesc conseruien

a desemna proprietăț i, permanente sau nu, care servesc pentru a caracteriza indivizii
indiferent de orice situaț ie concretă (Este înalt; Este dreptaci; Este mut).
care se construiesc cuestaraluden la unele dintre stările lor tranzitorii (Este trist;
Este singur).
Ca urmare a acestui lucru, atributele construite cu acestă exigenț ă necesită o legătură
temporal. Astfel, dacă se spune despre cineva că este simpatic, se înț elege că este întotdeauna sau
în mod obiș nuit, dar dacă se spune că eș ti simpatic, implică că este pentru un moment sau un
período determinat. Se alege, prin urmare, a fi pentru a face referire la rezultatul unei schimbări de
stare (Pământul este murdar) sau la comportamentul momentane sau circumstan ț ial al
cineva (Guvernatorul a fost crud în discursul său).

Copulative cu atribute locative. În funcț ie de sensul lor general, a fi...

verbul cel mai potrivit pentru atributele care situează ceva într-un loc: Ș eful nu este în locul său
birou; Unde eș ti? Cu toate acestea, atunci când sunt situate în spaț iu sau în timp
Acț iuni sau evenimente, se foloseș te: Întâlnirea este aici.

2
Copulative cu atribute nominale. Normal este că, atunci când atributul este un
Acel bărbat era {o catastrofă~bucătar~el}
ș eful lui Fernando}. Pot fi de două feluri:
a) CARACTERIZATORII sau ADSCRIPTIVE. Prin ele se spune la ce clasă
pertenecen los seres:Ese metal este cupru;Ángel este bucătar. În toate acestea, atributul
poate fi înlocuit cu „ăsta” (Îngerul este asta) sau cu un demonstrativ neutru (Îngerul este asta)
cocinero), ș i se întreabă despre el folosind: Ce este Ángel?
b) IDENTIFICATIVAS sau ECUATIVAS. Exprimă identitatea persoanelor sau a lucrurilor.
Astfel, când spunem Ana este asistenta, nu se comunică o proprietate a Anelei, ci se
indică cine este. Atributul acestor propoziț ii răspunde la întrebările cine
care (Cine este Ana?; Care este haina ta?), ș i este înlocuit cu demonstrative nu
neutre (Ana este aceasta; Paltonul meu este acesta). În propoziț iile identificative, atributul este
un grup nominal definit.

Copulative cu atribute adjectivale. Sunt cele mai obiș nuite ș i se construiesc cu a fi.
a fi de acord cu semnificaț ia sa. Alegeț i:
a) Adjectivele de rela ț ie care pot fi atribute: digital, geografic, literar,
muzical, politic...
b) Cei care exprimă adevărul sau certitudinea: cert, evident, obvios, sigur. Totu ș i,
Unii admit de asemenea că: {Este~E} clar.
c) Cei care exprimă frecven ț ă sau infrecven ț ă, predicate ale situa ț iilor sau stărilor
permanentes:habitual, normal, raro…
d) Los de valor causativo:angustioso, preocupante, terrorífico…
e) Multe de natură evaluativă, care admit ca subiect subordonate
substantive: Este posibil să plouă. Cu toate acestea, unele dintre ele sunt construite
E urât să spun eu asta.

Eligenestar:
a) Adjectivele formate pe baza unor participii vechi, cum ar fi mul ț umit, descul ț ,
desnudo, lleno, quieto, vacío…
b) Participiile care exprimă rezultatul unui proces de schimbare: Este
{cansado~ herido ~ prohibido}.

În unele adjective se percep schimbări de semnificaț ie în funcț ie de modul în care sunt construite cu unul sau
alt verb. Aș a se întâmplă, de exemplu, a fi pregătit ('inteligent, alert') ~ a fi pregătit
(‘preparado’);ser rico(‘adinerado’) ~estar rico(‘sabroso’);ser vivo(‘listo’) ~estar
vivo('cu viaț ă')

În apariț ia desero deestarintervin ș i alț i factori sintactici ș i semantici. Cei

dativele simpatice favorizează prezenț a de a fi (Pantofii sunt mari / Pantofii
pantofii mei sunt mari... îmi vin mari). Anumite proprietăț i se predică cu
soț ul ei
era grav, în faț a bolii.

VERBul A PARECE

Acest verb poate fi copulativ, dar poate apar ț ine ș i altor clase sintactice.
Acestea sunt cele trei utilizări de bază:
a) VERB COPULATIV (ca a fi). Se construieș te cu un atribut nominal, adjectival
o prepoziț ional:Jorge pare un bun scriitor;Noelia pare sigură pe ea;

3
 Nu păreț i din Honduras. Atributul admite înlocuirea cu pronumele.
Poate erau obosiț i, dar nu păreau.
b) AUXILIAR AL UNEI PERIFRASE (comopoder) (→ Perifrazările verbale).
Când apare cerinț a urmată de un infinitiv, ca în Tensiunea părea să scadă,
nu se comportă ca un verb copulativ tipic, în sensul că tinde să respingă
subliniere pentru el.
c) VERB INTRODUCTOR AL UNEI AFIRMĂRI. A părea poate fi construit cu
o propoziț ie subordonată substantivală introdusă prin că, ca în Pare că nu mă
hei. În aceste cazuri, subordonata acț ionează ca subiect (ca în propoziț iile
corespunzătoare construite consucederoresultar), de aceea în aceste utilizări
parecerno se comportă ca un verb copulativ.

VERBE SEMICOPULATIVE

Se disting trei tipuri fundamentale:

a) VERBE DE SCHIMBARE. Denotă trecerea de la o stare la alta. Cele mai folosite sunt
a deveni, a se transforma, a se pune, a rămâne. Primele două se corespondenț a cu ăsci.
ultimele două răspunsuri: Schimbarea {era~se făcea~se transforma~ *era~ *se
în inevitabil; Fata a rămas a pus
s-a întors~ *s-a făcut}fericită. La acestea se adaugă ș i altele verboase semicopulative de
cambio, comoacabar(Los asistentes acabaron borrachos),caer(Al poco tiempo
cayó enfermo),resultar(El edificio resultó alcanzado),salir(Salió elegido por una
ampla majoritate), a termina (Julio ș i Isabel au terminat căsătoriț i).
b) VERBE DE PERMANENȚ Ă, PERSISTENȚ Ă sau CONTINUITATE. Indică că
o situaț ie este în vigoare. Acestui grup îi aparț ine andar (Julián este îndrăgostit)
conservarse(Se conserva joven),continuar(Continúa enfermo),mantenerse(Se
mantuvo firme),permanecer(Permaneció fidel),seguir(Sigue tăcută).
c) VERBE DE MANIFESTARE SAU PREZENȚ Ă A STATELOR SAU
PROPRIETĂ Ț I. Cele principale sunt a se afla (În acea zi mă aflam
enfermo), a se afla (Doamna se afla indispoziț ie), a se arăta (Măsurile se
mostraron ineficaces),presentarse(El negocio se presenta difícil),revelarse(El
noul ș ef s-a dovedit a fi un perfect inutil).

COMPLEMENTELE PREDICATIVE

DEFINIȚIE

Se aplică la denumirea de COMPLEMENTE PREDICATIVE (sau pur ș i simplu

PREDICATIVI) un tip de atribute care se construiesc cu verbe pline: Julio
a sosit radiant. Se observă că în această propoziț ie se spune că Julio a sosit ș i că, când
a sosit, era radiant. Astfel, predicativul adaugă la predica principală o altă
secundaria (→ Predicados), spre deosebire de atributele examinate anterior. Nu
admiterea la înlocuirea pentru el, cu excepț ia verbului a suna: pe Lola o numeau «la
Faraon»>Aș a îl numeau.

TIPURI DE COMPLEMENȚI PREDICATIVI

Predicativele pot fi clasificate în funcț ie de funcț ia sintactică a elementului din

ce se predică.

4
Complementaț ii predicative ale subiectului. De obicei exprimă, prin intermediul unui verb plin,
estatele circumstanț iale ale persoanelor sau lucrurilor, ca în Noelia mergea epuizată, în faț a
aNoelia a rămas epuizată, cu verb semicopulativ.

Complementi predicative ale complementului direct. Pot fi adjective (Le

a cumpărat scump), substantive (L-au ales primar), grupuri prepoziț ionale (A trimis la
carta fără timbru), adverbe de mod (Te văd minunat) sau de loc (La
vreau aici), locuț iuni adjectivale sau adverbiale (O ducea în braț e) ș i de asemenea
Îl prefer să aibă aer condiț ionat.

Complementari predicative ale altor func ț ii. De ș i nu sunt foarte frecvente,

există predicative ale altor funcț ii:
a) Del complement indirect: I-au extras măseaua în somn.
b) De complementos de regim: Va amintiti de Enrique beat?
c) De un grup nominal (aproape întotdeauna format din substanț ive derivate)
reprezentare). La fel ca obosit este un complement predicativ în Enrique
a venit obosit, este de asemenea în sosirea lui Enrique obosit, acum în interiorul
grupele nominale. Alte exemple de acelaș i tip sunt întoarcerea exploratorilor
răniț i ș i terifiaț i un portret al marchizului pe cal.

CONSTRUCȚIILE ABSOLUTE

DEFINIȚIE

CONSTRUC Ț IILE ABSOLUTE sunt expresii bimembre în care un

atributul se predică de un element nominal fără a media un verb flexionat:
Terminată întâlnirea, clădirea a rămas goală. De obicei, formează un inciz.
reprezentat în grafie prin virgule.

SUBIECTUL Ș I PREDICATUL ÎN CONSTRUCȚIILE ABSOLUTE

Subiectul construcț iilor absolute este, de obicei, un grup nominal care de obicei
aparecer amânat (Întâlnirea terminată, ... ș i nu Întâlnirea terminată, ...). Poate fi
de asemenea, o propoziț ie subordonată, ca în Odată ce s-a verificat că nu se putea face
nimic, s-au întors în sat. Subiectul nu este întotdeauna exprimat (Obosiț i, s-au retras)
pronto).

Predicatul construcț iilor absolute poate fi de mai multe tipuri:

a) Participii. Sunt cei mai caracteriza ț i. Pot corespunde mai multor verbe
transitive de acț iune (Prezentând proiectul, juriul va decide), dar de asemenea ș i la
verbos numiț i INACUSATIVI: După două zile, s-a început procesul
Verbele inacuzative.
b) Adverbii sau locuț iuni adverbiale: Aș a stând lucrurile, ne-am dus.
c) Grupe prepoziț ionale: În presa cărț ii, s-au făcut mai multe corecț ii.
d) Adjective sau locuț ii adjectivale: O dată singură Patricia a plâns amar.
e) Substantive: Victime ale speculaț iei, au fost evacuaț i.

5
COPULATIVE ENFATICS RELATIVE

CONSTRUCȚ IILE COPULATIVE ÎN MOMENTUL RELATIV SERVESC PENTRU

a realiza un constituant luat dintr-o propoziț ie neutră, neînscrisă sau nefocalizată.
Constă în trei păr ț i: focal (→ „FOCUL este un segment sintactic al
enunț …»), verbe ș i propoziț ie relativă. În aceasta din urmă, relativul este congruent
din punct de vedere sintactic, cu accentul pe ș i se colectează partea neaccentuată a
propozi ț ie neutră. În exemplul Mamma a sunat-o pe Maria ieri, se pot concentra pe
segmentosmamă,a Maríayayer:

(A) Foco SER (B) propoziț ie relativă

Mama este ~ a fost cine a sunat-o pe Maria ieri
María este ~ a fost pe cine a sunat mama ieri
Ieri este ~ a fost când a sunat mama pe Maria

Verbul apare de obicei în acelaș i timp cu verbul din propoziț ia subordonată. Permit trei
distribuciones:
«A-ser-B»:Mama este (a fost) cea care a sunat-o pe Maria ieri
Cine a sunat-o pe Maria ieri a fost mama
A fost mama care a sunat-o pe María ieri.
Când focalizarea unei copulative emphatice este un pronume de prima sau a doua persoană
Noi suntem cei care
Am sunat-o pe María ieri.

Extras din REAL ACADEMIA ESPAÑOLA (2011): Noua gramatică BAZICĂ a

limba spaniolă. Madrid: Espasa cărț i, 213-220.