Pe dumneata… te cheamă

A… liniuţă… da, A-da, adică A

DA... Adică, A DĂRUI, căci A
DA este mai fericit decât a lua.

Părintele Adrian Făgeţeanu

 Grafică p. 1: Avva Adrian Făgețeanu
@ Aida Șuter – Boțan

© Pentru ediţia de faţă, Editura Areopag

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţiona-

le a României
Calciu, Ada-Mihaela
Am văzut Raiul : mărturia unei
femei care a stat trei săptămâni în
moarte clinică / Ada-Mihaela Calciu ;
ed. îngrij. de Danion Vasile. - Ed. a 6-a. -
Bucureşti : Areopag, 2025
ISBN 978-606-9678-72-5
I. Vasile, Danion (ed. îngrij.)
821.135.1
 Ada-Mihaela Calciu

AM VĂZUT RAIUL
Mărturia unei femei care a stat
trei săptămâni în moarte clinică

Ediție îngrijită de Danion Vasile

Ediţia a șasea

Editura Areopag
Bucureşti, 2025
 Ada-Mihaela Calciu

(27 iulie 1957 -† 29 noiembrie 2023)

Prefaţă la ediția întâi:

O invitaţie la reflecţie
Pr. prof. dr. Emanoil Băbuş

Trăim într-o lume în care teama de

moarte este un sentiment pe care ne este
greu să-l mărturisim. Ascundem moartea
ca şi cum ar fi ceva ruşinos şi murdar.
Nu vedem în ea decât absurditate, sufe-
rinţă inutilă, scandal insuportabil, în
timp ce ea este un moment culminant al
existenţei noastre. Raportarea la moarte
este de multe ori eludată în această peri-
oadă de sărăcie spirituală, în care presaţi
de existenţă parcă am încerca să nu ne
mai gândim la această taină.
Ştim că vom muri într-o zi, dar nu
putem şti când şi cum, există în noi acest
sentiment pe care ne este teamă să-l
mărturisim. Conştientizăm faptul că în-
tr-o zi trebuie să părăsim lumea aceasta,
dar, când auzim de cineva care a murit,
suntem impresionaţi şi atunci ne punem
multe întrebări – printre care şi aceasta:
care este sensul vieţii mele?

 5 
 Volumul Am văzut Raiul, scris de
Ada-Mihaela Calciu, este o mărturie des-
pre un examen al vieţii, despre viaţa unui
om înainte şi după un moment de răs-
cruce, când totul se poate schimba. Este
o mărturie a bucuriei pe care ne-o poate
da pocăinţa. Pocăinţa este sau ar trebui să
fie o cotitură a vieţii, o răsturnare a gân-
durilor, schimbarea inimii ce ne întoarce
cu faţa către Dumnezeu într-o nădejde pli-
nă de bucurie şi freamăt, în încrederea că,
chiar dacă nu merităm mila lui Dumne-
zeu, Hristos a venit pe pământ nu ca să
judece, ci ca să mântuiască, a venit nu la
cei drepţi, ci la cei păcătoşi. De cele mai
multe ori, o astfel de schimbare are o ca-
uză fizică. Nu ne gândim zilnic la păcat,
poate nu regretăm ani mulţi din viaţa
noastră greşelile pe care le-am făcut, dar
se poate întâmpla ceva dureros cu noi
sau cu cei din jurul nostru care să ne a-
ducă schimbarea. Atunci începem să ve-
dem imaginea obscură sau cenuşie a du-
rerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a
unei tânguiri pentru trecutul nostru.
Cartea este o lecţie de viaţă, o invi-
taţie la reflecţie asupra uneia dintre cele
mai profunde experienţe umane. Lumina
pe care o răspândeşte este intensă, iar
 6 
puterea ei vine tocmai din simplitatea
prezentării unor evenimente. A aduce
mărturie, a reactualiza un moment dure-
ros din viaţa unui om care „a văzut Ra-
iul”, dar nu moartea, ne poate ajuta să
alungăm angoase şi să ne întărim cre-
dinţa în Hristos cel răstignit şi înviat.
La prima vedere cartea se citeşte u-
şor, dar la sfârşit îţi dai seama că dincolo
de întâlnirea cu destinul unei persoane,
prin intermediul ei îi revezi şi pe marii
duhovnici Adrian Făgeţeanu, Ioan Iovan,
Teofil Părăian, Arsenie Papacioc, sau îţi
dai seama că taina vieţii şi a morţii este
trăită în mod deplin. De aceea, mesajul
pe care ni-l transmite autoarea este că
trecerea din viaţa aceasta în cea de din-
colo poate face o persoană să devină ceea
ce este chemată să devină, cu alte cuvinte
poate fi o împlinire.
După lectura acestei cărţi vom înţele-
ge că trecerea în viaţa de dincolo – pe ca-
re o vom cunoaşte şi noi într-o zi – tre-
buie să ne ajute să nu mai trăim superfi-
cial şi să încercăm să intrăm în intimita-
tea şi profunzimea creaţiei lui Dumne-
zeu.
În neputinţa şi suferinţa trupului,
omului i se arată slăbiciunile firii sale pă-
 7 
mânteşti, caracterul efemer al existenţei
sale. Experienţa pe care a avut-o autoa-
rea, suferinţa fizică pe care o va purta pâ-
nă la sfârşitul acestei vieţi vedem că sunt
leacuri ale mândriei şi prilej de smere-
nie. Ele o scot din alipirea şi împovărarea
cu cele pământeşti, anterioare evenimen-
tului major prin care a trecut, şi o ridică
ulterior la o existenţă mai înaltă.
De aceea, pregătirea pentru viaţa
veşnică devine o lucrare care se extinde
de-a lungul întregii vieţi, întemeiate pe
credinţă, nădejde şi multă dragoste. Este
curăţire de răutate, de păcate şi de pa-
timi, adică de tot ce ne poate ţine alipiţi
de trup; este o osteneală pe care medicul
Ada-Mihaela şi-a asumat-o după acci-
dent, de când încearcă să se alipească de
Dumnezeu, împlinindu-I poruncile.
Din gândurile aşternute în această
carte mai vedem că anii care au trecut
după accident au fost ani de strădanie
constantă, prin participarea la slujbe,
convorbiri cu mari duhovnivici, spove-
danie aproape săptămânală, milostenie,
arătându-ne cum cineva se poate întoar-
ce în lume, dar mai ales cum se poate în-
toarce la „Dumnezeu, Cel care îngăduie
boala nu ca să ne înjosească, ci pentru a
 8 
ne face mai buni, mai înţelepţi şi supuşi
voii Sale, pentru că acestea sunt temeiu-
rile mântuirii noastre”, după cum ne
spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

 9 
Prefaţă la ediţia a doua:

„Tumbe de bucurie”

Ada-Mihaela Calciu

Vreau să povestesc pe scurt cum s-a

ajuns să fie scris acest mic volum. Într-o
bună zi, părintele meu duhovnic mi-a
spus să relatez în Buletinul parohial ce
am trăit în perioada de după accidentul
prin care am trecut, când am văzut Raiul.
Aşa, cu propriile mele vorbe, pentru a
împărtăşi celorlalţi experienţa prin care
am trecut. Cum nu m-am priceput nicio-
dată să scriu, m-am străduit să pun în
aplicare ascultarea dată, bine ştiind că
ascultarea de duhovnic este sfântă. Măr-
turia a apărut ulterior şi în revista Lu-
mea credinţei.
După câţiva ani, duhovnicul mi-a ce-
rut să scriu o mărturie mai extinsă. După
ce am încropit un „manuscris”, m-am
prezentat cu producţia mea „literară” în
faţa unui literat adevărat – cu adevărat
om de litere, pentru care păstrez un ma-
re respect. După ce mi-a evaluat „opera”,
 10 
după toate criteriile scriitoriceşti, cu
mult tact şi delicateţe, m-a sfătuit să pun
în sertar manuscrisul dat şi să-l citesc,
pentru sufletul meu, doar când voi simţi
nevoia de a-mi reaminti tot ce am trăit la
un moment dat. Numai că părintele meu
duhovnic, privindu-mă foarte serios, mi-a
dat canon să scot manuscrisul din sertar
şi să-l dau spre editare. Şi, plecând eu a-
mărâtă spre casă, mi-am spus în gând:
„Sfinte Antime, chiar aşa vrei tu să mă
smereşti? Cine crezi că-mi va edita poves-
tioara?”
Şi, uite-aşa cum nu poate gândi omul,
a apărut şi editorul. Eu, dându-i ceea ce
am scris, l-am întrebat timid: „Dar cine
oare va citi această carte?” Şi răspunsul a
venit foarte încurajator: „Ei, lasă, s-or
găsi cinci oameni care s-o citească: eu,
Nectaria (fetiţa cea mare a editorului, ca-
re era în clasa a patra), soţul tău şi mai
găsim vreo doi cititori”.
Şi aşa s-au aranjat lucrurile încât
cartea a fost lansată chiar de ziua Sfântu-
lui meu drag, Antim Ivireanul, care a fost
şi un mare om de cultură.
După un timp, întâlnindu-l şi cunos-
cându-l pe părintele Gheorghe, un cititor
care a apreciat cartea în mod deosebit,
 11 
dânsul mi-a spus bucuros: „Dacă ai şti
câţi oameni te iubesc în urma citirii aces-
tei cărţi, atunci ai face tumbe de bucu-
rie”.
Dar uite cum sfântul meu drag a avut
grijă să mă smerească în prealabil, înain-
te de a primi această frumoasă confirma-
re că trebuia să îndeplinesc ceea ce a spus
duhovnicul meu. Dacă tot am vorbit des-
pre tumbele de bucurie, aş dori să revin la
unul dintre subiectele mele de suflet: pri-
etenia. Şi să le mulţumesc (încă o dată)
tuturor celor care prin iubirea lor au fă-
cut posibilă redresarea mea şi care de-a
lungul timpului şi până astăzi sunt ală-
turi de mine. Tuturor celor care sunt în
ţară şi pe care nici nu i-am numit, dar şi
celor care sunt în afara ei.
De exemplu, în această vară am pri-
mit invitaţia de a sta pe la fiecare dintre
vechii mei colegi şi prieteni, aflaţi fiecare
în altă ţară, fiecare avându-şi rostul, re-
cunoaşterea şi familiile lor de oameni se-
rioşi în diferite colţuri ale Europei. Nu aş
vrea să omit pe niciunul dintre ei, având
în vedere că ne-au alocat din timpul lor,
ne-au găzduit şi ne-au primit la ei cu toa-
tă ospitalitatea – atât cea materială, cât şi
cea sufletească. Pe unii dintre ei nu i-am
 12 
mai văzut de mai mult de douăzeci de ani
şi, cu toate acestea, prietenia noastră s-a
reluat. Iubirea este în Veşnicia lui Dum-
nezeu. Pe unii îi veţi regăsi în această car-
te.
Deşi grizonaţi şi cu dureri de şale,
eram ca la douăzeci de ani: acelaşi Cipri-
an, prietenul meu cel cald, Andu, cel cu
„tortul de pe 4 martie”, Radu, pianistul
din dărâmături, Lorelei, vechea mea pri-
etenă din Batiştei, care la 65 de ani este
încă profesoară de sport în Paris, Răz-
van, fratele meu de la Viena, Diana, scrii-
toare de marcă, care locuieşte în Stras-
bourg, şi Dana, de care mă leagă o amin-
tire extrem de semnificativă, dar pe care
nu am uitat să o menţionez în iureşul
scrierii primei ediţii a cărţii de faţă.
După accident şi după recuperarea
mea fizică, a urmat, după cum am poves-
tit deja, o perioadă de frământări şi re-
flecţii, de tristeţi, de răzvrătiri şi încrân-
cenări, de reconstituire a tot ceea ce s-a
întâmplat cu mine. Amintirea Raiului a
fost una marcantă pentru tot restul vieţii
mele. Trăirea aceasta a răsturnat în mine
întregul sistem de valori după care mă
ghidam până atunci, dacă pot spune că

 13 
acel mod de a gândi era cu adevărat un
sistem de valori.
În tot acest context de viaţă, nu am
putut accepta din prima că ceea ce trăi-
sem fusese şi real, adică mi-am pus sem-
ne de întrebare asupra autenticităţii ex-
perienţei mele în legătură cu Raiul şi a-
supra existenţei Raiului în sine. Mă îndo-
iam uneori sincer că Raiul ar exista. E-
ram tributară educaţiei mele materialiste
şi girului pe care îl acordam ştiinţei. Fi-
ind tributară cunoştinţelor mele din do-
meniul medical şi psihanalizei în mod
special, mă întrebam adeseori dacă nu
cumva ceea ce percepusem nu fuseseră
decât plăsmuiri ale imaginaţiei mele, păs-
trate undeva în inconştient, formate poa-
te în urma diverselor lecturi „paranorma-
le”, căci avusesem o atracţie şi către a-
ceastă zonă.
Aveam nevoie de o confirmare a fap-
tului că fusesem în mod real în acel loc
real. Raiul, dacă el chiar există. Şi aceas-
tă confirmare chiar a venit.
În timpul şederii mele în Rai, eu pri-
misem o informaţie de care mi-am adus
aminte la un moment dat, informaţie ca-
re mă năucea complet. Un înger de acolo
mi-a transmis că prietena mea, Dana, de
 14 
la Paris, nu este la Paris, ci la Moscova,
nu este măritată cu un avocat, cum ştiam
eu despre ea, ci este logodită cu un bale-
rin rus şi, culmea culmilor, că are şi un
papagal, şi nu câini sau pisici cum ştiam
eu că îi plac.
Dana reuşise să fugă din România pe
vremea lui Ceauşescu şi trăia la Paris,
practicând avocatura, iar noi nu mai şti-
am nimic despre ea, pentru că pe vremea
aceea nu se putea lua legătura cu cei
fugiţi din ţară. După accident, când în
frământările mele ajunsesem să mă gân-
desc la realitatea Raiului, fiind după re-
voluţie, am dat sfoară-n ţară ca să dau de
prietena mea Dana.
Şi tatăl meu, Mac (că aşa îi spuneam
eu de copil), a dat de Dana şi a vorbit cu
ea, spunându-i toată întâmplarea. La au-
zul întregii poveşti, Dana a închis brusc
telefonul. Astfel că toată nădejdea mea
de confirmare a Raiului s-a năruit. În
plus, telefonul ăsta în nas nu mi-a picat
deloc bine, construindu-mi deja un sce-
nariu cum că Dana nici nu mai vrea să
audă de mine.
Pe vremea aceea, nu apăruseră în
România telefoanele mobile, aşa că noi
nu aveam cum să ştim de la ce număr ne
 15 
sunase Dana. Şi, la un moment dat, Dana
a revenit şi m-a cerut la telefon. Eu eram
chiar în perioada grea a recuperării şi e-
ram foarte vulnerabilă, reacţionam foar-
te amplu la orice cuvânt sau la orice
reacţie de respingere. Dintr-un cuvânt
puteam face o dramă, urmată evident de
o depresie.
Aşa că tata, încercând să mă apere, a
avertizat-o pe Dana că nu mai este cazul
să vorbească cu mine. Doar că Dana a in-
sistat şi şi-a luat toate măsurile de pre-
cauţie ca să mă protejeze în ceea ce avea
de spus. Şi acum apreciez delicateţea cu
care mi-a vorbit atunci. Cred că aceasta
este o problemă foarte importantă, pe
care simt nevoia să o accentuez: când o-
mul e în suferinţă, contează enorm cum
îi vorbeşti, cum te porţi, cum îi transmiţi
o veste, un mesaj, cum îl asculţi pur şi
simplu. Să-ţi rupi puţin din timpul tău şi
să te aşezi lângă el, pentru a asculta ce
spune, fie că ţie ţi se pare important sau
neimportant ceea ce crede el. Oricum ar
fi pentru tine, problema lui e cea mai
mare. Cred că lipsa deschiderii reale faţă
de celălalt reprezintă o mare carenţă a
societăţii de azi.

 16 
 Şi Dana, într-un mod foarte delicat,
mi-a spus că închisese telefonul din cau-
za emoţiilor care au încercat-o şi că, în-
tr-adevăr, ea mă suna din Moscova. Şi
că, într-adevăr, era logodită cu un bale-
rin rus. Şi că, într-adevăr, se bucura de
tovărăşia unui papagal.
Cu alte cuvinte, telefonul Danei a
fost confirmarea de care aveam nevoie,
că Raiul pe care îl şi văzusem există cu
adevărat şi că oamenii care trăiesc după
voia lui Dumnezeu ajung acolo…

 17 
 AM VĂZUT RAIUL
Mai fericit este a da decât a lua

Numele meu este ADA. Într-o seară,

în curtea Mănăstirii Antim, m-am apro-
piat de părintele Adrian Făgeţeanu, pen-
tru o binecuvântare. Şi dumnealui, deşi
mă ştia foarte bine, m-a întrebat:
- Ştii cum te cheamă?
- Da, părinte. ADA.
- Greşit! - răspunde părintele cu fer-
mitatea bineştiută. Şi, pentru că răspun-
sul meu nu venea, întrucât nu aveam ni-
mic în minte, părintele a continuat pe un
ton apăsat:
- Pe dumneata… te cheamă A… liniu-
ţă… da, A-da, adică A DA.
- Adică… ce să dau, părinte?
- Adică, A DĂRUI, căci A DA este mai
fericit decât a lua. Acesta este numele
dumneavoastră, doamnă Ada.
- Şi ce trebuie să dăruiesc eu, părin-
te?
Mă gândeam că părintele mă va pu-
ne să fac ceva concret, eu fiind o persoa-
nă foarte concretă… ca de pildă, să adun

 18 
haine, zahăr, ulei, pentru cine ştie ce si-
tuaţie ivită, de care eu nu ştiam.
- A da înseamnă să dăruieşti… IU-
BIRE, mi-a răspuns marele duhovnic. Şi
s-a îndreptat către altcineva.

 19 
 Început de poveste

Când oamenii se întâlnesc, este nor-

mal să se prezinte. Mă numesc Ada-Mi-
haela Calciu. Legat de numele meu de fa-
milie, nu am nicio legătură cu părintele
Calciu-Dumitreasa – deşi mi-ar fi plăcut
asta. Este pur şi simplu numele pe care îl
am după soţul meu, Viorel-Vasile Calciu.
Legat de prenumele meu, Ada-Miha-
ela, ca orice om, am şi eu o mică poveste.
Părinţii mei, Ioan şi Elena, s-au iubit
foarte mult şi vreme îndelungată nu au
putut avea copii, deşi îşi doreau foarte
mulţi copii şi ar fi avut şi posibilitatea
materială să-i crească.
La mulţi ani de la cununie, am apă-
rut, totuşi, eu. Mama, în cele nouă luni
de sarcină, îşi făcuse o lungă listă de nu-
me, aşa cum probabil face fiecare mămi-
că fericită când îşi aşteaptă primul copil,
mult dorit. Pentru că pe linia străbunici-
lor mei materni exista şi o sorginte ară-
bească, mama îşi pregătise o listă specia-
lă, ce conţinea în majoritate nume arabe.
Tata era atât de fericit că va avea un co-
pil, încât orice nume era foarte potrivit
 20 
pentru mine. Pe vremea aceea nu existau
ecografii şi părinţii nu aflau sexul copilu-
lui decât în momentul naşterii lui, aşa că
lista rămânea deschisă până apărea copi-
lul. Poate că era chiar mai frumos să nu
ştii decât în momentul naşterii dacă a ve-
nit pe lume o fetiţă sau un băieţel.
Deşi sarcina a decurs normal, naşte-
rea a fost foarte dificilă pentru mama, cu
multe complicaţii, dintre care unele chi-
rurgicale, dacă mă gândesc la peritonita
şi hemoragia avute de ea. Din această ca-
uză, după venirea mea pe lume mama a
stat mult timp la pat. Mama, izolată în-
tr-o rezervă din cauza stării de sănătate,
i-a transmis tatălui meu ce nume a ales
în final pentru fiica lor.
Însă tata, foarte emoţionat că are fa-
tă (el îşi dorise în mod special o fetiţă),
bulversat de bucuria evenimentului, s-a
dus mai întâi să-şi cinstească un coleg, că
aşa se făcea pe vremea aceea, şi nu a mai
ţinut minte numele spus de mama. Puţin
ameţit, s-a reîntors la geamul rezervei de
spital, să audă încă o dată numele. Dar
uite că tata nu reţinea numele, era ceva
complicat, arăbesc, turcesc, mama ştia ce
fel de nume era. Cum starea mamei era
critică şi se simţea epuizată, în final, a re-
 21 
nunţat la nume, lăsând pe seama soţului
această problemă.
Aşa că tatăl meu a rămas să se sfătu-
iască cu colegul de serviciu cu care, de
fapt, nu avea prea mare apropiere. Din
tot ce-i spusese mama mea îi rămăsese în
minte ceva asemănător cu ADA. Cei doi
colegi au hotărât că este un nume fru-
mos. La sfârşitul întâlnirii, colegul îi zice
tatei: „Dar numele meu nu-l pui, că doar
am fost alături de tine în aceste momente
importante?’’ Şi tata, privindu-l recunos-
cător pe colegul său, Mihail, a adăugat la
numele meu şi Mihaela. Aşa am ajuns să
mă numesc Ada-Mihaela.
Crescând şi aflând povestea numelui
meu, mă amuzam împreună cu tata şi
mama de acest episod, fiind totodată şi
foarte mândră de faptul că purtam un
nume aşa de rar. Şi, ca să accentuez fru-
museţea acestui prenume – Ada –, nicio-
dată nu mă prezentam şi cu cel de-al doi-
lea, Mihaela, considerând la vremea ace-
ea că este prea banal.
Adevărata importanţă a numelui a-
veam să o înţeleg însă cu mult mai târ-
ziu, odată cu intrarea mea în Biserică,
această înţelegere făcându-mă să mă re-
poziţionez faţă de întregul meu prenume
 22 
şi să cred că numele pe care un om îl
poartă este foarte semnificativ pentru el
în iconomia mântuirii lui, dincolo de so-
noritate sau unicitate.
Când am aflat cine a fost Arhanghelul
Mihail şi ce rol a avut după căderea cetei
îngereşti, conduse de frumosul şi preain-
teligentul Lucifer, prin îndemnul: „Să
stăm drepţi, să luăm aminte’’, şi nu ori-
cum, ci cu sabia în mână, am rămas ui-
mită. Mi-am dat seama că numele acesta
mă reprezintă foarte bine, ca fire şi struc-
tură eu fiind mai degrabă o luptătoare de-
cât o contemplativă.
Într-o seară, aflându-mă în curtea
Mănăstirii Antim, m-am apropiat de pă-
rintele Adrian pentru o binecuvântare. Şi
dumnealui, deşi mă ştia foarte bine de
ceva vreme, m-a întrebat:- Ştii cum te
cheamă?
- Da, părinte. ADA.
- Greşit! – răspunde părintele cu fer-
mitate. Şi, pentru că răspunsul meu nu
venea, întrucât nu aveam nimic în minte,
căci mă blocase întrebarea neaşteptată,
părintele a continuat pe un ton apăsat:
- Pe dumneata… te cheamă A… liniu-
ţă… da, A-da, adică a da.
- Adică ce să dau, părinte?
 23 
 - Adică A DĂRUI, căci A DA este mai
fericit decât a lua. Acesta este numele
dumneavoastră, doamnă Ada, doamnă
Ada-Mihaela.

 24 
 Familia ca zestre

Despre vârsta mea, nu ştiu cum să vă

spun, dar am mai multe vârste. După a-
nul naşterii, 1957, aş cam avea 55 de ani.
Însă, ceva este foarte curios, de când am
avut accidentul care mi-a marcat viaţa,
în anul 1992, indiferent de trecerea ani-
lor, emoţional eu mă simt tot de 35 de
ani. Uneori chiar mă gândesc: când voi
avea 80 de ani, să zicem, tot de 35 mă voi
simţi? Dar asta nu e tot: de la data acci-
dentului, a început o nouă numerotare,
aşa încât în anul 2012 aş avea…. 20 de
ani. Sper să nu mă trezesc cu vârstele
mele internată la psihiatrie… Acum să nu
credeţi că eu nu sunt conştientă de vârsta
mea din buletin, însă, lăuntric, scurgerea
timpului sufletesc se derulează pentru
mine după aceste trei coordonate. Când
mă dor oasele, am sigur 55 de ani, când
mă joc şi sunt prietena copiilor, clar sunt
foarte tânără. Dar, dincolo de aceasta,
ceea ce mă reprezintă cel mai bine este
oprirea timpului la vârsta de 35 de ani,
vârsta celui mai dramatic moment al
vieţii mele, care mi-a adus multă sufe-
 25 
rinţă, dar care, paradoxal, mi-a deschis
uşa către o mare bucurie, o nouă viaţă.
În ceea ce priveşte ziua de naştere,
27 iulie, nu ştiu dacă are vreo legătură
faptul că eu, fiind medic, am ca ocrotitor
tot un medic, pe Sfântul Mare Mucenic
Pantelimon, un sfânt mult pătimitor…
Aici aş dori să fac o paranteză, chiar dacă
poate mă repet, şi să mă refer la cât de
important mi se pare, acum, ca părinţii
să dea copilului lor un nume de sfânt şi,
dacă se poate, chiar numele sfântului din
ziua de naştere a copilului. Cel puţin eu
am înţeles acest lucru anul trecut, când
am intrat în Mănăstirea Schitu Măgurea-
nu de lângă grădina Cişmigiu, după înde-
lungi încercări de a desluşi cam pe unde
ar fi intrarea – trebuie să precizez un de-
taliu semnificativ: după accident, eu văd
în două dimensiuni, nu în trei, cum este
normal. Aşa cum Dumnezeu le ştie rân-
dui pe toate, era în preajma zilei de 27
iulie, ziua mea de naştere, şi am intrat în
mănăstire, unde m-a întâmpinat cu zâm-
betul pe buze o măicuţă. Din câte mi-am
putut da seama, se făceau pregătiri pen-
tru hram. Am întrebat-o atunci ce hram
avea mănăstirea şi răspunsul a venit ca o
imensă bucurie şi luminare: Sfântul Ma-
 26 
re Mucenic Pantelimon. Umblasem mult
prin Bucureşti în căutarea unei biserici
cu acest hram şi… se afla la doi paşi de
casa mea! Mai mult, biserica Sfântul Ilie
Gorgani (unde obişnuiesc să merg la sfin-
tele slujbe chiar din timpul vieţii părinte-
lui Adrian, care, ştiindu-mi neputinţa,
mi-a permis ca, atunci când nu pot ajun-
ge la dumnealui, să îl am duhovnic pe
părintele Emanoil Băbuş) intra în repa-
raţii, ceea ce, la dezorientarea mea, deve-
nea o mare şi îndelungă încercare… Dar,
cum Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat
pe toţi deopotrivă şi nu ne lasă a cădea în
deznădejde (doar că noi nu înţelegem a-
cest adevăr), mi-a îndreptat paşii spre
acest loc de tihnă şi reculegere.
De multe ori vorbesc cu soţul meu,
care este medic ginecolog-obstetrician,
despre cât de însemnat este să îţi botezi
copilul cu numele unui sfânt. Când ajută
la venirea pe lume a unui copil într-o zi
mare, soţul meu întotdeauna întreabă:
„Dar nu puneţi şi numele sfântului de
azi?’’ Însă cu tristeţe constată, nu de pu-
ţine ori, că oamenii evită nume precum
Vasile, Gheorghe, Dimitrie, Parascheva,
Elena, Pavel şi chiar Nicolae… Dacă nici
măcar numele Sfântului Nicolae, atât de
 27 
aşteptat de copii, dar şi de noi, adulţii, nu
ne mai sensibilizează…
Ca profesie, după cum am mai spus,
sunt medic, unicul din familia mea. Tatăl
meu a fost inginer petrolist şi a lucrat în
comerţul exterior, ocupând mereu func-
ţii înalte. Provenea dintr-o familie săra-
că: pe linie paternă bunica era analfabe-
tă, iar bunicul a murit când tata avea ze-
ce ani. Deşi era o femeie simplă, bunica
i-a spus tatălui meu că singura lui şansă
de a reuşi în viaţă este să înveţe şi să fie
un om serios. Ceea ce tatăl meu a şi făcut
şi a reuşit, fiind recunoscut ca un profe-
sionist în munca sa.
Tatăl meu a plecat peste tot, pentru
că era printre puţinii specialişti în petrol.
Şi, fiindcă eu eram un copil dorit, a spus
că nu pleacă din ţară decât cu fetiţa lui.
Şi a primit aprobare de la Ceauşescu, sau
cine-o fi fost pe vremea aceea, să plece cu
mine. Nu a plecat ca securist, a plecat ca
specialist în domeniul lui. Din iubire faţă
de mine, le-a pus această condiţie. Cum
era nevoie de el, m-a cărat după el. Şi că-
rându-mă după el, aşa am putut să văd
multe ţări. Şi am plecat pe la vreo 12-13
ani, nu mai ştiu câţi ani, nici nu mai am
pe cine întreba.
 28 
 Datorită profesiei tatălui meu, noi am
locuit multă vreme în străinătate, am avut
parte de un mediu prosper şi de oportuni-
tăţi pe care mulţi copii din vremea aceea
nu le aveau. Cu toate acestea, tata mi-a
insuflat dorinţa de a învăţa, de a respecta
munca şi de a fi prietenoasă cu toţi oame-
nii, indiferent de poziţia lor socială, de a
împărţi cu ceilalţi din ceea ce am. Tot de
la tatăl meu am învăţat să perseverez,
chiar şi atunci când am pierdut, când am
eşuat, când am ratat, şi să o iau de la ca-
păt. Toate acestea m-au ajutat foarte mult
după accident.
Mama mea a fost inginer geolog. Ea
provenea dintr-o familie înstărită. Făcu-
se pensionul, primise o educaţie aleasă şi
fusese înconjurată de foarte multă dra-
goste în familie. A fost o persoană delica-
tă, avea un cult pentru frumos, pentru
flori, tablouri, pentru tot ce înseamnă es-
tetică. Şi a căutat să-mi imprime şi mie
această dorinţă de a mă înconjura şi de a
mă bucura de tot ceea ce înseamnă fru-
mos. Această bucurie, de a mă entuzias-
ma în faţa unei flori, a unui ghiocel, a u-
nei buburuze, a unei păsări, fie ea chiar
cioară, au rămas imprimate în mine şi
m-au ajutat, de asemenea, foarte mult
 29 
după accident, ca nişte resurse sufleteşti
pe calea vindecării.
Astăzi, văd că oamenii nu mai ştiu să
se bucure de lucrurile simple ale vieţii;
nouă ne lipseşte această educaţie a
minţii şi a inimii, această înţelegere că
bucuriile mici nu sunt mici, că lucruri
care par mărunte sunt, de fapt, mari. Noi
aşteptăm să se întâmple în viaţa noastră
evenimente spectaculoase, care să ne fa-
că fericiţi, şi ratăm întâlnirea cu adevăra-
ta fericire, prezentă întotdeauna cu dis-
creţie şi la îndemâna noastră.
Îmi dau seama cât de important este
ceea ce primeşte un copil de la părinţii
săi. Modelul de viaţă al părintelui se im-
primă şi copilului, însoţindu-l pe tot par-
cursul vieţii. Îmi este clar că optimismul
în faţa greutăţilor vieţii şi capacitatea de a
mă bucura de lucrurile mici le am ca zes-
tre de la părinţii mei. Şi, mai mult decât
atât, nu numai că aşa încerc să trăiesc,
dar aceasta încerc să transmit şi eu mai
departe.
***
Aveam vreo cinci ani. Părinţii mei aş-
teptau musafiri, puseseră masa pentru
vreo douăzeci de persoane, lipseau doar
paharele, aşa că m-am gândit să le pun
 30 
eu. Am luat o tavă pe care am pus două-
zeci de pahare de cristal şi am pornit cu
încărcătura spre masă. Mama şi tata au
înlemnit… N-au scos niciun sunet, însă, şi
m-au lăsat să-mi duc povara până la ca-
păt, de teamă să nu mă sperie şi să cad, să
mă rănesc. Am reuşit să ajung la masă cu
bine, iar reacţia părinţilor mei a fost una
cât se poate de firească pentru o familie
cum eram noi, pentru care iubirea şi înţe-
legerea erau fundamentale: nu m-au cer-
tat, nu m-au bătut sau pedepsit, doar
mi-au explicat cu blândeţe că apreciau
ajutorul meu, dar unele lucruri sunt mai
grele pentru copii şi, de aceea, le fac oa-
menii mari. Mă gândesc acum ce mult
înseamnă să ai tact ca părinte, să nu gân-
deşti egoist, să acorzi atenţie şi grijă copi-
lului tău, să ştii cum să îi vorbeşti şi, mai
ales, să ai răbdare, elemente esenţiale în
relaţia dintre părinţi şi copii, caracteristici
ale părinţilor care îşi iubesc foarte mult
pruncii. Deşi le puteam strica petrecerea
– puteam să cad, paharele s-ar fi spart şi
m-aş fi tăiat în cioburi, ceea ce în mod si-
gur însemna să ajung la spital –, datorită
iubirii lor, mama şi tata au gestionat mo-
mentul astfel încât eu să nu rămân cu o
traumă. Ţipetele, agitaţia produsă de un
 31 
eventual accident, repercusiunile acestuia
m-ar fi marcat, indubitabil. Pe de altă
parte, nici ei nu şi-au ratat petrecerea.
Mă gândesc ce înseamnă iubirea şi
ce mare artă trebuie să ai ca părinte! Co-
pilul este un dar de la Dumnezeu. Este
foarte important să i se creeze un mediu
care să corespundă nevoilor lui, dar şi ale
părinţilor, pentru o dezvoltare normală
şi construirea unor valori morale şi a u-
nor conduite corecte. Astfel, copilul va a-
vea o viaţă lipsită de temeri sau frustrări,
bogată în sentimente şi experienţe pe ca-
re să le împărtăşească, la rândul lui, fa-
miliei pe care şi-o va întemeia.
Vremurile au fost întotdeauna grele,
cu lipsuri, războaie, foamete. Sub o altă
formă, trăim aceleaşi vremuri, poate chiar
mai grele. Mă uit la tinerii de azi. Mulţi
trăiesc ca şi cum nu ar mai avea nicio
şansă, nici pentru o profesie, nici pentru
o familie. Ca şi cum nu s-ar mai putea în-
tâmpla nimic bun în viaţa lor. Însă, a-
vând modelul tatălui meu şi al mamei
mele, am credinţa că pentru orice tânăr
care se ghidează după valori morale, va-
lori care sunt aceleaşi în orice vremuri,
căile sunt deschise. Dumnezeu dă fiecă-
ruia şansa împlinirii!
 32 
 O şcoală recunoscută în lume

Până în clasa a VI-a am fost elevă a

Şcolii Centrale din Bucureşti, cea de pe
strada Icoanei. Din clasa a VII-a am ple-
cat împreună cu părinţii mei în diverse
ţări, datorită profesiei tatălui meu. Au
fost nu numai deplasări, ci şi staţionări
în câteva ţări, astfel încât a trebuit să-mi
continui şcoala şi liceul pe unde era tatăl
meu detaşat, adică în Franţa, Algeria şi
Maroc. Pentru că învăţasem foarte bine
în România şi îmi plăcea să învăţ, m-am
străduit să ţin pasul cu toate schimbările
legate de nivelul de învăţătură şi spaţiul
cultural în care mă aflam. Chiar aş dori
să accentuez faptul că şcoala românească
la acea vreme era de un nivel înalt, în
sensul că, deşi în România eu eram în
clasa a VII-a, la Şcoala Americană din Al-
ger am fost repartizată, după testarea
prealabilă, direct în clasa a IX-a de liceu.
Ţin să spun aceasta pentru a sublinia
că noi, românii, suntem un popor cu o
tradiţie în învăţământ şi că mai avem cu
ce să ne prezentăm în faţa lumii, cu dem-

 33 
nitate şi verticalitate şi cu un trecut de
care nu avem de ce să ne ruşinăm.
Şi, pentru că nivelul la Şcoala Ameri-
cană din Alger era mult sub nivelul pre-
gătirii mele din România, părinţii m-au
mutat la Şcoala Franceză, care era mult
mai aproape de ceea ce învăţasem eu în
ţară. Ca să aveţi o idee mai clară, aceste
lucruri se întâmplau prin anii ’70. Chiar
şi astăzi, această tradiţie a învăţământu-
lui românesc se mai păstrează, mă gân-
desc şi la olimpici, dar şi la copiii obişnu-
iţi care, odată ajunşi într-o ţară străină
ca Franţa, Anglia, Italia, nu numai că se
descurcă, dar ajung şi vârfuri. Nu vreau
să vorbesc şi despre neajunsurile actua-
lului învăţământ românesc, care există şi
sunt reale, ci vreau să găsesc toate acele
argumente care să ne dea încredinţarea
că nu suntem, nu am fost şi nu vom fi un
popor de mâna a doua.
În clasa a XI-a am revenit în ţară, la
acelaşi liceu, care între timp devenise li-
ceu cu predare în limba rusă, căpătând şi
titulatura de rigoare: Liceul Zoia Kosmo-
demianskaia. Din mers şi cu perseveren-
ţă, am reuşit să mă integrez şi să răspund
cu succes şi acestei noi provocări. Nu
spun aceasta pentru a mă lăuda. Meritul
 34 
este al părinţilor mei, care m-au învăţat
să lupt şi să gestionez dificultăţile fără a
cădea în depresie sau deznădejde. Este
dezideratul pe care şi acum îl urmez şi
care de-a lungul întregii mele vieţi s-a
dovedit valabil.
Părinţii nu s-au opus deciziei mele
de-a urma Facultatea de Medicină, doar
m-au avertizat că nu mă pot ajuta în ni-
ciun fel, întrucât în familia noastră nu
era nimeni medic. Am ales această facul-
tate deoarece de mică am fost foarte so-
ciabilă şi mi-au plăcut oamenii, pe care
am simţit nevoia să-i ajut, indiferent de
vârsta lor, de naţionalitate şi de statutul
lor social.
Pe vremea aceea se intra foarte greu
la Facultatea de Medicină, erau absol-
venţi de liceu care dădeau admiterea de
câteva ori până reuşeau să intre. Unii în-
cercau chiar şi de cinci-şase ori. Era ceva
aproape firesc să nu intri din prima la a-
ceastă facultate. Examenul era foarte ri-
guros şi erau câte 10-15 candidaţi pe un
loc.
Părinţii mei au fost alături de mine şi
m-au susţinut cu multă iubire, spunân-
du-mi că nu contează dacă intru sau nu.
Nu am simţit din partea lor nicio presiu-
 35 
ne, chiar dacă m-au ajutat financiar cu
meditaţiile pe care le-am făcut. În acest
fel am reuşit să intru din prima, cu o me-
die de 8 şi ceva, adică în a doua jumătate
a listei – ca să vedeţi care era nivelul ele-
vilor din vremea aceea.
Astăzi, mă uimesc când aud că se in-
tră la Facultatea de Medicină cu nota 5 şi
că sunt acceptate astfel de note de admi-
tere. Ce nivel profesional vor avea aceşti
viitori medici care intră cu media 5 şi
termină tot cu media 5? Ce se întâmplă
cu medicina din România, având în ve-
dere că avem somităţi de nivel mondial
şi o tradiţie în învăţământul medical? Să
nu-l uităm pe profesorul Nicolae Paules-
cu, cel care a descoperit insulina; pe aca-
demicianul Ioan Cantacuzino, cel care a
descoperit diverse vaccinuri; pe savantul
Emil Palade, nucleul biologiei celulare la
nivel mondial, laureat al premiului No-
bel pentru Medicină în 1974; pe marii
profesori de chirurgie, precum Juvara,
Setlacek ori Dan Gavriliu, ultimul
menţionat având metode chirurgicale ce-i
poartă numele şi azi; pe profesorul Bruc-
kner, de la interne; pe profesorul Agripa
Ionescu, de la arşi; pe profesorul Lascăr,
de la chirurgie plastică şi reparatorie; pe
 36 
profesorul Sârbu, de la obstetrică şi gine-
cologie; pe profesorul Alexandru Pesa-
mosca, de la chirurgie pediatrică. Şi pe
alţi mulţi profesori şi mari doctori, dintre
care mi-am adus aminte doar de câţiva.
Să avem încredere că medicina ro-
mânească va surmonta aceste neajunsuri
şi-şi va recăpăta prestigiul pe care l-a a-
vut şi pe care îl merită.
Cum repartiţia în grupe era după al-
fabet, deşi Facultatea de Medicină era
constituită 80% din fete, eu m-am nime-
rit într-o grupă în care eram singura fată.
Pe o perioadă de şase ani, în care ne pe-
treceam aproape tot timpul împreună,
pot spune că am trăit una dintre cele mai
frumoase experienţe ale vieţii alături de
colegii mei, băieţi. Ei m-au considerat
sora lor, astfel încât şi astăzi noi, grupa
noastră, am rămas la fel de uniţi şi prie-
teni. Deşi fiecare şi-a făcut familia lui, iar
majoritatea lor s-au stabilit în alte ţări de
mai bine de douăzeci de ani, relaţiile din-
tre noi sunt la fel, iar eu nu m-am simţit
niciodată exclusă din această comunita-
te.
Soţul meu, Viorel-Vasile, medic şi el,
dar pe care l-am întâlnit în cu totul şi cu
totul alt context, este şi el la fel de bun
 37 
prieten cu aceşti colegi şi niciodată nu a
fost gelos pe niciunul dintre ei, după cum
şi soţiile colegilor mei au înţeles exact re-
laţia din grup. Multe din concediile mele
şi ale soţului meu le petrecem împreună
cu colegii, fie că mergem noi în ţara în
care ei profesează şi s-au stabilit, fie că
vin ei în România.

 38 
 Sfârşitul singurătăţii

La facultate eu am fost în grupă de

băieţi. Colegii mei se duseseră care pe
unde, îşi găsiseră prietene, că deja ochi-
seră – ei între timp îşi văzuseră de treaba
lor, numai eu nu-mi văzusem. Dar ei
erau cu ochii pe mine... să nu care cumva
să se atingă cineva de mine! Că numai ei
aveau voie să ştie ce fac eu. Ziceau: „Noi
ne-am ales câte o fată şi, după ce termi-
năm facultatea, ne însurăm – ceea ce au
şi făcut –, iar tu o să rămâi singură...
Poate te-o lua şi pe tine cineva!”
Nu aveam decât 25 de ani, dar în ca-
pul meu intrase foarte clar ideea că n-o
să mă mărit. Eu aveam un prieten – doar
prieten, nu iubit, care mă ştia de mică, şi
care locuia în blocul vecin, Dinu. Între
timp a plecat în Elveţia. Şi-mi zice Dinu:
„Ce faci astăzi?” Zic: „Nu fac nimic.” Zi-
ce: „Mergi cu mine să ne întâlnim cu un
prieten al meu? Că tot n-ai ce face!” În-
văţam pentru licenţă. Zic: „Merg.”
Ei, şi Dinu zice: „Hai, mergi cu mine,
că mă întâlnesc cu un prieten al meu, Vi-
orel, la benzinăria din Kogălniceanu.”
 39 
Zic: „Bine, merg cu tine.” Şi ne-am dus,
ne-am întâlnit. Prezentări: „Ada, Viorel...
Ştii că şi ea va fi doctoriţă? El e medic
deja, ginecolog.” Ne-am plăcut din pri-
ma. Mie mi-a plăcut de el, şi lui de mine.
El a vrut familie, dar nu găsise omul po-
trivit. Numai că Ceauşescu a considerat
că trebuie să-i facă pe doctorii ginecologi
ortopezi... A avut o idee de asta paranoi-
dă! Şi Viorel, de unde era ginecolog în
Bucureşti, iată că s-a mutat medic de
medicină generală la ţară, la Tulcea, la
Casimcea, într-un loc de la ţară. Şi, în
locul ăsta de la ţară, adio să mă mai în-
tâlnesc cu el.
I-am zis lui Dinu: „Bine că mi l-ai
prezentat pe Viorel, că mi-a plăcut de el!
Dar eu rămân nemăritată, că nea Nicu
l-a trimis la ţară!” Şi el a răspuns: „Îmi
pare rău, eu pe tine nu te iau de nevastă,
că eşti prietena mea din copilărie. Nu-mi
place de tine decât ca prietenă, deci să nu
mă pui să mă-nsor cu tine, că e exclus!”
Fiind Viorel la ţară, eu în Bucureşti,
a mai venit la mine, deşi venea greu. Ţin
minte că odată s-a gândit să-mi aducă
frezii, că mie-mi plăceau freziile. Dintre
florile care nu erau roşii, singurele ca-
re-mi plăceau erau freziile albe. Dar Vio-
 40 
rel, care ştia că-mi plac freziile, s-a gân-
dit că de ce să-mi aducă frezii, când la el
la ţară, acolo, la Casimcea, erau icrele
negre ca pe nicăieri! Ştia că-mi plac icre-
le negre, că, deh! Trăisem în lumea bu-
nă! N-am să uit cum a venit cu un borcă-
noi de un kilogram de icre negre, şi zice:
„Ţi-aş fi adus frezii, că te reprezintă, ceva
delicat, că tu eşti delicată... dar m-am
gândit că frezii cu siguranţă ţi-a adus
toată viaţa ta toată lumea, şi ai trăit între
frezii şi ce flori ai vrut tu. Aşa că ţi-am
adus un borcan de icre negre. Şi te cer şi
în căsătorie. Aş vrea să fii soţia mea. Dar,
fii atentă că eu plec înapoi la Casimcea.”
Zic: „Bine. Eu şi-aşa nu le am pe-astea,
eu n-o să mă mărit cu altul.”
După aia a mai venit peste o vreme.
L-am văzut de vreo trei ori. O dată mi-a
adus icre negre, altă dată mi-a adus un ră-
ţoi viu. Eu nu mai văzusem aşa ceva, că eu
nu fusesem la ţară niciodată. L-am numit
Robertino, şi aveam o cadă şi l-am pus
acolo. Viorel nu şi-a putut imagina că eu
n-am văzut răţoi, şi a crezut că asta o să fie
o distracţie şi că după aia îl taie cineva Eu,
nu! L-am denumit Robertino şi l-am pus
în baie. Şi stătea Robertino în baie, şi
mânca – m-am informat ce mănâncă – şi
 41 
se uita în oglindă. Şi strica şi toată casa, că
nu ştia să facă la oliţă, ci făcea pe covoare-
le persane de la bunica. La un moment
dat, pe mama au lăsat-o nervii – normal,
era şi firesc! Când am venit eu de la sta-
giu, zic: „Ce frumos miroase!” Zice mama:
„Da, pentru că avem Robertino pe varză!”
Doamne, ce-am mai plâns, n-am vorbit cu
ea o zi întreagă şi i-am zis că-i criminală şi
trebuia să lucreze la Auschwitz!
Viorel a venit odată şi cu un buchet
mare de frezii, sau de lalele roşii... Era pri-
măvara... şi pe 3 iulie 1982 ne-am căsă-
torit.
Într-o lume a desfrâului, supra-
vieţuirea familiei este clar prin iubire. În
primul rând trebuie să iubeşti. La mine
în cap există un lucru: că nu poţi să iu-
beşti mai mult sau mai puţin. Ori iu-
beşti, ori nu iubeşti. Şi nu poţi să iubeşti
de mai multe ori. Cred că ori iubeşti, ori
nu iubeşti. Aşa încât desfrâul care e
acuma din „iubire” nu e, de fapt, decât
sex. Nu poate fi iubire. Sau frica de a nu
rămâne nemăritată. Sau vreo inhibiţie a
bărbatului că nu-l ia nimeni.
În capul meu, familia nu se poate baza
decât pe iubire, pe comunicare... Acum
există însingurarea asta, pe care am ob-
 42 
servat-o: tata stă la calculator, mama la
calculator şi copilul la calculatorul lui. Dar
ei nu ştiu că poate copilul vrea nu ştiu ce,
că pe mama poate o doare burta... nici
mama nu ştie că poate tata are pietre la
rinichi. Nu mai ştie nimeni nimic, fiecare
e la calculatorul lui.
Pentru mine, familia înseamnă iubi-
re, comunicare şi copii mulţi, cât mai
mulţi. Câţi îţi dă Dumnezeu, atâţia să
faci. În capul meu e clar: Dumnezeu ştie
de ce n-am avut eu copii. Eu nu ştiu. El
ştie de ce a murit copilul meu odată cu
mine. Eu în continuare nu ştiu, dar nici
nu mai fac săpături, că n-am pe cine în-
treba, o să întreb atunci când m-o judeca
Dumnezeu. Şi, când L-oi întreba de ce nu
m-a lăsat să am copilul, o să-mi spună:
„Iată, de asta!”
Eu cred că Cel care ne judecă, şi anu-
me Iisus, Care a fost şi este şi Dumnezeu,
dar şi Om, va vorbi cu mine pe limba
mea, adică îmi va explica şi asta, de ce
n-am avut copii. Eu cred că trebuie să laşi
câţi copii îţi vin, pentru că Dumnezeu ştie
precis câţi copii trebuie să ai. Fetele care
se mărită târziu probabil că se mărită târ-
ziu pentru că nu trebuie să aibă decât un
copil sau doi, că pe urmă intră la menopa-
 43 
uză, că aşa-i firesc. Le văd intrate în pani-
că – când or să mai aibă ele copii? Or să
aibă când o să vrea Dumnezeu. Sau poate
n-or să mai aibă deloc, pentru că se mări-
tă şi intră la menopauză şi Dumnezeu a
hotărât că nu e cazul să aibă copii.
Acum, pentru mine, familie înseamnă
iubire, soţ sau soţie cu acte, la sfat, şi cu
cununie. Cum mi-a spus, după accident,
părintele Adrian Făgeţeanu: „Căsătorie la
sfat, religios, copii – botezaţi, câţi îţi dă
Dumnezeu, atâţia faci. Asta înseamnă
pentru mine familie”. Părintele Adrian
mi-a spus că trebuie să te duci şi la sfat şi
la biserică. Şi eu i-am spus: „Dar de ce nu
doar la biserică?” Dar el mi-a zis că trebu-
ie să mergi şi la sfat şi la biserică. Şi eu
i-am spus că nu înţeleg. Şi el a răspuns:
„Nu înţelegeţi, dar vă spun eu că, dacă te
duci la sfat, îţi mai întăreşte legătura o
dată”, adică omul parcă se responsabili-
zează mai mult, pentru că s-ar putea să
nu înţeleagă din prima relaţia cu Dumne-
zeu, dar s-o înţeleagă pe traseu. Să fie că-
sătorit cu acte, să fie legat într-un fel şi,
după aceea, poate o să înţeleagă şi cunu-
nia religioasă... Că o face şi pe aia şi pe
cealaltă. Dar, dacă o face numai pe una,
zice că, aşa, poate să plece uşor...
 44 
 Tânăr medic generalist la Găeşti

Am terminat facultatea cu media

9,70. Între 1982 şi 1985 a urmat perioa-
da de stagiatură. La fiecare şase luni dă-
deam examen scris şi practic la principa-
lele specialităţi medicale (medicină in-
ternă, ginecologie şi obstetrică, pediatrie,
chirurgie, psihiatrie, oftalmologie şi
O.R.L.). Având o medie generală mare,
am reuşit să prind la repartiţie oraşul
Găeşti, la 70 de kilometri de Bucureşti.
Pe vremea aceea, oraşele mari erau în-
chise. Colegii mei de grupă au fost re-
partizaţi fiecare prin alt judeţ, ne-am
despărţit. Singura consolare a fost că Gă-
eştiul era, printr-o fericită coincidenţă,
oraşul în care se născuse soţul meu (la
data repartiţiei eram deja căsătorită de
ceva timp).
Socrul meu, medicul Alexandru Cal-
ciu, era la vremea aceea lector la Faculta-
tea de Medicină din Bucureşti. Deşi scri-
sese multe lucrări, valabile şi astăzi prin
tematică şi interes (în principal lucrări
de medicină ecologică), nu a avansat
prea mult, nefiind membru de partid.
 45 
Înainte de a lucra la facultate, fusese şe-
ful Departamentului de Epidemiologie
din judeţul Dâmboviţa. Om de înaltă ca-
litate morală, era iubit şi stimat în
Găeşti. Socrul meu m-a luat de mână şi
m-a introdus în comunitatea medicală de
acolo, prezentându-mă directorului Spi-
talului din Găeşti, doctorul Andreescu.
Sprijinul sufletesc pe care socrul meu mi
l-a oferit m-a ajutat enorm, căci Găeştiul
era total diferit de lumea în care trăisem
până atunci. Îi rămân recunoscătoare so-
crului meu, acum trecut la Domnul, pen-
tru toată iubirea cu care m-a înconjurat
pe întregul parcurs al vieţii mele. A fost
un om rar, pe care şi eu l-am iubit, exact
ca pe Mac, tatăl meu.
Să vă spun cum decurgea viaţa mea
cotidiană de tânăr medic generalist, că
aşa era pe vremea aceea: după nouă ani
de învăţătură, terminai ca doctor de me-
dicină generală (abia apoi urmau exame-
nele de specialitate, concursurile pentru
post şi aşa mai departe)…
Locuiam în Bucureşti împreună cu
soţul meu, care era deja medic specialist
şi prinsese Bucureştiul după ce-şi termi-
nase „stagiul” de medic generalist în-
tr-un sat din Tulcea. De luni până vineri
 46 
(inclusiv), mă trezeam la 5 dimineaţa,
pentru că la 6 şi un sfert pleca deja trenul
din Gara de Nord. În Găeşti ajungeam
cam pe la 8 şi un sfert şi la 8:30 îmi înce-
peam activitatea.
În prima lună de navetă am fost
foarte supărată. Nu văzusem niciodată
cum e să trăieşti la ţară. Noroaie, zăpezi,
frig, şoşoni şi şubă, căci am început na-
veta iarna. Nu ştiam cum e să faci naveta
cu trenul. Eu nu circulasem decât cu avi-
onul sau cu autoturismul. Nu vizitasem
decât locuri frumoase din ţara noastră,
în excursii, în vacanţele petrecute la co-
legii mei de grupă. Nu văzusem în viaţa
mea gări şi geamuri sparte la trenurile de
navetă, gări aşa modeste precum Găeş-
tiul… Nici Gara de Nord nu era prea a-
ranjată la vremea aceea ca să reprezinte
o adevărată capitală europeană. Dintr-o
dată, mă trezeam catapultată din aparta-
mentul nostru, situat vizavi de hotelul
Intercontinental, într-o cu totul şi cu to-
tul altă lume…
În prima zi de navetă, soţul meu m-a
suit în tren, iar la Găeşti m-a aşteptat
doctorul Andreescu, directorul spitalului
din orăşel, bun prieten al socrului meu.
Doctorul Andreescu m-a depus la cabi-
 47 
netul dispensarului unde urma să lucrez
şi m-a lăsat în grija asistentei medicale
care îmi era, cum ar veni, subalternă.
Asistenta mea era cam la vreo 45-50
de ani, solidă şi cam neîngrijită, după
gusturile mele de „fată de pension”. S-a
uitat cu o figură acră la mine, căci eram
proaspăt vopsită cu părul roşu, cu cerceii
de rigoare, îmbrăcată în roşu, bineînţeles
(cum sunt şi acum, de altfel). După ce
ne-am scanat una pe alta, mi-a pus în
braţe un teanc de fişe medicale, spunân-
du-mi sec că aceştia sunt pacienţii de ca-
re mă voi ocupa în acea zi.
În jur de ora 1-2 pleca deja trenul
spre Bucureşti, următorul fiind abia sea-
ra târziu. Plângând efectiv, întrebând în
dreapta şi-n stânga, am nimerit în timp
util gara. De la o super răsfăţată ajunse-
sem o super abandonată… Nu-mi mai ră-
măsese decât să-mi plâng de milă, că
doar părinţii mă avertizaseră că va veni
acest moment al visului meu de a ajunge
o mare doctoriţă. Total dezorientată, stă-
team şi eu stingheră în gara Găeştiului,
plângând ca un copil de vreo 28-30 de
ani ce eram şi aşteptând să ajung odată
acasă, la Bucureşti.

 48 
 În timp ce mă gândeam dacă o să ni-
meresc trenul, deşi altul nu mai trecea pe
acolo, m-am apropiat de un grup de trei
bărbaţi, care, după haine, păreau şi ei
din Bucureşti. Trenul tocmai venise. Blo-
cată, mă uitam când la tren când la grup
cum urca în tren. În cele din urmă, unul
dintre ei a înţeles că sunt într-un mo-
ment critic. Începusem să plâng şi mai
tare. M-a întrebat dacă mă poate ajuta cu
ceva. Total regresată, asemeni copilului
care rămăsese fără mamă şi fără tată,
l-am întrebat „dacă mă poate ajuta să
ajung şi eu la Bucureşti”. Trenul aproape
că pornise. Omul m-a tras de-o mână şi
nu mai ştiu cum am ajuns în tren, pe
drumul cel bun. A fost momentul de în-
ceput al unei mari prietenii. Ciprian Po-
pa, căci acesta este numele celui care a
sesizat momentul în care mă aflam, avea
să ajungă un mare psihiatru, şef de secţie
într-un renumit spital parizian, prietenul
bun care m-a ajutat mult de tot după re-
venirea din coma profundă în care a-
veam să mă aflu mai târziu. Ioan Sârbu
avea să ajungă profesor la Facultatea de
Geografie din Bucureşti, finul nostru de
cununie şi prietenul nostru bun de fami-
lie. Iar Eugen Pleşca, cel de-al treilea,
 49 
avea să ajungă un mare avocat în Bucu-
reşti, cu diverse funcţii de-a lungul tim-
pului, printre care şi cea de primar de
sector şi subprefect al capitalei.
La sosirea în Gara de Nord, cei trei
samariteni m-au ajutat să cobor şi m-au
lăsat în grija soţului meu, dându-mi în-
tâlnire a doua zi, pe peron, la plecarea
din Gara de Nord, căci şi ei erau reparti-
zaţi în acelaşi oraş, unul medic, altul avo-
cat şi cel de-al treilea şeful oficiului de
turism din Găeşti.
Timp de un an, zi de zi, am făcut na-
veta împreună cu cei trei noi prieteni, ca-
re m-au introdus în comunitatea mai lar-
gă a „navetiştilor” intelectuali – profe-
sori, ingineri, medici, avocaţi, căci prin
anii ’85-’86 aceasta era situaţia absolven-
ţilor de facultăţi. Toţi eram bucureşteni,
dar tineri fiind, nu aveam la momentul
acela altă şansă de a ne profesa meseria.
Deşi eram cu toţii nemulţumiţi de con-
diţiile de muncă, de navetă, cu toate
acestea fiecare dintre noi îşi făcea cu
foarte multă seriozitate şi respon-
sabilitate datoria. Faptul că am fost a-
runcată în vâltoarea vieţii m-a ajutat
foarte mult să mă maturizez şi această

 50 
perioadă, care pentru mine a fost doar de
un an, a reprezentat un timp de evoluţie.
Comuniunea cu toţi colegii „nave-
tişti”, şi în principal cu aceşti trei prie-
teni, a îndulcit foarte mult şederea mea
în Găeşti, astfel încât la obţinerea prin
concurs a unui post în Bucureşti am fost,
paradoxal, foarte tristă de această des-
părţire. Şi acum îmi aduc aminte cu mul-
tă bucurie de toate discuţiile, pe diverse
teme, de pe tren. Fiecare venea cu o cul-
tură generală bogată, cu subiecte perso-
nale de interes, cu pasiuni pentru
anumiţi scriitori, poeţi etc. Naveta se
transformase într-un adevărat cenaclu
literar…
Dacă se întâmpla să pierdem trenul
de întoarcere, ne duceam pe malul unui
mic râu din zonă, râul Potop... şi împăr-
ţeam frăţeşte sandvişurile făcute la mare
artă de „nea” Ioan, care avea grijă să le a-
ducă zilnic şi care era expert în arta culi-
nară, şi a a rămas la fel şi azi, aşa profe-
sor universitar cum este.

 51 
 Modernă şi lucitoare

După examenul dat pentru intrarea

în Bucureşti, timp de un an am lucrat în
diverse secţii de spital şi, în final, am ob-
ţinut un post la Secţia de Ecografie a Spi-
talului Municipal din Bucureşti, unde am
lucrat ca medic specialist până în mo-
mentul accidentului.
Dacă ar fi să definesc acest răstimp
din viaţa mea, l-aş pune sub auspiciile
mândriei. Eram tânără, aveam 30 de ani,
o căsătorie reuşită, nu-mi lipsea nimic
material, aveam casă, maşină, un post
bun în Bucureşti, posibilităţi de avansare
profesională, de distracţie, de călătorie.
Mă consideram o femeie în plin avânt al
vieţii, după toate criteriile de reuşită ome-
nească. Amânam maternitatea, pentru a
nu-mi bloca urcuşul profesional, pe care îl
consideram foarte important. Mi se părea
că nouă luni de sarcină erau nouă luni de
pierdere şi de ieşire din statutul meu de
mare doctoriţă. Nu-mi puteam permite
aşa ceva, era prea devreme să pierd din
timpul meu profesional pentru a mă de-
dica creşterii unui copil. Mi se părea că nu
 52 
este încă momentul pentru aceasta, deşi
soţul meu îşi dorea foarte mult un copil.
Acum, când privesc în urmă, mă în-
treb de ce am avut această reacţie nefi-
rească. Părinţii mei mă doriseră foarte
mult, mama mea a petrecut foarte mult
timp cu mine, nu a pus profesia pe pri-
mul loc şi nici nu s-a simţit frustrată din
acest motiv. Şi tatăl meu şi unchiul ma-
tern, George, deşi lucrau, îşi dedicau din
timpul lor educaţiei mele, fără să resimt
aceasta ca pe un sacrificiu din partea lor.
Nimeni nu mi-a reproşat vreodată că ar
fi pierdut timp preţios din cauza mea.
Ajunsesem o femeie modernă, „de-
stupată la cap”. La zi cu parfumurile, cu
bijuteriile, cu linia modei, nu numai cu
informaţiile în materie de medicină. Îmi
doream să fiu din ce în ce mai străluci-
toare, deşi, dacă mă gândesc acum, mă
întreb: oare cu cine voiam eu să mă ase-
măn atât de… lucitoare?
Nu-mi mai ajungea un singur servi-
ciu, trebuia să mă afirm. Era clar că la a-
cea dată confundam împlinirea existenţi-
ală cu realizarea prin profesie, capcană
în care cad din ce în ce mai multe femei
în zilele noastre. După spital, aveam ore
la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport,
 53 
unde predam anatomia. Când eram soli-
citată, acordam asistenţă medicală lotu-
lui olimpic de gimnastică şi de nataţie şi
sărituri în apă.
Înclinaţia mea nativă de a-i ajuta pe
oameni era din ce în ce mai contaminată
şi umbrită de dorinţa de a fi lăudată pen-
tru cât de „deşteaptă” sunt. Mă hrănea
extraordinar de mult aprecierea oameni-
lor. Nu căutam recunoştinţa lor, ci doar
recunoaşterea care venea din partea lor.
***
Când am împlinit 20 de ani, părinţii
mi-au făcut cadou de ziua mea o maşină
sport, portocalie! Cred că era singura din
Bucureşti… Eram foarte mândră de ea şi
mă simţeam, cu atât mai mult, puternică
şi de neînvins.
O dată sau de două ori pe săptămâ-
nă, femeia „modernă” care devenisem în-
tre timp, cu părul vopsit în aceeaşi cu-
loare cu maşina, mă duceam la cabinetul
medical de la clubul „Triumf”, aflat în in-
cinta Ştrandului Tineretului. Erau zilele
de consultaţie cu sportivii lotului olimpic
de gimnastică, nataţie şi sărituri în apă.
De la locuinţa noastră, vizavi de In-
tercontinental, aveam de străbătut cale

 54 
lungă… Nu prea ştiam încă bine să con-
duc, aveam probleme cu acordarea prio-
rităţii, mai ales în sensurile giratorii, şi
într-o zi, în Piaţa Victoriei, agentul de
circulaţie mă opreşte şi vrea să-mi dea a-
mendă. Mi-am cerut iertare şi i-am măr-
turisit sincer şi cu drag că încă nu ştiu
foarte bine să conduc, de aceea poate nu
mă amendează de astă dată. Printre alte-
le, i-am spus că sunt doctorul lotului
olimpic şi mă duc spre cabinet, şi am vă-
zut cum, auzind asta, lui „nea Vasile”
dintr-o dată i se luminează faţa – fusese
şi el sportiv la Triumf.
Ne-am împrietenit şi, ori de câte ori
treceam prin intersecţie, nu exista să nu
mă întrebe ce fac, cum îmi este. Mai mult,
momentul când traversam eu Piaţa Victo-
riei îndreptându-mă spre Kiseleff coinci-
dea cu trecerea lui Ceauşescu prin zonă…
De aceea, „nea Vasile”, ca să se asigure că
totul este sub control şi nu fac vreo boacă-
nă, eventual să blochez intersecţia sau
mai ştiu eu ce, oprea circulaţia cu mult
înainte de trecerea coloanei oficiale… iar
eu conduceam liniştită, fără niciun stres,
în maşinuţa mea cea portocalie.
Dacă se întâmpla ca el sau cineva din
familia lui să fie bolnav, îi tratam pe toţi,
 55 
în semn de recunoştinţă şi de prietenie.
Astfel, când am ajuns doctor la spitalul
Municipal, tot mai treceam, din când în
când, să-l văd pe „nea Vasile” la post.
Mă gândesc cum s-ar fi derulat scena
dacă la prima oprire, când voia să mă a-
mendeze, mă apuca ţâfna, în loc să îi ex-
plic sincer şi calm adevărul: luam sigur
amenda, nu ajungeam la serviciu şi mi se
tăia ziua aceea, mă enervam şi totul ar fi
fost dat peste cap. Pierdut într-o bătălie a
agresivităţii, rişti să uiţi cine eşti de fapt.
Dacă am putea să răspundem agresiunii
cu iubire, cât de bine ne-ar fi. E un exer-
ciţiu pe care-l putem încerca, mai ales
acum, când lumea noastră este dominată
de ură, violenţă, agresivitate, individua-
lism…
***
Tot din dorinţa de-a ieşi în evidenţă,
ajunsesem să-mi schimb foarte des culoa-
rea părului. De exemplu, într-o zi am ple-
cat de acasă blondă şi seara m-am întors
brunetă-brunetă. În acea zi, soţul meu
avusese o naştere şi fusese chemat la spi-
tal, deci nu ne întâlniserăm. Cum mie
nu-mi plăcea şi nu-mi place să pierd nop-
ţile, nici să stau cu ochii în televizor sau la

 56 
vreo întâlnire în vreun bar cu prietenele
mele, m-am dus la culcare. Când soţul
meu s-a întors de la maternitate, obosit
cum era, nu reuşea să priceapă ce căuta
necunoscuta aceea, c-un păr vâlvoi, ne-
gru, la noi în pat, atâta vreme cât dimi-
neaţa tocmai îşi îmbrăţişase soţia blondă.
Altă dată aveam să ajung roşcată, al-
tă dată şuviţe, apoi cu părul drept, creţ,
ondulat… Deşi Dumnezeu mă înzestrase
cu o culoare de păr frumoasă şi un păr
natural bogat şi creţ, nu eram niciodată
mulţumită; am irosit foarte mult timp şi
bani prin coaforuri, când, de fapt, un
spălat şi un pieptănat simplu şi sănătos
ar fi fost suficiente. Ajunsesem să exage-
rez foarte mult…
Nu aveam nevoie să atrag privirile
bărbaţilor, nici remarcile femeilor, ci era
foarte important pentru mine să arăt bi-
ne şi să mă simt eu cea mai frumoasă,
pentru mine. De exemplu, şi când mer-
geam la biserică, la Înviere, era esenţial
să fiu supergătită.
Nu vreau să spun că este deplasat
pentru o femeie să fie curată, îngrijită, fe-
minină, să fie îmbrăcată frumos, într-un
firesc pe care Dumnezeu l-a dat când le-a
creat pe toate bune şi frumoase. Însă nu
 57 
asta este o prioritate a unei vieţi autenti-
ce. Spun asta pentru că văd cum multe fe-
mei, ca şi mine pe vremuri, cad în această
înţelegere greşită şi această exagerare.
Imaginea exterioară în sine nu este o va-
loare, dar azi, în multe medii, numai ima-
ginea se promovează, uitându-se de su-
flet. S-a ajuns până acolo încât fete fru-
moase să nu mai fie mulţumite de frumu-
seţea naturală şi să-şi modifice corpul
prin metode artificiale, care s-au dovedit
a fi şi nocive pentru sănătate. Am ajuns să
cădem în idolatria perfecţiunii fizice şi
aspiraţia către o tinereţe fizică împinsă la
absurd. Ne e teamă de bătrâneţe şi nu
ştim să trăim frumos fiecare etapă a vieţii,
inclusiv bătrâneţea. Şi aceasta pentru că
ne este teamă de confruntarea cu sfârşitul
vieţii, respectiv cu moartea.
Am pierdut perspectiva veşniciei, cre-
zând că totul se termină la cimitir. Aşa am
ajuns să vedem promovat peste tot „tră-
ieşte-ţi clipa, trăieşte-ţi viaţa”, totul la in-
tensitate maximă, doar aici şi acum…
Doar plăcerea de moment şi iubirea ego-
istă de sine… Fără să ne mai gândim la
viaţa care ne aşteaptă în eternitate.

 58 
 Accidentul

În anul 1992 împlinisem vârsta ro-

tundă de 35 de ani şi mă aflam în miezul
unei vieţi fericite. Eram doctoriţă la Spi-
talul Universitar Municipal, eram căsăto-
rită cu omul pe care îl iubeam şi cu care
sunt şi în prezent, aflasem vestea că voi
avea un copil, pe care acum mi-l doream,
aveam părinţii şi socrii în viaţă, aveam o
bunăstare materială, ce-mi mai lipsea?
Ca un corolar al acestei etape, cu o-
cazia acestei frumoase aniversări, colegul
meu de specialitate din spital, doctorul
Adrian Pop, un nume cu rezonanţă în lu-
mea medicală, îmi dăruise un superb bu-
chet de treizeci şi cinci de trandafiri în
toate nuanţele: alb, roşu, roz, galben,
portocaliu, grena…
La sfârşitul lunii august al aceluiaşi
an, 1992, am fost solicitată de lotul olim-
pic de nataţie şi sărituri în apă să-i înso-
ţesc pe sportivi la Balcaniada de la Istan-
bul. Împreună cu soţul meu şi cu alte
şapte persoane am fost îmbarcaţi într-un
microbuz, în timp ce lotul propriu-zis era
instalat într-un autocar, unde iniţial ar fi
 59 
trebuit să fiu şi eu, ca medic al lotului.
Însă se pare că pronia dumnezeiască ho-
tărâse pentru mine altfel. Prietenul meu
foarte bun, Nelu Ilieş, preşedintele fede-
raţiei de înot de la acea vreme, se afla în
autocar şi, din poziţia în care era, a văzut
întreaga desfăşurare a accidentului în ca-
re a fost implicat microbuzul.
Ne aflam în Turcia, în drum spre Is-
tanbul, pe o şosea oarecare, pe un drum
drept, în plină zi. Mihail, şoferul micro-
buzului, nu era obosit, în plus avea şi ex-
perienţa a mii de kilometri, acumulaţi în
douăzeci de ani de şofat profesionist. Eu
mă aşezasem exact în mijloc, aveam trei
oameni în faţă şi trei în spate. Cred că
eram între soţul meu şi Dana Ilieş, soţia
lui Nelu. Practic, nu ar fi trebuit să
păţesc nimic.
La un moment dat, fără a intra în co-
liziune cu vreo altă maşină, microbuzul
nostru s-a răsturnat. Nu-mi amintesc de-
cât o durere groaznică, infernală, pe care
am resimţit-o în toată fiinţa mea. Am
simţit atunci că mor şi parcă de atâta du-
rere o strigam pe mama… Nu-mi aduc
aminte cât a ţinut totul… O fracţiune de
secundă, după cât am perceput eu ca du-
rere. Pentru mine totul s-a desfăşurat
 60 
brusc, totul a fost un şoc, în urma căruia
mi-am pierdut cunoştinţa.
Soţul meu nici acum nu vrea să-şi
reamintească de acele clipe. Doar atâta
mi-a spus că, într-adevăr, o strigam pe
mama. De atunci, de la accident, Viorel
refuză să mai vizităm această ţară, în
condiţiile în care noi ne petrecem vacan-
ţele anuale în diferite ţări. Mi-aş dori să
revin în Turcia, mai ales la Istanbul, însă
soţul meu mi-a interzis să mai merg vre-
odată în zona aceea, cel puţin cât trăieşte
el. Şi – vorba părintelui nostru Adrian –
„bine este să mai faci şi ascultare de soţ”.
De fapt, eu şi soţul meu nu vorbim
niciodată despre accident, deşi mi-aş do-
ri aceasta. Cert este că am fost singura cu
leziuni grave, foarte grave chiar. Soţul
meu a avut o leziune la cap, dar fără re-
percusiuni pe termen lung, Dana Ilieş a
avut un traumatism la gambă, tot fără
repercusiuni, iar ceilalţi pasageri nu au
avut nicio problemă fizică.
Când microbuzul s-a răsturnat, s-a
rostogolit până la marginea drumului şi,
uşa deschizându-se, toţi am fost aruncaţi
din maşină. Şi tocmai eu, care, aparent,
păream cea mai asigurată prin poziţia pe
care o aveam în microbuz, am fost cea
 61 
mai afectată, fiind izbită cu putere de cal-
darâm. Ne aflam la marginea unui sat din
apropierea Istanbulului, aşa că am bene-
ficiat de primele îngrijiri la primul spital
din zonă. Ştiu asta din ce mi s-a povestit
mai târziu, întrucât îmi pierdusem cu-
noştinţa din momentul impactului cu so-
lul.
La spitalul respectiv am fost diagnos-
ticată corect. Ficatul meu era rupt şi a-
veam hemoragie internă, cu doi litri de
sânge în abdomen. Am fost operată de
urgenţă de un tânăr medic turc şi inter-
venţia a reuşit. Părea că asta fusese tot.
Însă, în loc să îmi revin, ca după orice
intervenţie chirurgicală, eu m-am afundat
într-o comă din ce în ce mai profundă.
Adică, practic, nu m-am mai trezit din
momentul accidentului, aşa încât, foarte
multă vreme după accident, la revenirea
mea la starea conştientă, nici nu am ştiut
că suferisem o intervenţie chirurgicală.
De-abia după restabilirea parţială a vede-
rii am putut sesiza cicatricea din zona ab-
domenului, de pe toată lungimea lui. De
asemenea, copilul pe care îl aveam în
pântece – şi care suferise profund întrea-
ga traumă – murise. Avea cam câteva luni

 62 
şi nu ştim dacă era fetiţă sau băiat. De
atunci nu am mai putut avea copii.

 63 
 Dumnezeu lucrează prin oameni

Mă aflam într-un spital dintr-o ţară

străină, mi se făcuse o intervenţie chirur-
gicală în condiţii de urgenţă. Ni se asigu-
rase tuturor asistenţa medicală de urgen-
ţă, cum era şi firesc în astfel de situaţii.
Numai că, starea mea agravându-se, de-
păşea competenţa şi mai ales posibilităţi-
le acelui spital de provincie, aşa încât am
fost transferată cu salvarea la Istanbul.
Nemaiavând asigurare medicală, de
fapt depăşindu-se valoarea ei financiară,
la Spitalul din Istanbul am fost parcată
pe o brancardă, cu minimum de inter-
venţie medicală, în aşteptare. Dat fiind
că starea mea se dovedea a fi din ce în ce
mai gravă, trebuia să fiu ţinută la reani-
mare, cuplată la toate aparatele care
să-mi susţină absolut toate funcţiile vita-
le. Problema era însă de cost. Menţinerea
mea în viaţă presupunea alocarea unei
sume foarte mari de bani. Noi, ca familie,
nu puteam susţine această spitalizare, în-
trucât nu beneficiam de suma necesară.
De asemenea, nimeni din anturajul nos-
tru nu era atât de bogat încât să ofere o
 64 
astfel de sumă. Problema care se punea
părea la acel moment fără soluţie. Cine
să plătească?
Atunci a intervenit Dumnezeu, Care
lucrează prin oameni, după cum bine
ştim. Tatăl unui sportiv din lotul turc de
nataţie, un musulman, s-a oferit să spon-
sorizeze spitalizarea mea. Nici măcar nu
ştiu numele acelui om care a intervenit la
momentul potrivit, ca să-mi salveze via-
ţa. Am însă nădejdea că Dumnezeu îi va
răsplăti gestul pe care l-a făcut pentru
mine.
Găsindu-se banii necesari, a început
reanimarea mea. Trebuie să spun că su-
ma oferită era foarte mare, nu numai
pentru vremea de atunci, anul 1992, ci
pentru orice vreme.
Soţul meu, Viorel, era la căpătâiul
meu ori de câte ori i se permitea să intre
în reanimare. Şi el, şi Nelu Ilieş – care
avea şi el voie să intre – mi-au povestit
mai apoi că, ori de câte ori Viorel se
apropia de patul de reanimare în care mă
aflam, aparatele care erau conectate la
inima mea indicau o accelerare a ritmu-
lui cardiac. Ceea ce arată că legătura su-
fletească foarte puternică dintre noi doi
se menţinea, chiar dacă eu devenisem,
 65 
trupeşte, o legumă. Nu este o metaforă
poetică ceea ce se spune – că iubirea dăi-
nuie dincolo de moarte, dincolo de timp
şi dincolo de spaţiu.
Nelu Ilieş, prietenul nostru, avea o
evlavie deosebită pentru Maica Domnu-
lui. Noi nu ştiam până atunci de această
credinţă profundă şi tainică a acestui om.
Cert este că el, zi de zi, a citit rugăciuni
către Maica Domnului – acatistul, para-
clisul şi el mai ştie ce. Nelu a avut tot
timpul convingerea neştirbită că rugă-
ciunea lui va fi ascultată şi că eu îmi voi
reveni, în pofida stării generale, care nu
dădea semne de ameliorare.
Şeful secţiei de terapie intensivă un-
de mă aflam era musulman, dar şcolit în
Anglia, unde făcuse supraspecializările
de rigoare, la Cambridge sau Oxford.
Cert este că era un medic foarte compe-
tent; Viorel şi-a dat seama imediat de ni-
velul lui profesional şi uman. Acest om
s-a străduit să facă tot ce ştia pentru a
mă readuce la viaţă. Totuşi, la un mo-
ment dat, banii din acea sponsorizare
erau cam pe sfârşite, aşa încât medicul
care mă îngrijea trebuia să ia o hotărâre,
împreună cu soţul meu, în ceea ce mă
privea. Practic vorbind, era o hotărâre vi-
 66 
tală. Dacă nu mai erau bani, era necesar
să fiu deconectată de la aparate şi lăsată
„în voia sorţii”. Viorel era foarte afectat şi
nu se putea concentra asupra unei soluţii
pentru că, omeneşte vorbind, deconecta-
rea mea însemna moartea efectivă.
Cum Viorel era pierdut în acele mo-
mente critice, Nelu Ilieş, prietenul nos-
tru, a luat iniţiativa, având în spate pute-
rea postirii şi a rugăciunii către Maica
Domnului. Cu mult curaj, el l-a rugat pe
doctor să mi se mai îngăduie câteva zile
de terapie, întrucât se apropia ziua de
naştere a Maicii Domnului, respectiv zi-
ua de 8 septembrie. Cum avea să-mi măr-
turisească mult mai târziu, Nelu avea
convingerea, inexplicabilă raţional, că eu
îmi voi reveni odată cu sărbătoarea
Naşterii Maicii Domnului. Din câte am
înţeles, medicul respectiv a consultat Co-
ranul şi apoi i-a spus lui Nelu: „Da, aveţi
un profet, pe nume Iisus, Care a fost năs-
cut din Maria şi Iosif, iar Maria este năs-
cută pe 8 septembrie.” În felul acesta,
doctorul a încuviinţat să mi se mai acor-
de îngrijiri medicale, dintr-un respect
pentru ceea ce era scris în Coran şi pen-
tru respectul pe care l-a avut pentru noi
ca şi creştini. Se vede că şi întâlnirea cu
 67 
acest om a fost lucrarea lui Dumnezeu.
Deşi el nu credea în minuni, a acceptat
că ele pot exista.
Într-adevăr, pe 8 septembrie, fiind
încă legată la aparate, am început să dau
semne de viaţă. Încet-încet am fost decu-
plată de la fiecare aparat şi funcţiile vi-
tale au fost reluate, la minim însă: starea
mea continua să fie critică. Să nu se înţe-
leagă că a fost o minune spectaculoasă,
că m-am ridicat brusc, m-am spălat,
m-am îmbrăcat şi am plecat pe picioare
la aeroport, spre România. Dumnezeu a
lucrat lin şi discret, dându-le şi altor oa-
meni din jurul meu posibilitatea de a-şi
arăta generozitatea şi disponibilitatea
de-a mă ajuta. Dumnezeu nu face nimic
la întâmplare, ci totul conform planului
Său, prin care dă fiecărui om şansa de a
lucra la propria lui mântuire.
Aş vrea să mai adaug aici ceva im-
portant legat de valoarea prieteniei, ca
formă a iubirii la care ne cheamă Dum-
nezeu pe fiecare dintre noi. Am simţit
de-a lungul vieţii mele prietenia ca un
continuum. Prietenii mei, mai vechi sau
mai noi, băieţi sau fete, titraţi sau oa-
meni ai străzii, căsătoriţi sau necăsăto-
riţi, şi-au făcut şi îşi fac partea lor de pri-
 68 
etenie într-un mod constant. Au plâns cu
mine şi s-au bucurat cu mine. Au fost
alături de mine la bine şi la greu. Cu unii
poate nu ne-am văzut o lungă perioadă,
însă, totdeauna când ne-am revăzut, am
continuat din acelaşi punct. Dumnezeu
este alături de noi şi prin prietenii noştri
şi, de asemenea, prin orice om care nu
întâmplător ne apare în cale.
Cu Nelu Ilieş, care a fost atât de a-
proape în acele moment dramatice pen-
tru mine, am păstrat o legătură profun-
dă, ce-mi arată de fiecare dată că priete-
nia adevărată fiinţează dincolo de dis-
tanţe fizice şi temporale, fără a fi ceva
paranormal. De exemplu, şi acum, la atâ-
ţia ani de la accident, când mie mi se în-
tâmplă ceva cu o încărcătură emoţională
negativă, Nelu mă sună şi mă întreabă:
„Eşti bine?” Sau, în momentul în care
vorbesc despre accident şi reactualizez
nişte emoţii sau stări prin care am trecut
atunci, la fel, Nelu mă sună.

 69 
 Căci în RAI multe lăcaşuri sunt…

În momentul impactului dureros cu

solul, într-o fracţiune de secundă – după
percepţia mea –, din acea durere extrem
de intensă m-am trezit ca şi catapultată
într-o altă lume.
Am ajuns într-un loc neasemuit de
frumos şi luminos. Prima impresie a fost
de lumină, foarte multă lumină. Nu eram
deloc confuză, ci priveam totul cu lucidi-
tate şi cred că eram şi curioasă. Era o lu-
mină caldă, dar nu fierbinte, o lumină
plăcută, ca de primăvară, care te învăluia
şi-ţi crea o stare de confort.
Eram într-un loc parcă undeva la
mare sau poate într-o zonă care semăna
cu Lacul Techirghiol de la noi. Apa aceea
ca de mare sau ca de lac întins era lim-
pede, albastră, fără valuri şi extrem de li-
niştitoare, foarte liniştitoare. Iar deasu-
pra, cerul era senin, fără nori, de un al-
bastru mai deschis decât marea. Nu am
văzut soarele, dar era numai şi numai lu-
mină. Şi, cât am stat acolo, nu a fost
noapte sau întuneric niciodată, iar lumi-
nozitatea nu s-a modificat în niciun fel.
 70 
 Era şi foarte multă verdeaţă, copaci
înfloriţi în toate culorile primăverii: alb,
galben, roz. Erau copaci ca la noi, erau ca
în primăverile pe care le ştim cu toţii. In-
teresant este că nici florile nu s-au schim-
bat cât am stat. Nu le-a căzut nicio petală.
Era ca un prezent continuu tot ceea ce
trăiam. Şi se auzeau tot felul de păsări, nu
le-am văzut, doar le-am auzit. Cântecele
lor erau toate în armonie, chiar dacă so-
liştii erau cocoşi, guguştiuci, mierle, ciori
şi altele. Nu se certau în cântul lor unele
cu altele, nu erau gălăgioase, aşa cum fac,
de exemplu, în mod obişnuit, ciorile. Aco-
lo totul era în armonie şi iubire. Iar pe
fundal, cu totul separat de cântecul păsă-
rilor, se derula o altă muzică, continuă,
discretă, superbă, celestă, nu am cuvinte
să v-o explic… Pe care mi-aş dori ca fieca-
re dintre noi să o poată asculta…
Eram foarte prezentă în tot ce se de-
rula, însă nu ştiu cum arătam eu, deşi a-
veam conştiinţa că eu, Ada, exist ca per-
soană. În schimb, ştiu cum arătau cei-
lalţi, aceasta pentru că m-am trezit între
oameni. Tot spaţiul acela era populat cu
oameni, nu era solitudine şi nu erau gru-
puleţe acolo. Era o comuniune şi absolut
toţi eram prieteni.
 71 
 Nimeni nu stătea la orizontală ori
aşezat, nu am surprins niciun moment de
somn, dar nici de oboseală. Erau oameni
în jur de treizeci de ani, nu am văzut nici
copii şi nici bătrâni în acel loc. Aceşti oa-
meni nu erau bărbaţi sau femei, erau ase-
xuaţi. Erau cu toţii frumoşi, de aceeaşi
înălţime (nici prea înalţi, dar nici scunzi),
nu-mi aduc aminte de bucle sau tunsori
sau culori de păr, nu-mi aduc aminte de
culoarea ochilor, nu-mi aduc aminte cu ce
erau îmbrăcaţi. Felul cum erau ei mi-a
creat o dublă impresie: pe de o parte, de
normalitate, iar pe de altă parte, că erau
îngeri. Da, îngeri cu siguranţă. Cum erau
îmbrăcaţi nu mi-a rămas în minte – erau
însă cu toţii luminoşi. Nu erau materiali,
adică percepţia mea când am revenit era
că, dacă aş fi pus mâna pe ei erau doar
energii, nu ştiu să explic mai bine. În ori-
ce caz, nu era materie acolo. Iar eu parcă
eram la fel ca şi ei.
Şi totul era linişte, pace, lumină, căl-
dură, armonie, calm, iubire, iubire, iubi-
re. Nimeni nu se certa niciodată cu ni-
meni, nu am auzit ţipete, ton ridicat,
zgomot, gălăgie, nimic, nimic dizarmo-
nic. Şi toţi acei oameni erau prieteni în-
tre ei, la fel şi eu, şi nu stăteam degeaba,
 72 
nu-mi aduc aminte ce făceam la modul
fizic al lucrului, dar ştiu că fiecare avea
câte o treabă. Cum comunicam acolo, iar
nu ştiu, dar, cu siguranţă, de înţeles, ne
înţelegeam cu toţii. Era sigur un mod de
comunicare. Şi toată lumea se iubea.
Această atmosferă de pace şi iubire mi-a
rămas foarte clar în minte. Era o iubire
evidentă, nimeni nu se certa cu nimeni,
nimeni nu era vrăjmaş cu nimeni. Toată
lumea trăia într-o pace totală şi toată lu-
mea se iubea – iubirea ne lega pe toţi. Nu
era o iubire carnală sau erotică. Era o iu-
bire curată, adâncă şi constantă, nu avea
schimbări de intensitate, legate de vreo
întâmplare. Nu am întâlnit pe nimeni cu-
noscut acolo, dar oamenii aceia m-au
primit ca şi cum mă ştiau dintotdeauna
şi aparţineam acelui loc, aşa cum zici că
eşti acasă, dar în sensul cel mai frumos şi
mai bun al cuvântului.
Şi, peste acestea, toţi ne aflam într-o
continuă rugăciune.
După câţiva ani buni, când am ajuns
la părintele Adrian Făgeţeanu (pe vre-
mea când era duhovnic la Mănăstirea
Antim) şi i-am spus că mie mi-a fost atât
de bine acolo unde am murit şi l-am în-
trebat de ce m-am mai întors la viaţă,
 73 
dumnealui mi-a răspuns: „Ţi-a fost bine,
Ada, unde ai murit, pentru că Dumnezeu
te-a dus în Rai, să vezi cât e de bine şi să
poţi să spui şi altor oameni că noi spre
asta trebuie să tânjim. Dar, dacă atunci
mureai, nici vorbă să ajungi în Rai defi-
nitiv.” Mi-e clar acum ce a vrut să-mi
transmită părintele Adrian atunci. Eu,
până la întâlnirea cu părintele Sofian şi
părintele Adrian, nu mă spovedisem ni-
ciodată, nu mă împărtăşisem, nu partici-
pasem la Sfânta Liturghie, la Sfântul
Maslu şi eram foarte mândră de mine.
Înţeleg acum că a fost demonstraţia
lui Dumnezeu cu mine ca să-mi arate că
se poate să ajungi acolo, în RAI. Şi eu să
spun, eventual, şi altor oameni că Raiul
este posibil de atins.
Au mai trecut alţi şi alţi ani de la
acest eveniment unic al vieţii mele. Reîn-
torcându-mă la acele clipe, încercând să
le desluşesc din nou, într-un dialog cu
părintele Alexandru Niţă, un părinte a-
dânc preocupat de realitatea şi concrete-
ţea Raiului, am înţeles de la dânsul, din
descrierea pe care eu i-am oferit-o, că în
Rai sunt mai multe locuri, trepte, şi că eu
am fost pe una din ele, pe una din cele de
mai jos.
 74 
 Întoarcerea

Întoarcerea mea la viaţă, la „viaţa te-

restră”, a fost dureroasă. La fel de dure-
roasă ca şi impactul iniţial cu solul din
momentul accidentului. Revenirea din
comă, prin reluarea treptată a funcţiilor
vitale, am resimţit-o în plan fizic ca pe
ceva extrem de dureros. Din punct de ve-
dere psihic trăiam o stare de confuzie, nu
prea ştiam ce era cu mine. Ca dovadă, eu
fusesem operată pe burtă şi aveam o di-
tamai cicatricea şi nu mi-am dat seama
de asta decât mult, mult mai târziu.
Dacă impactul iniţial, din momentul
accidentării, a durat, după modul meu de
percepţie, o clipă, o fracţiune de secundă,
ceva foarte scurt, dar fulgerător, reveni-
rea din comă am perceput-o ca pe ceva la
fel de dureros, dar fără de sfârşit.
Fiecare zi de AICI era groaznică, poa-
te şi în contrast cu fiecare zi petrecută
DINCOLO, un răstimp cu adevărat minu-
nat. Fiecare zi de aici mă durea la pro-
priu. Cu reluarea fiecărei funcţii aveam
senzaţii sfâşietoare. În fiecare zi mă durea
altceva. Îmi dau seama că, medical vor-
 75 
bind, nici nu se putea întâmpla altfel.
Cap, rinichi, ficat, splină, respiraţie,
muşchi, oase, tot organismul…
Tot ce ştiu este că îmi doream să se
termine odată acest calvar şi în confuzia
mea aş fi dat orice să mă întorc în pacea
şi iubirea din care tocmai plecasem, pen-
tru a mă întoarce într-un palid salon de
reanimare…
Atunci, a intrat în scenă prietenul
din tinereţe al lui Viorel, Radu Lăpădat,
pilot de profesie. El a organizat o cursă la
Istanbul, iar partea din spate a avionului
a fost adaptată la condiţii de avion sani-
tar. În felul acesta, pe 14 septembrie, în-
tr-o stare critică, a fost posibilă întoarce-
rea mea în România, în condiţii de maxi-
mă siguranţă. Pe aeroportul din Româ-
nia avea să mă aştepte cu înfrigurare ta-
tăl meu, văduv de un an de zile. Alături
de tata se afla Magda, soţia lui Radu, me-
dic balneolog de profesie.
Odată întoarsă în România, am a-
juns la secţia de terapie intensivă a Spi-
talului Municipal, unde de fapt şi lu-
cram. Nu-mi aduc aminte de prea multe
din acele zile, ceea ce ştiu mi-a fost po-
vestit de soţul meu şi de prietena mea,
Magda, soţia lui Radu – pilotul. În acea
 76 
perioadă, Magda era şi ea medic la Mu-
nicipal. În primele zile, Magda a stat lân-
gă mine zi şi noapte. A fost şi prietenă şi
soră şi doctoriţă şi, mai ales, infirmieră.
Nu-mi puteam ţine nici capul, trebuia să
fiu schimbată ca un bebeluş, de hrană nu
se punea problema, pentru că eram în
continuare la perfuzii. Însă era nevoie să
fiu supravegheată 24 de ore din 24, iar
prietenii mei au făcut rând pe rând de
gardă, cât am stat eu acolo.
Întrucât accidentul s-a produs în
contextul în care eram şi doctoriţa unui
lot sportiv, am fost vizitată de aproape
toţi sportivii şi antrenorii cu care lucra-
sem înainte. Am rămas până în ziua de
astăzi extrem de impresionată de dispo-
nibilitatea acestor oameni. Sportivii, şi
nu mă refer aici la excepţii, mi-au rămas
ca nişte modele de disciplină, omenie şi
solidaritate. Am preluat de la ei un prin-
cipiu pe care eu personal nu-l aveam pâ-
nă atunci. Am învăţat de la ei că, în viaţă,
şi pe cel care câştigă, dar şi pe cel care
pierde, trebuie să-l tratezi la fel. Adică:
„ai câştigat, continuă”, „ai pierdut, conti-
nuă”, căci acesta nu este nici ultimul joc
şi nici ultima competiţie. Fie că ai ieşit pe
primul loc, fie că ai fost eliminat, mai ai
 77 
şansa de-a o lua de la început. Acelaşi lu-
cru îl spunea şi Nansen, cel care cu expe-
diţia lui a atins Polul Sud pentru întâia
dată: „Ai câştigat, continuă; ai pierdut,
continuă.”
La ani distanţă după externarea mea
din Spitalul Municipal, unde am stat
vreo trei luni „bătute” şi numărate ca la
armată, după câţiva ani buni de recupe-
rare, într-o zi de vară, aflându-mă împre-
ună cu soţul meu într-o vacanţă prin Ar-
deal, aveam să întâlnesc un om deosebit,
ce avea să-mi reamintească lecţia despre
bătăliile câştigate ori pierdute.
Începusem de acum să merg regulat
la Mănăstirea Antim şi-l aveam deja du-
hovnic pe părintele Adrian Făgeţeanu.
Începând să mă familiarizez şi eu cu lu-
mea bisericii şi fiind încă atât de slăbă-
nogită sufleteşte, aveam dorinţa de a-i
cunoaşte şi pe ceilalţi mari duhovnici a-
flaţi în viaţă, de la care să pot lua o bine-
cuvântare şi un sfat în plus.
Îl cunoscusem deja pe părintele Sofi-
an Boghiu, stareţul Antimului, stareţ veş-
nic al acestei Mănăstiri, căci am credinţa
lăuntrică şi nestrămutată că ne veghează
cu aceeaşi discreţie şi sfinţenie şi după
adormirea sa. Auzisem şi de părintele Ar-
 78 
senie Papacioc de la Techirghiol, şi de pă-
rintele Teofil Părăian de la Sâmbăta de
Sus, şi de Înaltul Bartolomeu Anania. De
asemenea, îmi doream să-l cunosc şi pe
părintele Ioan de la Mănăstirea Recea,
însă nu se ivise încă momentul întâlnirii.
Mă aflam în Ardeal şi bineînţeles că
am mers la Mănăstirea Recea, cu dorinţa
fierbinte de a-l întâlni pe părintele Ioan.
Îl mai căutasem de câteva ori, dar fără iz-
bândă. Şi de data aceasta ni s-a spus că
părintele nu se simte bine. Afară era o zi
mohorâtă, ploioasă, chiar dacă era vară.
Părintele, fiind suferind, era la chilie.
Deja mă resemnasem că nu-l voi întâlni
nici acum. Mă gândeam că nu-i nimic,
voi reveni şi, până la urmă, Dumnezeu va
rândui momentul şi întâlnirea potrivită.
Eram la braţ cu soţul meu şi ne plim-
bam pe vremea aceea cătrănită şi la pro-
priu şi la figurat, pe una dintre aleile Mă-
năstirii Recea. La un moment dat, ploaia
aceea de vară a încetat, soarele a apărut
pe neaşteptate şi, fără să-mi dau seama
cum, în acea lumină, am crezut că visez,
scăldat de razele soarelui, sprijinindu-se
într-un baston, pe alee se plimba chiar
părintele Ioan. Ne-am apropiat cu
emoţie. Potrivit de înălţime, puţin adus
 79 
de spate, la vreo 70 de ani, cu nişte ochi
negri luminoşi, în faţa noastră se găsea
chiar părintele Ioan.
După ce ne-a binecuvântat, m-am
simţit copleşită de atâta emoţie, încât am
început să plâng în hohote ca într-o des-
cărcare, în aşa fel încât nu mai puteam
vorbi nimic din ceea ce atâţia ani îmi
propusesem să-l întreb. Întrebându-mă
ce s-a întâmplat, am reuşit, printre la-
crimi, să-i povestesc părintelui cât de
amărâtă sunt în urma a ceea ce am păţit.
Şi am început a mă jeli că probabil aşa
voi rămâne toată viaţa, ce să mai spun,
propria bocitoare a vieţii mele. Spunân-
du-i cum mă cheamă, părintele Ioan
mi-a răspuns direct: „Ada, este adevărat,
se pare că ai pierdut o bătălie, dar s-ar
putea ca războiul să-l câştigi. Dar asta
depinde numai de tine, numai de tine.’’
Aceasta întâlnire, mult aşteptată,
m-a marcat foarte mult. De câte ori simt
că ating pragul demoralizării, îmi răsună
în minte multe dintre cuvintele părinte-
lui Ioan şi îmi revin.

 80 
 Un an de sport de performanţă
în două dimensiuni

În Spitalul Municipal am zăcut la

propriu trei luni, respectiv, între 14 sep-
tembrie (Ziua Crucii) şi 15 decembrie
(Ziua Sfântului Elefterie – în greacă,
elefteria însemnând eliberare, libertate).
După ce m-am hidratat la maxim cu per-
fuzii, am început să mă realimentez cât
de cât „normal”. Spun „normal” în ghi-
limele, pentru că, având o leziune pe lo-
bul parietal stâng şi fiind deteriorate arii-
le de conexiune cortico-corticale, am ră-
mas cu un deficit al coordonării dreap-
ta-stânga, ceea ce înseamnă o incapacita-
te de coordonare şi de folosire a celor
două mâini. Cu alte cuvinte, printre alte-
le, n-am mai putut folosi adecvat fur-
culiţa şi cuţitul la masă, deficienţă cu ca-
re am rămas până acum.
Iniţial eram stângace, dar, după acci-
dent, a trebuit să învăţ să folosesc mâna
dreaptă, întrucât mâna stânga nu mai în-
ţelegea ce are de făcut, comanda trimisă
de creier nu mai era executată. După ce
am început să-mi ridic singură capul, am
 81 
început să stau în şezut, apoi şi în orto-
statism. Datorită unei deficienţe neuro-
logice, cu afectarea tonusului muscular
pe toată partea dreaptă, s-a constatat că
am probleme cu mersul. Asemeni unui
copil, am reînvăţat şi mersul. Sportivii
mei au fost zilnic cu mine în programul
de recuperare. Îmi aduc aminte de o zi
mohorâtă de iarnă, în decembrie, când
eu reînvăţam cu zor să merg pe holurile
spitalului, căci nu aveam de ales, cu
sportivii nu te pui.
În acest răstimp, cu o ambulanţă, am
fost la un consult la marele profesor neu-
rochirurg Leonid Dănăilă. Când s-a uitat
la mine şi m-a consultat şi a văzut şi
RMN-ul, mi-a recomandat să continui
tratamentul medicamentos, să am grijă
să stau liniştită în pat, să mă mişc cu
prudenţă, să nu provoc complicaţii nedo-
rite şi să revin la consult peste un an.
Când m-am întors acasă, pe 15 de-
cembrie, prietenii mei sportivi au fost de
cu totul altă părere. Mi-au zis că, dacă
voi sta prea liniştită în pat, voi rămâne o
frumoasă legumă „for ever”. Întrebân-
du-i ce altă alternativă aş avea, când cu
adevărat marele profesor îmi recoman-
dase ce am de făcut, ei mi-au spus că mai
 82 
rău decât atât ar fi direct moartea, pe ca-
re deja o ştiam. Aşa că am riscat şi m-am
lăsat pe mâna lor.
Timp de un an am fost „sportivă de
performanţă”. În fiecare zi aveam un
program bine stabilit. „Antrenamentele”
le efectuam la Clubul Sportiv Triumf, a-
colo unde cândva fusesem doctoriţă. Am
făcut gimnastică, înot, alergări, masaj…
doar rugby n-am făcut. Programul de re-
cuperare a fost conceput de sportivii mei
după modelul programului lor de antre-
nament, fără a avea vreo cunoştinţă me-
dicală. Totul a fost după fler, inspiraţie şi
mai ales dorinţa iubitoare de-a fi ajutată
să mă recuperez fizic.
La gimnastică am făcut exerciţii nu
numai la sol, ci şi la… bârnă, pentru res-
tabilirea echilibrului. Chiar am fost urca-
tă pe bârna gimnastelor, ţinută fiind de
mână şi, credeţi-mă, nu mi-am julit ni-
ciodată genunchii. Aceasta a fost de fapt
rezultatul încrederii pe care sportivii
mi-au insuflat-o.
La înot, în prima şedinţă, Nelu m-a
aruncat în bazin, ştiind că eu înot. Însă
eu, de fapt, uitasem să înot, aşa că m-am
dus ca bolovanul la 9 metri adâncime.
Bine că Nelu era şi scufundător, că nu
 83 
toţi ştiu să se scufunde. După acest epi-
sod, Nelu nici gând să se lase. „A, nu mai
ştii să înoţi? Să folosim atunci aripioare
de copii!” Aşa că am efectuat exerciţii de
coordonare prin înot, cu aripioare.
La gimnastică aveam momente când
oboseam şi m-aş fi lăsat de sport, însă mi
se spunea: „A, nu mai poţi? De acolo, de
unde nu mai poţi, mai faci 20’’, aşa încât,
cu chiu, cu vai, decât să fac ceva în plus,
mai bine îmi făceam programul. La fel mi
se întâmpla şi când aveam de alergat ture
de stadion. Aveam, de exemplu, cinci ture
de făcut. După trei ture m-aş fi dus acasă.
Însă, de pe margine, mi se spunea: „A, nu
mai poţi după trei ture, atunci să faci în
total şapte, nu cinci.” O adevărată şcoală
de călire a voinţei (capitol la care mulţi
dintre tinerii noştri stau foarte prost în
zilele noastre, întrucât calculatorul şi te-
levizorul nu sunt pedagogi buni).
Chiar mă gândeam, lucrasem acolo
având toată baza sportivă la dispoziţie,
dar a trebuit să mor ca să fac şi eu puţin
sport şi să-i înţeleg rolul benefic pentru
sănătate. Ceea ce spun acum nu are nicio
legătură însă cu nebunia exerciţiilor ob-
sedante de fitness şi alte variaţiuni pe
aceeaşi temă – a banului. Cunosc tineri
 84 
care şi-au distrus coloana, inima,
muşchii, sănătatea, făcând exerciţii ne-
controlate de profesionişti adevăraţi.
Cunosc fete care au devenit anorexice
prin exerciţii şi diete extreme şi aş mai
putea continua, însă nu acesta este subi-
ectul rândurilor de faţă.
Cert este că, după un an, m-am pre-
zentat la domnul profesor Dănăilă şi,
când m-a văzut, a rămas tablou, cum se
zice la noi, românii. S-a bucurat pentru
reuşita mea şi bineînţeles că a fost curios
să ştie care a fost reţeta. „Sport de per-
formanţă în două dimensiuni”, am răs-
puns, pentru că de la accident am mai
rămas cu o deficienţă: vederea în două
dimensiuni şi nu în trei, aşa cum este fi-
resc.

 85 
 Casa Umbrelor
şi cucuveaua din pervaz

După anul de concediu medical, am

mers, după cum era şi normal, la investi-
gaţiile de control. Aici s-a constatat că le-
ziunile neurologice cu care m-am ales în
urma accidentului sunt definitive şi ire-
versibile. Drept pentru care, la frumoasa
vârstă de aproximativ 36-37 de ani, am
fost anunţată că am devenit o tânără
pensionară pe viaţă. Cu talon de pensie,
cu poştaş care vine lună de lună acasă cu
pensia ca la bătrânei, cu certificat de
handicapat, cu tot tacâmul.
Sentinţa fiind definitivă, gândul că
nu-mi voi mai putea practica profesia de
medic m-a zdruncinat mai mult decât
pensionarea în sine. După atâţia ani de
citit, de învăţat, de examene peste exa-
mene… După obţinerea cu greu a unui
post de medic într-o specialitate de per-
spectivă, în care aveam toate drumurile
de dezvoltare profesională deschise…
După obţinerea unui loc la cel mai mare
spital universitar din Bucureşti, unde mă
formasem pas cu pas, de la studentă la
 86 
stagiară şi apoi specialist… La cât îmi do-
risem să lucrez cu oamenii, să le fiu de
folos…
Iată-mă, la 36 de ani, cu toate visele
spulberate… Copilul din mine murise, eu
murisem, cu acest certificat de pensiona-
re muream pentru a doua oară… Mama
mea murise şi ea în urmă cu 11 luni, îna-
inte de accidentul meu… O lume murea
în mine, deşi soţul meu era permanent
lângă mine, la fel ca şi tatăl meu, un ma-
re luptător cu viaţa. De asemenea, fratele
mamei, unchiul George, mă susţinea în
permanenţă. Şi atâţia prieteni care au
fost lângă mine şi continuau să fie…
Cu toate acestea, mă simţeam fără
sens, fără rost. Deşi nu se punea proble-
ma sinuciderii, în viaţa mea nu am avut
astfel de gânduri, în aceste momente, eu,
Ada, nu înţelegeam pentru ce mai trăiesc,
încotro mă îndrept, nu mai vedeam ni-
ciun sens şi niciun rost al vieţii mele. Mă
simţeam suspendată în aer. Nu mai ve-
deam ce-aş mai putea face în aceste con-
diţii, de unde să încep, de fapt, cu ce să
mai încep? Simţeam şi trăiam momente
de disperare existenţială, din care nimeni
nu mă putea scoate. Speram ca situaţia
aceasta să se termine într-un fel, să mă
 87 
trezesc a doua zi dimineaţă aşa cum eram
eu, cea dinainte, sau poate să nu mă mai
trezesc… Eram doctoriţă şi ştiam că nu se
mai poate face nimic, eram lucidă, eram
perfect conştientă. Tot creierul mi se fă-
cuse zob şi eu îmi păstrasem conştiinţa
intactă…
Cine era de vină? Cui greşisem atât
de tare, ca să fiu astfel pedepsită? Cu ce
greşisem mai mult decât ceilalţi, care
erau bine-mersi şi poate că făcuseră mai
multe rele decât mine? Nu puteam gândi
altfel, atunci… Mă frământau întrebările,
gândurile, lipsa de sens, lipsa de rost, la-
crimile peste lacrimi, durerea sufletească
ce depăşea cu foarte mult durerea fizică.
Nimeni nu putea vorbi cu mine, nimic şi
nimeni nu mă putea consola.
Cum spuneam, în urma investigaţii-
lor medicale era clar că leziunile neuro-
logice pe care le dobândisem erau defini-
tive şi inoperabile. În forul meu interior
speram într-o intervenţie chirurgicală
salvatoare, chiar dacă profesorul Dănăi-
lă, mare neurochirurg, îmi spusese că nu
poate fi vorba de o intervenţie chirurgi-
cală atât timp cât leziunile sunt difuze,
răspândite pe toată suprafaţa cerebrală.

 88 
 În aceste condiţii, tatăl meu s-a mo-
bilizat şi a obţinut pentru mine o plecare
la Paris, la cel mai mare spital de neuro-
chirurgie, pentru a mai afla o opinie.
Trecuse mai bine de un an de la acci-
dent. Încă nu mă puteam privi în oglin-
dă. De fapt nici pe ceilalţi nu-i prea ve-
deam. Percepeam doar lumini şi umbre.
Credeam că sunt oarbă. Tot anul de re-
cuperare fizică cu sportivii a fost cu şi
prin sprijinul lor concret, adică ţinută,
pas cu pas, de mână. La început, fiind
prioritară recuperarea fizică, adică să
merg, să mă spăl, să prind furculiţa, nu
am dat importanţă văzului, mai ales că
totul era confuz în capul meu. Eu cred –
şi soţul meu crede la fel – că la început
eu chiar nu am văzut. Cu atât mai mult
cu cât ochiul drept era ieşit din orbită.
Probabil hemoragic, ochiul drept alune-
case spre obraz. Credeam că ochiul era
pierdut. Pe partea stângă aveam hemipa-
reză, motiv pentru care saliva mi se pre-
lingea în continuu din gură. Stăteam
tunsă scurt, numărul 1, în aşteptarea
unei şanse de operaţie care pentru mine
era unica scăpare şi în care continuam să
cred. Mâna stângă nu o puteam folosi
deloc. Pe trahee, în urma intubaţiei din
 89 
timpul comei, mi se formaseră patru po-
lipi care mai târziu mi-au fost operaţi
prin patru intervenţii. Dincolo de faptul
că vocea îmi era baritonală, aveam şi cri-
ze nocturne de sufocare. Să nu ai aer este
chiar îngrozitor, asta chiar m-a marcat
foarte mult.
În această splendoare, în care mă a-
flam – căci ce fusesem şi ce ajunsesem…
– am luat drumul Parisului. Acolo s-a
confirmat faptul, nedorit de mine, că,
într-adevăr, nu pot fi operată. În schimb,
m-au trimis pentru un consult şi la Spi-
talul de nevăzători şi văzători cu deficit
grav din Versailles. Medicul de acolo îm-
preună cu psihologul (am văzut că în
Franţa se lucrează întotdeauna şi cu un
psiholog în echipă) şi-au dat seama, în
urma testărilor complexe, că eu de fapt
văd. Cei doi s-au aşezat în faţa mea şi la
un moment dat m-au întrebat dacă îi văd
şi le-am spus că nu văd nimic. Apoi,
mi-au indicat să privesc cu atenţie şi cu
încredere şi să încep să descriu ce apare
din direcţia vocilor. Încet, încet am înce-
put să descriu ce văd, în condiţiile în care
eu continuam să cred că nu văd. Testele
au continuat pentru a-mi confirma mie
însămi că văd şi pentru a mi se stabili
 90 
diagnosticul şi conduita terapeutică.
Pentru că, de fapt, nu era o tulburare de
vedere, ci de integrare a vederii: creierul
meu, asemeni unui computer, nu recu-
noştea ce ajungea la el, de la ochi la cre-
ier.
Recuperarea unui astfel de caz, ex-
trem de rar, presupunea timp îndelun-
gat. În felul acesta, ne-am organizat un
plan terapeutic, şi mai ales financiar, ca-
re s-a desfăşurat pe parcursul unui alt an
întreg de exerciţii. Soţul meu era în Ro-
mânia, la serviciu, iar eu „la şcoală”, în
Franţa, singură. Doar că Dumnezeu con-
tinua să mă susţină şi acolo, pentru că
prietenul meu de navetă de la Găeşti, Ci-
prian Popa, ajunsese medic psihiatru la
un alt renumit spital, din apropierea lo-
cului unde mă aflam eu. De vineri, după
lecţii, şi până duminica seara, stăteam cu
familia lui. Faptul că el era psihiatru m-a
ajutat foarte mult; am scăpat astfel de
frica de autocar, de frica de a ieşi între
oameni, la magazine, la muzeu, în parc,
oriunde. Am reînvăţat să mă îmbrac sin-
gură, să fac singură cumpărături. Îmi a-
duc aminte că am prins o primăvară su-
perbă în care stăteam cu orele în parcul
spitalului, descriindu-i lui Ciprian toate
 91 
„mişcările” primăverii. Şi-a consumat
mult din timpul lui pentru a mă ajuta să
mă recuperez psihic. Şi acum, la atâţia
ani de la acele momente, păstrăm legătu-
ra vorbind telefonic de două ori pe lună
şi petrecându-ne unele vacanţe împreu-
nă cu familiile noastre.
Aflată la Centrul de recuperare „Mai-
son des Ombrages” (Casa Umbrelor), a-
veam propria mea rezervă. În fiecare di-
mineaţă şi seară, îmi cânta la geam o cu-
cuvea, dacă avea ea chef, spre disperarea
mea. Cum eram expertă în superstiţii,
cucuveaua asta, cu tot patosul ei, mă în-
nebunea de-a dreptul. Mă şi imaginam
condusă cu sicriul la aeroport spre Bucu-
reşti…
Într-o zi, nemaisuportând presiunea,
m-am dus şi la psiholog şi la psihiatru să
le spun să înceapă cu mine investigaţii
serioase, căci voi muri. După ce au căscat
două perechi de ochi perfect albaştri şi
senini, m-au întrebat ce mi s-a întâm-
plat, aşa deodată, terapia mergând bine.
Atunci le-am relatat vizitele zilnice
ale cucuvelei la pervazul ferestrei mele.
Ei s-au speriat pesemne de vreun episod
psihotic, căci nu prea înţelegeau ce mă
poate speria la o cucuvea, simbolul bucu-
 92 
riei şi al vieţii la ei, la francezi. A fost
rândul meu să casc ochii dubli şi să le
spun că la noi, în România, e taman pe
dos.

 93 
 Revenirea din Franţa

După anul de studii în Franţa, întor-

cându-mă acasă, am continuat recupera-
rea, întrucât s-a concluzionat că aveam
nevoie să mă adaptez la noile particulari-
tăţi ale vederii mele. Văzul normal pre-
supune percepţia spaţiului în trei dimen-
siuni. De la accident, viaţa va însemna
pentru mine doar două dimensiuni, în-
trucât am pierdut ireversibil percepţia
adâncimii. De atunci toate le văd ca în-
tr-un desen, în plan. E ca şi cum aş vedea
viaţa ca un tablou.
Mult mai târziu, părintele Gherman
îmi va alina suferinţa, spunându-mi: „Ce
frumos, doamnă Ada, vedeţi ca într-o
icoană!” După aceea am înţeles, eu pen-
tru mine, că era vorba şi de un mesaj du-
hovnicesc, de a mă educa să mă poziţio-
nez faţă de oameni şi faţă de viaţă cu
aceeaşi stare de spirit pe care o ai în faţa
icoanei, de a privi cu un ochi curat şi lu-
minos viaţa şi oamenii.
În această perioadă, unchiul meu, Ge-
orge, m-a ajutat enorm. Unchiul George a
fost un fel de al doilea tătic pentru mine,
 94 
s-a ocupat mult de educaţia mea. Era fra-
tele mamei şi nu fusese căsătorit nicioda-
tă, evident nu avea nici copii. Acum, când
privesc în urmă, sunt convinsă că avea vo-
caţia singurătăţii. Niciodată nu l-am văzut
deprimat. Era un om foarte echilibrat,
cred că nu am cunoscut un om din lume
atât de echilibrat şi calm ca unchiul meu,
de un calm englezesc, aş putea spune. A-
vea o înfăţişare plăcută, nu era nici gras,
nici slab, era un om cult, picta, sculpta,
mergea la Ateneu, citea cărţi bune. Orice
femeie cred că şi-ar fi dorit să aibă un soţ
rafinat ca unchiul meu. Nu ştiu dacă sin-
gurătatea lui era legată de o poveste de
iubire neîmplinită sau de anii de închisoa-
re. Făcuse câţiva ani de închisoare pentru
poziţia lui anticomunistă şi din cauza -
aceasta era „omul problemă” din neamul
nostru. Fiind de formaţie inginer şi ştiind
şi matematică multă, cu el am făcut medi-
taţii la toate materiile la care am avut vre-
odată nevoie pentru vreun examen. Până
şi la anatomie am învăţat cu el. Avea o
gândire extraordinar de clară şi sintetică,
practic m-a învăţat să învăţ şi lui îi datorez
multe din notele mele de 10.
Când m-am întors de la recuperare
din Franţa, unchiul meu a înţeles foarte
 95 
repede cum vine cu văzutul meu în două
dimensiuni. Fiind pensionar la acea vre-
me, aveam împreună întâlniri zilnice, de
câte cinci-şase ore, pe care ni le petre-
ceam reînvăţând fie să citesc, fie să scriu,
fie, mai ales, să devin autonomă în mersul
pe stradă. Aşa cum, în şcoală, mă învăţase
să învăţ prin scheme, aşa şi acum, m-a
învăţat să-mi iau repere pentru a mă pu-
tea orienta pe stradă, în intersecţii, chiar
şi pentru a mă putea întoarce acasă când
mă rătăceam. Se întâmpla câteodată să
îmi iau ca reper câte un panou publicitar
pe care-l citeam, cu îndelungă atenţie, dar
care se schimba la un moment dat şi ră-
mâneam de-a dreptul pierdută. Unchiul
George m-a ajutat foarte mult să-mi reca-
păt autonomia, dar şi încrederea.
Îmi aduc aminte că, în acel punct al
vieţii mele, cea mai mare problemă era
disperarea mea că voi rămâne definitiv
dependentă de ceilalţi. Mă obseda lucrul
acesta. Că sunt dependentă de ceilalţi, că
sunt o povară pentru ei, că trebuie să mă
rog de câte cineva să mă ajute cu ceva, să
mă conducă într-un loc, să stea după mi-
ne, să aloce din timpul lor pentru mine.
Altcineva, care a avut tot aşa un rol
important în acomodarea cu noua mea
 96 
viaţă, a fost tanti Nuţi… În primele şase
luni de la accident, în care nu vedeam, nu
mă mişcam, a stat cu mine zi şi noapte.
Cei care au fost alături de mine m-au
ajutat necondiţionat şi cu multă iubire şi
sinceritate. Eu trăiam însă o suferinţă
paradoxală. Dacă cineva nu putea să vină
într-o zi, era o dramă pentru mine. Pe de
o parte, amplificam orice refuz firesc,
având în vedere că oamenii mai aveau şi
motive bine întemeiate să nu vină. Era
un egoism al suferinţei. Mă simţeam iu-
bită, însă nu puteam înţelege cum cineva
nu mă poate ajuta când eu ceream acest
lucru, atât de bolnavă fiind.
Pe de altă parte, îmi plângeam liber-
tatea de acţiune pierdută şi mă cuprin-
dea disperarea că voi fi tot timpul la che-
remul bunăvoinţei altora. Mă simţeam
umilită că trebuie să cer tot timpul ajuto-
rul. Mă cuprindea deznădejdea. Cred că
cel mai greu a fost de dus umilinţa pe ca-
re o resimţeam. Pur şi simplu nu puteam
să accept că am un handicap. Nu puteam
suporta să aud cuvântul „handicap”. Şi,
ca să pot înghiţi acest adevăr, prietenul
meu psihiatru îmi tot punea în faţă, te-
rapeutic, condiţia mea de persoană cu
handicap.
 97 
 Poate îmi era atât de greu să mă îm-
pac cu noua mea condiţie şi pentru că în
România un om care are o anumită boală
sau un handicap fizic (nici nu mai pome-
nesc de cel psihic) este etichetat şi margi-
nalizat de către societate. Se foloseşte atât
de uşor în sens peiorativ cuvântul: „Han-
dicapatule”. Numai cine trăieşte condiţia
aceasta de om cu handicap poate înţelege
cu adevărat şi durerea şi frustrarea şi umi-
linţa pe care le resimte omul în cauză.
Cred că, în societatea românească actuală,
nu există o adevărată educaţie şi un nivel
al civilizaţiei în acest sens.
Pe de altă parte, anumiţi oameni, in-
conştienţi, de dragul unor bani, se auto-
declară cu handicap şi îşi fac tot felul de
certificate false, neînţelegând ce înseam-
nă să ai cu adevărat un handicap, în timp
ce aceia cu adevărat bolnavi fug de o pata-
lama şi de o pensie pe care o merită, fiind
dreptul lor, pentru a nu primi şi o etiche-
tă. Dacă tatăl meu nu ar fi insistat şi nu ar
fi umblat prin hăţişul birocratic (aceasta
este o altă problemă a societăţii noastre),
nici azi nu aş fi avut certificat şi pensie.

 98 
 Refacerea sufletească

Dacă refacerea mea fizică a durat

cam cinci ani, dintre care primii trei ani
au fost cei mai grei, refacerea sufletească
a durat mai bine de cincisprezece ani şi
pot spune că abia în ultimii cinci ani
m-am simţit mai stabilă, mai echilibrată,
atât fizic cât şi psihic. Este foarte intere-
sant că vârsta cronologică pe care simt că
o am este cea de 35 de ani, vârsta la care,
de fapt, am murit. Poate fi un blocaj, nu
ştiu, aceasta rămâne de văzut în timp.
La momentul acesta, singura expli-
caţie pe care o am este legată de ceea ce
am trăit în timpul comei profunde. Acolo
unde am fost, Acolo, îngerii erau ca nişte
oameni cam de aceeaşi vârstă, între 33 şi
35 de ani. Erau frumoşi, înalţi, verticali,
luminoşi, diafani… Nu aparţineau vreu-
nui sex, erau mai precis asexuaţi. Părul
le era de culoarea castanei. Blonzi nu
erau sigur, nici bruneţi-bruneţi nu erau,
nici bucle nu aveau, nici barbă – musta-
ţă, de fapt nu ştiu cum aveau părul şi nici
ce culoare de ochi aveau. Ştiu însă că
aveau aspect de om întreg şi tot ansam-
 99 
blul degaja multă, multă iubire, lumină
şi căldură. Îmi era foarte bine Acolo…
Deocamdată aşa înţeleg blocajul de a
rămâne fixată în jurul acestei vârste, ca
nu cumva să uit ce am trăit, ca nu cumva
trecerea anilor să estompeze amintirea
vie a acelor momente prin acordarea pri-
orităţii evenimentelor specifice vârstei.
Sunt foarte conştientă de vârsta din bule-
tin, dar starea mea lăuntrică este una şi
aceeaşi, de om tânăr, rămas la vârsta de
35 ani.
Cel mai greu în evoluţia mea de după
accident a fost să accept tot ce mi s-a în-
tâmplat. Cred că m-a chinuit cel mai
mult umilinţa, nu durerea fizică şi nici
durerea psihică, deşi medical vorbind in-
tensitatea amândurora a fost mare. Cel
mai mult, pe mine m-a apăsat umilinţa.
Mi-au trebuit ani întregi să-mi înţeleg
condiţia şi să o accept. Mi-au trebuit ani
întregi ca umilinţa de a fi bolnavă să se
transforme în smerenia de a fi bolnavă.
Deşi nu ştiu dacă am ajuns să înţeleg cu
adevărat ce este smerenia… Îmi era ruşi-
ne cu ceea ce devenisem prin accident,
mă simţeam complexată, inferioară ce-
lorlalţi oameni.

 100 

 Prietenul meu, Ciprian-psihiatrul, a
lucrat foarte mult să mă scoată din com-
paraţia cu mine însămi. Tot timpul mă
comparam cu cea care fusesem înainte
de accident şi nimic nu mă consola. Era
o pierdere ireversibilă, care mă arunca în
solitudine şi deznădejde. Mă ascundeam
de ceilalţi, evitam să ies între oameni, eu
nefiind niciodată o introvertită şi neplă-
cându-mi retragerea. De mică am fost în-
tre oameni şi mi-au plăcut mult oamenii.
Iubesc să fiu alături de oameni. Dar, a-
tunci, ajunsesem să mă ascund. Nu mă
puteam prezenta înaintea lor aşa cum
ajunsesem: hidoasă, oribilă. Mi se părea
că şi ceilalţi mă percep ca fiind hidoasă,
oribilă, demnă de compătimit. Mi se pă-
rea că sunt demnă de a fi respinsă şi, de
multe ori, prin atitudinea mea ostilă,
chiar aşa se întâmpla, unii oameni înce-
puseră să mă evite. Şi în felul acesta ipo-
teza mea se confirma, chiar mă respin-
geau ceilalţi.
Cu toate acestea, prietenii mei buni,
adevăraţi, nu numai că nu mă vedeau
aşa, ci chiar înţelegeau stările prin care
treceam, şi pe care le considerau false şi
tranzitorii. Cei dragi mie au avut mare
încredere că voi traversa această etapă a
 101 
vieţii mele, că nu era decât o luptă de
dat, că războiul nu era pierdut, vorba pă-
rintelui Ioan de la Recea.
Pe lângă imensa mândrie care acum,
după accident, se vedea rănită şi nu ac-
cepta deloc o condiţie modestă, lipsită de
strălucire, de importanţă, ajunsesem să
mă victimizez, să mă plâng pe mine în-
sămi.
Într-o zi, cam după şapte-opt ani de
la accident, l-am întâlnit, în sfârşit, pe
părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea
Sâmbăta de Sus. Îmi dorisem foarte mult
să-l cunosc şi, la fel ca şi în cazul părinte-
lui Ioan de la Recea, Bunul Dumnezeu a
ales cel mai potrivit moment şi loc de în-
tâlnire. După ce îl căutasem pe părintele
Teofil de mai multe ori de-a lungul tim-
pului chiar la dânsul la mănăstire, aveam
să-l întâlnesc, la câteva sute de metri de
casa mea, la biserica mea de parohie. Pă-
rintele Teofil fusese invitat la Biserica
Sfântul Ilie Gorgani, cu ocazia prăznuirii
Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Aici
dumnealui a slujit Sfânta Liturghie ală-
turi de preoţii bisericii.
Părintele Vasile Gordon, părinte pa-
roh la vremea aceea, a intermediat pen-
tru mine întrevederea mult dorită. În
 102 
acest fel, după terminarea slujbei, am ră-
mas într-un colţ de biserică, cu multă e-
moţie în suflet, ca să vorbesc cu părintele
Teofil. Se vedea clar că este nevăzător.
Dar, în pofida acestui fapt, dumnealui
degaja o imensă bucurie de a trăi. Pentru
toţi cei care l-au cunoscut, părintele Teo-
fil rămâne un om al bucuriei. Ca şi as-
pect, avea cam 70 de ani, părul alb, faţa îi
era sănătoasă, aşa cum o au ardelenii,
chipul îi era numai lumină. Degaja multă
forţă, putere şi, mai ales, o mare dispo-
nibilitate pentru oameni.
În preajma părintelui, am devenit ca
un copil. Am intrat în panică şi i-am ce-
rut să mă ajute să găsesc două scaune, ca
să putem sta de vorbă, după care am în-
ceput să problematizez cum o să mă aşez
eu pe scaun, care văd doar în două di-
mensiuni. Părintele m-a ascultat foarte
calm şi, la un moment dat, mi-a răspuns
că el nu vede deloc, aşa că nu ştie cum
am putea rezolva dilema. În acel mo-
ment mi-am dat şi eu seama de penibilul
situaţiei şi, adunându-mă, am căutat în
biserica mult cunoscută de mine cele do-
uă scaune. Eu m-am aşezat cu multă ezi-
tare, în timp ce părintele s-a aşezat foar-
te sigur, ca şi cum ar fi văzut. Am conti-
 103 
nuat să mă vait că eu nu văd, că nu pot
aprecia distanţele, că am nevoie tot tim-
pul de cineva, că sunt dependentă de bu-
năvoinţa oamenilor, că nimic nu mă bu-
cură… Când părintele a auzit că „nimic
nu mă bucură”, a intervenit în monolo-
gul meu dezlânat şi a început să mă în-
trebe cum este afară. Fără să-mi dau sea-
ma, întrerupându-mi un pic lamentaţia,
i-am răspuns că este foarte frumos afară,
este cald. Apoi, părintele m-a rugat să-i
descriu icoanele din biserică, de la cata-
peteasmă. Ajungând eu la descrierea
icoanei Sfântului Ioan Botezătorul, pe
măsură ce povesteam, conştientizam, eu
pentru mine, că văd, în timp ce părintele
nu vede. Apoi părintele m-a rugat să-i
descriu curtea şi grădina. I-am descris cu
amănunte florile, pomişorii verzi, gâzele,
chiar şi mica grădină de legume, cerul al-
bastru, fără nori, soarele. Pentru ca, la fi-
nal, părintele să mă întrebe doar atât: „Şi
de ce nu te bucuri de toate astea, pe care
tu le vezi ?’’ Mi-a fost atunci foarte, foar-
te ruşine. Părintele nu văzuse niciodată
lumina zilei, era orb din naştere.

 104 

 Lângă părintele meu, Adrian

Pe părintele Adrian l-am cunoscut la

Mănăstirea Antim, pe când mi-era du-
hovnic părintele Sofian Boghiu. Eu, după
accidentul pe care l-am avut, am venit la
mănăstire super supărată pe Dumnezeu.
Nu voiam să mai intru în nicio biserică şi
nici să mai vorbesc cu vreun preot. Îna-
inte, mă duceam la Biserica Sfântul Spi-
ridon, că mă cunoscuse preotul de acolo,
îl ştiam pe părintele de la Batiştei, că a-
colo mă mai duceam de Paşti... Plus că-i
ajutam medical pe oameni – ori că era
portar, ori că era ministru, la mine asta
n-a contat. Şi acum, când mă duc la spi-
tal, dacă mai sunt colegi sau vechi por-
tari, toţi se bucură şi mă primesc cu ace-
eaşi dragoste pe care eu le-am oferit-o.
Dar, pentru mine, Dumnezeu, după acci-
dent, nu exista. Gata! Punct! Şi nu voiam
să intru în nicio biserică.
Într-o zi, Adriana, o prietenă a mea,
care e psiholog, se plimba cu mine pe
străzi. Ea avea ca scop să mă ducă la Mă-
năstirea Antim, dar eu nu m-am prins. Şi
a nimerit şi ziua perfectă, ştiind cum au
 105 
loc slujbele, de ziua Sfântului Antim Ivi-
reanul, pe 27 septembrie. Am nimerit în-
tr-o zi frumoasă, cu soare, totul cald,
calm...
Părintele Adrian cu părintele Sofian,
că erau amândoi, ţineau slujbă cu alţi
preoţi. Ei erau bătrâni. Eu n-am avut bu-
nici, adică au murit când eram mică. Şi
părinţii aceia liniştiţi mi-au inspirat o
chestie de pace, de calm. Şi, peste un
timp, i-am zis Adrianei: „Poţi să mă duci
în locul ăla?” Eu nu vedeam nimic a-
tunci. Nu mă obişnuisem să merg. Încă
nici nu înţelesesem că văd. Mergeam cu
ea de mână, dar mi-au plăcut vocile pă-
rinţilor. Zice: „Da.” Zic: „Dar cum se
cheamă locul acela?” „Mănăstirea Sfân-
tul Antim Ivireanul.” Ea ştia că nu mă
spovedesc, că nu mă împărtăşesc, nu ni-
mic, că habar n-am de taina maslului...
nimic.
Zice Adriana: „Dar, vrei să te spove-
deşti? Uite, la părintele Sofian, care e
stareţul mănăstirii.” „Eu, să mă spove-
desc? Dar, ce? Eu mor acum? Nu mai
mor, nu. Gata! Nu mai vreau!” Şi ea, în-
cet, încet, psiholog fiind, a avut stilul şi
abilitatea profesională să mă ducă la pă-
rintele Sofian.
 106 
 Eu cred că ea îi spusese dinainte pă-
rintelui: „Vedeţi că vine una cam zuză,
care fuge de preoţi, şi, dacă o puteţi
agăţa, dacă consideraţi necesar, ar fi bi-
ne, că e un om pierdut.” Şi părintele So-
fian a zis: „Bine.”
Îmi zice Adriana: „Uite, te spovedeşti
la părintele.” Şi iar am plecat. Şi iar m-a
dus. Părintele Sofian a avut diplomaţia şi
mi-a zis: „Să stăm de vorbă!” Mi-a pus pe
cap epitrahilul, am stat acolo în genunchi,
zice: „Şi vorbim.” Zic: „Eu ce să vă spun?”
El zice: „Să-mi spuneţi ce păcate aveţi!”
Zic: „N-am niciunul!” Mă mai întreabă:
„Cum vă cheamă?” Zic: „Ada.” „Doar
Ada?” Zic: „Nu. Mă cheamă Ada Mihaela,
dar Mihaela oricum nu-mi place.” Zice:
„Dar e frumos. Arhanghelul Mihail...” Zic:
„Nu ştiu eu cine e arhanghelul şi nu mă
interesează!” Aşa vorbeam eu cu el: „Nu
ştiu eu cine e Arhanghelul Mihail!” „Nu-i
nicio problemă.” Ce om era. Ce om, câtă
disponibilitate! Şi zice el: „N-are nimic.
Deci, vă cheamă Ada Mihaela” – ca să
pună acolo, la rugăciune, tot numele.
„Da.” „Şi ce păcate aveţi de spus?” – repe-
tă el. „Părinte, nu înţelegeţi că n-am ni-
mic? N-am niciun păcat! Eu vreau să plec.

 107 

M-a adus Adriana.” „Bine. Atunci, pot să
vă pun nişte întrebări?” „Da, sigur.”
Şi mi-a pus nişte întrebări, la care
am răspuns cu mare abilitate, minţind.
El normal că s-a prins. Şi zice: „Cam as-
tea ar fi răspunsurile la întrebările pe ca-
re vi le-am pus?” Zic: „Da.” „Nu mai aveţi
nimic de spus?” „Nu.” Şi am plecat. Dar
Dumnezeu lucrează. N-am plecat linişti-
tă. Am plecat aşa, cum n-aş fi plecat al-
tădată, cu un fel de of pe mine, ceva mă
apăsa. Şi iar o întreb pe Adriana: „Mai
pot să merg la părintele acela?” Ei îi era
frică, pentru că, în timp ce vorbeam cu
părintele Sofian, el îşi mai dădea ochela-
rii jos, se mai uita la mine, iar şi-i punea.
Şi Adriana se gândea: „Doamne, ce i-o
spune? Să vezi că n-o mai primeşte!” Iar
mă mai întreba, iar spuneam vreo tâm-
penie, iar se uita la mine. Îi punea la loc.
Şi Adriana avea inimioara cât un purice.
Când am plecat, îi zice părintele So-
fian: „Dacă mai vrea să vină la mine, să
vină!” Şi eu zic: „Dar, de ce să mai vin?
Că mi-am spus toate păcatele!” După ca-
re mă râcâia pe mine în suflet ceva. Şi iar
m-am dus la părintele Sofian. Părintele
Sofian m-a luat şi mi-a mai pus nişte în-

 108 

trebări ţintite, care au scos la iveală pă-
catele mele. N-au scos însă mândria.
Părintele s-a îmbolnăvit şi a plecat
cam un an în America. Dar nici atunci nu
m-a lăsat vraişte. M-a lăsat la părintele
Adrian Făgeţeanu. I-o fi povestit cazul,
pentru că părintele Adrian Făgeţeanu nu
că m-a chemat când vreau eu să vin, ci
m-a chemat fix: „la două zile”, „mâine”,
„poimâine”, „răspoimâine”, în fiecare zi, o
dată pe săptămână, după cum credea.
Dumnezeu lucrează prin oameni,
clar! Duhovnicul potrivit, care să mă
scoată din starea în care încă eram, era
părintele Adrian Făgeţeanu. La început,
m-a chemat zilnic. Dă-i, organizează-te!
Ca să ajung la el, eu, care nu puteam să
ajung nici până la colţ. Dar, nu aveam ce
face, la el nu exista: „Părinte, dar eu nu
pot, că n-am cu cine să vin.” „Eu am zis
că vii mâine la 12.00.” Şi aşa-mi intra în
inimă: „Vii mâine la 12.00”, încât făceam
tot ce-mi stătea în putinţă ca mâine la
12.00 să fiu la el. Dacă vedea însă că
n-am cum să vin mâine la 12.00, zicea:
„Dar, nu-i nicio problemă dacă n-ajun-
geţi mâine la 12.00, veniţi peste o săp-
tămână.”

 109 

 Când părintele Adrian simţea că tre-
buie să fie categoric cu omul, era foarte
categoric! Pe de altă parte, îţi dădea atâta
iubire şi blândeţe, încât orice făceai, te-ai
mai fi dus o dată. Chiar dacă zicea: „Mâi-
ne!” şi nu veneai, şi ţi-era ruşine să te
duci, niciodată nu ştiu cum ştia să aibă şi
iubire şi fermitate. Trebuie spus şi aspec-
tul de fermitate, dar şi cel de iubire. Pen-
tru că majoritatea oamenilor l-au cunos-
cut doar sub aspectul de fermitate. Dar el
îţi oferea foarte multă iubire, foarte mul-
tă iubire! Părintele Adrian era iubirea,
avea foarte multă iubire! Dar nu multă
lume a scos în evidenţă faptul că el era
un om iubitor.
Pe mine m-a ajutat prin fermitate.
Dar, după aia, am înţeles câtă iubire
avea. Avea un stil de a şti când să-ţi ofere
iubire şi când să fie ferm. Dar la început
nu mă putea agăţa decât prin fermitate.
Nu prin iubire.
Când l-am cunoscut pe părintele
Adrian, m-au impresionat mâinile lui! În
ultima perioadă m-am ocupat eu şi cu
soţul meu, Viorel, de partea lui medicală.
Cât era el de bolnav, avea aceleaşi mâini
ferme, mâini de om puternic. Medicii ca-
re se ocupau de el ne spuneau, mie sau
 110 
lui Viorel: „Doamna doctor, noi nu înţe-
legem cum un om care e străveziu, care
are anemie, are mâinile extrem de expre-
sive”.
Aş vrea să vorbesc şi despre partea
de iubire a părintelui Adrian, dar, pe de
altă parte, şi despre partea de fermitate.
Că am impresia că în privinţa iubirii –
deşi iubirea e cheia succesului – nu e ni-
ciun dubiu! Numai dacă iubeşti poţi să
obţii ceva. Asta mie mi-e foarte clar. Da-
că nu iubeşti şi vii pe deasupra, nu obţii
nimic, decât chestii care trec. Pentru mi-
ne, cheia succesului oricărui om, indife-
rent de domeniu şi la ce se referă, e nu-
mai iubirea. Dar s-o simtă el şi s-o ofere
necondiţionat. Aşa cum mi-au oferit şi
mie părintele Sofian, părintele Adrian şi
toţi oamenii din jurul meu.
Iubire mi-a oferit şi soţul meu, în
primul rând, care a stat lângă mine... El
era doctor ginecolog, de 39 de ani, fru-
mos, la spital mare. Ce era în jurul lui!
Numai iubirea l-a ţinut lângă mine. Pen-
tru că eu eram plantă! Nu vedeam, nu
mergeam, nu umblam şi mai eram şi su-
părăcioasă!
Pe Viorel şi pe prietenii mei asta-i
înnebunea: cum să facă să redevin eu
 111 
Ada aia haioasă, simpatică, sociabilă, ca-
re iese pe stradă, vine, vorbeşte... Eu nu
voiam să ies din cameră! Dacă suna ci-
neva la uşă, mă ascundeam. Dacă au-
zeam că a venit la noi în vizită cineva ca-
re vrea să mă vadă pe mine, prieten de-al
nostru, eu fugeam în baie şi nu mă scotea
nimeni de acolo!
Munca cu mine a fost să redevin
Ada, pentru că eram un om care nu eram
eu. Şi asta nu s-a putut face decât prin
iubire: prin iubirea părintelui Sofian,
prin iubirea părintelui Adrian, prin iubi-
rea soţului meu, prin iubirea prietenilor
mei, pentru că disponibilitatea de a ajuta
un om nu se poate face decât prin iubire.
Cu bani, nu. Nu banul! Vezi la boală: dai
grămadă de euro, de ce vrei tu, şi tot de-
geaba... Asta e şi decizia lui Dumnezeu –
alt aspect! Dar nu cu bani, nu prin bani...
nu cu bani plăteşti un om ca să stea lân-
gă tine o viaţă, ca soţ, că treci prin multe
în timpul unei căsnicii... şi se poate lăsa
şi cu certuri, şi cu altele... Dacă nu iu-
beşti, o laşi sau îl laşi. Plus că piaţa-i pli-
nă!
***

 112 

 Părintele Adrian mi-a zis că trebuie
să spunem altora că pruncul se face copil
din prima clipă, că are suflet. Şi noi, ca
medici, să ne opunem cât putem avortu-
lui, chiar dacă legea permite avortul pâ-
nă la douăsprezece săptămâni, pentru că
omori un om.
***
Un alt cuvânt care mi-a rămas clar
de la părintele Adrian a fost cu spovedi-
tul şi nu neapărat cu împărtăşitul – ceva
ce n-am mai întâlnit în altă parte. El
spunea: „Ori de câte ori un om are o pro-
blemă, să se ducă în primul rând să se
spovedească”. Că i-o da voie duhovnicul
să se şi împărtăşească sau că nu i-o da
voie să se şi împărtăşească, din punctul
lui de vedere spovedania e medicament.
Spoveditul trebuie făcut cât de des, cu
sau fără împărtăşanie.
La început, el mi-a dat voie să mă
împărtăşesc, deşi, în halul în care m-am
dus, cred că niciun preot nu mi-ar fi dat
voie, având în vedere că eu am venit cer-
tată cu Dumnezeu. El mi-a dat voie să
mă spovedesc şi să mă împărtăşesc, până
într-o zi, când a zis: „Ada, acum eşti
fetiţă mare, acuma nu mai ai voie să te

 113 

împărtăşeşti, pentru că e canon ăsta.
Trebuia să ţi-l dau din prima, dar, dacă
ţi-l dădeam din prima, sigur nu mai ve-
neai la biserică. Şi acuma ştii ce înseam-
nă. Acuma vii şi te spovedeşti de câte ori
simţi tu, că eşti încărcată.” Orice om tre-
buie să se ducă neapărat la spovedit şi să
nu mai fugă de faza că, dacă te opreşte de
la împărtăşit, să nu mai vii. Nici pome-
neală! Din punctul de vedere al părinte-
lui Adrian, cea mai importantă este spo-
vedania.
***
Părintele Adrian îmi spunea: „Ada, să
ştii că, în cazuri de boală, medicul e înain-
tea duhovnicului.” Adică medicul e medic
şi duhovnicul e duhovnic. Şi el avea în cap
că cele două trebuie combinate.
***
Eu veneam la mănăstire îmbrăcată
în roşu, că asta e culoarea mea preferată.
Ştiam că părintele Adrian, pe vremea aia,
mai vedea. Toate femeile veneau în fuste
lungi, negre, cu basmale, şi mă simţeam
ca la înmormântare, în loc să simt că mă
bucur de Liturghie. Căci Liturghia e o
bucurie, nu? Retrăim Învierea Domnu-
lui, nu?
 114 
 După o Liturghie, m-am dus la pă-
rintele Adrian şi i-am spus: „Părinte, da-
că dumneavoastră îmi spuneţi că eu de
mâine trebuie să vin îmbrăcată în fustă
lungă, neagră, şi cu basma pe cap, şi
să-mi scot şi cerceii, şi, în loc de roşu, să
mă îmbrac cum ziceţi dumneavoastră,
aşa fac.”
Deja mi-era duhovnic şi deja mi-era
bine. Şi pot să spun că, dacă îmi zicea să
mă arunc în apă, mă aruncam, atâta cre-
deam în el. Nu trebuie să-ţi faci idol nici
chiar dintr-un călugăr, dar, în faza în ca-
re mă aflam eu, dacă el îmi spunea să mă
arunc în apă, mă aruncam în apă. Şi el
mi-a zis: „Nu, Ada, tu trebuie să rămâi
autentică. Dacă ţie ţi-ar fi bine să-ţi pui
basma şi fustă lungă...” Zic: „Nu! Aş fi
falsă. Dar, pentru dumneavoastră, eu pot
să fac asta.” Şi a zis: „Nu, tu să fii auten-
tică! Sigur că n-o să vii în minijup sau cu
decolteuri, că, dacă te văd aşa, te dau eu
afară din biserică! Dar să nu vii cu bas-
maua pe cap dacă tu nu simţi asta! Dacă
simţi asta - şi vei simţi cândva -, pune-ţi
basma pe cap, pune-ţi fustă lungă... Ori-
cum, te-am văzut cum umbli. Doar că
eşti colorată. Eşti o pată de culoare. Câ-
teodată chiar îmi face bine că văd şi eu o
 115 
culoare aici, cât mai văd, în toată negrea-
la de aici. Aşa că te rog să fii autentică.
Dacă tu nu simţi că trebuie să-ţi pui fuste
lungi negre şi basmale negre, nu te îm-
brăca aşa! Fii tu cum eşti tu, numai să fii
decentă şi să vii la biserică, să te spove-
deşti, să participi la maslu, că e de sănă-
tate, să vii la Liturghie.”
***
Părintele Adrian mi-a zis odată: „La
un moment dat, eu am să mor, că n-o să
fac cinci sute de ani.” Eu i-am zis: „Să nu
muriţi! Că eu cu cine mai vorbesc?” Şi el
mi-a spus: „Tu să vorbeşti cu sfinţii! Ai
putea să vorbeşti şi direct cu Dumnezeu,
dacă ai avea acest curaj, şi să primeşti
răspunsul. Nu ştiu dacă-l vei înţelege.
Dar, cu siguranţă, tu nici nu trebuie să
deschizi gura, că Dumnezeu va înţelege
unde vrei tu să ajungi”.
Pentru mine, Sfântul Antim Ivirea-
nul ocupă un loc deosebit, pentru că la
mănăstirea lui am fost prima dată, acolo
am simţit tăria, acolo cred că m-am vin-
decat – nu cred, sunt sigură că am încer-
cat măcar să mă vindec sufleteşte. Sper
că m-am şi vindecat, că măcar am înţeles
şi eu care e medicamentul.

 116 

 Şi mai am prieteni sfinţi. Eu consider
că sfinţii sunt prietenii noştri cei mai
buni. Am mai ales patru prieteni sfinţi: îl
am pe Sfântul Spiridon, că pe el l-am cu-
noscut primul, îl am pe Sfântul Antim
Ivireanul, îl am pe Sfântul Ilie, îl am pe
Sfântul Ciprian...
Odată am prins curaj şi mi-am zis:
„Dar ce, dacă văd în două dimensiuni nu
pot să ajung până la biserică la Sfântul
Ciprian?” Îmi plăcea de Sfântul Ciprian.
Citisem că a fost vrăjitor şi pe urmă şi-a
schimbat viaţa. Şi mă gândeam: „Uite în-
că un om care a fost mai tare ca mine, că
din vrăjitor s-a făcut sfânt. Ia să merg să
văd şi eu mâna lui, rămasă întreagă, sfin-
te moaşte, după mai mult de o mie şi
şapte sute de ani. Ce, eu nu pot să merg
singură?” Şi aşa, pâş-pâş, pâş-pâş, am a-
juns la biserica lui. Nu era greu: pe drum
drept, pe la intersecţie, am ştiut să ajung.
Şi am ajuns la Sfântul Ciprian, şi mă mai
duc din când în când, că-i prietenul meu.
Da, prietenii mei sunt Sfântul Antim,
Sfântul Spiridon, Sfântul Ciprian şi Sfân-
tul Ilie. Eu consider că sfinţii sunt prie-
tenii noştri, asta e părerea mea despre
sfinţi. Sfinţii sunt prietenii noştri adevă-

 117 

raţi şi, când avem problemă, cu ei trebuie
să vorbim.
***
Eram cu Viorel la schit la Locurele, la
părintele Adrian. Povesteam eu cu Viorel
şi cu el, şi mai întreba ce mai fac eu cu
fundaţia. El încă nu coborâse la Lainici.
Încep eu să vorbesc, şi la un moment dat
am zis: „Părinte, dar să ştiţi că eu tot Ada
o să rămân. Eu tot Ada Mihaela, şi nu Ada
Gabriela – cu floarea sunt, aia cu suliţa!”
Îmi veniseră nişte idei să mă bag în nu
ştiu ce luptă, şi părintele se întoarce către
Viorel: „De câţi ani eşti căsătorit cu Ada?”
Erau atunci, să zicem, vreo douăzeci –
acum avem vreo treizeci şi cinci. Zice Vio-
rel: „De douăzeci de ani.” Zice părintele:
„Şi, când ai luat-o, tot aşa era?” „Da, tot
aşa era. Dar în ce sens mă întrebaţi, pă-
rinte?” „Dom’le, n-am pomenit aşa ceva!
Asta e Margaret Thatcher, Ecaterina Teo-
doroiu şi Ioana d’Arc la un loc! Asta se va
băga la luptă până când moare! Toate trei
la un loc!”
Zice Viorel: „Părinte, nici în aceşti
douăzeci de ani eu n-am putut să fac ni-
mic. Aşa-i genul ei.” „Bine, atunci las-o
autentică şi-n luptă!”

 118 

Fundaţia creştină Antim Ivireanul

Într-o seară, stăteam de vorbă cu pă-

rintele Adrian, care brusc mi-a spus:
„Ada, tu trebuie să faci o fundaţie care să
se ocupe de copiii silitori, lipsiţi de posi-
bilităţi materiale.” Eu i-am răspuns: „Da,
părinte, aşa voi face”, sperând că, fiind în
vârstă, va uita.
Am plecat apoi în vacanţă, iar când
m-am întors, părintele m-a întrebat dacă
am făcut fundaţia – întrebare care s-a re-
petat în cursul unui an. La un moment
dat, aflându-mă la spovedanie, m-a în-
trebat din nou şi, fiindu-mi ruşine de el,
n-am găsit alt răspuns decât că n-am gă-
sit încă o denumire pentru fundaţie, deşi
mă aflam în Mănăstirea Antim.
Într-o noapte, neavând somn, am în-
ceput să enumăr în gând toate bisericile
unde mergeam eu, în special Sfântul Spi-
ridon, la care aveam şi continui să am e-
vlavie. M-am gândit să denumesc funda-
ţia Sfântul Spiridon sau Sfântul Vasile
cel Mare (care fusese ctitorul primului
aşezământ medica) sau poate Sfântul

 119 

Pantelimon (ziua în care m-am născut)
ori pur şi simplu Fundaţia Medicală.
A doua zi, m-am dus la Mănăstirea
Antim cu gândul să-i spun părintelui
Adrian toate aceste nume, iar dumnealui
să-l aleagă pe cel potrivit. Când am ajuns
la Mănăstirea Antim, mi-am dat seama
că fundaţia mea nu putea purta alt nume
decât pe cel al Sfântului Antim Ivireanul,
acolo fiind locul unde am găsit vindeca-
rea.
Părintele, cu umoru-i caracteristic,
mi-a spus: „Da, dar mult ţi-a trebuit,
Ada, să-ţi dai seama ce nume trebuie să
poarte fundaţia!”
Din acel moment, totul a fost lucra-
rea Sfântului Antim: am primit toate
aprobările necesare prin poştă, fără a fi
nevoie să intervin sau să mă prezint un-
deva. Îmi aduc aminte de cuvintele pă-
rintelui Adrian care, la întrebarea mea:
„De unde ştiu eu că e bine sau rău să fac
o fundaţie, având în vedere că am un ma-
re handicap şi nu am bani?”, mi-a răs-
puns că nici el nu ştie, dar ne vom da
seama de utilitatea acesteia dacă voi pri-
mi toate aprobările fără nicio intervenţie.
Le-am primit, cum am spus mai devre-

 120 

me, prin poştă. În privinţa banilor, a
avut grijă Sfântul Antim să-i adune.
Cert este că părintele Adrian a hotă-
rât să mă ocup de treizeci de copii buni la
învăţătură, dar lipsiţi de mijloace mate-
riale şi să derulez cu ei un program: „Co-
piii şi cultura”. Alexandra, George, Nico-
lae, Valentin sunt doar câţiva dintre
aceştia.
Totul a început când părintele Adri-
an mi-a zis: „De mâine te ocupi de copii.
Şi anume, de treizeci!” Când am auzit:
„Şi anume de treizeci”, am zis: „Părinte,
poate şi anume măcar vreo douăzeci! Sau
şi anume vreo zece, nu s-ar putea?” „Nu!
Şi anume, treizeci! Şi programul să fie
«Copiii şi cultura». Îi aduci la biserică şi
cultură: muzee, opere, operă... Biserică şi
cultură. Că nu ştii tu ce vremuri vin şi ce
se va alege de copii. Dacă sunt legaţi de
biserică şi au cultură, au un atu faţă de
ceilalţi şi o formulă de a răzbi în viaţă, o
posibilitate.”
Astăzi, când lumea copiilor este do-
minată de televizor şi desene animate,
există printre ei şi copii ca aceştia, care
fac mari eforturi pentru a cunoaşte tradi-
ţii şi culturi. Pentru ei, fiecare zi înseam-
nă un pas uriaş în depăşirea lipsurilor şi
 121 
a greutăţilor. Totuşi, dragostea lor pen-
tru studiu învinge toate obstacolele.
De peste zece ani, câţiva oameni buni
s-au implicat în viaţa acestor copii. Prin
ajutorul lor, copiii au reuşit să depăşească
nevoile materiale imediate şi să descopere
o lume în care cultura joacă cel mai im-
portant rol. Aceşti oameni le-au îndrumat
paşii spre un viitor mai bun.
Iată cum, timp de zece ani, Sfântul
Antim a avut grijă de baza materială, as-
tfel încât, în ultimii patru ani, am făcut
excursii de trei zile, la sfârşit de an şco-
lar, în diferite locuri din ţară, prima fi-
ind, cum era şi firesc, la Mănăstirea Lai-
nici, unde, între timp, se retrăsese părin-
tele Adrian.
***
Tocmai primisem o donaţie substan-
ţială şi primul gând a fost să organizez o
excursie de trei zile în Oltenia, primul
obiectiv fiind vizita la părintele Adrian,
retras la Mănăstirea Lainici. Doream să-i
fac o bucurie aducând copiii fundaţiei.
După 50 de km parcurşi, copiilor a-nce-
put să li se facă rău, să vomite, să
leşine… Era o situaţie foarte delicată şi
m-am gândit că singura soluţie ar fi fost

 122 

să ne întoarcem. Însă, înainte de a lua
decizia, l-am sunat pe părinte să-l anunţ
că nu mai venim. Vreo 10 minute m-am
lamentat, spunându-i că nu mai am cum
să ajung, că dumnealui nu ştie ce în-
seamnă să ai în grijă 30 de copii înşiraţi
pe marginea şoselei… Cu răbdare, părin-
tele Adrian m-a lăsat să bat câmpii şi
doar atât mi-a spus: „Eu am să mă rog,
iar mâine ne întâlnim la Mănăstirea Lai-
nici.”
De ruşine, le-am zis copiilor: „Care
aveţi de vomitat sau de murit, rezolvaţi
acum, pentru că vom pleca mai departe
în excursie…”
A fost un exemplu binecuvântat şi o
lecţie pentru mine despre ce înseamnă
puterea rugăciunii şi lăsarea în voia Dom-
nului! Copiii s-au liniştit şi am ajuns, în
cele din urmă, cu bine la destinaţie.
***
Era prima excursie cu treizeci de co-
pii la mare, nu fără emoţii, deşi aveam
binecuvântarea duhovnicului şi îmi citise
rugăciunea de călătorie. Mă rugasem la
Sfântul Antim să mă ajute, pe de-o parte
să le fac copiilor o bucurie de vacanţă, iar
pe de altă parte, să avem toţi şi o bucurie

 123 

duhovnicească – întâlnirea cu părintele
Arsenie Papacioc, la Techirghiol.
Totul a fost sub control până în mo-
mentul în care, după ce am ajuns la Nă-
vodari, am plecat să ne plimbăm pe fale-
ză. Sanepidul trimis de mine găsise nişte
nereguli şi mai dura până să ne cazăm.
Nu mi-am putut imagina reacţia pe care
copiii au avut-o când au văzut marea: ca
la un semnal, toţi cei treizeci au intrat în
mare îmbrăcaţi, cu şepci, cu rucsacuri,
cu adidaşi, aşa cum erau de pe drum.
Timp de o oră, a fost imposibil să-i scoa-
tem din mare, atât erau de fericiţi! Este
un lucru banal pentru copiii din ziua de
azi să meargă în vacanţă la mare, dar
aceşti treizeci de copii nu văzuseră marea
niciodată!
În toată babilonia produsă, uitasem
că în grup era şi Nicolae, de cinci ani,
fratele mai mic al surorilor Neagu, pe ca-
re l-am luat cu noi pentru că nu avea cu
cine rămâne acasă, părinţii fiind la mun-
că. Resemnată, m-am aşezat pe un pro-
sop care fusese întins pe plajă, şi, cu de-
zorientarea mea, nu mică mi-a fost mira-
rea să constat că prosopul era al lui Nico-
lae, care stătea cuminte, în slip, şi urmă-
rea calm exuberanţa tinerei generaţii şi
 124 
agitaţia zadarnică, neconvingătoare a
adulţilor însoţitori.
Cu acelaşi calm care-l caracterizează,
Nicolae m-a întrebat: „De ce sunteţi supă-
rată, doamna Ada?” Eu i-am răspuns:
„Nu vezi ce se întâmplă, că nu-i putem
scoate din apă?” Atunci, Nicolae, mititel
şi sfrijit, cum este el, s-a ridicat de pe pro-
sop şi s-a îndreptat spre malul mării. Nu
ştiu ce-a făcut, dar, tot ca la un semnal,
toţi copiii au ieşit din mare cu hainele
şiroind de apă.
Sfântul Antim a intervenit, din nou,
astfel încât această mini-vacanţă, care se
putea sfârşi la spital, a fost fără repercusi-
uni: copiii nu au răcit, nu s-au îmbolnăvit,
ba, din contră, s-au bronzat şi au fost
foarte fericiţi, cu atât mai mult cu cât
Sfântul Antim şi rugăciunile părintelui
ne-au ajutat să ajungem la întâlnirea mult
dorită cu părintele Arsenie Papacioc!
Părintele ne-a primit pe toţi, a citit
rugăciuni acolo, lângă biserică, lângă sta-
tuia Sfântului Pantelimon, iar eu, în mij-
locul grupului, de emoţie am început să
plâng. Când a terminat, a venit la mine,
m-a luat de mână şi m-a dus în chilia sa.
Nu ştiu cât am stat acolo, dar la finalul

 125 

discuţiei mi-a spus: „Să duci fundaţia
mai departe până nu mai ai bani.”
În capul meu era că mai am bani e-
xact pentru încă o acţiune şi apoi… gata.
Pe drum înapoi spre Bucureşti, mă sună
o doamnă pe care n-am văzut-o nicioda-
tă şi-mi spune că îmi virează 10 milioane
în cont… Oare cine altul decât Sfântul
Antim continua să ne sprijine?

 126 

Credinţă superficială şi superstiţii

După ce mi-am revenit din accident,

după aproximativ doi ani de recuperare
intensivă psihică şi neuromotorie, recu-
perare efectuată atât în România cât şi în
Franţa, a urmat o primă confruntare cu
Dumnezeu, aceasta pentru că eram ex-
trem de supărată pe El.
Din punctul meu de vedere de a-
tunci, consideram că nu greşisem cu ni-
mic înaintea lui Dumnezeu ca să ajung să
trăiesc tot ce am trăit, ca să pătimesc atâ-
tea. Accidentul reprezenta pentru mine o
pedeapsă total nedreaptă. Cum eu, care,
după părerea mea, până la ora acciden-
tului, eram OK din toate punctele de ve-
dere, profesional, familial, social şi spiri-
tual, să păţesc ce am păţit?
Oare nu mergeam eu, vineri de vineri,
la bisericuţa Sfântului Spiridon de la Ope-
retă? Nu lăsam eu, vineri de vineri, la i-
coana Sfântului Spiridon, cel mai frumos
ghiveci de flori, de se umpluse biserica cu
ghivecele mele? (Este adevărat că, la un
moment dat, bătrânul părinte paroh de
atunci, cu multă delicateţe, mi-a spus că e
 127 
frumos ceea ce fac, dar m-a întrebat dacă
nu aş vrea să rămân şi la slujbă, căci mult
s-ar bucura sfântul… Dar, nu aveam u-
rechi de auzit pentru aceasta şi, ca urma-
re, îl evitam de fiecare dată…).
Nu ţineam eu post toate vinerile? Nu
mă duceam eu în Vinerea Mare la Proho-
dul Domnului? Nu mă pregăteam pentru
noaptea Sfântă de Înviere cu cele mai
frumoase haine, cercei şi pantofi? Nu lu-
am cu atâta grijă lumina sfântă la miezul
nopţii şi după aceea mă duceam cu atâta
pace la petrecerea de Paşte?
Cu ce-L supărasem eu pe Dumnezeu,
când uite câte făceam, în timp ce alţii nici
măcar nu intrau vreodată în biserică?!
Greu, foarte greu mi-a ieşit din cap lucrul
acesta, cum că eu fusesem pedepsită, iar
ceilalţi, care nici nu se gândeau la Dum-
nezeu, erau bine mersi… M-a frământat
multă vreme şi la modul cel mai serios
această „nedreptate”…
Să vă povestesc… Vineri de vineri mă
duceam la biserică şi spuneam troparul
Sfântului Spiridon în faţa icoanei sale. În-
văţasem troparul pe de rost şi îl foloseam
ca rugăciune şi în afara bisericii, ori de câ-
te ori aveam vreo problemă. Când mi-am
revenit din starea de comă, primul lucru
 128 
pe care mi l-am reamintit involuntar a
fost chiar acest tropar. Însă, din cauza
răzvrătirii mele împotriva lui Dumnezeu,
o lungă perioadă de timp mi-au devenit
total indiferente atât troparul cât şi re-
construcţia bisericuţei pe care altădată o
iubeam atât de mult, dar pe care ajunse-
sem să nu o mai frecventez.
Revenind la perioada de dinaintea ac-
cidentului, îmi reamintesc că troparul îm-
preună cu aprinsul unor lumânări mi se
păreau suficiente ca practică duhovni-
cească. De fapt, nici nu ştiu cum, pentru
mine nici nu existau sfintele slujbe, Sfânta
Liturghie ori tainele Bisericii (Maslul,
Spovedania, Împărtăşania). Despre spo-
vedit sau împărtăşit, aveam această con-
vingere – că se fac numai înainte de a
muri şi că sigur eşti în pragul morţii dacă
ajungi la ele.
Dintotdeauna crezusem că eram o
persoană credincioasă şi mai mult decât
credincioasă…, credeam că am o relaţie
normală cu Dumnezeu. Când, de fapt, a-
ceastă „normalitate” a credinţei mele era
o amestecătură de credinţă superficială,
ezoterism şi superstiţie, cum cred că se
întâmplă şi în prezent multor oameni, cu
precădere femeilor. De fapt, astăzi îmi
 129 
dau seama că aveam o credinţă căldicică,
o credinţă care nu mă putea duce la mân-
tuire.
La vremea aceea, chiar credeam că
ceea ce fac este bine şi arhisuficient, deşi
eram foarte atrasă de ghicitoare, astro-
logi şi tot ce ţinea de zona obscură, ba
chiar inventasem nişte superstiţii pe care
nu le auzisem de la nimeni: trebuia să
trec strada numai printr-un anumit loc,
să mă îmbrac la examene cu anumiţi
pantofi, care între timp se tociseră – un-
de era fata crescută la pension? –, dacă
mă întâlneam cu un preot, mă aştepta o
mare nenorocire, în loc să mă fi bucurat
şi să fi cerut o binecuvântare; dacă au-
zeam „Salvarea” în prima zi de Anul Nou,
însemna că în acel an mor, cu siguranţă.
Culmea că, în anul când „am murit”,
n-am auzit nicio „Salvare”; dacă vedeam
o cruce, fugeam, pentru că vedeam nu-
mai rău în ea. Este adevărat că înseamnă
suferinţă, pentru că pe cruce S-a răstig-
nit Mântuitorul, dar înseamnă şi bucu-
rie, pentru că prin suferinţă a biruit
moartea. Nu vreau să-mi mai amintesc şi
altele, căci mi-e ruşine de ignoranţa pe
care o aveam şi de zona spre care mă în-
dreptam de bună voie.
 130 
 De multe ori, după ce mă rugam la
Sfântul Spiridon în biserică, dacă se ivea
ocazia, nu pregetam să merg şi la o ghici-
toare (în cafea, în cărţi, în palmă), la o
şedinţă de spiritism ori la un astrolog.
Credeam foarte mult în ele, considerân-
du-le egale cu rugăciunile pe care le a-
dresam Sfântului Spiridon.
Ce doream să aflu de la aceşti „specia-
lişti”? Nu-mi lipsea nimic de fapt, dar
exista o atracţie către obscur, către magie.
Era ceva special. Aveam senzaţia că pot
controla toate evenimentele vieţii şi aceas-
ta îmi dădea o impresie de linişte. Dar
acum mă gândesc: a cui linişte putea fi
aceasta? A mea, era evident. Dar cine mi-o
servea?
Este adevărat că în perioada aceea,
comunistă, existau nişte îngrădiri exteri-
oare de a merge la biserică, de a aprofun-
da credinţa. Se lucra şi în duminici, pen-
tru că erai chemat, nu se făcea religie în
şcoală, oamenii se fereau de spovedanie,
din frica de a nu fi turnaţi la securitate.
Să zicem că toate astea pot fi luate ca
nişte scuze. Însă, ceea ce constat şi mă
uimeşte este că şi azi, în condiţii de liber-
tate şi informare, oamenii recurg la ace-
laşi mod superficial de credinţă. Şi acum,
 131 
pentru mulţi oameni, pare a fi tot sufici-
ent să intri pentru cinci minute într-o
biserică, să săruţi o icoană, să aprinzi o
lumânare, să laşi un acatist în care so-
liciţi diverse foloase personale şi să pleci.
Mulţi încă mai cred că împărtăşania se ia
înaintea morţii şi dacă recomanzi unui
bolnav spovedania e ca şi cum prognosti-
cul bolii sale este foarte rezervat. Nu mai
vorbesc dacă îi recomanzi unuia sănă-
tos… Vai, ce înşelare aduce diavolul pen-
tru a-l îndepărta pe om de folosul extra-
ordinar al Spovedaniei şi Împărtăşaniei,
care sunt medicamente şi instrumente
chirurgicale duhovniceşti cu maximă pu-
tere profilactică şi tămăduitoare!...
Poate că este un timp pentru toate şi
poate că şi aceşti oameni, ca şi mine altă-
dată, îşi vor schimba poziţia faţă de
Dumnezeu şi vor ieşi din această înşela-
re, spre propriul lor folos, înţelegând că a
merge la un duhovnic, a te spovedi, este
la îndemâna oricui, lăsând „teama” şi
„ruşinea” deoparte. Mă întreb de ce a-
ceastă „ruşine” nu se manifestă şi atunci
când ne destăinuim unii altora şi apoi ne
mirăm că „ştie tot satul”. Nu înseamnă
că nu trebuie să comunicăm unii cu alţii
şi să ne ajutăm în caz de nevoie, dar am
 132 
dorit să accentuez că adevăratul sprijin
nu-l găsim decât la Dumnezeu, căci poa-
te oamenii ne trădează câteodată şi ne
supără, pe când Dumnezeu este în ace-
laşi loc şi veghează asupra noastră, dis-
cret.

 133 

 Floarea prieteniei

„O, prietenie, nu vreau să te explic,

vreau să te cânt.”
(Panait Istrati)

După cum poate aţi observat, priete-

nia este importantă pentru mine. Oame-
nii sunt importanţi pentru mine. Iubirea
este foarte importantă pentru mine. Cred
că iubirea este singurul mod de a fiinţa în
viaţă, indiferent de timp, de vremuri, de
loc, de profesie, de statut social, de bani.
Să ai prieteni, să fii înconjurat de oameni
pe care să-i ajuţi şi care să te ajute, cu ca-
re să te bucuri, cu care să suferi, cu care
să fii ÎMPREUNĂ. Cred că numai iubind
poţi să fii cu adevărat fericit! Cred că ni-
meni nu poate avea sufletul întreg dacă
nu lasă să intre ca o lumină iubirea în fi-
inţa sa, dacă nu lasă ca iubirea să se ma-
nifeste în toată libertatea ei, în tot firescul
ei.
Sunt uimită şi nu aprob ceea ce am a-
juns să înţelegem azi prin iubire. Te uiţi
prin ziare sau la televizor şi vezi cum este
schimonosită iubirea, jignită şi umilită.
 134 
Dacă vorbeşti de iubire, se înţelege ori sex
ori că eşti un om expirat, neadaptat vre-
murilor, timpului… Care timp? La Dum-
nezeu nu există timp. Dumnezeu este IU-
BIRE.
Am trăit şi trăiesc relaţii frumoase de
iubire, curate, adevărate, cu băieţi şi fete,
cu bărbaţi şi femei. Comuniunea cu cole-
gii mei de facultate, cu colegii de navetă,
cu colegii de spital, cu oamenii pe care
viaţa mi i-a scos în cale continuă să exis-
te şi acum, la mai mulţi sau mai puţini
ani de la întâlnire…
***
Acum câtăva vreme, l-am sunat pe
prietenul meu Ciprian, doctorul psihiatru
de la Paris, fost coleg de navetă, pe care-l
sun de câte ori mi se pare că am o pro-
blemă medicală: „Cipilică, cred că am dat
în depresie”, la care el mi-a răspuns: „Nu
cred că eşti genul să faci depresie tocmai
acum, după ce-ai trecut prin ce ai tre-
cut…”
A doua zi dimineaţă, mă trezesc cu
telefon de la el: „Ada, ce interfon ai?
Sunt jos, la uşa ta.” Dacă nu l-aş fi sunat
eu, nu ar fi venit chiar atunci în Româ-
nia. Dar, atunci, click-ul am fost eu. Am

 135 

rămas perplexă, ştiindu-l la Paris. I-am
deschis uşa. Eram în pijama şi aşa am şi
rămas, trei ore, cât am băut cafeaua şi
am stat de vorbă, timp în care el m-a
studiat amănunţit. În final, la uşă, îna-
inte să plece, mi-a spus: „N-ai nicio de-
presie. Eşti aşa cum te ştiu.” Şi a-nceput
să-mi înşire argumentele: am continuat
să stau în pijama, am râs de cele trei flori
amărâte pe care mi le-a adus, spunân-
du-mi că este cel mai frumos buchet;
l-am pus pe el să-şi caute ceaşca de cafea
care-i place, în loc să mă ocup eu, ca o
gazdă ce eram; l-am lăsat să-şi fumeze
ţigara în casă, fără să-l trimit pe balcon
(eu nefiind fumătoare) şi l-am lăsat să
plece atunci când a vrut el, deşi aş fi do-
rit să stăm mai mult de vorbă.
Liniştită că totul este sub control şi
bucuroasă că am astfel de prieteni, am
început să mă gândesc că sosise momen-
tul să reînnod nişte legături vechi de pri-
etenie, parcă uitate într-un colţ de sertar,
în realitate neglijate… din orgoliu.
***
De 8 noiembrie eram la prietena mea
Luminiţa, mama finilor noştri de botez
Mihail şi Gabriel, să-i sărbătorim pe cei

 136 

mici. Stând la masă, m-am gândit pe cine
nu sunasem să felicit şi atunci mi-am dat
seama că trecuseră zece ani de când nu
mai vorbisem cu doi dintre cei mai buni
prieteni din tinereţe: Gabriel, fost coleg
de facultate, şi Mihai, finul nostru de cu-
nunie. „Motivele supărării” se pierduseră
demult în neant, fiind şi „foarte impor-
tante”, aşa că i-am sunat, nu fără strânge-
re de inimă. Spre surprinderea mea,
amândoi s-au arătat extrem de bucuroşi
şi astfel am continuat firesc ceva ce în
realitate nu se rupsese: prietenia noastră
de-o viaţă.
***
De Sfântul Vasile, ziua onomastică a
soţului meu Viorel, pe care-l cheamă şi
Vasile, am considerat, având „mână libe-
ră” de la soţul, că nu există un prilej mai
bun decât acela de a-i aduna pe cei mai
vechi prieteni ai noştri: Gabriel şi Cristi-
na, medici, foşti colegi de facultate; Mi-
hai, finul, şi Carmen; Magda, medic, care
a stat trei luni de zile cu mine în spital, şi
Radu, soţul ei, care a aranjat o cursă spe-
cială pentru a mă transfera de la spitalul
din Istanbul la Spitalul Municipal din
Bucureşti; Manuela, mama finei mele şi
prietena mea de-o viaţă, cu care, după
 137 
luni de spitalizare, am început plimbările
de orientare când am început recupe-
rarea; Ion, fost coleg de navetă, care în
prezent se ocupă de organizarea peleri-
najelor cu copiii fundaţiei, şi Nina, soţia
lui; Grigoraş, prietenul din copilărie al
soţului meu Viorel, în prezent contabil
voluntar al fundaţiei Sfântul Antim; Ilea-
na şi Claudiu, tot prieteni vechi, cu care
am făcut vacanţe minunate. Ei sunt doar
o parte dintre prietenii pe care îi am.
Nu pot să nu-i reamintesc pe: Nelu
Ilieş, cel care a stat lângă mine la spitalul
din Istanbul când eram în comă profun-
dă, citind Paraclisul Maicii Domnului, cu
convingerea că va fi auzit şi mă voi trezi
– ceea ce s-a şi întâmplat, exact pe 8 sep-
tembrie, de Naşterea Maicii Domnului;
toţi sportivii care m-au ajutat să-mi revin
fizic şi psihic; Sorin, un om simplu din
cartier, dornic să muncească şi să câştige
un ban cinstit – care mă ajută ori de câte
ori am nevoie (la biserică, la piaţă etc.);
toţi colegii medici, la care apelez ori de
câte ori am nevoie pentru prieteni, indi-
ferent de categoria socială, pe care îi aju-
tă necondiţionat – în mod deosebit Mari-
na, medic imagistic, care nu pregetă să
rezolve oricare dintre cazurile pe care i le
 138 
trimit: copii, preoţi, oameni ai străzii etc.
şi care sprijină financiar fundaţia, lună
de lună; noii mei prieteni de la diferitele
biserici care, fiecare după pricepere, fac
lecţii gratuite cu copiii din fundaţie şi, nu
în ultimul rând, Adriana, care, văzând că
am început să am deschidere către Bise-
rică, a făcut acest efort pentru mine ca să
nu mă pierd, având o contribuţie sub-
stanţială la îndreptarea mea pe calea cre-
dinţei, oferindu-mi timpul ei liber şi răb-
darea necesară iniţierii mele în viaţa du-
hovnicească: participarea la Sfânta Litur-
ghie, Taina Spovedaniei, a Împărtăşaniei
şi a Sfântului Maslu. Şi nu numai... Adri-
ana, după ce am început să-mi revin şi să
nu mai fiu atât de agresivă cum eram, a
devenit, pe lângă buna mea prietenă, şi
psihoterapeutul meu, având o profundă
înţelegere a problemelor psihologice cu
care continuam să mă confrunt, ea fiind
psiholog ca formaţie.
Abia acum cred că am pătruns tâlcul
cuvintelor pe care părintele Adrian Făge-
ţeanu mi le-a spus cândva, şi anume că
rolul meu este să stau între oameni, să
am prieteni de diverse categorii sociale şi
pe care să-i iubesc cu iubirea primită de
la Dumnezeu, ca şi poruncă (să ne iubim
 139 
unii pe alţii, aşa cum ne iubeşte El pe
noi) şi să am grijă a nu o risipi. Cu alte
cuvinte, trebuie să înmulţim talantul pe
care Dumnezeu ni l-a dăruit fiecăruia
dintre noi.

 140 

 Tortul de pe 4 martie

Eram în anul I la Medicină, singura

fată într-o grupă de şapte băieţi. Pe 4
martie 1977, Andu împlinea 20 de ani,
prilej de mare sărbătoare la restaurantul
„Minion” de pe Calea Victoriei. O zi su-
perbă de primăvară şi un super tort de
trei etaje cu ciocolată şi frişcă special tri-
mis de mama lui Andu, de la Piteşti… şi
a-nceput cutremurul. Un timp am rămas
blocaţi - nu realizam ce se întâmplase.
Când am ieşit afară şi am văzut dărâmă-
turile din jur, eu am început să plâng,
gândindu-mă ce s-a întâmplat cu părinţii
mei – noi locuind la vremea aceea pe bu-
levardul Nicolae Bălcescu. Voiam cu orice
preţ să ajung mai repede acasă. Băieţii
erau mai stăpâni pe ei, deşi nici ei nu prea
înţelegeau ce se întâmplase. În dreptul
fostului bloc „Nestor”, care era tot o rui-
nă, Andu şi-a adus aminte că lăsase tortul
la „Minion” şi a ţinut morţiş să se întoarcă
să-l ia, că doar „îl primise de la mama”.
Am refăcut drumul printre dărâmături şi
oameni morţi, să recuperăm tortul, care
oricum fusese „şifonat” de o talpă de ciz-
mă în învălmăşeala produsă. Apoi, am
 141 
luat-o spre casă şi, pe drum, băieţii, ca
prieteni ce-mi erau, mă încurajau, în timp
ce eu continuam să plâng, fiind convinsă
că părinţii mei au murit. Cea mai absurdă
imagine pe care o aveam era însă Andu,
care căra tortul cu cizma imprimată în el,
printre salvări, cadavre, dărâmături – vă
daţi seama că până în bulevardul Bălces-
cu am avut de străbătut toată zona cala-
mitată din centrul Bucureştiului. Părinţii
mei nu erau acasă, când am ajuns în blo-
cul destul de „zguduit”, cu uşile de la
apartamente deschise. Eu continuam să
plâng, dar băieţii, calmi, s-au aşezat în
jurul meu, iar Radu, cel mai romantic
dintre noi, de cum a intrat a ochit pianul.
S-a aşezat pe scaun şi a-nceput să cânte o
sonată de Chopin. Scenă absurdă, com-
pletată de intrarea unei vecine care m-a
întrebat dacă poate da un telefon. Radu
cânta la pian, eu plângeam, băieţii stăteau
în jurul meu, iar tortul „şifonat” se odih-
nea pe-un colţ de masă, printre tencuieli
căzute. Telefonul oricum nu funcţiona,
aşa încât femeia, şocată şi ea, a bătut în
retragere nu fără să remarce: „Ce casă de
nebuni!”
După un timp, au apărut şi părinţii
mei, iar băieţii, ştiindu-mă de acum în si-
 142 
guranţă, şi-au luat rămas bun şi-au ple-
cat pe jos până la căminul din Groză-
veşti, fireşte, cu tortul după ei. Avea să le
fie de mare ajutor, având în vedere că,
timp de patru zile, nu au avut nimic alt-
ceva de mâncare. Şi-acum mă gândesc de
câtă iubire au dat dovadă colegii mei, iu-
bire care a rămas nealterată până în ziua
de azi. Continuăm să ne întâlnim şi să ne
aducem aminte cu drag de acei ani şi,
fireşte, de „tortul de pe 4 martie”. Andu
este unul dintre cei mai buni medici
dermatologi din Munchen.
Radu este şeful secţiei de terapie in-
tensivă de la cel mai mare spital din Vie-
na (a mai făcut două facultăţi: filosofie şi
psihologie – iar când eu l-am întrebat
cum de a mai avut timp pentru aşa ceva,
mi-a răspuns simplu: „Pacienţii mei mult
timp dorm.”). Ca să vedeţi ce înseamnă o
prietenie adevărată, când am fost cu so-
ţul meu în vizită la el, în timp ce soţia lui
pregătea o gustare, el s-a aşezat la pian şi
ne-a cântat… aceeaşi sonată de pe 4 mar-
tie.
Adrian este şeful Sanepidului (m-a
ajutat mult la fundaţie, când am dus co-
piii în excursii, recomandându-mi locuri-
le cele mai sigure). Ahmad este şeful
 143 
secţiei de ginecologie de la un spital din
Aman. Procopis a mai făcut o facultate şi
este stomatolog la Larnaca, în Cipru. Ma-
rian este cardiolog şef la spitalul ju-
deţean din Tulcea. Emil este directorul
spitalului M.A.I. Ei sunt colegii mei, me-
dici.

 144 

 „Samarineanul milostiv”
- cum a decis Dumnezeu
să fiu un altfel de doctor -

Eram foarte tristă că nu mai puteam

să practic medicina, dar Dumnezeu rân-
duise să fiu un alt fel de doctor, lucru pe
care aveam să-l înţeleg abia după cincis-
prezece ani de la accident, atunci când
tot Dumnezeu a ales momentul.
Prietena mea de la biserică, Ana-Ma-
ria, trebuia să-şi facă o ecografie la un
cabinet aflat în apropiere de locuinţa
mea. Fiindu-i teamă, m-a rugat s-o în-
soţesc, numai că eu eram îmbrăcată ca o
„aurolacă”, făcându-mi plimbarea
obişnuită în Cişmigiu. În niciun caz nu
puteam merge în ţinuta aceea la un doc-
tor, aşa că am acceptat, cu condiţia să
explice medicului că eu sunt o rudă veni-
tă de la ţară. Tot drumul până la cabinet
am „negociat” şi am ajuns la concluzia că
mai bine nu spune nici ea povestea cu
ruda de la ţară, dar nici eu că sunt medic.
Surpriza a fost când am intrat la
doamna doctor Marina Budău… căci m-a
recunoscut, după cincisprezece ani! Nu-i
 145 
venea să creadă, în timp ce eu… nu îmi
aminteam în niciun fel de ea, Marina, ca-
re, la Spitalul Panduri, pe targă fiind,
mi-a făcut toate investigaţiile şi tot ea
mi-a pus diagnosticul. În cei cincispreze-
ce ani, nemaiştiind nimic de mine, cunos-
când starea gravă în care mă aflam la
momentul acela, îşi imaginase că am mu-
rit, când eu, de fapt… înviasem. Încet-
încet, readucându-mi în memorie diferite
episoade şi făcând conexiuni, ne-am re-
poziţionat în timp, iar bucuria şi surpriza
revederii fiind atât de mare, am uitat de
scopul iniţial. Ana-Maria îşi cam pierduse
răbdarea, aşa că am trecut la ecograf îm-
preună cu Marina, care o examina fără să
spună nimic, iar eu, lângă ea, am început
să descriu ceea ce vedeam pe ecran şi am
pus diagnosticul corect. Mi-am dat atunci
seama că puteam să „citesc” ecografiile,
care sunt tot în două dimensiuni, exact la
fel cum văd şi eu…
După ce pacienta a plecat, am rămas
cu Marina în cabinet, gândindu-ne cum a
decis Dumnezeu să mă „tragă pe dreap-
ta”, pentru că rânduise să practic un alt
fel de medicină şi tot El a decis momen-
tul când eram pregătită pentru această

 146 

schimbare, de fapt, reîntoarcere pe făga-
şul medicinei.
***
La Mănăstirea Antim, o dată pe săp-
tămână, slujeşte şi preotul de la Spitalul
Budimex. Într-o astfel de zi mă aflam a-
colo cu Bogdan, unul dintre sponsorii
fundaţiei, Adriana, prietena mea, psiho-
log la Budimex, care urma să plece din
Bucureşti, şi părintele. Adriana, ca psi-
holog pentru copii, îi consultase benevol
pe copiii lui Bogdan, iar el s-a simţit da-
tor să se recompenseze într-un fel. Adri-
ana l-a rugat să-l ajute pe părintele, pen-
tru că se apropia Sfântul Stelian – hra-
mul bisericuţei de la Spitalul Budimex.
În spital sunt internaţi 500 de copii, iar
părintele se gândise să le ofere câte un
măr şi un acatist cu Sfântul Stelian, nea-
vând posibilitatea de mai mult. Bogdan a
oferit 500 de lei pentru această acţiune,
sumă pe care a trimis-o în contul Fun-
daţiei Antim Ivireanul şi aşa m-am trezit
că trebuia să fac legătura între fundaţie şi
acţiunea părintelui (statutul fundaţiei nu
prevede acţiuni pentru copii bolnavi).
Nu ştiu cum s-a derulat mai departe,
cert este că de la om la om s-a aflat des-

 147 

pre această acţiune şi mai multe firme
s-au mobilizat, iar eu m-am trezit cu încă
3.000 de lei în contul fundaţiei. Părintele
a avut surpriza să primească 500 de cos-
tumaşe „Naf-Naf” pentru copii, plus dul-
ciuri şi fructe, iar copiii fundaţiei Sfântul
Antim Ivireanul, fără nicio ezitare, au
împărţit cadouri celor 500 de micuţi bol-
navi de la Budimex.
***
Programul Fundaţiei include o dată
pe lună cateheză la Biserica Sfântul Ilie
Gorgani, cu părintele Silviu Tudose. În-
tr-o astfel de ocazie, părintele a fost reţi-
nut cu treburi duhovniceşti şi a întârziat,
iar copiii începuseră să dea semne de ne-
răbdare. I-am întrebat dacă ar vrea să
vorbim despre medicină, iar ei bucuroşi
au răspuns afirmativ. A fost un început –
de atunci, am introdus în programul nos-
tru, înainte de cateheză, 15 minute de
discuţii pe subiecte medicale, pe care le
aleg ei. Credeţi-mă, nu-mi este prea co-
mod să răspund tuturor întrebărilor, aşa
că a trebuit să-mi reîmprospătez cunoş-
tinţele medicale.
***

 148 

 De un an şi trei luni, în urma unor a-
fecţiuni stomatologice, sunt în tratament
la domnul profesor dr. Alexandru Petre,
cu care în nenumărate rânduri am discu-
tat despre preocupările mele – şi astfel a
aflat de Fundaţia Antim Ivireanul.
Într-o zi m-a întrebat ce mai fac „co-
piii” mei şi s-a oferit să înceapă a-i trata
benevol, după nevoile fiecăruia. Primul
pacient a fost acelaşi Nicolae…
Cum nimic nu este întâmplător… am
amintit aceste episoade pentru ca VĂD
clar un nou început: Dumnezeu mi-a
arătat că nu m-am rupt definitiv de me-
dicină, ci că mai am de „lucrat”.
Acum, mi-am format o „echipă” de
colegi medici creştini, care s-au oferit, be-
nevol, să-i ajute atât pe copiii fundaţiei,
cât şi pe părinţii acestora, după nevoi, ba
mai mult, şi pe alţi oameni lipsiţi de posi-
bilităţi materiale.

 149 

 Gânduri răzleţe

„Dumnezeu este Iubire, iar acolo un-

de este Iubire este şi Dumnezeu.”
***
Pentru mine este foarte clar: eu nu
cred în destin. Nu cred că eu am fost pre-
destinată să mor la 35 de ani. Cred însă că
Dumnezeu are cu fiecare om un plan – e
planul lui Dumnezeu pe termen lung –,
dar ne lasă liberi în acest plan al Lui. Eu
am simţit că, atunci când o mai iau aşa, pe
lângă, Dumnezeu mă mai pune pe linie.
Mai intervine în formula asta, dar nu
în chestii esenţiale, să-ţi spună El: „Nea-
părat te duci la biserică!” sau „Neapărat
nu faci avort!”, dacă tu nu-ţi asumi a-
ceastă chestie. Eu cred că Dumnezeu n-o
să-ţi spună asta niciodată. Îţi trimite du-
hovnici, îţi trimite ce îţi trebuie... adică ai
de unde învăţa.
***
Deznădejdea este în primul rând in-
versul nădejdii. Dacă noi toţi vrem să a-
vem nădejde în ceva bun, trebuie să evi-
tăm deznădejdea. Şi aş vrea să facem o
 150 
deosebire între deznădejde şi depresie.
Pentru că e cu totul altceva. Din depresie
se vindecă omul cu duhovnicul, iar din
deznădejde nu îl vindecă decât fix Dum-
nezeu.
Deznădejdea este ceva în care acum
cade foarte multă lume, pentru că foarte
multă lume cade în depresie din lucruri
absolut mărunte. Şi cad în deznădejde
pentru că nu merg la biserică, pentru a
înţelege care e nădejdea – că Dumnezeu
e nădejde, nu? Aşa am eu în cap.
Şi deznădejdea... Lumea merge către
depresie, e în cădere liberă, după părerea
mea. Astea sunt cuvintele mele, ale nimă-
nui altcuiva. Eu consider că lumea merge
către dezastru, către distrugere şi asta se
întâmplă pentru că s-a depărtat de Dum-
nezeu. Şi toată lumea cade în depresie.
Am auzit că o femeie s-a deprimat pentru
că o pereche de pantofi costă 400 de lei şi
e nu are decât 350. A dat în depresie,
mi-a dat telefon să-ntrebe ce să facă, pen-
tru că-i deprimată. Alta a dat în depresie
că i s-a părut că soţul ei se uită nu ştiu
cum la prietena noastră comună, care are
55, 57 ani, adică aproape 60.
Depresia a luat o amploare extraor-
dinară.
 151 
 ***
Fata femeii de la lumânări de la bise-
rica Sfântul Ilie născuse un copil la un
spital din acesta celebru, nu mai ştiu un-
de. N-a venit să nască cu Viorel, că-i era
ruşine că-i bărbat. Şi s-a dus să nască la
un spital cu o femeie, care n-a sesizat
momentul prost al situaţiei locale al fetei
şi i-a zis să plece acasă. Ea a plecat acasă
şi i-a fost foarte rău şi mi-a dat mie tele-
fon. Eu i-am spus lui Viorel: „Măi, ce fa-
cem, că uite, fata se simte rău, are con-
tracţii, simte că o să nască.”
Viorel zice: „Spune-i să se ducă la
spital şi să spună că e pacienta mea.” Şi
s-a dus la spital, dar, pentru că copilul
n-a fost bine gestionat, a ieşit muribund.
L-am întrebat pe părintele de la Sfântul
Ilie ce e de făcut, şi zice: „Stai să vedem
cine poate merge să boteze copilul.” Se
născuse copilul, a preluat-o Viorel pe
mămică, a vorbit cu doctoriţa pediatră de
acolo, l-a pus pe copil la incubator – era
muribund.
Şi preotul zice: „Să nu moară pruncul
nebotezat!” Ştiam şi eu asta. Şi-i zice lui
Viorel: „Uite, vine părintele Vasile Creţu
ca să-l boteze, că el e liber.” Şi Viorel zice:
„Cum să intre preotul acolo? Că pruncul e
 152 
la incubator, e manevrat cu mâini false, şi
alea sunt sterile... Este exclus!” Eu încep
să-l pisez pe Viorel: „Da, dar moare copi-
lul nebotezat!” „Poate nu moare!” „Dar,
dacă moare nebotezat? Hai, te rog, gân-
deşte-te la o formulă, te rog, hai să bote-
zăm copilul!” Şi Viorel zice: „Bine!” Îl în-
treb eu pe preot: „Cum se poate boteza un
copil, dacă nu vine preotul?” Şi-mi zice:
„Simplu: îl botează cu apă, în numele
Sfintei Treimi, botezul de urgenţă.” Şi-i
spun lui Viorel: „Fii atent că poţi să-l bo-
tezi tu, de urgenţă.” Zice: „Păi...” Zic: „Dar
ce, nici tu nu poţi să intri? Că doar eşti
doctor!” „Ba eu pot să intru.”
Foarte frumos îi vorbesc despre bo-
tezul de urgenţă – în halat, cu mască. Am
întrebat-o pe mămică cum vrea să-l bo-
teze, mi-a zis numele. Copilul era la per-
fuzie, cu perfuzie în fontanelă, şi l-a bo-
tezat. Copilul trăieşte, acum are trei ani.
Îl cheamă Dumitru. E atât de dulce, par-
că are miere pe el! Şi e bine, are trei ani!
***
De la părintele Adrian mi-a rămas
clar cuvântul că Viorel e un om deosebit
pentru că nu face avorturi. Pentru el a-
vortul era ceva îngrozitor. Şi mi-a băgat

 153 

ideea în cap atât de tare, încât am fost
invitată pe Trinitas la o emisiune care se
referea la avortul provocat. Preotul de
acolo l-a rugat pe Viorel să vină să vor-
bească el, că doar e ginecolog. Viorel a
zis că n-are timp. „Dar, dacă vreţi, o tri-
mit pe soţia mea.” „E o emisiune în di-
rect”, a zis părintele. „Dacă e o emisiune
în direct, eu v-o trimit, că e disponibilă.
Dar e un risc.” Preotul zice: „De ce?”
„Pentru că ea spune ce gândeşte... Ei nu
poţi să-i spui că e o emisiune în direct şi
că anumite chestii nu le poate spune, că
ea spune ce gândeşte!” Asta eu am fă-
cut-o de când mă ştiu. „S-ar putea în
anumite momente să pară că n-are edu-
caţie... Dar, dacă riscaţi, chemaţi-o!” Şi
părintele a zis: „Eu risc!”
Şi am venit într-o emisiune despre
avortul provocat. Mai venise o psiholoa-
gă, care se vedea că merge la biserică,
dar care nu putea să nu vorbească cum
scrie în lege. Deşi era vorba de avort. Şi
ni se puneau întrebări. Părintele cam ştia
unde vrea să ajungă ea. Discuţia era des-
pre faptul că nu e bine să se facă avort,
evident. Numai că femeia aceea răspun-
dea că până la 12-14 săptămâni, legea

 154 

numărul cutare din constituţia României
spune că e voie să se facă avort.
Când ea spunea că e voie să se facă
avort, părintele îmi dădea mie cuvântul.
Şi eu spuneam în direct: „Aşa o spune le-
gea României, că e voie să se facă avort.
Dar daţi-mi voie să vă spun şi eu ce cred,
că sunt medic ecografist de felul meu”.
Părintele spunea: „Spuneţi, doamna doc-
tor!” „Poate să se facă avortul, dar să vă
spun eu cum se face un om. Un sperma-
tozoid se întâlneşte cu un ovul – că nu
prea ştiam eu ce lume ascultă şi cum înţe-
lege şi n-am băgat termeni medicali –
deci, un ovul se întâlneşte cu un sperma-
tozoid, se fecundează şi apare oul. În acel
moment, Dumnezeu pune sufletul sigur!
Dacă există suflet, există omul. E instan-
taneu. Atunci se face şi sufletul. Şi, cum
faci? Omori un suflet?”
Aici părintele a ştiut să vorbească. Ea
zice: „Dar dumneavoastră cum ştiţi că se
face sufletul? Că dumneavoastră sunteţi
de meserie ecografist, ca medic.” Zic:
„Pentru că atunci se face sufletul. Aşa
zice Dumnezeu. Ziceţi dumneavoastră
altfel!” Dar ea nu era atee. Era o emisiu-
ne pe Trinitas, nu alesese nici preotul
moderator un ateu. Că a avut şi emisiuni
 155 
cu atei. Aici era vorba despre avort. Şi a
ales un psiholog care era împotriva avor-
tului. Dar ea n-a avut curajul să zică tot
adevărul, s-a temut că îşi pierde postul...
Putea să fi avut curaj să zică că legea as-
ta, că până la 12 săptămâni poţi să faci
avort, e aberantă. Putea să aibă acest cu-
raj... dar o dădeau afară de la serviciu.
Dar, ce ştiu eu? Avea trei copii, cinci co-
pii – că avea copii!
A mai vorbit ea cu legea, că şi ea e
împotriva avortului, că mai bine faci co-
pii, a vorbit frumos. După aia, vine ia-
răşi: „Doamna doctor, dumneavoastră,
cât aţi fost ecografist – că ştiu că aţi fost
unul dintre cei mai buni medici ecogra-
fişti (pe vremea aia nu erau mulţi) – cum
aţi observat chestia asta?” Zic: „Am ob-
servat cum bătea inimioara de la primele
trei săptămâni. Primul lucru care se ob-
servă, imagistic, este CRUCEA INIMII
(semn ecografic consacrat), deci nu mai
vorbim că de unde ştiu eu că e sufletul,
eu am văzut cu ochii mei inimioara, ca
două pălmuţe care băteau. Şi asta era
doar inimioara, altceva nu se vedea. Ini-
ma bătea la trei săptămâni. Asta înseam-
nă că făcea parte dintr-un viitor corp,
nu? La trei săptămâni era inimioara.”
 156 
 Şi ea zice: „Sunteţi sigură?” Zic: „Da,
am şi înregistrări.” Apoi ea se gândeşte şi
zice: „Da, aşa scrie şi în cărţile de medi-
cină.” „Bun, la trei săptămâni apare ini-
mioara. După aceea, dacă observi omul,
la douăzeci de săptămâni, deja, când fac
ăştia avortul pentru că există o malfor-
maţie, ăla e om de-a binelea! Ăla e
om-om, cu suflet, cu gândirea pe care o
avea-o. Ăla e om-om!”
După aceea ea zice: „Ia povestiţi,
doamna doctor, când făceaţi ecografie,
cum se întâmpla?” Zic: „Puneam o sub-
stanţă pe burtica mămicii – se făcea
screening şi la noi. Când era o gravidă,
făceam ca să vedem în ce lună e; ecogra-
ful nu era ca acum, performant, dar fă-
ceam ca să mai ajutăm ginecologul, dacă
nu se potrivea data probabilă a naşterii.
Şi, când puneam transductorul pe burti-
ca mămicii, copilul venea cu lăbuţele –
depinde unde-l puneam – şi astupa locul
sau punea mâinile pe organul care deja
se vedea, proteja cu mâinile să nu vină cu
ecograful”.
Deşi până acum nu s-a dovedit că
ecograful are efecte nocive, Viorel nu dă
voie să se facă ecografie decât după un
anumit timp de la concepere. Zice că, da-
 157 
că nu s-a dovedit până acum că are efecte
nocive, de ce să se aştepte să se dove-
dească? După o vârstă, probabil că nu
mai are efect. Cele două ecografii care se
fac obligatoriu (dar atunci chiar nu mai
poate să aibă niciun efect nociv ecogra-
fia, că e format tot, şi om, şi organe) se
fac numai pentru a se stabili dacă există
o incompatibilitate sau o lipsă de legătu-
ră între vârsta sarcinii şi data probabilă a
naşterii, că atunci îl ajută pe ginecolog să
intervină.
Viorel e şi împotriva cezarienei, pen-
tru că este o operaţie şi, ca orice operaţie,
presupune un risc operator. Cred că poţi
să-i aduci saci de bani lui Viorel, nu-ţi
face cezariană. Nici celei mai bune prie-
tene a mea, căreia îi era frică de naştere,
n-a vrut să-i facă cezariană - şi ne-am
certat cu ea. A zis că el nu face cezariană
atâta vreme cât poţi să naşti natural. Aşa
a vrut Dumnezeu.
***
Odată, am fost la Budimex, la secţia
de oncologie, la mămici, să le povestesc
eu mămicilor că moartea nu există –
mămicile având copii în fază terminală,
la perfuzii, cu citostatice. Eram cu Adri-

 158 

ana, care a avut un rol important în viaţa
mea. Ea era psiholog la Budimex şi acu-
ma se va face măicuţă. Deocamdată a
plecat la Nera, e în primul an ca soră de
mănăstire.
Adriana mi-a zis odată: „Ada, te rog
frumos, într-o vineri, când sunt eu la Bu-
dimex, roagă-l pe Sfântul Spiridon, că tot
te duci tu vinerea la biserică la el... Spu-
ne-i că o altă prietenă a ta te roagă să vii
la mămicile ai căror copii sunt la perfuzii.
Nu ştiu cum să le spui, dar aşa cum eşti
tu, să le povesteşti experienţa ta din care
ele să tragă concluzia, dacă s-ar putea, că
nu există moarte.”
Atât de rău mi-a fost atunci... I-am
spus că nu merg, că nu mă duc: „Cum o
să ştiu eu să le vorbesc? Tu nu vezi că eu
vorbesc de nici n-ai zice că am făcut
şcoala la Paris şi pe unde am mai fost? Şi
cum o să le zic eu acelor femei ce trebu-
ie?” „Dar sunt mămici şi de la ţară, şi
doctoriţe, şi...” „Aoleu, dacă-s şi doc-
toriţe, sigur nu vin!”
Până la urmă, am acceptat invitaţia.
În fine, m-a „psihoterapeutizat” tot dru-
mul, în metrou. Că eu am zis: „Iau taxiul.”
Şi ea a spus: „Nu, nu, hai să mergem cu
metroul, ca să mai treacă timpul”. Când
 159 
am ajuns acolo, m-am rugat tot drumul,
l-am rugat pe Sfântul Pantelimon - că
sunt născută de Sfântul Pantelimon -
i-am zis aşa: „Aşa cum tu ai fost doctor şi
ai tratat şi tu oamenii în vremea când ai
trăit, pune-mi şi mie în gură cuvintele ce-
le mai folositoare, ca aceste mămici să ai-
bă un folos din convorbirea mea cu ele,
iar pe mine întăreşte-mă să nu plâng. Că
mie mi-e frică că încep să plâng, şi atunci
asta ar fi exact întărire de depresie şi
deznădejde!”
Ei, şi ajung acolo cu Adriana. Era un
grup de vreo douăzeci de mămici; copiii
erau la perfuzii, nu erau în salon, acolo.
Şi eu trebuia să le povestesc despre fap-
tul că acei copii - dintre care, în timp ce
eu vorbeam, poate că unul murea -, de
fapt, nu mor. Şi mi-a spus Adriana: „Fii
atentă că am spus că pot să-ţi pună orice
fel de întrebare, că tu răspunzi la orice
fel de întrebări în direct, că ai mai fost şi
la televizor şi nu ţi-a fost frică şi că tu
vorbeşti fără ocolişuri, să te întrebe ce
vor ele.” Şi am răspuns în direct la orice.
În primul rând, le-am spus despre
copiii care mor botezaţi că vor fi îngeraşi,
ceea ce le-a sunat destul de bine, dar n-a
fost suficient. După care, le-am spus că
 160 
eu cred că Dumnezeu, dacă ia un copil la
vârsta de un an, doi ani, trei ani – m-am
cam informat ce vârste aveau – şi dacă
Dumnezeu consideră că la vârsta asta
trebuie să moară un copilaş, îl ia pentru
că simte că acela e momentul potrivit
pentru mântuirea lui. Adică îl ia în mo-
mentul cel mai bun, ca nu cumva, prin
viaţa lui, să piardă mântuirea.
***
Acuma, mulţi dintre copiii născuţi cu
Viorel deja sunt mari. Nu-i ştiu pe toţi, că
are foarte mulţi, că pe vremea lui nea Nicu
se făceau mulţi. Acum nu se mai fac aşa
mulţi. Dar fetele prietenilor noştri, sunt
deja mari. Majoritatea trăiesc, probabil, în
păcat. Tot ce reuşim e ca măcar Viorel să
le controleze, pentru că există papilloma-
virusul ăsta... La un moment, dat au vrut
să vaccineze toate fetiţele până în 12 ani
împotriva cancerului de col uterin. Papi-
llomavirusul produce cancerul de col ute-
rin. Sunt 60 de tulpini. Ei aveau vaccin
doar pentru trei tulpini, dar bani luau la
greu. Şi apucau să vaccineze fetiţele astea,
de ce? Ce reuşeau? Să ia banii, ele să fie
vaccinate şi de fapt... rişti să faci una din
cele 57 de tulpini în loc de 60.

 161 

 ***
Eram în curte la Mănăstirea Antim şi
era un concert rock la Izvor. Atunci a ve-
nit o fată care n-avea ce face până înce-
pea marele concert. Ea avea un minijup
extraordinar, şi nişte ţinte tot extraordi-
nare, şi a venit în curte la Mănăstirea
Antim. Dacă preoţii n-au diplomaţie şi
gonesc omul, pot pierde un suflet. Aceas-
tă fată – eram de faţă – arăta infernal. O
babă din curte, când a văzut-o, a dat-o
afară... Ce să mai intre în biserică? A
dat-o afară din curte, zicându-i: „Cum îţi
permiţi să vii în halul ăsta în curtea Mă-
năstirii Antim?” Şi a gonit-o.
Fata a ieşit din curte să se ducă la
concert, cam supărată... Un părinte, un
ucenic al părintelui Adrian, a văzut-o, a
luat-o de mână şi i-a zis: „Ce s-a întâm-
plat cu tine?” Ea i-a spus ce a păţit. Pă-
rintele a zis: „Lasă, nu-i nimic!”, a adus-o
înapoi la mănăstire. Am văzut-o şi eu. El
a stat cu ea de vorbă în curte, frumos, aşa
cum era ea îmbrăcată. A dus-o la mănăs-
tire, acolo, şi a stat cu ea de vorbă. Ea a
uitat că începe concertul, a stat de vorbă
cu el şi după aceea eu am văzut-o la Li-
turghie – nu mai era cu ţinte, era îmbră-
cată decent.
 162 
 De ce iubesc atât de mult
primăvara

(În loc de încheiere)

Am scris această carte ca să-i ajut

pe oameni să înţeleagă că moartea nu-i
finalul...

Se spune că iubeşti cel mai mult ano-

timpul în care te-ai născut. Deşi sunt
născută în miezul verii, în luna lui Cup-
tor (27 iulie, de Sfântul Mare Mucenic
Pantelimon), primăvara este anotimpul
meu preferat. Dintotdeauna m-a fascinat
metamorfoza naturii: cum o simplă
creangă uscată dintr-un copac oarecare
se transformă în ramură înmugurită, ca-
re mai apoi înfloreşte atât de diafan...
Apoi, floarea, tainic căzând, lasă loc
frunzei, fructului… După aceea, venind
toamna, cum ne inundă o bogăţie de rod,
dar şi de nuanţe ruginii, care prevestesc
apropierea iernii… şi apoi, cum totul ră-
mâne parcă fără viaţă, alb, rece. Ca un
sfârşit, ca o moarte, parcă fără vreo spe-
ranţă de-a ne mai bucura de verdele crud

 163 

al vieţii. „Verde crud, verde crud, te mai
văd? / te mai aud?’’…
Iubesc enorm primăvara.
Pentru că acum am mult mai mult
timp liber, fiind pensionată medical în
urma accidentului, sunt „abonată” per-
manentă a grădinii Cişmigiu. Aş putea
spune că Cişmigiul este un fel de a doua
casă a mea. Cum am puţin timp liber, mă
şi duc să semnez condica la „pomişori”,
să fac o tură de parc, să mă întreţin cu
păsările, cu florile, cu gâzele. De cele mai
multe ori fac acest lucru singură, în pofi-
da faptului că eu sunt o persoană vorbă-
reaţă, relaţională.
Cunosc Cişmigiul la toate orele lui,
de dimineaţă până seara târziu. Când so-
ţul meu, prietenii mei, cunoscuţii mei
sunt la serviciu ori sunt obosiţi şi indis-
ponibili, eu nu mă plictisesc cu prietenul
meu, Cişmigiul. De multe ori, prietenii
mă vizitează în Cişmigiu. De multe ori,
acolo îmi dau întâlnire cu oamenii. De
multe ori, soţul meu vine şi mă caută
acolo şi de multe ori ne plimbăm împre-
ună pe alei, derulând gândurile şi faptele
zilei.
De exemplu, azi, când scriu aceste
rânduri, este o zi oarecare din aprilie. La
 164 
7.00 seara am întâlnire cu Viorel în Ciş-
migiu, vine direct de la spital şi mergem
să ne întâlnim cu nişte prieteni dragi. Eu
m-am plimbat deja pe ziua de azi în Ciş-
migiu. Am mirosit florile, am îmbrăţişat
cu inima copacii, am ascultat păsărelele,
fiecare după timbrul ei şi chiar am îmbră-
ţişat la propriu o floare, un liliac, un
anume liliac pe care l-am căutat de două
zile, căci îi uitasem locul precis. M-am
bucurat să-l găsesc plin de floare şi par-
fum, făcându-şi lucrarea şi în această
primăvară… Nu am ajuns la floare, dar
i-am transmis iubire şi bucurie. A venit,
însă, o pală de vânt şi… liliacul m-a mân-
gâiat pe obraz… Am stat apoi pe bancă şi
în lumina specială a primăverii am ascul-
tat concertul dat de mierle, guguştiuci,
porumbei, vrăbiuţe, ciori şi chiar bros-
cuţe. Totul într-o armonie perfectă…
De obicei, dacă nu sunt acasă ori la
biserică ori la vreo acţiune cu copiii Fun-
daţiei Sfântul Antim Ivireanul, sunt de
găsit, în mod sigur, în Cişmigiu.
Când am fost pusă în situaţia de a-mi
schimba locuinţa, primul criteriu de ale-
gere a celei noi a fost apropierea de a-
ceastă grădină, care pentru mine are o a-
dâncă semnificaţie. Cunosc Cişmigiul în
 165 
toate anotimpurile, însă primăvara este
ceva special. Şi… întotdeauna trăiesc cu
impresia că primăvara durează prea
puţin… Mai ales luna aprilie, pe care
mi-aş dori să o ţin pe loc; măcar o dată,
un an întreg să fie aprilie… Primăvara, cu
explozia ei de flori, cu parfumul ei suav,
cu ciripitul vesel al păsărilor – un altfel
de ciripit decât în celelalte anotimpuri,
cu zumzetul de trezire la viaţă, este fas-
cinantă pentru fiecare om, cred, nu nu-
mai pentru mine. Dincolo de acestea, ce-
ea ce reverberează în mine un adânc
ecou este lumina. Lumina, care pri-
măvara are o calitate deosebită, specială.
Când vine Primăvara, trăiesc de fie-
care dată o emoţie adâncă şi îmi doresc
ca lumina să nu se mai termine, să nu fie
noapte niciodată… Mai ales în lunile de
primăvară am acest sentiment…
Când impactul brusc şi violent de
dureros cu solul, din momentul acciden-
tului, m-a catapultat dincolo, am aterizat
într-o atmosferă cu atâta lumină, cu atâ-
ta iubire, cu atâta pace, că numai primă-
vara terestră şi prea frumoasă din luna
aprilie are un corespondent cu ceea ce
am trăit, am simţit, am văzut, am miro-
sit, am auzit ACOLO! Aşa era Raiul, ca o
 166 
preafrumoasă şi odihnitoare lună apri-
lie… Poate nu întâmplător, luna aprilie e
numită popular Prier, adică rugăciune…
Poate nu întâmplător, de multe ori, de
cele mai multe ori, Sfintele Paşti se prăz-
nuiesc în aprilie…
Mare bucurie ar fi pentru mine să
mai pot ajunge Acolo, cu atât mai mult,
să pot rămâne veşnic Acolo… Fericire
veşnică, asta ar fi. Vorba părintelui nos-
tru Adrian, căci asta ne ura, ne dorea şi
ne şi spunea: „Fericire veşnică!”, şi apăsa
fiecare literă într-un fel anume, care te
făcea să înţelegi, în adâncul fiinţei tale,
că mai mult de atât nu-şi poate dori un
om.
Şi chiar aşa este, nicio bucurie pe ca-
re o simt şi o trăiesc de când m-am întors
de Acolo nu poate egala ceea ce am trăit,
am simţit, am văzut, am mirosit, am au-
zit acolo… De asemenea, nicio bucurie şi
nicio împlinire pe care le-am avut înainte
de accident nu pot fi de aceeaşi intensita-
te… După cum, cred eu, nicio împlinire
în plan uman, de oriunde pe acest pă-
mânt, nu poate avea egal cu ceea ce ne
oferă Dumnezeu ca perspectivă şi realita-
te în Veşnicie…

 167 

 Că această viaţă nu este ultima reali-
tate, deşi e greu de asimilat, o simt şi o
pătrund şi în momentele mele de necaz,
suferinţe, pierdere, durere. Când mă
doare că tatăl meu, de exemplu, a murit
şi nu-l mai pot vedea, întâlni, nu mai pu-
tem râde împreună, când mi-e dor de cei
dragi ai mei care s-au dus, mă întăreşte
acel popas făcut, prin mila Domnului, în
lumea cealaltă. Şi mă întăreşte nădejdea
că… ne vom reîntâlni…

 168 

 În loc de postfaţă la ediţia a doua:

Eu, Ada-Mihaela, sunt un om

obişnuit, ca voi toţi. Cândva, am auzit că
o dată în viaţă ar fi frumos să poţi sădi
un pom, o floare, să poţi construi o casă,
să poţi creşte un copil. Şi eu mă gândesc
că, din toate acestea, am scris o carte.
O carte, o dată în viaţă, pentru un
om obişnuit, este suficient. Atât: „Am
văzut Raiul”.
Sfârşit.

 169 

 Nota editorului

Mărturia Adei-Mihaela Calciu este o

invitaţie la o prăjitură neobişnuită. De
ce? Pentru că vorbeşte despre lucruri pe
care lumea de astăzi nu le mai bagă în
seamă – Dumnezeu, suflet, veşnicie. Şi nu
vine cu aerul pseudo-profetic sectant –
„Veniţi, păcătoşilor, la Hristos, că altfel vă
ia mama dracului pe toţi”. Nu, ea vine şi
mărturiseşte că Dumnezeu bate la uşa
omului cu multă delicateţe, fiind cu ade-
vărat un mire care vrea să îşi cucerească
neîncetat mireasa prin dragostea pe care
i-o poartă.
Volumul de faţă ar putea fi criticat,
judecat, răstălmăcit în fel şi chip de o
anumită parte a cerberilor care se hră-
nesc cu fanatism, considerându-se păs-
trători ai standardelor unei ortodoxii pu-
re, nefiind de fapt decât nişte suflete
pustii care, negăsindu-şi propria identi-
tate, se mulţumesc să vâneze scăderile şi
defectele altora.
Dar Ada nu se autopropune ca model
duhovnicesc nimănui – e doar un suflet

 170 

care se luptă să meargă pe calea mântui-
rii, cale uneori abruptă, alteori lină.
Ea nu face altceva decât să se ui-
mească, la atâţia ani de la accident, de
modul în care Dumnezeu a reuşit să Se
apropie de inima ei şi de mintea ei, ară-
tându-i că leacul pentru toate durerile
trupeşti şi sufleteşti se găseşte doar în
Biserică. Este totuşi dificil pentru omul
contemporan, care trăieşte departe de
Biserică, să înţeleagă diferenţa extraor-
dinară dintre mărturia Adei Calciu şi
mărturiile despre viaţa de după moarte
aparţinând unor autori care aparţin altor
confesiuni sau chiar religii. Există ten-
taţia de a spune: „Da, uite încă un text
care ne spune că după moarte există ce-
va, nu se termină totul atunci.”
Numai că nu este deloc aşa – în timp
ce cartea Adei Calciu este o mărturie în-
temeiată în Adevăr, celelalte sunt mărtu-
rii înşelătoare, care prezintă experienţe
drăceşti. Ar fi util pentru cititori să ci-
tească volumul părintelui Serafim Rose,
Sufletul după moarte, pentru a putea
înţelege nu numai asemănările, ci mai
ales deosebirile dintre cele două tipuri de
experienţe spirituale. Care este primul
pas pe care ar trebui să îl facă un cititor
 171 
care, după citirea acestei cărţi, ar vrea să
se apropie de Dumnezeu? Să înţeleagă
cât de mare este darul făcut omului prin
taina spovedaniei. Şi să se roage lui
Dumnezeu să îl călăuzească pe calea
mântuirii...

***

„Cu sfinții odihnește, Hristoase...”1

Îmi este foarte greu să scriu despre

Ada la timpul trecut. Pentru că ea a fost
una dintre persoanele în care pulsau via-
ța, bucuria, credința...

Sfântul Ignatie Briancianinov ne în-

vață că, „dacă după moartea cuiva cei
apropiați ai săi simt în acea zi bucurie în
inimă, acesta este un semn că sufletul
acela a fost primit de Dumnezeu.”2
Nu sunt la măsuri duhovnicești înal-
te, dar pot să dau o mărturie simplă: la
înmormântarea Adei m-am simțit ca la o
slujbă de Paști. Mai bine-zis, la puține
1Notă la ediția a șasea.
2 Citat în Cheile rugăciunii lăuntrice – partea
nepublicată a Pelerinului rus și alte îndrumări,
Editura Mănăstirea Sihăstria, 2022, p. 271.
 172 
slujbe de Paști la care am fost în viața
mea am simțit atât de clar fiorul învierii
ca la înmormântarea Adei. Îmi aduc
aminte că aveam atâta bucurie în suflet
încât încercam să îmi controlez expresia
feței, ca să nu creadă alții că am luat-o
razna sau că mintea îmi zboară aiurea și
că nu particip la înmormântare.
Ada a fost și este sora mea mai ma-
re. Așa îi și spuneam. „Sora mea...” Nu a
fost sora mea trupească, dar a fost mai
mult decât atât. Mă așteptam ca Dumne-
zeu să o țină în viață mai mult, ca să dea
mărturie despre lumea nevăzută, pe care
ea o văzuse. Să dea mărturie despre Hris-
tos pe Care L-a cunoscut și Care este atât
de diferit de Hristosul pe care îl mărturi-
sesc, din păcate, mulți oameni formaliști,
reci, căldicei.
Când mi-a spus că doctorii i-au zis
că se apropie de moarte și m-a rugat să o
pomenesc, ca să mai facă Dumnezeu o
minune cu ea și să se vindece, am simțit
că minunea va fi tocmai că o va lua la El.
Iar suferința de dinainte de moarte
a ajutat la transformarea ei într-o perlă.
Despre acest lucru, Cristina-Mihaela
Madgearu, prietena Adei care s-a îngrijit
de tipărirea jurnalului pe care ea l-a ținut
 173 
în ultimele luni de viață, menționa urmă-
toarele: „Există un fragment din jurnal3
în care Ada descrie înseninarea adusă de
îndemnul unei prietene: «Apoi mi-a spus
că eu aș putea fi un exemplu. Pe
dinafară, scoica e urâtă, dar înăuntru se
fabrică o perlă: ‘Lucrează tu la tine, ca în
acest timp, cât aștepți să vezi ce face
Dumnezeu, să se nască o perlă’. Ca din
scoica urâtă, care e boala mea, să se nas-
că o perlă.» În realitate, cuvintele erau:
«Apoi mi-a spus că aș putea fi o sfântă»,
nu doar un exemplu. Dar Ada nu a vrut
să folosim un cuvânt atât de mare în
jurnalul de luptă. A ținut să înlocuim
«sfânt» cu «exemplu» și așa am făcut.
Dar asta nu înseamnă că și Dumnezeu a
făcut același lucru...”4

Danion Vasile

3 Jurnalul a apărut sub titlul Ultimul jurnal, în

volumul Adei-Mihaela Calciu Jurnal de luptă,
apărut la Editura Areopag în anul 2024, chiar
înainte de parastasul de 40 de zile pentru Ada.
4 Jurnal de luptă, Editura Areopag, 2024, p. 183.

 174 

 Cuprins

Prefaţă la ediția întâi:

O invitaţie la reflecţie
Pr. prof. dr. Emanoil Băbuş................. 5
Prefaţă la ediţia a doua:
„Tumbe de bucurie”
Ada-Mihaela Calciu ............................10

AM VĂZUT RAIUL
Mai fericit este a da decât a lua …………. 18
Început de poveste……………………..……. 20
Familia ca zestre ……………………………… 25
O şcoală recunoscută în lume ……………. 33
Sfârşitul singurătăţii ………………………… 39
Tânăr medic generalist la Găeşti ……….. 45
Modernă şi lucitoare ………………………… 52
Accidentul ………………………………………. 59
Dumnezeu lucrează prin oameni ………. 64
Căci în RAI multe lăcaşuri sunt… ……… 70
Întoarcerea ……………………………………… 75
Un an de sport de performanţă
în două dimensiuni …………………………. 81
Casa Umbrelor
şi cucuveaua din pervaz …………………… 86
Revenirea din Franţa…………………………94
Refacerea sufletească ………………….…… 99
Lângă părintele meu, Adrian …………...105
Fundaţia creştină Antim Ivireanul …...119
 Credinţă superficială şi superstiţii .……127
Floarea prieteniei …………………………… 134
Tortul de pe 4 martie ……………………… 141
„Samarineanul milostiv” - cum a decis
Dumnezeu să fiu un altfel de doctor -.. 145
Gânduri răzleţe ……………………………… 150
De ce iubesc atât de mult primăvara … 163
În loc de postfaţă la ediţia a doua: .…… 169

Nota editorului ......................................... 170

„Cu sfinții odihnește, Hristoase…”……..….172