DIVIZIA FURAJELOR

Departamentul Formare

FORMAREA JDF

Modul
M2
TOMUL 1

Realizat de :
A. SLIMANI
C. SOUSSI

-1-
 Modul M2 – Tomul 1

TABEL DE MATERII

Geologie generală…………………………………………………………………………………………….. 3
Transmiterea………………………………………………………………………………………………….20
Trebuie să adăugăm textul corespunzător pentru a traduce. Vă rugăm să oferiț i textul complet.

Calculuri pe tiroliană…………………………………………………………………………………………….51
Cablul de foraj…………………………………………………………………………………….……….54
Mouflajul ………………………………………………………………………………………………………59
Pierderile de presiune ……………………………………………………………………………………… 63
Utilizarea pompelor de foraj …………………………………………………………………….66
Tubajul …………………………………………………………………………………………………………. 67
La tête de puits …………………………………………………………………………………………………84
Echipamentele de etanș are a puț ului ……………………………………………………………95
 Modul M2 – Tom 1

GEOLOGIE GENERALĂ

1. Defini ț ia geologiei
[Link] ș i geologi
Disciplina care studiază aceste schimbări în trecut sau prezent este
geologie sau, mai recent, ș tiinț ele Pământului. Cuvântul geologie este derivat
din grecă :

géo = Terre
logos = étude ou science

Geologii lucrează în fiecare colț al lumii, pe munț i

glaciate, pe vulcanii activi, în fundul bazinelor oceanice, ș i în
laboratoare. Ei încearcă să înț eleagă procesele care au loc pe ș i
în Pământ ș i de a documenta istoria sa complexă ș i lungă. Geologii
pot studia direct locurile care sunt accesibile (adică
suprafa ț a Pământului, bazinele oceanice, atmosfera...). Totu ș i, un
geologul este foarte interesat de caracteristicile interiorului Pământului ș i
variaț iile lor care necesită fie forare adâncă, fie utilizarea observaț iilor
indirecte precum miș cările create de cutremure.

[Link] ș i geologi
Geologia, sau ș tiinț ele Pământului, este împărț ită tradiț ional în două
domenii generale :
geologie fizică
geologie istorică

Geologia fizică se ocupă cu înț elegerea:

•materialele care compun globul terestru (exemple: minerale,

rocă, sol, apă marină...)
•procese care ac ț ionează la suprafa ț a sau sub suprafa ț a Pământului
aș a cum:

geodinamica externă: vântul, apa, zăpada, îngheț ul...

geodinamica internă: tectonica plăcilor, erup ț iile
volcanice, cutremurele...

Geologia istorică are ca scop cronologia evenimentelor, fizice sau

biologice, care au avut loc în trecut (exemple: când dinozaurii au
disparu ? când s-au format oceanele ?...)

2. Rocile sedimentare
2.1. Introducere
Aceste roci sunt, în general, rezultatul depunerilor în mări sau, mai ...
raramente, în lacuri. Ele sunt formate prin acumulare ș i compactare
debrisuri inorganice cum ar fi pietri ș ul, pietrele, nisipul, praful,
argila... sau organice precum resturile de plante, animale, micro-
organisme... Acestea pot fi, de asemenea, produse prin precipitare din diferite
sels.
 Modul M2 – Tome 1

Depozitele s-au format cu mult timp în urmă ș i geologii pot în

a determina epocile ș i a le estima vârsta.

[Link] obi ș nuit de formare a rocilor sedimentare

În anumite perioade geologice, regiunile noastre erau acoperite de mări
în care s-au depus sedimente.
Diferitele condiț ii fizico-chimice de-a lungul epocilor geologice
succesiunile au modificat progresiv aceste sedimente. Unele sedimente
mobilierul a devenit astfel mai coerent: asta se nume ș te
diagenază
For ț ele tectonice au ridicat ș i uneori au pliat aceste roci. În cele din urmă,
forț ele de eroziune atacă aceste roci; ceea ce duce la forme de relief particulare.

2.3. Particularitatea rocilor sedimentare

Aceste roci con ț in frecvent fosile. În afară de câteva roci
ignées care pot conț ine, fosilele se găsesc doar în
roci sedimentare. Desigur, resturile fosilizate nu sunt întotdeauna
granzi ș i nu sunt întotdeauna foarte bine conservaț i... (Uneori trebuie să priveș ti la
lupă !)
Atenț ie însă. Nu este pentru că o rocă nu conț ine resturi
fosile că nu este vorba despre o rocă sedimentară...

2.4.Câteva categorii de roci sedimentare

În func ț ie de modul în care au fost create, se deosebesc trei tipuri de roci.
sedimentare :

Ro ș ca sedimentare de origine destritică

Rocile sedimentare de origine chimică ș i biochimică
Rocile sedimentare de origine biochimică

Ele reprezintă 5% din volumul scoar ț ei terestre. Pe continente,

grosimea medie a sedimentelor este de 1800 m ș i de 300 m în oceane.
Aceste roci furnizează aproape toată resursa de energie minerală
cum ar fi cărbunele, gazul natural, petrolul brut ș i o mare parte din
uraniumul. În plus, ele oferă o parte importantă din materiile prime
cum ar fi minereul de fier, majoritatea sărurilor, cum ar fi sarea de masă, fosfatul,
produse de bază pentru construcț ie (calcar, argilă, gips, nisip etc.).
 Modul M2 – Tomul 1

2.4.1. Roci sedimentare de origine detritică

Această categorie de roci sedimentare este cea mai importantă. Aceste roci sunt
rezultatul depunerii "detritice", adică a materialelor smulse, transportate
ș i în cele din urmă depuse de agenț ii de eroziune.

Rocile magmatice, metamorfice ș i sedimentare, care sunt la suprafaț ă

de la crosta terestră, suferă acț iunea diverselor procese fizice (eroziune
prin vânt, prin apă, ghe ț arii, stâncile care se crăpau din cauza înghe ț ului, a
crustă terestră care se fisurează...) ș i chimice (dizolvarea sărurilor în apă).
Rocile se descompun pentru a da blocuri, pietricele, granule,
grăunț e de nisip, praf ș i particule argiloase invizibile cu ochiul liber.

conglomerat
gresie

2.4.2. Rocile sedimentare de origine chimică

Rocile chimice sunt formate din depuneri de substan ț e chimice
(sels, carbonat...) care s-au precipitat sau prin anumite procese care produc
interven ț ia ac ț iunii anumitor fiin ț e vii (pere ț i de alge microscopice,
corali, plante, turbă, lemn...)
Acumulările lor pot constitui depozite de o mare importan ț ă
economic.

sel
 Modul M2 – Tom 1

2.4.3. Roca sedimentare de origine biochimică

Ele sunt constituite din resturi de animale (schelete, carapace, teste) sau de
fragmente de vegeta ț ie. Organismele care trăiesc în colonii construiesc uneori
construc ț ii veritabile. Atunci când aceste organisme mor, ț esuturile lor moi
sunt distruse rapid, dar cochiliile lor cad pe fundul mării ș i se înnuț ă acolo
accumulent. Sub greutatea a sute de metri de cochilii acumulate,
acestea se lipesc unele de altele prin diagenză.

alge recife de coral

ființ e microscopic

[Link] chimică
În funcț ie de compoziț ia lor, se disting ș ase tipuri de roci sedimentare de origine
organică sau chimică.
Rocile silicee
Ro ș ile carbonatate
Rocile fierbin ț i
Evaporitele
Rocile fosfatate
Rocile carbonifere
 Modul M2 – Tomul 1

2.5.1. Rocile silicoase

Ele conț in cel puț in 50% silice (SiO) care provine 2 din eroziune.
continente ș i în principal roci sedimentare.
Anumite ființ e vii (diatomee, radiolari, bureț i...) fixează silicea dizolvată
în apă. Astfel, ele oferă rocă cu numele de diatomită, radiolarit ș i
spongolită.
Roș ile siliceoase includ ș i cherturile, din care face parte silexul.
se întâlneș te adesea în calcare; se formează din apă încărcată cu silice
care trece prin rocă (calcaroasă) ș i care precipită în jurul germenilor de
creș tere.

silex

[Link] carbonatice
Sunt roci care conț in un grup de carbonat (CO). În funcț ie de 3
compoziț ia chimică, se disting calcarii (cel puț in 50% calcit) ș i
lesdolomii (cel pu ț in 50% dolomit). Calcarul reac ț ionează la acid
clorhidric 10%: atunci apare efervescenț a. Dolomitele nu reacț ionează la
acidul.

calcar dolomită
 Modul M2 – Tom 1

efervescenț ă

Alte tipuri de calcare sunt formate din resturile animalelor (schelete,

cochilii, teste) sau fragmente de vegetale. Organismele care trăiesc în colonii
uneori construiesc adevărate construc ț ii. Când aceste organisme mor,
ț esuturile lor moi sunt rapid distruse, dar cochiliile lor cad pe
fond marin ș i se acumulează. Sub greutatea a sute de metri de scoici
acumulate, acestea se sudează între ele prin diagenză. Rocile
sedimentele biochimice sunt astfel produse ș i poartă numele de calcar
coquille

calcit calcar coquilar

2.5.3. Rocile feriferice

Ele sunt formate prin precipitaț ia hidroxizilor de fier din soluț ii
feruginoase. Limonita este un exemplu.

limonit
 Modul M2 – Tom 1

[Link]
Acestea sunt roci care s-au format printr-o evaporare intensă a apei.
mer. Aceste roci se formează în prezent la marginea Golfului Persic ș i a
Marea Roș ie. Atunci când apa mării se evaporă, sărurile minerale care o compun
se cristalizează în următoarea ordine: gips, anhidrit, halit (sare de masă), la
carnalit et lasalvit

gips halit sylvită

2.5.5. Rocile fosfatice

Rocile fosfatice (sau fosforitele) conț in minerale fosfatice
sub formă amorfă sau criptocristalină. Fosforitele sedimentare
de origine marină derivă din roci magmatice constituite din apatit. Rocile
fosfaț ii sunt folosiț i la fabricarea îngrăș ămintelor.

apatit

2.5.6. Rocile carbonice

Ele sunt constituite în principal din carbon (C) provenit din vegetaț ie.
decompoziț ie. Rocile carbonifere sunt împărț ite în trei categorii: cărbunii
(houilles, lignite, turbă), uleiurile minerale (asfalt, bitum, petrol) ș i
gazele naturale.
 Modul M2 – Tome 1

3. Roci magmatice
Rocile ignee (din cauza focului) provin din racirea magmei.
Magma se referă la rocile topite care se află sub crusta terestră.
magma poate, atunci când este sub presiune, să urce spre suprafaț a pământului. În
răcitor, formează rocile magmatice.
În funcț ie de viteza de răcire a magmei, se deosebesc în principal două
tipuri de roci.

Rocile magmatice intruzive (sau plutonice)

Rocile ignée efuzive (sau vulcanice)

3.1. Rocile ignée intruzive (sau plutonice)

Ele se formează atunci când magma se răceș te lent în interiorul scoarț ei.
terestru, la câț iva kilometri sub suprafaț a pământului. Mineralele au
A ș adar, timpul de cristalizare, devin vizibile cu ochiul liber. Textura lor
prezintă prin urmare granule grosiere.
Legraniteen este un exemplu de acest tip de roci.
granitul

Rocile magmatice pot fi expuse la suprafa ț ă în urma eroziunii sau a

ridicarea crustei terestre.

3.2. Rocile ignee efuzive (sau vulcanice)

Aceste roci sunt formate printr-o răcire rapidă a magma, atunci când acesta-
ci ajunge la suprafaț ă prin intermediul vulcanilor. Crystallinele nu au deci
timp de a se dezvolta ș i rămân mai mici sau sunt absen ț i. La
textura este spusă a fi cu granula ț ie fină, adică cristalele au un diametru
inferior la 1 mm. Andezitul este un exemplu.
andezit
 Modul M2 – Tomul 1

Când magma se răce ș te brusc, de obicei la suprafa ț ă, se

obț ine roci cu textură vitrată. Obsidiana este un exemplu.

obsidian

Anumite lave au textura vacuolară. Rocile de acest tip prezintă

vacuole (găuri) cauzate de prezenț a unor bule de gaz eliberate în momentul
de la solidificare a magmei. Lebasaltevacuolaire prezintă acest tip de
textură.
basalt

4. Descriere mineralogică
Examenul se efectuează cu ajutorul unui microscop stereoscopic (binocular).
 Modul M2 – Tome 1

4.1. Culoarea
Culoarea unui mineral ne poate ajuta să identificăm mineralele. Unele
minerele au întotdeauna aceeaș i, dar în general majoritatea pot îmbrăca
culori diferite. Astfel, dacă mineralul conț ine impurităț i, culoarea sa în
s-ar schimba. De exemplu, cuarț ul poate fi incolor, alb, violet, chihlimbar,
roș u, verde sau negru. Culoarea nu este întotdeauna o proprietate la care ne
poate fi de încredere. În plus, în anumite cazuri, este mai bine să te uiț i la culoare pe o
caz de proaspăt făcut, deoarece unele minerale au tendinț a de a se oxida
şi să schimbe culoarea.

[Link]
Duritatea unui mineral este rezisten ț a sa la zgâriere. Minereologul
alemand Friedrich Mohs (1773-1839) a ales 10 minerale pentru a crea scala
o scară comparativă a durităț ii. Le-a dat o valoare relativă de 1 la
10; 1 fiind mineralul (talc) cel mai u ș or de zgâriat ș i 10 fiind mineralul (le
diamantul) cel mai greu de zgâriat. Iată cele 10 minerale ale scalei dureț ii
rudele lui Mohs :

[Link]ălucirea
Strălucirea mineralelor este aspectul pe care îl oferă suprafaț a lor atunci când reflectă
lumină. Se disting două mari categorii: strălucirea metalică, strălucitoare ca
celor de metale ș i strălucirea non-metalică pe care o descriem prin termeni precum
vitros (ca sticla), gras (ca ș i cum suprafaț a ar fi acoperită cu ulei sau de
grăsime), adamantin (care reflectă lumina ca diamantul), ră ș inos
(ca rasina), matasos (ca matase), etc.

topaze
strălucire sticloasă
 Modul M2 – Tomul 1

[Link] granulometrică

4.5. Transparenta

4.6. La transluciditate ș i opacitate

5. Stratigrafie
La stratigrafie, ș tiinț a care studiază succesiunea depunerilor sedimentare,
în general aranjate în straturi, permite stabilirea unei cronologii
stratigrafic relativ, în special prin utilizarea ra ț ională a anumitor
principii.
 Modul M2 – Tomul 1

Este necesar, mai întâi, să facem o descriere a terenurilor: aspect,

îngro ș are, natură litologică sau mineralogică, con ț inut biologic, stare
d’alterare.
După ce terenurile au fost descrise local, este important să se caute
coresponden ț e între straturile unui punct geografic ș i altul;
cu alte cuvinte, trebuie să stabilim corelaț iile la distanț ă. Straturile de regiuni
îndepărtate, con ț inând acelea ș i fosile, sunt de aceea ș i vârstă; ele
aparț in aceleaș i zone stratigrafice.
Scopul este de a stabili succesiunea fenomenelor geologice în timp.
În ordinea duratei crescătoare, unităț ile de timp geologic sunt: vârsta,
etajul, epoca, perioada ș i era.
Problema ridicată de cronologia geologică este dublă: pe de o parte este vorba de
a ș ezaț i evenimentele în timp unele fa ț ă de altele, a ș adar
de a stabili o cronologie relativă, apoi este necesar să îi evaluăm durata, ceea ce
este obiectul cronologiei absolute.
Modul M2 - Tome 1
Modul M2 – Tom 1
 Modul M2 – Tom 1

6. Deformările tectonice
6.1. La faille
În geologie, linie de rupere de-a lungul căreia un compartiment de rocă, sau
o secț iune a crustei terestre a fost mutată în raport cu compartimentul
vecin. Mi ș carea responsabilă de această dislocare poate fi verticală sau
orizontal, sau amândouă în acelaș i timp. În masivele montane ale căror urcuș uri
rezultatul jocului de defecte, amploarea deplasării (respingerii) se numără uneori
în mii de metri; această valoare reflectă efectele cumulate ale miș cărilor
lente ș i imperceptibile mai degrabă decât o răscoală brutală. Cu toate acestea, când
miș carea unei falii este bruscă ș i abruptă, poate genera un cutremur grav ș i
chiar ș i a crăpa suprafa ț a Pământului, creând o formă de relief numită
escarpament de falia. Miș cările care activează faliile de dimensiuni
moindres, plus localizate, rezultă din constrângeri care acț ionează în distensie sau în
compresie : toate aceste miș cări sunt la originea formării lanț urilor
de munț i.
 Modul M2 – Tome 1

[Link]
În geologie, îmbinare de roci stratificate. Cele mai multe straturi de rocă care
afleurează în cariere ș i de-a lungul râurilor ș i ț ărilor erau, la
origine, sedimentele care s-au depus de-a lungul erelor geologice sub formă
de strates orizontale. Cu toate acestea, aș a cum le observăm astăzi, nu
numai aceste sedimente s-au solidificat, dar de multe ori ele prezintă
de asemenea o înclinaț ie. Dacă aflorimentul este suficient de important, este
posibil de a urmări straturile până la deformări în formă de boltă sau
d'auge.
Straturile de rocă seamănă cu un teanc de fâș ii ș ifonate ș i prezintă
o serie de deformări, cute: ele au suferit episoade de pliere.
Plisul curbat în sus este un anticlină: axa sa urmează linia crestei
de la curbură, iar flancurile lor coboară spre structurile în bolta.
avoisinante, sinclinale.
 Modul M2 – Tom 1

7. Harta geologică
 Modul M2 – Tomul 1

FORȚA MOTRICĂ Ș I TRANSMISIE

1. Motoarele diesel
[Link]ă ț i (figura 1)
Prin comprimarea aerului, acesta se încălzeș te, la fel ca într-o pompă de bicicletă. Când acesta
este suficient de comprimat, temperatura sa devine suficientă pentru a aprinde
carburantul Diesel. Într-un motor Diesel, presiunea depăș eș te 35 de bari ș i
temperatura va depăș i 400°C la sfârș itul comprimării.
Mecanismul de antrenare al motorului asigură injectarea motorinei
în cilindrul care conț ine aer comprimat cald. Combustibilul este aprins ș i
provoacă o combustie.
Amestecul în ardere acț ionează asupra suprafeț ei pistonului ș i îl împinge în jos:
Este timpul motorului Diesel. Acest proces este cunoscut sub numele de ciclu
Diesel.

Injecț ie Supape

Cameră de ardere
Piston

Cămaș ă
Biele

Figura 1 :
Cilindru de
Vilebrequin
motor diesel

[Link] ț ionare
1.2.1. Ciclul Diesel cu două timpi (figura 2)
În A, aerul este insuflat în cilindru, îndepărtând gazele arse.
În B, pistonul se ridică ș i comprimă aerul.
În C, combustibilul este injectat, aprins de aerul cald ș i împinge pistonul spre
pământul.
În D, supapa de evacuare se deschide în timp ce pistonul continuă să
descente.

1.2.2. Ciclul Diesel în patru timpi (figura 3)

Acest ciclu este acela ș i cu cel al motoarelor cu benzină, cu excep ț ia faptului că motorul
Motorina nu foloseș te bujie; aerul comprimat aprinde combustibilul în timpul acesteia
injection.
 Modul M2 – Volumul 1

Figura 2 :
Ciclul diesel cu două timpi

Admitere Compresie

Ardere Echappement
Figura 3 :
Motor diesel cu patru timpi
 Module M2 – Tome 1

[Link] ale unui motor Diesel

Avantajul major al motorului Diesel este randamentul său termic: acesta transformă în
energie utilă un plus mare procent din puterea energetică a combustibilului.
Absenta sistemului de aprindere elimină cea mai mare parte a defecț iunilor.
Cu toate acestea, sistemul de injec ț ie este sursa multor dificultă ț i dacă
carburantul nu este de o cură ț enie absolută. Utilizarea motorinei de
calitatea înaltă constituie un imperativ.
Carburantul este introdus în cilindru prin injecț ie mecanică în care
se utilizează un duză de pulverizare. Un bob de nisip care s-ar introduce în
carburant poate deteriora acest sistem. Jetul de carburant produs de aceasta
injection este atât de fină încât ar trece uș or printr-un por al pielii noastre.
Filtrele sunt obligatorii în circuitele de combustibil Diesel.

1.4. Carburant Diesel

1.4.1. Indicele de cétan
Indicaț i capacitatea de auto-inflamare a unui combustibil Diesel.
Combustibilul diesel necesită un anumit timp înainte de a se aprinde după
introducerea sa în camera de ardere. Carburanț ii cu indice scăzut
de cétane prezintă un timp înainte de inflamare destul de lung ș i produc un
cognement caracteristic sau uneori clicuri.
Motoarele cu viteză mare dispun de foarte puț in timp pentru fiecare
ciclul, iar un combustibil inapropiat pentru o inflamare rapidă nu este potrivit pentru
ce tip de motor.
Majoritatea constructorilor specifică indicele minim recomandat de cétan
pentru motoare. Nerespectarea acestor reguli va afecta randamentul ș i
eventualitatea stării motorului.

1.4.2. Exces de apă ș i solide contaminante

Sunt extrem de periculoș i pentru combustibilii Diesel ș i vor deteriora
foarte repede sistemul de injec ț ie. Toate motoarele Diesel sunt echipate cu filtre la
combustibil.

1.4.3. Sulfur
Unele combustibile pot con ț ine suficient sulf pentru a provoca o
deteriorarea definitivă a motorului. Această deteriorare este, în general, de
coroziv. Depozitele de gumă pot de asemenea constitui
surse de neplăceri.
Constructorii de motoare recomandă menț inerea tarifului maxim de
compu ș i sulfura ț i între 0,5 ș i 1%. Totu ș i, anumite îmbunătă ț iri asupra
aditivii de ulei de ungere tolerează un nivel mai ridicat de sulf.

1.4.4. Consum de combustibil

Este evaluată în grame pe cal ș i pe oră. Un kg de combustibil
Motorina are o căldură specifică de 10 560 kcal.
Pe aparatele de foraj cu transmisie mecanică, motoarele sunt ridicate.
în raport cu solul. Combustibilul, el, este de obicei stocat la nivelul
sol ș i cere o pompă de transfer pentru a o duce la motor. Anumi ț i
circuitele de combustibil Diesel necesită o conductă de returnare de la
pompe de injecț ie ș i injectoare până la zona de stocare. La majoritatea
aparate, din cauza distanț ării, din motive de siguranț ă, se intercalează un
rezervor secundar între rezervorul principal ș i motoare pentru a primi
combustibil în exces. În acest caz, sunt prevăzute deflectoare pentru a evita
 Modul M2 – Tomul 1

turbulenț ă ș i amestecul combustibilului provenit din conductele de întoarcere ș i al

rezervor principal cu apa ș i sedimentele care pot fi prezente pe fund
rezervor. Acest rezervor dispune de un robinet de golire pentru evacuarea apei ș i
sedimentele. Carburantul este extras deasupra fundului rezervorului. Ce
rezervoarele sunt echipate cu ventile.
Pe anumite instalaț ii, conducta de întoarcere poate fi conectată direct
pe pompa de injec ț ie pentru recirculare, ceea ce prezintă dezavantajul de
introducerea posibilă a vaporilor în ț evile de injecț ie.

2. Transmisia mecanică a puterii

2.1. Compu ș ii
Le compound (figura 4) cuprinde pinioane legate prin lan ț uri ș i
embrayaje. Rolul său este de a transmite la troliu ș i la pompe puterea.
motoare prin asocierea acestora în diferite moduri în funcț ie de nevoi
organe utilizatori. Ansamblurile pinioane ș i lanț uri sunt lubrifiate sub
presiune ș i închise într-un carter etanș realizat din tablă de oț el asamblată prin
sudura, montate pe skiduri rigide constituite din grinzi de oț el.
Fiecare motor este echipat cu un ambreiaj pneumatic care permite izolarea acestuia la
voin ț ă. Un convertizor de cuplu este intercalat între acest ambreiaj ș i
motor

Figura 4 :
Le compus

Le compound (figura 5) cuprinde trei arbori paralele (F, G ș i H) situate în

le prolongement des trois arbres moteurs. On trouve, montés sur ces arbres, à
interiorul carterului etanș :
− Pe arborele F, pe de o parte pinionul 10 care antrenează arborele de atac al
cutie de viteze prin intermediul ambreiajului principal, a pinionului 10'
ș i un lanț care leagă pinionul 10 ș i 10', pe de altă parte pinionul 11
claveté pe copac.
 Module M2 – Tome 1

− Pe arborele G, pinionul 12 cu clavete ș i pinionul 13 montat liber. Acesta din urmă

poate fi cuplată sau decuplată pe arbore ș i este legată prin lanț la pinion
11.
− Pe copacul H, pinionul 14 este montat liber. Acesta poate fi cuplat sau decuplat.
arborele este conectat printr-o lanț la pinionul 12.

Figura 5 :
Le compus
 Modul M2 – Tom 1

Pignonii 11 până la 14 au acelaș i număr de dinț i.

Au fost montate de asemenea pe aceste copaci, în afara carterului etanș :
− Pe arborele F, ambreiajul principal ș i pinionul de atac al compresorului
d' aer fournizând aerul comprimat instalaț iei.
− Pe copacul G, atacul pompei 2 ș i ambreiajul său pneumatic.
− Pe copacul H, atacul pompei 1 ș i ambreiajul său pneumatic.

Ambreiajul pinioanelor 13 ș i 14 permite cuplarea diferită a

motoare. Dacă aceste două ambreiaje sunt decuplate ș i cele trei ambreiaje ale
motoarele sunt cuplată:
− motorul 1 acț ionează arborele F, pinionul 11 fixat pe acesta ș i
pignon 13 nebun pe arborele G,
− motorul 2 antrenează arborele G, pinionul 12 cu cheie pe acesta ș i
pignon 14 nebun pe axa H
− motorul 3 acț ionează axa H.

Această dispoziț ie permite următoarea distribuț ie a puterii:

− motorul 1 pe troliu,
− motorul 2 pe pompa 2,
− motorul 3 pe pompa 1.

Si, dimpotrivă, ambreiajele pinioanelor 13 ș i 14 sunt angajate, cele trei

motoarele sunt cuplate prin compound ș i fiecare dintre organele utilizatorilor,
treuil ș i pompe, ia partea de putere de care are nevoie.
Embrayajele pneumatice de deconectare a fiecărui motor pe de o parte,
dispozitivele de cuplare ale pinioanelor 13 ș i 14, pe de altă parte, permit în continuare să
multe alte combinaț ii ș i, în special, deconectarea unuia dintre
motoare de orice fel.
Astfel, de exemplu, se pot cupla motoarele 1 ș i 3 sau 2 ș i 3 sau 1
ș i 2 ș i, indiferent de cele două motoare cuplate, se va putea întotdeauna
antrena simultan winch-ul ș i una sau două pompe.
Se poate folosi de asemenea un singur motor oricare ar fi acesta pe orice
organe utilizator sau folosi un motor pe winch ș i unul sau două motoare pe
una sau două pompe.
Aceste exemple arată importanț a compusului ș i flexibilitatea pe care o aduce.
în utilizarea puterii furnizate de motoare. Aproape de randamente,
puterea furnizată trebuie să fie cel puț in egală cu puterea solicitată.

2.2. Lan ț urile cu role

Lanț urile cu role permit transmiterea unor puteri mari sub un
dimensiuni reduse cu un randament excelent.
Totuș i, ele necesită o lubrifiere atentă care impune o circulaț ie
ulei sub presiune în carcase etanș e.
Lan ț urile cu role pot fi simple sau multiple. Un lan ț este
caracterizată prin pasul său, care este distanț a care separă axele a două rulmenț i
consecutive.

Există două tipuri de lanț uri (figura 6):

2.2.1. canalele API
Acestea sunt lanț uri cu flanș e îndoite ale căror linkuri sunt identice.
Fiecare verigă poartă, pe partea unde distanț a dintre flanș e este cea mai mică, o
cupe cilindrice goale ș i un tambur care poate rota liber pe
 Modul M2 – Tom 1

între ț inea, iar pe partea opusă, un ax cu pini. Aceste dispozi ț ii permit

de a ajusta uș or lungimea unei astfel de lanț la un link distanț ă.
Ele există în trei dimensiuni nominale: 3", 3"1/8, 4". Lanț urile de 3" ș i 4"
sunt întotdeauna simple, în timp ce lanț urile 3"1/8 pot fi la două sau trei
rânduri de linkuri.
În lanț urile multiple, toate verigile sunt identice, doar axele sunt
mai lungi.
Este de menț ionat că pasul lanț urilor API nu corespunde, pentru lanț urile de 3"
et 4", exact la dimensiunea nominală.
Lanturile API necesită doar o lubrifiere redusă ș i sunt puț in sensibile
defectele de aliniere ale pignonilor, repararea lor este simpla, dar sunt
inaptes la transmiterea la mare viteză a puterilor mari. Lor
utilizarea actuală este redusă la antrenamentul mesei de rota ț ie. Aceasta
transmisiunea prezintă de multe ori defecte de aliniere.
Lanț urile API au întotdeauna un pas mai mare de 3".

Figura 6 :
Lanț urile API simplă

Pas

Canal API multiplu

Lanț ASA

Simple Multiplu

2.2.2. Chaînes ASA

Lanț urile ASA (Asociaț ia Standard American) sau lanț urile standard sunt
lanț uri cu flanș e drepte. Două tipuri de articole se succed alternativ:
un maillon interior care poartă două distan ț iere cilindrice goale ș i două
rouleaux susceptibili de a se roti liber pe între ț inere, ș i un link
exterior având două axe care sunt fixate pe unul dintre flanș e, celălalt flanș
fiind de obicei deta ș abil. Această flan ș ă îndepărtată, două verigi interioare
pot fi conectate printr-un link exterior prin introducerea uneia dintre distanț iere
de fiecare element interior pe unul dintre axele elementului exterior. Flan ș a
amovibil este apoi înlocuit ș i cele două axe sunt fixate.
 Modul M2 – Tomul 1

Această dispoziț ie necesită un număr egal de inele interioare ș i de inele

exterioare ș i nu permite ajustarea lungimii unei lanț standard decât la două
lanturi aproape.
Dacă dorim să ajustăm lungimea unei astfel de lan ț uri la un inel, este
necesar să introduci în lanț între un link exterior ș i un link
interior un element special, numit "faux maillon". Acest element seamănă cu un
element de lanț API; cuprinde două flanș e cotite purtând pe partea unde
întreabarile flanș elor este cea mai mică între o distanț iere ș i un rulou, din partea
opune un ax fixat.
Anumite lan ț uri standard au la origine axele lor fixate cu cuie la fiecare capăt.
În acest caz, un ax cu pini este lăsat pe lanț pentru a-i facilita
deschidere.
Lanț urile standard pot fi simple sau multiple ș i pot ajunge până la opt rânduri
de inele.
În lanț urile multiple, toate verigile interioare sunt identice ș i, în
Aceea ș i rangă, separa ț i unii de al ț ii prin grupuri de două flaskuri.
amovibile.
Două rânduri de linkuri interioare între care sunt plasate câte două
flasque intermediare, sunt asamblate printr-un inel exterior al carui axe
traverse întreaga lă ț ime a lan ț ului. Ansamblul este închis de flan ș ă
amovibil exterior ș i blocarea celor două axe.
Pasul lanț urilor standard este de maximum 3".
Aceste lanț uri sunt desemnate printr-un număr, la care corespunde un pas, egal în
huitimi de inch la zecimea numărului care desemnează canalul.

2.2.3. Lubrifierea lanț urilor

Lanț urile API, concepute pentru transmisii cu viteză mică, se mulț umesc
o lubrifiere slabă: o simplă distribuț ie de ulei pe arborele în miș care.
Pe de altă parte, lanț urile standard concepute pentru transmisii de mare viteză
trebuie să fie lubrifiate cu atenț ie: burduș ire sau lubrifiere sub presiune
carters etanș e. Uleiul trebuie aplicat în aș a fel încât un film de ulei
demeure întotdeauna între ax ș i întretoasă, pe de o parte, între întretoasă ș i rulou
Pe de altă parte. Uleiul trebuie să fie de vâscozitate scăzută (SAE 20 sau SAE 30).

2.2.4. Alinierea pinioanelor

Pentru ca uzura unei lanț să fie minimă, este important ca pinionul motor ș i
pignonul condus să fie în acelaș i plan. De fapt, chiar dacă pignonii sunt
paralele, dar în planuri diferite, se va produce pe de o parte o uzură pe
un capăt al pinionului motor ș i pe partea opusă a pinionului condus, pe de altă parte,
o oboseală importantă a lanț ului.
Este, de asemenea, important ca copacii pe care sunt fixate pinii
să fie paralele, altfel unghiul furnizat de planurile care trec prin strea ș ină
provoacă o uzură mai mare pe o parte a pinioanelor ș i a lanț ului decât de
celălalt. În cele din urmă, este important ca fiecare copac să fie orizontal.
Pentru a verifica alinierea pinioanelor:
− men ț inerea unei reguli drepte sau întinderea unui fir de-a lungul flancurilor
pinioane, asigurându-se că se aplică exact pe ele,
− măsura ț i distan ț ele între capetele copacilor care trebuie să fie
egale,
− vérifier l’horizontalité des arbres au niveau à bulle.
 Modul M2 – Toma 1

2.2.5. Tensiunea lanț urilor

Dacă o sfoară sub tensiune are o tensiune corectă, firul încărcat trebuie să fie întins ș i
aproape rectilinie; firul neîncărcat, pe de altă parte, trebuie să fie u ș or
relaxat. Pentru a verifica dacă tensiunea unei lanț uri este corectă:
− rotiț i pinionul motor pentru a tensiona ramura inferioară a lanț ului,
− aș ezaț i o riglă dreaptă tangentială la cele două frontoane,
− culoarea măsurată la mijlocul firului superior trebuie să fie de aproximativ 2% din
lungimea între cele două puncte de tangenta ale coamelor.

Uzura normală a unei lan ț uri în func ț iune provoacă alungirea acesteia pe care o
constatarea prin creș terea săgeț ii. De îndată ce săgeata este suficientă pentru
îndepărtaț i un inel, acest lucru trebuie făcut. Cu toate acestea, atunci când alungirea ajunge la 3
la 3,5% din lungimea primitivă a lan ț ului, acesta este uzat ș i trebuie să fie
înlocuită cu una nouă.

2.2.6. Întreț inerea lanț urilor

A lucra cu lanț uri sau pinioane în stare proastă este periculos ș i
deplorabil din punct de vedere economic. Dacă o lanț este uzat sau începe să
a se rupe, trebuie să o schimbi.
Punctele importante privind întreț inerea lanț urilor sunt:

− lubrification correcte en des points bien déterminés, sous une pression

regulată, cu un ulei mineral curat de viscositate scăzută,
− schimburi regulate de ulei de lubrifiere,
− curăț area filtrelor, a sitelor ș i a conductelor sistemului de lubrifiere,
− verificarea aliniamentului pinioanelor,
− verificare ș i reglare sistematică la intervale regulate a tensiunii
lanț uri,
− La înlocuirea unui lanț , verificaț i starea roț ilor dinț ate. Dacă
dinț ii sunt în formă de cârlig, uzura lor este normală, dar pinionul
trebuie fie schimbat, fie returnat. În special, utilizarea unui ș ir
nevoie pe pignonii uzati provoaca deteriorarea rapida a acesteia
ultimă,
− verificarea sistematică a împachetării axelor la intervale regulate ș i
înaintea oricărei operaț iuni importante (coborârea tubajului la mare adâncime
de exemplu).

2.3. Curelele trapezoidale

Curelele trapezoidale (figura 7) sunt folosite pentru antrenamentul.
pompe de noroi ș i unele echipamente auxiliare precum compresoare, site
vibrante, etc...
Antrenamentul prin curele permite o transmitere mai flexibilă decât prin
lanț multiplu, care necesită în plus un carter etanș pentru ungere
sub presiune.
Curelele sunt denumite printr-o literă care reprezintă secț iunea urmată de
lungime primitivă exprimată în milimetri sau în inci.
Secț iunea este definită de două numere: lăț imea maximă urmată de
înălț ime exprimată în milimetri sau în inci.
Pentru calculul lungimii nominale a unei curele, se ia o altă lăț ime
numită lăț ime primitivă.
 Modul M2 – Tom 1

O curea trapezoidală nu se sprijină pe fundul canelurii; acestea sunt

flancuri ale curelei care antrenează pulia prin aderenț ă pe flancurile acesteia
cheie
Din cauza tipului de fabricaț ie, curelele de aceeaș i lungime nominală nu au
pas efectiv toate au aceeaș i lungime.
Este important, atunci când se folose ș te un set de curele, ca fiecare curea
transmite în mod sensibil aceeaș i putere. Acest lucru nu poate fi obț inut decât dacă
curgile au aceea ș i lungime. Cu reperul prin litere, este u ș or să
constituie un set de curele care au aceeaș i literă de împerechere.

Plic Armătură

Cauciuc

Figura 7 :
curea trapezoidală

2.3.1. Montarea curelelor

− pulelele trebuie să fie perfect aliniate,
− cureaule unui set trebuie să aibă acela ș i reper
de împerechere
− pentru a aș eza curelele în caneluri fără a le forț a, apropiaț i
pulley-uri jucându-se pe tensori sau ac ț ionând asupra tensoului curelei
acț ionând asupra firelor neîncărcate atunci când instalaț ia le are
− tensionaț i curelele moderat,
− a rula câteva minute fără sarcină pentru a "aș eza" curelele,
poti fi din nou blând,
− după aproximativ zece ore de func ț ionare, verifica ț i din nou
tensiune care are adesea nevoie să fie reajustată.

2.3.2. Întreț inerea curelelor

− stocarea curelelor noi de preferat plat ș i nu rulate pe
ele însele, ferite de căldură ș i lumină. Dacă, din lipsă de
locul, suntem obligaț i să înfăș urăm o curea, trebuie să o facem conform unui
număr impar de spire (o înfăș urare pară dă o formă anormală)
la curea)
− protecț ia curelelor în service prin carcase,
− monitorizarea regulată a tensiunii curelelor,
− examen periodic al stării gâturilor pulilor cu ajutorul unui calibru
având forma gâtului nou. Evitaț i să folosiț i cheia cu dinț i pentru
a face să se rotească o pulee.

Ruptura unei curele în timpul unui joc nu implică neapărat oprirea imediată.
În general, putem continua să lucrăm cu jocul rămas până la momentul
unde putem înlocui fără inconveniente jocul deficitar.
 Modul M2 – Tom 1

2.4. Rulmen ț ii
Un rulment trebuie să poată funcț iona o perioadă determinată fără a solicita
o supraveghere prea mare. Alegerea tipului de rulment depinde mult
condiț ii de funcț ionare care variază în fiecare caz în parte. Le
rulmen ț ii cu bile sunt folosi ț i pentru subansamble mici în timp ce
roulement cu bile ș i rulmen ț i cu role conice sunt utiliza ț i pentru lagărele de
diferite arbori ai troliului ș i ai transmisiei. Determinarea
dimensiunea unui rulment este o funcț ie a încărcărilor aplicate, a vitezei ș i
condiț iile de funcț ionare.

[Link]
Puterea furnizată de motoare este distribuită către diferitele posturi
utilizatori prin intermediul ambreiajelor. În special, este necesar să
a ș ezaț i pe compound mai multe ambreiaje. Flexibilitatea în
reparti ț ia puterii într-un compound este func ț ie de număr
de ambreiaj. Este nevoie de cel pu ț in un ambreiaj pentru fiecare motor ș i un ambreiaj
principal [ambreiajul principal] între compound ș i troliu.
Alte ambreiaje sunt necesare pentru a selecta o viteză a cutiei de viteze
viteze sau pentru a deconecta cutia de viteze de un post de utilizare: pompă,
tambour de manoeuvre, tambour de curage, table de rotation, frein auxiliaire,
cabestan, etc...
Ambreiajele sunt clasificate în 2 categorii: ambreiaje non-progresive ș i
ambreiajele progresive.

2.5.1. Îmbraje non progresive

Acestea sunt ambreiajele mecanice cu crampoane sau cu dinte care permit
cuplarea doar când arborii sunt opri ț i sau la viteze foarte mici
slabe sau identice. Ele sunt robuste, economice ș i nu necesită
practic niciun fel de între ț inere sau protec ț ie. Deoarece locul lor de muncă duce la o
pierdere de timp, nu le folosim decât în locurile unde manevrarea lor este pu ț in
frecvente. În special, ele sunt încă utilizate frecvent în cutiile de
viteze (dar cu control pneumatic), frana auxiliară, cuplajul de
diferenț i copaci ai compusului.

2.5.2. Ambreiaje progresive

Acestea sunt ambreiaje cu frecare: ambreiaje cu discuri sau ambreiaje cu
suprafa ț ă de frecare cilindrică. Cuplajul poate fi realizat în timpul mersului,
indiferent de vitezele copacilor.

[Link]. Ambreiaj pneumatic cu discuri

Acest ambreiaj (figura 8) este plasat pe troliu. Acesta include un cadru 1 cu mânere de fixare.
arborele motor ș i pe exteriorul căruia sunt tăiate dinț i 2. Două platouri 3
important interior o dantură identică cu cea tăiată pe cadrul pot
se pot glisa longitudinal uș or pe acesta, dar sunt solidari în
rotatie. Două discuri de frecare cu 4 dinț i externi sunt intercalate între
construcț ia ș i platourile.
Îmbraja fiind dezactivat, aceste discuri sunt libere în rota ț ie prin
raportul asupra construcț iilor ș i platformelor. Acest ansamblu este completat de suportul
camera de aer 5, prinsă de corp prin ș uruburi 6, camera annulară 7 ș i
platou de comandă 8. Trimiterea aerului comprimat în camera annulară 7 prin
orificiul 9 împinge platoul de comandă 8, ceea ce are efectul de a solidariza
bâti 1 et les deux plateaux 3 cu cele două discuri de frecare 4. Dacă o jantă
 Modul M2 – Tome 1

exterioară, solidară cu copacul antrenat, având interior o dantură

identică cu cea tăiată pe discurile de frecare 4 este montată pe acestea,
o legătură va fi creată între arborele motor ș i arborele condus. Sistemul de
dantură reliantă la jante exterioare la discurile de fricț iune 4 permite acestora
să se desfăș oare longitudinal uș or în jantă în timp ce rămân solidari
în rotaț ie. Când se eliberează presiunea din cameră, contactul încetează
între construcț ia 1, cele două plăci 3 ș i cele două discuri de frecare 4, distanț a
între aceste diverse elemente fiind asigurate de arcurile de revenire 10.

Figura 8 :
Embrayaj pneumatic cu discuri

[Link]. Ambreiaj pneumatic cu suprafa ț ă de frecare

cilindric (figura 9)
Tamburul este solid cu axul motor. Janta este solidă cu axul.
antrenat. În interiorul jantei este lipită o cameră anulară din neopren
pe care sunt montate saboturi de fricț iune. Trimiterea aerului comprimat în
chambera anulară pune în contact sabotii de frecare ș i tamburul, creând
astfel o legătură între cele două copaci. Când se eliberează presiunea în
camera, saboț ii încetează să mai fie în contact cu tamburul ș i sunt depărtaț i
prin forț a centrifugă: legătura dintre cele două arbore încetează.
Trebuie evitate cauzele alunecării ambreiajului care ar provoca
deteriorarea patinelor de frecare. Pentru aceasta :
− evitaț i introducerea de ulei, grăsime sau apă în ambreiaj.
− evitaț i angajarea ambreiajului la viteză mare,
− evitaț i să angajaț i ambreiajul sub încărcare maximă,
− selectaț i corect viteza cutiei.
 Modul M2 – Tome 1

Jante
Cameră annulară Saboti de frecare

Arbore antrenat

Tambur
Arbore motor

Figura 9 :
Embrayaj pneumatic cu suprafaț ă de
frecare cilindrică

[Link] comprimat
Aerul comprimat este furnizat de un sau două compresoare ac ț ionate de
transmisie. Debitului acestora trebuie să permită funcț ionarea tuturor
aparate de comandă. Aerul comprimat este utilizat de obicei la presiuni
inferioare la 10 kgf/cm². Prin urmare, este necesară o altă sursă de aer comprimat pentru
pornirea motoarelor Diesel care necesită o presiune de 25 până la 40 kgf/cm²
pentru lansare. Un rezervor tampon este de asemenea necesar, deoarece nevoia
Aerul nu este regulat în timpul manevrelor.

2.7. Cuplajele hidraulice

Un accouplement hydraulic (figura 10) cuprinde un carter închis umplut cu
liquide (ulei u ș or sau kerosen, în func ț ie de tipul de cuplaj) în care
pot să se întoarcă :
− o pompă centrifugală cu palete plate ș i radiale (impulsor sau rotor
primară) antrenată de motor,
− o turbină de asemenea cu palete plate ș i radiale (rotor secundar)
solidar cu arborele antrenat ș i fără nicio legătură mecanică cu
pompe centrifuge.

Pompa ș i turbina sunt concave în interior. Paletele acestor două

éléments ont généralement la même forme, mais leur nombre peut être
diferenț iat. De fapt, atunci când o aripă a unuia dintre rotoare trece pe lângă o aripă de
Cealaltă, se produce o perturbare simultană pe toate zorile.
Puterea mecanică furnizată de motor este transmisă integral la
pompe de cuplare. Când pompa începe să se rotească, lichidul
conț inutul în aube este pe de o parte antrenat în rotaț ie în jurul axei
cupla, pe de altă parte, sub efectul forț ei centrifuge, proiectat în turbină
spre exterior.
 Modul M2 – Tome 1

Pompe Turbina

Arbore motor Arbore antrenat

Figura 10 :
Accouplement hidraulic
În acest al doilea miș care, el forț ează lichidul conț inut în aripile
turbina intră în pompă spre interior. Pătrunzând în turbine,
liquidele loveș te aripile acesteia ș i, dacă forț a exercitată este suficientă,
antrenează-l în rotaț ie: arborele antrenat începe să se învârtă.
Formele interioare ale pompei ș i turbinei au un nucleu toric
à l'intérieur du tore constitué par l'ensemble pompe - turbine.
Rotatia turbinei genereaza, de asemenea, o forta centrifuga care tinde sa
a se opune forț ei centrifuge create de pompă. Pentru ca lichidul să circule
în jurul miezului toric, este deci necesar ca unul dintre cele două rotoare să se învârtă
mai repede decât cealaltă, creează o forț ă centrifugă mai mare.
În func ț ionare normală, pompa func ț ionează întotdeauna pu ț in mai repede decât
turbina ș i viteza axului antrenat este de aproximativ 97% din viteza axului
motor
Lichidul este astfel animat de două miș cări: o miș care de rotaț ie
în jurul axului cupleurii ș i o mi ș care de rota ț ie în jurul miezului
toric. În miș carea din jurul nucleului toric, secț iunea de trecere este
constante ș i viteza rămâne constantă.
În miș carea în jurul axului cuplajului, viteza lichidului creș te.
în timpul traversării pompei ș i scade în timpul traversării turbinei.
Energie cinetică a lichidului creș te în timpul trecerii sale prin pompă,
dar lichidul încetineș te miș carea sa în turbine exercitând o presiune
pe aurore.
Cuplajul hidraulic permite transmiterea unui cuplu arborelui acț ionat.
egal cu cel furnizat de motor la arborele de intrare, pierderea de energie sub formă
de pierderi de presiune care afectează viteza turbinei, deci de
copacul de ieș ire.
Randamentul acestui aparat poate atinge 97 sau 98%.
Utilizarea unei îmbinări hidraulice asigură:
− absorbț ia unei părț i din ș ocuri ș i vibraț ii,
− pornirea progresivă a organului antrenat,
− eliminarea prin alunecare automată a sincronizării motorului, chiar dacă
arborele de ieș ire este blocat accidental,
− echilibrarea sarcinilor în cazul comenzii cu motoare multiple.
 Modul M2 – Tomul 1

Puterea pierdută într-un cuplaj hidraulic este transformată în

căldură. Un astfel de cuplaj este conceput pentru a permite evacuarea unei anumite
cantitate de căldură ș i, din acest motiv, trebuie să func ț ioneze normal la
vecinătatea randamentului său maxim. Unele cuplaje hidraulice sunt
dotat cu un radiator care permite dispersia unei cantităț i mai mari de
căldură.

2.8. Convertizoarele de cuplu

Un convertor de cuplu cu un singur etapă include aceleaș i elemente ca un
acoplu hidraulic, la care a fost adăugat, între ieș irea turbinei ș i
intrarea pompei, un redresor fix. Principiul de func ț ionare al unui
convertorul de cuplu prezintă astfel o anumită analogie cu cel al unui
cuplaj hidraulic.
Puterea mecanică furnizată de motor (putere de intrare caracterizată
printr-un cuplu de intrare sau cuplu motor ș i o viteză de rota ț ie) este
transmis integral la elementul motor sau pompa converterului de
cuplu care o transformă în flux hidraulic.
Elementul receptor sau turbină al convertorului de cuplu, solidar cu organul
antrenat, prime ș te ac ț iunea fluxului hidraulic pe care o transformă din nou în
puterea mecanică transmisă organului antrenat (puterea de ie ș ire)
caracterizată printr-un cuplu de ieș ire ș i o viteză de ieș ire.
La ieș irea din turbină, fluxul hidraulic este drepte într-un element de
reacț ie înainte de o nouă intrare în pompă pentru un nou ciclu. Acest
element de reac ț ie, modificând viteza ș i orientarea fluxului, asigură o
multiplicare la ieș ire. Acolo se află diferenț a între un convertor
de cuplu ș i un cuplaj hidraulic.
Convertizorul de cuplu este, aș adar, un organ de transmisie hidraulic care
în principiu, poate restitui organului antrenat fie un cuplu mai mare decât cuplul
d'entrée sub o viteză inferioară, fie un cuplu inferior cuplului de intrare
sub o viteză superioară. La prima vedere, îndeplineș te funcț ia unei cutii de
viteză automată cu un număr de viteze, selectate automat
în funcț ie de sarcină, ar fi infinit între două valori :
− viteză de ieș ire nulă dacă elementul antrenat este blocat din cauza unei prea
rezistenț ă puternică. Cuplul de ieș ire atinge în acest caz o valoare de 4 până la 5
de câteva ori superioră faț ă de cuplul furnizat de motor,
− viteza de ie ș ire limită dacă elementul ac ț ionat se blochează din cauza unei
rezistenț ă nulă. Cuplul de ieș ire al convertorului este în acest caz nul.

În urma alunecării hidraulice, converterul de cuplu este un organ de

transmisie a cărei eficien ț ă nu este excelentă, deoarece variază în func ț ie de
condiț ii de utilizare, de la 0 la 90%, motorul furnizând întotdeauna aproximativ puterea sa
putere maximă. Randamentul este cu atât mai scăzut cu cât înmulț irile de
cuplul ș i viteza sunt mai mari.
Toată puterea pierdută în convertor fiind transformată în căldură, aceasta
s-ar produce, într-o zonă cu randament scăzut, o deteriorare rapidă a acestuia
organe. Temperatura fluidului conț inut în convertor nu trebuie, sub nicio formă
cas, depă ș i 115 la 120°C în func ț ionare continuă o deteriorare a
joints putând apărea la o temperatură de 135°C.
Presiunea fluidului din circuit trebuie menț inută între 2 ș i 4 kgf/cm²
în funcț ie de instalaț ii. O pompă accesorie cu rotiț e dinț ate acț ionată de
motorul asigură o bună umplere a carterului ș i menț inerea acestei presiuni
reglată printr-un supapă de decompresiune.
 Modul M2 – Tom 1

Un termometru ș i un manometru montate pe corpul fiecărui convertor

permit controlul temperaturii ș i presiunii fluidului în
cerculatie.
Fluidul, la ie ș irea din convertor, este răcit într-un radiator sau un
schimbător înainte de a se întoarce în rezervor unde este aspirat de pompa la
rotiț e. Pe circuitul de evacuare al acestei pompe, o parte a fluidului
este direcț ionată spre un filtru plasat în derivare.

3. Transmiterea electrică a puterii

Ma ș inile de foraj necesită motoare de antrenare ale căror
caracteristica cuplu - viteză este reprezentată în figura 11.
Este esenț ial să:
− cuplul de calare sa fie important,
− viteza la gol să fie limitată,
− ma ș ina să poată func ț iona în tot domeniul delimitat de
caracteristică cuplu - viteză.

Caracteristica cuplu – viteză a motoarelor termice este reprezentată la

figura 12. Se constată că aceasta nu îndeplineș te cerinț ele de mai sus. Trebuie să
deci a avea un sistem de adaptare între motorul principal ș i utilizare,
precum convertorul de cuplu sau o transmisie electrică.

Figura 11 : Figura 12 :
Caracteristica motoarelor Caracteristica motoarelor
d’entraînement termice

Transmisia electrică este constituită din:

− un motor termic,
− o generatoare care transformă energia mecanică a motorului termic în
energie electrică
− un motor electric efectuează transformarea inversă.

Astfel, se obț ine o gamă foarte extinsă de cupluri ș i viteze care răspunde
problema pusă.
Deoarece în majoritatea cazurilor, sursa principală de energie este un motor
diesel, se numeș te acest dispozitiv: transmisie diesel-electrică.
 Modul M2 – Tomul 1

3.1. Avantaje ș i dezavantaje ale transmisiei diesel-electrică

Printre avantaje se numără:
− transport de energie uș or (prin cabluri de 1000 V). Se poate astfel dispune
motoarele diesel ș i generatoarele într-o cameră de maș ini îndepărtată
de pe podea, ceea ce are ca efect reducerea zgomotului ș i vibraț iilor ș i de
eliminaț i gazele de eș apament de la locul de muncă,
− posibilitatea de a obț ine caracteristica cuplu - viteză adaptată fiecărei
masina de foraj
− randament bun, de ordinea de 85%,
− pentru motoarele electrice, putere mare per unitate de masă, este
rezultă o reducere a greutăț ii ș i a volumului,
− fără probleme de aliniere,
− deconectare ș i înlocuire rapidă,
− necesită un personal de exploatare moderat calificat
− se pretează tehnicilor de automatizare.

Printre dezavantaje, se pot menț iona:

− preț mare la achiziț ie,
− Este necesar să se prevadă o formare de bază pentru personal.

[Link] transmisiilor Diesel-electric

3.2.1. Sisteme de alimentare individuală a motoarelor
O generatoare, antrenată de motorul diesel, produce curent continuu (CC),
care este folosit pentru a alimenta un motor cu curent continuu (CC).

La boucle Ward Leonard

O buclă Ward Leonard (figura 13) este constituită dintr-un generator de curent
continu, antrenată în general la viteză constantă, alimentând un motor la
curent continu cu excitaț ie separată. Cele două maș ini lucrează la tensiune ș i
cu intensitate variabilă.
Parametrii de comandă sunt curentul de excitaț ie al generatorului (ig)
ș i cel al motorului (im).
Viteza de rotaț ie a motorului electric este: Nm= (K ig- RI) / KN im.
Atunci este posibil să variaț i Nmprin variatia lui igou de im.
Cuplul de rotaț ie al motorului electric este: Cm= K' imEu, ceea ce arată că
cuplul este independent de igAș adar, variind imlucrăm în cuplu
constant ș i cu viteză variabilă.

Puterea este : P = 2π CmNm/60, ceea ce arată că puterea este

independentă de imCu alte cuvinte, varia ț ia lui imconduit la un
funcț ionare la putere constantă ș i cu cuplu ș i viteză variabile.
În aparatele de foraj, parametrul de control este întotdeauna curentul
excita ț iei generatorului, lucrăm deci în domeniul
funcț ionare la cuplu constant.
 Modul M2 – Tomul 1

Motoare diesel

Generatoare la
curent continu

Tabloul electric

Motoare electrice

Maș ini de foraj

Figura 13 :
Buclă Ward Leonard

Funcț ionarea la putere constantă nu este folosită într-un mod continuu.

Ac ț ionăm asupra curentului de excita ț ie al motorului într-un mod discontinu, prin
în special atunci când se doreș te obț inerea unei viteze ridicate cu un cuplu redus.
Motorul cu dezexcitare prin trepte se comportă în acelaș i mod ca un
ansamblu format dintr-un motor urmat de o cutie de viteze.
Prin acț ionarea reostatelor de excitaț ie, forajul va varia intensitatea ș i
tensiunea generatorului ș i, dincolo de cuplu ș i viteza motorului său.
O generator care nu poate alimenta decât un motor deodată, numărul ș i
puterea generatoarelor de curent continu este determinată de numărul ș i
puterea motoarelor electrice.
Pentru a asigura securitatea sistemului, un dulap de distribuț ie va permite
alegeț i alocarea unui motor în raport cu un generator.

3.2.2. Divizia Electromotoare (EMD) a General Motors în DC-DC

Sistemul se deosebeș te de precedentul prin utilizarea unui motor cu excitaț ie în serie la
în loc de excitarea separată, precum ș i prin posibilitatea de a putea cupla în
serie generatoare sau motoare.
Curba cuplului este foarte bună ș i se apropie foarte mult de hiperbolă
teoretica nevoilor în cuplu dacă forajele lucrează la putere constantă.

3.2.3. Sisteme cu centrală de energie

Bucla Ward Leonard prezintă dezavantajul de a nu utiliza bine
motoare diesel.

Într-adevăr, numărul de motoare Diesel în serviciu nu este determinat de

puterea totală absorbită de ansamblul maşinilor de forare, dar prin
numărul de bucle independente simultan sub tensiune. Motoarele
d’entraînement des machines de forage lucrează frecvent la încărcătură
 Modul M2 – Tomul 1

reducere. Rezultă că suma puterilor disponibile la nivelul

motoarele diesel sunt mult superioare puterii consumate de
instalarea de foraj. Aceasta se traduce printr-un randament global foarte scăzut, un
înlăturare ș i o uzură suplimentară a motoarelor.
Pentru a evita acest inconvenient, este esen ț ial să se constituie o centrală
de energie în care puterile furnizate de diferitele grupuri să fie
întâlniri comune. Numărul de grupuri în funcț iune trebuie să fie astfel încât
puterea disponibilă să fie superioară puterii totale absorbite cu o valoare
care reprezintă puterea de rezervă.
Această putere de rezervă trebuie să fie suficientă pentru a permite o manevră
d'ajout de tige et eventual un schimb de regim al maș inilor de
fân. Numărul de grupuri diesel – generatoare depinde doar de
puterea totală absorbită de întreaga instala ț ie. Un dispozitiv de
împărț irea automată a sarcinilor permite încărcarea uniformă a tuturor
motoare diesel.
Energia poate fi produsă sub formă de curent continuu cu intensitate constantă
sursa de curent alternativ la tensiune constantă.

[Link].Centrale de energie cu intensitate constantă

Generatoare de curent continu ș i motoare cu excita ț ie separată sunt
connectés en série pour former une boucle (figure 14). Cette installation permet
o exploatare mult mai raț ională a motoarelor diesel. Pentru a alimenta
auxiliare alternative ale instalării, este necesar să dispunem de un alternator
supplimentar.

Figura 14

[Link].Centrale de energie cu tensiune ș i frecven ț ă constante

Tensiunea trifazată generată de grupurile diesel - generatoare este redresată
prin convertizori statici de putere pentru a alimenta motoare la
curent continu care alimenta maşinile de foraj.
Convertizorul static este un redresor de putere format dintr-un pod
de redresoare controlate cu siliciu, tiristoarele.
 Modul M2 – Tome 1

Motoare diesel

Alternatoare
Curent alternativ

Ponturi de thyristori

Curent continu
Motoare cu curent continuu

Maș ini de foraj

 Modul M2 – Tom 1

LE TREUIL DE FORAGE

Treuilul de foraj [drawworks] (figura 1) permite ridicarea garniturii de

fagure ș i tubare.

Pe anumite dispozitive, asigură antrenamentul mesei de rota ț ie prin

prin intermediul cardanelor sau al lanț urilor ș i roț ilor dinț ate (figura 2).

Figura 2 :
Antrenamentul mesei de
rotaț ie

Trocul antrenează de asemenea un arbore secundar care permite desfacerea ș i

înș urubaț i tijele ș i tuburile (cabestan) [cap de cat] (figură 3).

Figura 3 :
Cabestan
 Modul M2 – Tom 1

Winch-urile trebuie să fie capabile să deplaseze încărcături grele pe distanț e mari

viteze.

1. Cadru de troliu
Ș asiul winch-ului este constituit din grinzi de o ț el care sunt fie
perpendiculare pe copacii de troliu pe ansamblurile monobloc de mică
putere, fie paralele cu arborii troliului pe ansamblurile secț ionate de
putere mare. Carcasa este făcută din plăci de oț el asamblate prin mecanism
soudure. Des parois latérales servent de déflecteurs et délimitent des
compartimente etan ș e care con ț in diversele organe de antrenare lubrifiate
sub presiune.
Structura ș asiului este foarte rigidă pentru a evita variaț iile în aliniere ș i
Îndepărtarea suporturilor cu rulmen ț i. În plus, această structură trebuie să permită
accesibilitatea ț evilor ș i controlul lanț urilor ș i circuitelor de ulei.

2. Tamburul de manevră
Tamburul de manevră poate fi neted sau nervurat.
Tamburii canela ț i (figura 4) permit o înfă ș urare corectă, ceea ce
reduce riscul de strivire a cablului dacă sarcina este prea mare.
Diametrul unui tambur trebuie să fie egal sau mai mare de 20 de ori diametrul cablului.
Lungimea minimă a tubului unui tambur nu trebuie să permită firului activ un
unghi de deflexie mai mare de 1°30' (figura 5). Dincolo de această valoare, o
uzură prematură a cablului prin frecare ș i o oboseală a metalului prin îndoire
laterală sunt de temut.
După o tăiere a cablului, trebuie să ne aranjăm astfel încât, cu mufa mobilă fiind în
poziț ie joasă (elevatoare la nivelul mesei de rotaț ie), rămâne cel puț in:
− 5 până la 8 spirale pe un tambur canalizat,
− 1 rând complet, plus 2 până la 3 spire pe un tambur neted.

Banda de frână

Jante

Fut

Muflă fixă

Bară de echilibrare
Figura 4 : 1°
Tambour cannelé 1°30

Treuil

Figura 5 :
Unghi de deflexie
 Modul M2 – Tome 1

3. Frâna mecanică cu benzi

Frenul mecanic cu benzi (figura 6) controlează avansul uneltei în timpul
forajul opreș te complet troliul în timpul coborârii garniturii.
Acest frână este constituit din două benzi metalice (figura 7) echipate cu
garnituri interioare fixate cu ș uruburi din cupru sau aluminiu cu cap
neîndemnată.
Aceste benzi sunt conectate printr-o bară de echilibrare care distribuie uniform
forț a de frânare între cele două benzi ș i reduce astfel uzura garniturilor.

Banda de frână

Bara de echilibrare

Timonerie

Levier de frein

Figura 6 :
Fren mecanic cu benzi

Bandă metalică

Patine de ferodo

Figura 7 :
Banda de frână

Fiecare bandă învele ș te o jantă solidară cu tamburul. O extremitate a

fiecare bandă este fixă, în timp ce cealaltă este conectată prin intermediul unei jocuri de
came ș i biele la un lever articulat (numit frână) care permite să
multiplica efortul pe care îl exercităm asupra extremităț ii sale.
Pentru a evacua cantitatea mare de căldură provocată de frânare, jantele
sunt excavate ș i dotate cu un sistem de răcire cu apă circulantă
perdu sau în circulaț ie sub presiune în circuit închis.
În timpul frânării, ro ț ile fixate pe tambur în rota ț ie aplică o
trac ț iune pe fiecare garnitură a benzii de frână, trac ț iune care se adaugă la
tensiune dată benzii atunci când o forț ă este aplicată la levierul de frână. Astfel
extremitatea benzilor de lângă punctul fix este supusă unei tensiuni superioare la
extremitatea laturii manetei de frână. Frâna de tambur de manevră este astfel
apel auto - strângător (figura 8) pentru că o forț ă mică aplicată pe levierul de
frânele provoacă o presiune mare asupra jantelor.
 Modul M2 – Tom 1

100 kg

205 kg
25 kg

Figura 8 :
Banda de frână
Benziile de frână func ț ionează corect doar într-un singur sens de
rotaț ia jantelor ș i sunt montate în aș a fel încât să ofere cea mai bună franare la
coborârea mănuș ii. Când mănuș a se ridică goală, trebuie să apăsaț i puternic
pe maneta frânei pentru a opri aproape instantaneu ridicarea sa, dar acest
oprirea bruscă poate provoca un ș oc al cablului pe tambur.

Capacitatea de frânare depinde de:

− raportul dintre diametrul jantei ș i cel al tamburului (aproximativ 2/1
pentru cele mai multe troliu)
− unghiul de contact dintre bena de frână ș i jantă, care trebuie să fie cel mai
elevat posibil (între 300° ș i 350° pentru majoritatea vinciurilor),
− amplificarea mecanică a articulaț iei levierului
− coeficientul de frecare al garniturilor.

Pe de altă parte, capacitatea de frânare este independentă de lăț imea benzii.

este aș adar indiferent să ai o sau două benzi de frână. Folosim două benzi
doar pentru a reduce uzura frânei ș i a echilibra eforturile. Este de menț ionat
în caz de rupere a unei benzi, a doua este capabilă să sus ț ină
aceeaș i sarcină ca cele două seturi. Cu toate acestea, supraîncălzirea excesivă a
bandă rămasă în serviciu va putea reduce eficien ț a sa. Lă ț imea fiecărei
banda de frână variază de obicei între 20 ș i 32 cm.

Amplificarea în articularea levierului de frână este realizată prin biele sau

cames. Timoneria este concepută pentru:
− ofere reduceri puternice către partea inferioară a cursei levierului de
fren unde este necesară o mare putere ș i o mare sensibilitate,
− a oferi mari deplasări de la extremitatea mobilă a benzii către
sus de cursa levierului de frână pentru ca banda să se ridice
perfect de janta atunci când levierul de frână este ridicat. Miș carea
de la extremitate mobilă a jantei este de ordinul de 8 până la 12 cm.

Garniturile trebuie să aibă un coeficient de fricț iune ridicat, în special cele

de la extremitatea fixă a benzii unde auto - strângerea provoacă un efort mult
mai important decât pe cele de la extremitatea mobilă. Rezultă că extremitatea
fixe se folosesc mai repede decât restul bandei.
 Modul M2 – Tom 1

3.1. Sistemul de răcire

Căldura generată în frâne trebuie evacuată rapid, altfel aceasta
ar slăbi frânarea ș i ar scurta durata de viaț ă a jantelor ș i benzilor.
Este în timpul manevrelor de coborâre că căldura degajată este
maximale.
Jantele sunt echipate cu un sistem de răcire cu apă, care trebuie să fie
pus în acț iune la începutul coborârii garniturii de foraj.
Ș i sistemul de răcire nu a fost pus în aplicare la timp ș i dacă
frenul s-a încălzit anormal, este absolut descurajat să se restabilească
brusc circula ț ia apei pentru a-l răci. Această răcire bruscă
ar putea genera crăpături sau deformaț ii ale jantelor. Prin urmare, este
preferabil să se lase să se răcească la aer înainte de a restaura circulaț ia apei.
Dacă apă de răcire conț ine calcar, acest lucru poate provoca depunerea de calcifiere.
du circuit, ceea ce împiedică apa să răcească rapid frâna. Aș adar, există motive
de a evacua tartarul cu un solvent.
Este preferabil ca circuitul de apă de răcire să fie alimentat de o
pompă independentă ș i nu printr-o pompă acț ionată prin intermediul
compus. De fapt, maximum de apă de răcire este necesar pentru
cursul manevrelor în timpul coborârii lungimilor atunci când căldura
eliberată de frână este maximă, dar în acel moment, motoarele funcț ionează la
ralenti la viteza lor minimă ș i o pompă acț ionată prin intermediul
transmisia oferă doar debitul său minim.
Instalarea conductelor de alimentare cu apă trebuie să fie concepută astfel
să punerea în funcț iune a unui frân auxiliar hidraulic nu afectează debitul de
apa de răcire în jante.

[Link] de frânare
Cu cât jantele sunt mai uzate, cu atât pot absorbi mai pu ț ină căldură, ș i cu atât mai mult
rapid se uzează.
Este, aș adar, important să verifici gradul de uzură al jantelor ș i să le înlocuieș ti
de îndată ce limita de uzură indicată de fiecare producător pentru fiecare tip de frână
a fost atinsă.
Pentru a verifica uzura unei jante de frână, se aș ază o riglă încruciș ată pe jantă
ș i se măsoară, cu ajutorul unui obiect metalic ascuț it, distanț a de la riglă la
sillonul cel mai profund. Această măsură trebuie repetată în mai multe locuri din jur
de la jante. Uzura astfel evaluată cu normele date de fabricant
indică dacă limita de uzură a fost depă ș ită ș i dacă jantele trebuie să fie
înlocuite.

[Link] de frână ș i garniturile acestora

Factorii care provoacă cea mai mare uzură nejustificată pe benzile ș i jantele
de frein sunt ovalizarea ș i deformarea benzilor.
Ovalizarea sau deformarea benzilor are loc de obicei în timpul
transporturi ș i manipulări, dar mai ales în timpul dezasamblării benzilor pe
ș antierul. Această muncă trebuie realizată foarte cu aten ț ie, evitând...
în special ș ocurile la cablul capstanului.
Înainte de fiecare remontare, trebuie să verifici că benzile sunt bine circulare în
trasând, de exemplu, pe podea, un cerc cu acelaș i diametru ca cel al
benzi, ș i verificând că benzile sunt bine concentrice la toată
circumferinț ă.
Este foarte dificil să rearanjezi corespunzător o bandă de frână deformată ș i
este preferabil în acest caz să o schimbi.
 Modul M2 – Tomul 1

Garniturile ș i jantele sunt concepute pentru a funcț iona pe uscat: prin urmare, nu trebuie să
niciodată nu încercaț i să le curăț aț i sau să le ungeț i.
De asemenea, trebuie evitate orice intruziuni de corpuri străine între jantă ș i
garnituri: evitaț i în special intrarea de motorină între aceste două elemente în timpul
o curăț are externă a troliului de manevră.
Trebuie evitată orice vopsea pe benzi ș i garnituri de asemenea
interior ș i exterior care ar împiedica buna disipare a
căldura degajată la frânare. Vopseaua interioară a garniturilor scade în
în afară de coeficientul de frecare.
Montarea garniturilor noi pe o bandă trebuie, aș adar, să fie efectuată pe bandă ș i
garnituri în stare perfectă de curăț enie.
Reglarea unui frână trebuie realizată de preferinț ă la rece, într-o asemenea măsură încât să
frâna fiind complet strânsă, mai rămâne la maneta de frână o cursă de
securitate suficientă. Un (sau două) tensori cu ș urub permite pozi ț ionarea
corect levierul frânei, recuperând jocul creat de uzură
garnituri.
În plus, arcuri la spate ș i în partea de sus a fiecărei benzi ș i
butelii la partea inferioară (2 pe benzi) permit ajustarea jocului între
benzi ș i jante. Acest joc trebuie să fie în general de ordinea de 1/4" (6 mm).
frânele fiind strânse, trebuie să reglează opritoarele pentru a restaura acest joc între
rotiț a de fiecare oprire ș i banda, ș i obț ineț i o tensiune a arcului suficientă
pentru a ridica banda în sus când maneta de frână este ridicată pentru a evita
raclarea garniturilor de pe jante.

4. Frânele auxiliare
Chiar dacă frâna mecanică cu benzi poate susț ine singură greutatea căptuș elii,
nu poate face acest lucru continuu, deoarece supraîncălzirea excesivă a garniturilor
ar duce la o frânare ineficientă care, pe lângă lipsa de siguranț ă, ar provoca
o uzură rapidă a garniturilor ș i chiar a jantelor.
Pentru a compensa aceste neajunsuri, se montează la capătul arborelui tambur un frână
auxiliar care poate fi fie hidraulic, fie electromagnetic, care absoarbe
cea mai mare parte a energiei generate de coborârea garniturii. Le
frenul cu benzi este folosit doar pentru imobilizarea completă a garniturii la
momentul de la punerea pe cală.

4.1. Frâna hidraulică

Frâna hidraulică (figura 9) cea mai comună este frâna hidromată.
Parkersburg. Este format dintr-un rotor cu palete fixate pe un arbore ș i
tournant într-un lichid conț inut într-un carter fix. Rotorul este în general
clavetă în capătul arborelui tamburului de troliu, la capătul opus postului
maître sondeur ș i se întoarce, în acest caz, cu aceeaș i viteză ca tamburul de
treuil. Un embrayage à crabot ou à cannelures permite de dezactivare rotorul
de la arbore tambur atunci când interven ț ia frânei hidraulice nu este
necesar, adică în afara manevrelor de coborâre a garniturii,
ș i la ridicarea în gol a cablului în timpul. Anumiț i producători intercalează
între ambreiaj ș i rotor un dispozitiv de roată liberă, astfel încât este suficient
de a angaja ambreiajul frânei auxiliare o dată pentru totdeauna la începutul
manevra de coborâre a garniturii; dispozitivul de roată liberă eliberează
automat frâna hidraulică în timpul ridicării cablului gol.
Montajul direct al frânei hidraulice pe arborele tambur evită intercalarea
a unui lan ț care ar diminua securitatea. Totu ș i, pe dispozitivele de slabă
putere, frâna hidraulică este plasată pe un ax auxiliar, acionat din
 Modul M2 – Tom 1

de la arbore tambur printr-un lanț . Această dispoziț ie permite să facă să se învârtă

rotorul frânei auxiliare la o viteză superioară faț ă de cea a tamburului winch-ului. Le
raportul dintre viteze este, în general, cuprins între 3/1 ș i 5/1. Creș terea
de la viteza rotorului frânei hidraulice cre ș te considerabil
puissance de freinage et permet l'utilisation d'un frein hydraulique
de volum mai redus.

Roată cu palete (rotor)

Carter (stator)

Figure 9 :
Fren hidraulic
Parkersburg

Rotorul cu palete se roteș te într-un lichid conț inut într-un carter. Acest lichid este
în principiu apă, la care se adaugă un lichid antigel sau este înlocuită cu un
lichide neîngheț abile dacă este prea frig.
Le mouvement de rotation du rotor est freiné par le liquide brassé d'autant plus
violent că viteza este mai mare. Pe lângă regimul de
rezistenț a frânei auxiliare, lichidul trebuie să evacueze căldura produsă de
descente de la charge. În acest scop, lichidul conț inut în carter circulă în
travers un dispozitiv de răcire în circuit închis.
Presiunea lichidului din carter nu are influenț ă asupra eficienț ei frânei,
dar dacă depă ș eș te 1 kgf/cm², poate provoca deteriorarea
garnituri de etanș are.
Sistemul de răcire (figura 10) conț ine un rezervor suprastructurat cu un
turn de răcire care permite reglarea înălț imii nivelului lichidului la
interiorul frânei. Modificarea acestui nivel permite, la viteza rotorului
constante, de a face să varieze capacitatea de frânare de la un minim, la nivelul
cel mai jos, până la minim, când frâna este complet umplută cu
lichide. Circula ț ia se stabile ș te în circuit prin for ț a centrifugală, chiar
când frâna este doar parț ial umplută cu lichid.
Lichidul ejectat prin orificiul de ieș ire situat în partea de sus este constant înlocuit
par du liquid răcitor provenit din rezervorul conectat direct la orificiul de intrare
situat în jos.
 Modul M2 – Tomul 1

Umplerea circuitului se face cu ajutorul unei vane generale de intrare ș i a

reglarea înălț imii lichidului prin robinetele de purjare situate în diferite locuri
înălț imi pe turnul de răcire.

Tur de
răcire
Fren
Robinet de
purge

Vanne principale Rezervor

Figura 10 :
Circuit de răcire
un frână hidraulică
Robinete sau dopuri de drenaj, dintre care unul este plasat la baza carterului
frâne, permit să se golească complet circuitul. Temperatura lichidului la
Ieș irea frânei nu trebuie să depăș ească 85°C. Pentru aceasta, lichidul trebuie să poată circula.
liber ș i trebuie să avem grijă ca conducta de sosire a fluidului să
răcirea în frână să fie cât mai scurtă posibil ș i cu diametru
suficient. Trebuie să aibă un diametru interior minim de 2" pentru frânele de
15" la 40" ș i de 3" pentru frânele de 46" la 60".
Există frâne hidromatice cu rotor simplu sau dublu. Modelele cu dublu
rotoarele au o capacitate de aproximativ două ori mai mare decât modelele cu rotor unic de
acelaș i diametru.
Frânele Parkersburg sunt cu rotor simplu în ș ase dimensiuni (15", 22", 36", 40",
46", 60") ș i cu rotor dublu în două dimensiuni (15" ș i 22").
Frânele de dimensiuni mici (15" ș i 22" cu rotor simplu sau dublu) sunt
antrenaț i de un lanț intermediar. Frânele de mari dimensiuni (36" la
60"à) sunt utilizate pe ansambluri de putere importante ș i montate
direct în vârful arborelui tambur.

4.2. Frânele electromagnetice

Cel mai comun este frâna Elmagco fabricată de Societatea Baylor (figura 11).
este constituit dintr-un rotor care se rote ș te într-un stator în care domne ș te un câmp
electromagnetice produse de bobinele de excitaț ie. Capacitatea de frenare,
care creș te mult mai repede decât cea a unei frâne hidraulice, este controlată de
reglarea intensităț ii curentului de excitaț ie.
Rotorul, rotind la o anumită viteză în câmpul electromagnetic
creat de sursa de alimentare, este parcurs de curenț i de Foucault
intensitatea este proporț ională cu viteza de schimbare a fluxului prin
rotorul et, prin urmare, la viteza sa de rota ț ie. Aceste curen ț i indu ș i creează
 Modul M2 – Tom 1

forț ele de amortizare proporț ionale cu viteza rotorului ș i dirijate în sens

opus.
Curentii de Foucault disipă energie sub formă de căldură, de unde necesitatea de
răcirea frânelor prin circulaț ia apei între rotor ș i stator, astfel încât să
ca temperatura să rămână sub 100°C.

Rotor
Bobine excitatoare

Stator

Figura 11 :
Fren electromagnetic

5. Cablurile
Situate de o parte ș i de alta a tamburului de cură ț are, cabestanurile sunt folosite pentru
blocare, deblocare, în ș urubare ș i desurubare a garniturii de forare, ș i la
manipularea sarcinilor pe podea. Ele sunt cu comandă pneumatică
(figura 12).
Cabestanul este constituit dintr-un tambur glisant ș i o pupă cu clemă pe
arborele. Tracț iunea pe cheie este asigurată de tamburul pe care este montat la
demare un cablu metalic. Rotatia tamburului este obtinuta printr-un
ambreiaj cu aer care îl presează pe un disc de frecare.
Numărul de viteze al cabestanilor este cel mai adesea egal cu jumătate din cei
cilindrul troliului.

Tambur
Cabluri Disc de fricț iune

Păpuș ă

Sosirea aerului

Figura 12 :
Cabestan
 Modul M2 – Tom 1

6. Tamburul de cură ț are

Tamburul de curăț are este de obicei montat pe axul capstanilor, la-
deasupra tamburului de manevră.
Concepț ia sa este similară cu cea a tamburului de manevră ș i frânarea este
asigurat printr-un frână mecanică cu benzi, a cărei comandă poate fi efectuată de la
du poste du maître sondeur.
Diametrele cablurilor de curăț are pot fi: 1/2", 9/16", 5/8".

7. Cutia de viteze
Ea poate fi independentă pe anumite dispozitive de mare putere, dar în
general, este integrată în trolii ș i este constituită din două arbori ale căror
palierele de rulare sunt fixate pe cadrul treptatului.
Cutia de viteze reprezentată în figura 13 include, ca majoritatea
cutii de viteze de putere medie ș i mare :
− O axă de atac (A) situată în spatele carcasei troliului care primeș te
puterea motoarelor prin intermediul pinioanelor cu lan ț , a unei
lan ț ș i un ambreiaj principal [ambreiaj principal]. Pe acest ax sunt
montat trei pinioane cu lan ț (1) (2) ș i (3) ș i un angrenaj (4). La
viteza arborelui de atac depinde de viteza la ieș irea din compus
ș i este func ț ie de raportul dintre numărul de din ț i ai ro ț ilor din ț ate
transmisie.
− Un arbore intermediar (B) situat între arborele de atac ș i arborele tambur
important pe de o parte trei pinioane cu lanț (1') (2') ș i (3') ș i un angrenaj
(4') corespunzător pinioanelor ș i roț ilor dinț ate montate pe arborele de atac,
pe de altă parte, două roț i dinț ate cu lanț (5) ș i (6).

3 2 4 1
A
6
B
5
3’ 2’ 4’ 1’

D
7’
6’
8
C
7 5’
9
E
8’

Figura 13 :
9’ Cutie de viteze

Fiecare dintre pinioanele (1), (2) ș i (3) ale arborelui de antrenare este conectat prin lan ț
respectiv la unul dintre pignonii (1'), (2') ș i (3') ai arborelui intermediar. În
fiecare dintre perechile de pinioane (1,1'), (2,2') ș i (3,3') un pinion este cu un pin pe
un copac, al doilea este nebun pe celălalt copac, dar poate fi angajat sau
debrayabil la voinț ă prin intermediul unei ambreiaje cu caneluri cu crabot sau prin frecare.
De asemenea, dintre cele două roț i dinț ate (4) ș i (4') una este cu ș tift ș i cealaltă este liberă,
 Modul M2 – Tom 1

dar poate fi acț ionat sau decuplat la voinț ă cu primul. Dispozitive

mecanisme sau pneumatice împiedică îmbinarea simultană a două
viteze, ceea ce ar putea deteriora grav cutia de viteze. Pentru
o viteză dată a arborelui de atac ș i prin jocul transmisiilor ș i
ambrevie pentru arborele de atac ș i arborele intermediar, acesta din urmă va putea
tourner la trei viteze în mers înainte ș i la o viteză în mers înapoi
(inversarea rotaț iei arborelui intermediar fiind obț inută prin cuplu
d'engrenaje).
Fiecare dintre pinioanele (5) ș i (6) ale arborelui intermediar este conectat printr-un lan ț
respectiv la unul dintre pignonii (5') ș i (6') ai arborelui tambur (C). Pignonul
(6) poate fi cuplat sau decuplat prin intermediul unui ambreiaj cu caneluri în timp ce
că pignonul (5) este fixat pe arbore. Pignonurile (5') ș i (6') pot fi
îmbraia ț i sau dezambaia ț i alternativ pe arborele tamburului prin mijlocul
d'embrayages pneumatique. Axul tamburului va putea astfel să se rotească la ș ase viteze
în miș care înainte ș i două viteze în miș care înapoi.
Pignonul (7) fixat pe arborele tamburului antrenează direct printr-un lan ț
pignon (7') cu cheie pe axul cântarelor (D) care va putea astfel să se rotească în trei
viteze în mers înainte ș i o viteză în mers înapoi. Ambreiajul de
pignonul (6) permite, în timpul forajului, debrayarea axului cabestanului dar,
în acest caz, vor fi posibile doar trei viteze de ridicare în funcț iune din ș ase.
Acest dispozitiv particular nu este generalizat pe toate tipurile de troliu.
Pignonul (8) fixat pe arborele tambur este conectat printr-un lanț la pignonul (8') care
poate fi angajat sau debrayant pe arborele intermediar de rotaț ie (E) prin mijlocul
un ambreiaj pneumatic. Acest arbore intermediar poate să se rotească în trei
vitezele în avans ș i o viteză în marș înapoi. Pinionul (9) cu dantură
pe arborele intermediar de rotaț ie este conectat direct prin lanț la roata dinț ată
(9') de antrenament al mesei de rotaț ie.
O pompă de ulei ac ț ionată de un ax al cutiei de viteze asigurând
ungerea transmisiilor prin lan ț ș i un frână de iner ț ie care permite
de a opri rapid rotirea arborilor cutiei de viteze în timpul
schimbările de viteze completează de obicei ansamblul.

En résumé, avec une telle installation, il y aura, pour une vitesse déterminée à la
ieș irea din compound :
− pentru ridicare: ș ase viteze în mers înainte ș i două în mers înapoi,
− pentru cabestan ș i curăț are: trei viteze în mers înainte ș i una în
marche arrière,
− pentru rotaț ie: trei viteze în mers înainte ș i una în mers înapoi.

Progresia vitezelor este aproximativ geometrică ș i are ra ț ia

se încadrează între 1,6 ș i 1,7. Această progresie nu este respectată în mod riguros
ca urmare a combinaț iilor de pinioane care sunt necesare pentru a păstra un
entraxe constant sur les trois vitesses du premier étage de la boîte.
Utilizarea convertizoarelor de cuplu hidraulice ar permite reducerea
nombre de vitesses de levage de deux à trois. Il faut toutefois noter qu'avec un
treuil cu ș ase viteze este mult mai uș or de folosit în mod constant
convertitorii în apropierea randamentului lor maxim decât cu o macara la
două sau trei viteze.
 Modul M2 – Tome 1

CALCUL PE TROLIU
Calculul este efectuat pe un troliu Na ț ional, tip 110 M, pe baza unei
puterea transmisă către compound de 1500 CP pentru o viteză a compound-ului de
900 tr/mn.
Datele sunt:
− rendamentul global al compound-ului 0,90
− rendement global al troliului 0,90
− rendement global al mouflajului 0,841 (pentru N = 8)
− diametru tambur manevră: 27"
− diametrul tamburului de curăț are 14"
− diametrul cablului de manevră 1"1/4
− raport intern al mesei de rotaț ie:1/3,16.

A partir de ces données, calculer successiv.

− vitezele diferite de ridicare
− încărcările corespunzătoare la cârligul de ridicare,
− vitezele diferite de rotaț ie.

1. Rela ț ia numărului de tururi

Între două arbori rotativi legaț i prin pinioane dentate ș i lanț uri:
N1x Z1= N2x Z2
Cu:
N1viteză de rotaț ie a pinionului conducător,
N2viteză de rotaț ie a pinionului condus,
Z1= numărul de dinț i ai pinionului conducător,
Z2numărul de dinț i ai roț ii conduse.

2. Determinarea diferitelor viteze de ridicare

Viteza arborelui de ieș ire al compound-ului = 900 t/min

Viteza arborelui de atac = 900 x 28/72 = 350 tr/min

Vitezele arborelui intermediar :

− mică = 350 x 18/40 = 157 tr/min
− medie = 350 x 22/26 = 296 tr/mn
− mare = 350 x 26/22 = 414 tr/min

Vitezele arborelui tamburului:

− petite : 1-a = 157 x 19/75 = 40 tr/min
2-lea = 296 x 19/75 = 75 tr/min
3-a = 414 x 19/75 = 105 tr/min
− grandes : a patra = 157 x 35/38 = 145 tr/min
clasa a V-a= 296 x 35/38 = 273 tr/min
clasa a VI-a
= 414 x 35/38 = 381 tr/mn

3. Viteza liniară a firului activ

Va= π x D x N
Cu:
D = diametrul tamburului + 3 x diametrul cablului,
Voviteză liniară a firului activ în m/min,
 Modul M2 – Tomul 1

N = viteza de rotaț ie a tamburului în tr/min.

A ș adar: D = 27" + 3 x 1"1/4, ș i dacă se consideră că cablul se învârte pe

tambur formând a doua rând de spirale.

Viteza de înfâș urare a firelor active = n x viteza de ridicare a cârligului.

n = numărul de fire ale voalului.
Având în vedere că cablul de manevră se învârte în jurul tamburului de 27" în
a doua strat, lungimea medie a unei spirale de cablu pe acest strat este
de :
(27 + 3 x 1,25) x 0,0254 x 3,14 = 2,45 m
Cunoscând vitezele în tr/min ale arborelui tambur pentru diferitele
vitezele de ridicare, putem determina vitezele de înfă ș urare
corespondente ale firului activ în m/mn ș i vitezele la cârlig în m/s (pentru
un mouflaj cu 8 brâie).

Vitezele firului activ

1-a: 2,45 x 40 = 98 m/mn
2-nder : 2,45 x 75 = 184 m/mn
3-lea : 2,45 x 105 = 257 m/mn
4-a: 2,45 x 145 = 355 m/mn
5-a: 2,45 x 273 = 669 m/mn
6-a: 2,45 x 381 = 933 m/mn

Viteze la cârlig
1st: 98/8.60 = 0,204 m/s
2-a: 184/8.60 = 0,383 m/s
3ème : 257/8.60 = 0,536 m/s
4-lea : 355/8.60 = 0,740 m/s
5-a: 669/8.60 = 1,39 m/s
6-lea : 993/8.60 = 1,945 m/s

4. For ț a de ridicare (la cârlig)

F=P/V
Cu:
P = puterea utilă la cârlig în kg.m/s,
V = viteza de ridicare la cârlig în m/s.

[Link] disponibilă la cârlig :

P croș etat = P intrare compus xη
Cu:η= randament compus x randament global treuil x randament global
mouflage.

4.2.Încărcături pe cablu
Având în vedere diferitele randamente, puterea furnizată la învăț ătoare este
de : 1500 x 1.014 x 75 x 0,90 x 0,90 x 0,841 = 77 700 kgm/s.
Deoarece puterea furnizată la troliu este constantă, indiferent de viteză
au crochet, on a toujours la relation :
Puterea la talpă = sarcina la cablu x viteza la cârlig, raportul de
puterea prin viteză va da valoarea diferitelor sarcini, este posibil
de a ridica în funcț ie de viteza utilizată :
1st : 77700 / (0.204 x 1000) = 380 tf
 Modul M2 – Tomul 1

2ème : 77700 / (0.383 x 1000) = 203 tf

3-a: 77700 / (0.536 x 1000) = 145 tf
4ème : 77700 / (0.740 x 1000) = 105 tf
5-a : 77700 / (1.39 x 10000) = 56 tf
6-a: 77700 / (1.945 x 10000) = 40 tf.

În realitate, sarcina pe blocul de pulle în cea mai mică viteză este limitată de
ambreiajul vitezelor mici are o valoare de 250 tf (dată de)
constructor).
Această valoare ia în considerare doar ansamblul troliu – transmisie. El
în loc să verificăm, în practică, că tot echipamentul care participă la funcț ia
levage poate susț ine o astfel de sarcină (de verificat ș i mai mult în mulajul în 10
et 12 brins unde limita de încărcare este superioară).

5. Vitezele mesei de rotire

Vitezele de rota ț ie nu pot fi ob ț inute decât din marile
vitezele arborelui tambur (145, 273 ș i 381 rot/min).

[Link] arborelui intermediar de rota ț ie

1-a: 145 x 38/36 = 153 tr/mn
2-a: 273 x 38/36 = 288 tr/min
Clasa a treia: 381 x 38/36 = 402 tr/min.

[Link] arborelui de atac tabel de rota ț ie

1-a: 153 x 23/14 = 251 tr/min
2-a: 288 x 23/14 = 473 tr/mn
a treia 402 x 23/14 = 661 tr/min.

[Link] mesei de rota ț ie

1-a: 251 x 1/3,16 = 80 tr/min
2-a: 473 x 1/3,16 = 150 tr/min
3-a: 661 x 1/3,16 = 209 tr/min.

Puterea utilizată de masa de rotaț ie aproximativă este dată de

formule următoare :
Pr= (10 + L/30) x (N/100) x (P/D)

Cu:
Prputerea necesară în cai putere
L : adâncimea sondajului în metri
N : numărul de rotaț ii pe minut
P : greutate pe unealta în tone
D : diametru al instrumentului în inci.

De exemplu :
Adâncime: 2 100 metri
Viteza de rotaț ie: 150 rpm
Greutate pe unelti: 10 tone
Diametrul găurii: 8"1/2
Vom avea: Pr = (10 + 2100/30) x (150/100) x (10/8.5)
Pr = 140 ch.
 Modul M2 – Tomul 1

CABLATUL DE FORAJ
1. Constitu ț ie
Un cablu este constituit din mai multe toronuri dispuse în spirală în jurul unei miez.
Fiecare toron este el însu ș i constituit din mai multe fire calibrate de asemenea
dispuș i în elice pe mai multe straturi.

[Link] cablului
Sufletul cablului poate fi textil (in, sisal, jute), metalic sau
mixte (metal ș i textil). Sufletul textil nu joacă niciun rol în sarcina de
ruperea cablului, dar, pe de altă parte, reț ine bine grăsimea ș i oferă cablului o
o elasticitate longitudinală bună. Miezul metalic, el, participă la sarcină de
ruperea cablului ș i îi permite să reziste mai bine la deformare după trecere
pe pulii de diametru mic. Pe de altă parte, este mai puț in flexibilă decât miezul
textile.

1.2. Toronii
Cele două tipuri de toronuri cele mai utilizate pentru fabricarea cablurilor de forare
sunt :
1.2.1. Fseal Lay
În acest tip de toron, cele două straturi exterioare au acelaș i număr de fire
ș i sunt torsade la aceeaș i paș i. Firele nu au acelaș i diametru pentru a putea
a fi coezivi.

1.2.2. Umplutură
Numit ș i Seal Lay la fiș ă de umplere sau Seal Lay-filler. Este folosit pentru
preferinț ă pentru toronul Seal Lay atunci când utilizarea necesită un număr mai mare de fire
important par toron. Toronarea în diferitele straturi se face la fel
pas.

Sigiliu Aș ezat 19 fils Sigiliu Lay 25 de fils

Filler 25 fils

2. Moduri de cablare
[Link] cablajului
Cablurile metalice pot fi cablate:
− în dreapta: toronii se înfăș oară din stânga spre dreapta (în sensul
de acele unui ceas),
− în stânga: toronii se învârtesc de la dreapta la stânga.
 Modul M2 – Tom 1

[Link] de cablare
− cablare normală (sau încruciș ată): sensul de înfăș urare al firelor constituind
torons este contrar celui al toronilor,
− câblare inversă (sau Lang): sensul de învârtire al firelor ș i toronelor
este acelaș i.

Cablarea inversă (sau Lang) oferă mai multă flexibilitate cablului decât cablarea
normal, dar nu este echilibrat ș i are tendinț a să se deformeze. Aș adar, nu poate
a fi utilizat doar dacă este menț inut ferm la cele două capete.
În foraj se va găsi astfel doar:
− cabluri normale la dreapta: torsade înfăș urate la dreapta, fire înfăș urate la stânga,
− cabluri normale la stânga: toronuri înfăș urate la stânga, fire înfăș urate la dreapta.

Normal la dreapta Invers la dreapta

Normal în stânga Invers la stânga

3. Diametrele cablurilor
− diametru teoretic, care corespunde diametrului nominal al cablului,
− diametru practic, care este diametrul real măsurabil ob ț inut la
fabricare. Este în general superior diametrului teoretic în
limite ale unei toleranț e maxime.

4. Rezisten ț a la trac ț iune

API a standardizat trei calităț i de oț el:
− oţel de plug, oţel de înaltă calitate (PS)
− otel îmbunătăț it pentru plug, oț el tratat de înaltă calitate (IPS)
− otel de arat extra îmbunătăț it, oț el tratat de foarte înaltă calitate ([Link]).

Pentru fiecare dintre calită ț i, API-ul oferă sarcinile minime de rupere ș i

maximale care variază în funcț ie de diametrul firelor.

5. Coeficienti de siguranta
Coeficient de siguranț ă = Sarcina de rupere/Tensiune aplicată pe cablu.
Pentru un cablu de foraj, tracț iunea este considerată la nivelul firului activ care
susț ine efortul cel mai important.
Coeficientii de siguranț ă minimi API sunt următorii :
− foraj, carotaj ș i manevrarea garniturii de foraj : 3,
− descente de tubaj ș i instrumentaț ii : 2.

6. Lucru efectuat de un cablu

Cablul de foraj care leagă troliul de pulleul mobil este organul de
transmisia muncii care permite încărcăturilor să fie mutate vertical
în ambele sensuri.
Pe lângă faptul că cablul se uzură în func ț ie de punctele particulare de uzură, el se uzură
de asemenea proporț ional cu munca pe care o desfăș oară.
 Modul M2 – Tome 1

Este deci necesar să se controleze durata de via ț ă a unui cablu în func ț ie de

lucru pe care îl efectuează, astfel încât să poată stabili un program de utilizare a acestuia.
Având în vedere că:
− frecările garniturii de forare împotriva pereț ilor găurii sunt
la fel la urcare ca ș i la coborâre,
− sunt tijă pe toată înăl ț imea găurii, scoase sau introduse
lungime
− le supplément de poids dû aux masse – tiges et à l’outil est rassemblé à la
baza de garnitură la nivelul uneltei.
Rela ț ia care permite calcularea lucrului transmis de un cablu pentru o
manevra completă (urcare ș i coborâre) este următoarea :

Tm= 0.981 x [pL(L + l) + 4L(P + 0.5d)] x 10-6

Cu:
Tmmuncă ([Link]),
L = profondeur au début de la manoeuvre (m),
l = lungimea unei "lungimi" (m)
d = supliment de greutate în noroi datorită masei – tije (kg)
p = greutatea medie pe metru a tijelor (unelte – articula ț ii incluse) în noroi (kg/m)
P = greutatea mănu ș ii, cârligului ș i accesoriilor (kg)

pL (L + l) reprezintă muncă datorată greutăț ii tijelor,

4LP reprezintă munca datorată fularului ș i accesoriilor sale,
2Ld reprezintă munca datorată maselor – tije
cu :
d = LDC(PDC- p),
unde LDClungimea masei – tije ș i PDC= greutate pe metru de masă – bare
în noroi.

Exemple de calcul
În foraj de 8"1/2, care este munca efectuată de cablu pentru o manevră
aller – retour la 2500m, ș tiind că :
− tiges : 5", gr. E, 19.5 #
− 220m de mase - tije 6"3/4 x 2"1/4
− poids moufle et accesorii = 9 tone
− densitatea nămolului = 1.30.

Soluț ie
d = (161.1 - 31.06) x 0.834 x 220 = 23860 kg,
Tm= 0.981 [31.06 x 2500 x 0.834 (2500 + 27) + 4 x 2500 (9000 + 0.5 x
23860)] x 10-6
Tm = 365.8 x [Link]

7. Factori care afectează via ț a cablurilor

Într-un sistem de blocare convenț ional, principalii factori care afectează durata de viaț ă
des cabluri sunt următoarele :
− oboseala,
− uș urinț a ș i agăț area firelor,
− creș terea fragilităț ii firelor prin încălzire.
 Modul M2 – Tom 1

În func ț ie de numeroasele experien ț e de ș antier, API a recomandat un

program de filare ș i tăiere a cablului bazat pe ipoteza că oboseala sa
este proporț ional cu munca sa.

8. Filare ș i tăierea cablului

Când un segment de cablu, situat între reia ș i tamburul troliului, a
efectuând o anumită muncă, începe să se obosească ș i prezintă rupturi de
filozofii care cresc rapid, începând din momentul în care apar.
Filarea ș i tăierea constau în introducerea unor secț iuni de cablu nou începând de la
să îndrepț i în partea activă a mecanismului de ridicare ș i să tai excesul care rezultă din
latura de tambur.
Aceasta necesită ca lungimea cablului furnizată să fie mai mare decât
lungimea activă a cablului în sistemul de scripete; rezervele rămân pe un tambur la
proximité immédiate du réa.
Această practică a filării se aplică doar pe dispozitivele care au un fir
mort.
Filarea permite distribuirea uniformă a oboselii pe întreaga lungime a cablului, la
condiț ia ca acesta să fie practicat raț ional.
Tăierea este necesară pentru a evita ca numărul de spire de cablu învârtit pe
tamburul troliului să nu devină prea mare.
Pentru a tăia cablul, trebuie să aș ezi manș onul mobil pe podea ș i să desfaci
tamburul troliului.
Trebuie efectuate mai multe filări între două tăieturi. Tăieturile sunt realizate
când un nou rând de spirale este provocat pe tambur de filare.

8.1. Lungime ș i frecven ț ă de tăiere

Lungimea de tăiere este dată în tabele sub formă de burghiu.
în funcț ie de diametrul tamburului ș i de înălț imea stâlpului.
Trebuie evitat ca, în urma unei tăieri, anumite puncte ale cablului să rămână
în aceleaș i locuri în timpul imobilizării la sarcină. Pentru a face acest lucru, este suficient
ca lungimea de tăiere să nu fie un multiplul lungimii unei spire.
Calculul lucrului de cablu se face după fiecare operaț ie ș i rezultatul este
consigat ș i cumulat pe un caiet. Când munca atinge o anumită valoare,
lungimea cablului determinată mai sus este tăiată.
Lucrul acumulat înainte de prima tăiere (adică cablul este încă la
starea nouă) este dată în tabele în formularul forajului, în funcț ie
de la înălț imea catargului, dificultăț ile forării ș i diametrul cablului. Munca
pentru tăierile următoare, se reduce cu 100 [Link] ([Link]) pentru
cabluri cu diametru inferior sau egal cu 1''1/8, ș i de 200 [Link] (286.103
[Link]) pentru ceilalț i.

NB : acest tabel este dat pentru un cablu IPS cu miez metalic. Folosiț i-l
Pentru cablurile EIPS înseamnă că tăierea se face înainte de a ajunge la muncă
maximal, ceea ce reprezintă o securitate suplimentară.
În plus, acest tabel este oferit pentru un coeficient de siguranț ă de 5. O curbă
dă factorul de corecț ie în funcț ie de factorul de siguranț ă utilizat în
fân (2 sau 3, în funcț ie de utilizare).

[Link] ț a filajelor
Filajele sunt realizate regulat pe segmente de 3 sau 4 m, de preferinț ă la
lungimi mai mari.
 Modul M2 – Tomul 1

Este suficient să împărț iț i lungimea de tăiat la lungimea de filat pentru a determina

numărul de torsade ș i munca înainte de fiecare torsadă între două tăieturi.

8.3. Proceduri de filare ș i tăiere

Filarea ș i tăierea trebuie să se efectueze cu saboț i (cu excepț ia primei etape, înainte de)
descente a tubului, unde trebuie să fie făcută cu uneltele la zi).

Pentru a introduce cablul:

− ridica mănuș a la o înălț ime suficientă,
− puneț i lanț ul de siguranț ă pe frână,
− pregătiț i cablul de siguranț ă la distanț a dorită,
− desfaceț i ș uruburile de fixare pe reductor,
− trasaț i cablul la lungimea solicitată,
− reserraț i ș uruburile alternativ.

Pentru a tăia cablul :

− relie firul activ la structura troliului
− puneț i tamburul în miș care inversă încet în timp ce muncitorii
trag cablul,
− când totul s-a desfă ș urat, scoate ț i ata ș amentul de fixare al cablului de pe
tambur
− scoateț i cablul pe aleea pietonală,
− măsura lungimea de tăiat,
− tăiaț i cu pistolul de sudură sau cu cuț itul de cablu,
− reinstalaț i prinderea cablului,
− răsuci ț i în ordine inversă, lovind cablul cu o masă
bronze pentru a nu-l deteriora ș i a nu-l filtra.
 Modul M2 – Tom 1

MUFLAJUL

Mouflajul este un mijloc simplu de multiplicare a eforturilor utilizat pe

aparate de foraj pentru ridicarea unor sarcini grele.
Mouflajul include un cablu care trece succesiv peste roț ile dinț ate ale unui
moufle fixă [crown block] ș i pe pulile unei moufle mobile [traveling block]
înainte de a se învârti pe tamburul unui troliu. Cealaltă extremitate a cablului este
fixată la un punct fix sau reț ea.
Numărul de fire al sistemului de pulte poate varia de la 4 la 14. Firele active reprezintă partea
de cablu cuprins între tamburul winch-ului ș i pully-ul fix. Cablul mort este acolo
porț iune de cablu ieș ind din blocul fix ș i mergând direct la punctul fix. Este
pe acest fir mort pe care se efectuează măsurătorile de tensiune ale cablului care
permettent de connaître le poids suspendu au crochet. Au moufle mobile est lié
un cârlig independent sau integrat la care este suspendată încărcătura.
Mouflajul permite:
− démultiplier efortul de tracț iune exercitat asupra firului activ pentru a ridica
cheltuieli lourdes
− a repartiza pe mai multe fire de cablu sarcinile considerabile ridicate,
de unde :
− dimensiuni de cablu acceptabile,
− efort redus asupra firului activ,
− démultiplicare mai mică în troliu, de unde dimensiuni ș i capacităț i
de treuil acceptabile,
− démultiplier viteza funiei mobile.

1. Sarcină ridicată la cârlig

Sarcina care poate fi ridicată de cârlig poate fi calculată:
− în funcț ie de efortul de tracț iune exercitat asupra firului activ :
F = ta.N.ηm

Cu:
F : greutatea totală la cârlig (în tone),
tunefort de tracț iune asupra firului activ (în tone),
N : numărul de fire de moftă
ηmrendamentul muș tarului.

− în funcț ie de puterea consumată la mufla mobilă ș i la cârlig:

F = [Link]/ ([Link]).
Cu:
PcPutere la croș etat (în ch)
F : Greutate totală la cârlig (în tone)
VcViteza de ridicare la cârlig (m/s)

2. Randamentul unui sistem de trolii

Este raportul dintre puterea care ajunge la mufa mobilă (Pc) et celle
furnizată de troliu.
Randamentul unui mecanism de pully se exprimă în funcț ie de factorul de frecare (K) al
pule (paliere netede sau paliere cu rulmenț i) ș i numărul de brinde (N) dat
prin formula :
ηm= (KN- 1)/N.(K - 1).KN
 Modul M2 – Tom 1

3. Mânu ș a fixă
Mufla fixă (figura 1) are role aliniate pe acelaș i ax. Acest ax este
susț inut la extremităț ile sale de două suporturi montate pe grinzi fixate la
vârful catargului. Axul troliu fix este perforat pentru a permite ungerea
diférente rulmenț i ai roț ilor.
Pentru a prelungi durata de viaț ă a pulilor ș i a asigura o uzură uniformă, este
se recomandă interschimbarea pozi ț iei pulleys-urilor aproximativ în fiecare an
intercambiind firul activ ș i firul mort, ceea ce este uș or de realizat cu
mănuș ile fixe simetrice, prin rotaț ie de 180°.

Figura 1
Moufle fixă

4. Mănu ș a mobilă
Mufla mobilă (figura 2) are o pulie în minus faț ă de mufla fixă
corespondent.

Figura 2
Moufle mobilă
 Modul M2 – Tom 1

Pulele (figura 3) sunt montate pe acela ș i ax prin intermediul

rulmenț i cu role conice.
Acest ax este montat pe lagăre situate pe flanș e, din tablă foarte groasă,
care primesc la partea lor inferioară cârligul sau prinderea cârligului. Axa este
perforat pentru a permite ungerea rulmenț ilor.
Un carter înconjoară complet pulile, lăsând să treacă doar firele.
du muftaj.
Mănu ș ile sunt simple ș i robuste. Între ț inerea principală este ungerea.
regulat al rulmentelor. Este de asemenea necesar, din când în când, să verificaț i
starea de uzură a canelurilor pulilor pentru a evita daunele cauzate de această uzură
poate provoca cablului.

Figura 3
Pulie

5. Pulile
Forma gâturilor pulilor trebuie să permită dezvoltarea cablului cu
minimul de frecare, chiar ș i atunci când firele de cablu nu sunt în
planul pulei, ceea ce se produce ca urmare a balansului uș or mobil,
ș i a reduce la minimum comprimarea cablului pe fundul văii, lăsându-i
a îmbrăț iș a o formă care se apropie cât mai mult de forma sa exterioară.
Tassamentul ar putea provoca uzura firelor cablului prin alunecarea acestora
uns faț ă de alț ii.
În plus, această adaptare a formei gâtului la cea a cablului permite să
reduce la minimum presiunile de contact între cablu ș i pulley, ceea ce
diminuează uzura gâtului puliei.
Trebuie să ne asigurăm că cablul nu este strâns de laturile prăpastiei.
pulii
În ciuda măsurilor de precauț ie luate, gorgile se uzează pe fund. Dacă această uzură este
producț ie printr-o serie de cabluri, noua gorgesă astfel realizată poate strânge un
cabluri noi.

Exerciț iu
Sunteț i în forajul fazei 17"1/2, ș i nu există suficient cablu pe
tură pentru a ajunge la cota finală prevăzută la 2400 m.
Contractorul poate furniza doar cablul următor:
1"1/4 - 6 * 19 - IPS - alma metalică (IWRC).
Aț i fost înglobaț i cu un cablu de 1"1/4 EIPS.
 Modul M2 – Culoarul 1

Ce tip de camuflaj trebuie să-l adaptaț i cu noul cablu pentru a ajunge pe coastă
finale (2400 m) începând de la următoarele date :
Coeficient de siguranț ă: 3
Tije 5"-gr E-19.5 #-clasa 1, tensiune la limita elastică: 176.103daN.
Compoziț ia umpluturii :
33 m de masă – tijă 9"1/2*3"
58 m de masă – tije 8"*3"
55 m de ț evi grele 5"-50#
Tije 5-E-19.5#-clasa 1
Alte date:
Densitate nămol: 1,26
Greutatea mănuș ilor ș i accesoriilor M0 10 tone
Mouflage cu lagăre cu bile.

Soluț ie
Greutate maximă la cârlig
Greutatea maximă la cârlig corespunde trac ț iunii maxime pe care o putem
aplicaț i pe tijele de 5" în caz de blocare a garniturii, adică:
P = 176 .103daN x 1.02 = 179.5 tone

Tensiune maximă pe firul activ

To= Rc/ Cs
Pentru cablul propus de antreprenor: Rc63 de tone
Tensiunea maximă pe firul activ este, deci:
Ta= 63 / 3 = 21 tone

Calculul mouflajului de ales

Ta(P+M0) / (N xηm)

Esai cu 8 fire : Ta= (179.5+10) / (8 x 0.842) = 26.8 tone

Valoare superioară lui Todeci camuflaj incorect.

Esai la 10 brins : Ta=(179.5+10) / (10 x 0.811) = 22.3 tone

Valoare superioară lui Tadeci muflaj incorect.

Esai cu 12 fire : Tun= (179.5+10) / (12 x 0.782) = 19.2 tone

Valoare inferioară la Tadeci camuflaj corect.

Cu cablul propus de antreprenor, trebuie să se folosească o mufă de 12 fire.

 Modul M2 – Tome 1

PIERDERILE DE PRESIUNE
1. Defini ț ie
Se numeș te pierdere de sarcină diferenț a de presiune între două puncte ale unei
conduite orizontale, în care un fluid este în circulaț ie.
Pierderea de presiune rezultă dintr-o pierdere de energie în conducta datorită
frecări generate de curgere :
− frottement intern, cauzat de fluid
− frecări externe pe conducte.

Ele depind:
− din regimul de scurgere,
− de la natura fluidului în miș care,
− de la legea fluxului la care se supune,
− de la geometrie a conducerii.

Există trei regimuri de curgere: laminar, turbulent ș i în dop.

2. Pertes de charges în regim laminar

În acest regim, elementele fluidului se deplasează paralel cu direcț ia
de curgere, cu o viteză proprie. Pentru curgerea într-un tub
cilindric, viteza este maximă de-a lungul axei tubului ș i nulă la pereț i.
Pentru a calcula pierderile de sarcină în acest regim, este necesar să alegi
în prealabil, modelul care se apropie cel mai mult de comportamentul real al fluidului
considerat, ș i de a-i determina caracteristicile (vâscozitate, valoare de curgere,
parametru K sau numărul n). Aceste caracteristici măsurate în condiț iile de
suprafeț ele sunt diferite în condiț iile de fund unde presiunea ș i temperatura
pot uneori atinge valori foarte ridicate.

3. Pertes de charge în regim turbulent

Regimul turbulent [flux turbulent] este caracterizat prin formarea de mici
vortexuri repartizate în întregul lichid.
În acest regim, legea care leagă pierderile de sarcină de debit este dată de
ecuaț ia lui Fanning Darcy, indiferent de natura fluidului considerat.
Pentru o conducț ie cilindrică, această lege are forma:
P = kρ L Q² / D5
Cu:
k = factor de proportionalitate,
ρ masă volumică a nămolului (numită pe ș antier ''densitate'')
L = lungimea conductei,
Q= débit,
D = diametru al conductei.

4. Ecoulement în dop
În fluxul de tip dop, fluidul se deplasează de-a lungul tubului
ca un dop. Pe un plan perpendicular pe direcț ia curgerii,
viteza este constantă.

5. Calcul practic al pierderilor de presiune

În timpul forajului, pierderile de presiune în spaț iul annular sunt întotdeauna
relativ slab, rareori depăș esc 10 sau 15 kgf/cm².
 Module M2 – Tome 1

În plus, regimul de curgere este cel mai adesea laminar.

simplificarea operatiunilor de calcul, estimarea pierderilor de sarcini în regim
laminare fiind mai complex, presupunem că suntem în regim turbulent, în
acceptând diferenț a mică în rezultat.
Pentru întregul set de pierderi de sarcină din circuit, se aplică deci legea de
Fanning Darcy în care a = 0,14.
Influen ț a condi ț iilor de fundal, în special a temperaturii asupra
vâscozitate, nu este luată în considerare, valoarea măsurată la suprafa ț ă fiind
presupusă constantă în tot circuitul.
Este indispensabil să verificaț i ș i, eventual, să corectaț i valorile calculate.
prin măsurători reale pe ș antier.

Formulele utilizate sunt:

[Link]ă ț i de sarcină în tije ș i mase – tije
∆P = k1 xρ x L x Q1.86x (µ /ρ) 0,14 / D4.86

[Link] de sarcini în spa ț iile anulare

∆P = k2xρ x L x Q² x (µ/ρ) 0.14 /[(D2² - D1²)²(D2- D1)]

Pierderi de sarcină datorate uneltelor

∆P = 3.3 x 10-6xρ x Q² / (A² x C²)

Este de remarcat că pierderile de sarcină la duze sunt independente de

vâscozitatea fluidului.

Cu:
ρ masă volumică a fluidului
µ: vâscozitate
L : lungimea secț iunii considerate
debit
D : diametru interior al tijelor sau masă – tijele luate în considerare
D1diametru exterior al tijelor sau masă - tijă
D2diametrul puț ului (descoperit sau interior tubaj în funcț ie de secț iune
considerată
A : secț iunea totală a duzelor în inci pătraț i
C : coeficientul orificiului care depinde de calitatea suprafeț ei orificiilor (este egal
la 0,95 pentru dusele calibrate, la 0,80 pentru uneltele convenț ionale).

6. Citirea tabelelor din Formularul Foreorului

Toate mesele propuse au fost elaborate pe baza unor calcule realizate pentru un
fluide de densitate egală cu 1, ele nu ț in cont de influenț a
vâscozitate. După lectură, este deci necesar să efectuezi corec ț ii de
densitate ș i vâscozitate având în vedere caracteristicile fluidului considerat.
La presiunea de refoulement a pompelor Preste egal cu suma pierderilor de
sarcinile din circuitul de suprafaț ă ș i din puț . Aceasta este dată de:
Pr= (∆Ps+ ∆PT+ ∆PMT+ ∆PEA) B +∆POd

Cu :
∆Ps pierderi de presiune în echipamentele de suprafaț ă
∆PT pierderi de presiune în tije
∆PMTpierderi de presiune în mase – tije
∆POpierderi de presiune la unealtă
 Modul M2 – Tom 1

∆PEApierderi de presiune în spaț iul anulare

B : factor de corecț ie pentru densitate ș i vâscozitate
d : masă volumică (densitate) a nămolului.

[Link] de sarcini în echipamentele de suprafa ț ă

Depind de caracteristicile acestor echipamente ș i în special de
coloana montanta, a furtunului de injectie, a tijei de antrenare si a capului
d'injecț ie. 4 cazuri diferite sunt propuse, cazul 4 reprezentând cazul cel mai
courant pour les appareils moyens ou lourds.

[Link] de sarcină în interiorul tijelor

Depinde de diametrul interior al tijelor ș i de diametrul interior al unealtelor –
joints, deci pentru tijele date de diametrul lor nominal, de greutatea lor
nominal ș i de tipul uneltei - jonturi. Ele sunt date pentru 100 m.

[Link] de sarcini în interiorul maselor – bare

Depind doar de diametrul interior. Ele sunt date pe secț iune de 100
m.

[Link] de sarcini datorate uneltelor

Tabelele oferă pierderile de presiune la unealtă în funcț ie de diametrul acestora
duses exprimate în 1/32" (16 - 18 - 18 înseamnă: 1 dusa de 16/32" ș i 2 duses de
18/32". Acestea permit să se determine diametrul duzelor cele mai bine adaptate
în funcț ie de o valoare a pierderilor de presiune căutată (rezultatul calculilor
d'optimisation hidraulică).

[Link] densită ț ii ș i a vâscozită ț ii

Este suficient să înmul ț eș ti valorile citite cu valoarea densită ț ii fluidului
considerat pentru pierderile de presiune în duzele uneltei ș i prin factorul B
pentru ceilalț i.
 Modul M2 – Tomul 1

UTILIZAREA POMPILOR DE FORAJ

Pentru a fora un pu ț , se elaborează un program hidraulic în func ț ie de
diametrul găurii ș i al adâncimii.
De exemplu, dacă începem forajul cu un diametru de 17''1/2, debitul trebuie să
a fi important pentru evacuarea marii cantită ț i de de ș euri. Presiunea de
refoulement este mai puț in important, deoarece pierderile de presiune sunt reduse.
Pe de altă parte, pentru a foraj 6'' la adâncime mare, debitul este scăzut
deoarece progresul este lent ș i cantitatea de deș euri este scăzută, în timp ce
presiunea de refoulement este foarte importantă, având în vedere marea
profunditate ș i diametre foarte reduse.
Ș i dacă o singură pompă nu poate asigura debitul necesar, se pot folosi două.
pompe în paralel: ele aspiră deci fiecare prin o conductă diferită ș i
refoulent în aceeaș i conductă; debitul se adună.
Pentru a asigura presiunea de refoulare necesară, trebuie înlocuite cămăș ile
par prin altele cu un diametru mai redus.

Exemple de calcul
Aț i forat faza 17"1/2 la 2400 m cu pompele National 10P130
haine în 6"1/4. Veț i începe faza 12"1/4.
Puteț i forajul fazei 12"1/4 cu o singură pompă care livrează un debit
real de 2200 l/mn la 3300 psi?
- Ș i dacă nu, de ce?
Care este soluț ia?

Despre femei :
Rendement mecanic totalηm= 0.9
Rendement volumétrique ηv= 95%.

Soluț ie
Presiunea de refulare : Pr= 3300 x 6.894745 =22753 kPa
Puterea hidraulică necesară la ieș irea pompei =
Ph= Prx Q / 60000 = 22753 x 2200 / 60000 = 834 kW
Puterea mecanică necesară la intrarea pompei =
Pe= Ph/ ηm= 834 / 0.9 =927Kw.

Conclusion :
Pompe 10P130 (Formularul forajului pagina 297) :
− Pe= 969 kW, superior la puterea necesară pentru forarea fazei
12"1/4
− Pr pentru un chemisaj 6"1/4 = 24790 kPa, superioară la Prcerinţă pentru
forer la faza 12"1/4,
− Debitul pe lovitură: căptuș ire 6"1/4 x 10" = 15.08 l/cp pentruηv= 100%
(Formularul forajului pagina 298). Pentruηv= 95%, debitul devine: 15.08
x 0.95 = 14.33 l/cp. Pour assurer le débit de 2200 l/mn, la pompe doit
a se învârti la : 2200 / 14.33 = 154 cp/min, în timp ce viteza maximă a
pompa 10P130 este de 140 de lovituri. Pentru forarea fazei de 12"1/4, suntem deci
obligati să folosească două pompe care funcț ionează fiecare la 77 cp/min.
−
 Modul M2 - Tome 1

TUBAJUL
1. Rolul coloanelor de tubaj
[Link] de tub
De la o adâncime de 5 până la 15 m, permite asigurarea verticalităț ii gropii în
premierii metri forati si de a canaliza noroiul catre bazine.

[Link]ă de suprafa ț ă
Permite să:
− izolarea apelor conț inute în straturile superioare,
− menț inerea terenurilor de suprafaț ă,
− a servi ca bază pentru dispozitivele de suspendare a coloanelor următoare,
− servi ca bază pentru obturatoarele puț ului.

1.3. Coloane tehnice sau intermediare

De profunzime variabilă în funcț ie de dificultăț ile întâmpinate, aceasta permite:
− evita ț i continuarea forajului într-o zonă descoperită care prezintă un anumit
număr de probleme
− izolarea formatiunilor care contin fluide sub presiuni mari sau mici
presiuni; în special permite forajul zonelor cu presiuni
incompatibili,
− evita ruptura terenurilor din jurul suportului coloanei de suprafaț ă în
cas de erupț ie.

[Link] de produc ț ie
Indispensabilă în cazul unei fântâni de producț ie, aceasta permite:
− a izola stratul producător,
− implementarea echipamentului de producț ie.

Ghid pentru tuburi

Coloană de suprafaț ă

Coloană tehnică

Coloană de producț ie
 Modul M2 – Tome 1

[Link] pierdută
Suspendată de cap la baza coloanei anterioare, ea poate juca
acelaș i rol ca o coloană tehnică sau o coloană de producț ie.

2. Caracteristicile tubajelor
[Link]
Tevile sunt fabricate din diferite grade de oț el, cu grosimi diferite
în funcț ie de constrângerile la care vor fi supuș i, în timpul coborârii lor ș i pe parcurs
viaț a fântânii.
Gradele de oț el utilizate sunt următoarele: H40 - J55 - K55 - C75 - N80 - C95 -
P110 - Q125 - V150.
Scrisoarea reprezintă compoziț ia chimică a oț elului, iar cifrele limita
elasticitate minimă, în mii de PSI
Anumite grade nu sunt normalizate de API în anumite dimensiuni.

Ț evile pot fi fabricate:

− par întindere fără sudură,
− sudură electrică longitudinală fără aport de metal,
− prin sudură prin suprapunere.

[Link]
Diametrul nominal al unui tub corespunde diametrului său exterior exprimat în
inchi. Toleranț a acceptată este de ±0,75 %.
Jocul între corpul tubului ș i gaura variază, de obicei, între 1"1/2 pentru cele mici
dimensiuni de 4"1/2 pentru cele mai mari.

2.3. Grosime
Pentru acela ș i grad de o ț el, grosimea poate fi diferită în func ț ie de
eforturi de suferit.
Toleranț a maximă admisă de API pentru grosimea tuburilor este de 12,5 %.
Cea mai mare dimensiune a uneltelor care poate fi coborâtă într-un tub este egală
au diamètre du mandrin, care este inferior diametrului interior al tubului.

[Link]
Greutatea nominală exprimată în lb/ft este dată doar în scopul
de identificare.
Fiecărui grosimi într-o dimensiune dată a tubului îi corespunde o greutate
nominal care nu poate fi folosit pentru calcul deoarece nu susț ine
greutatea manș onilor.

3. Coefficient de siguran ț ă
Trei eforturi principale trebuie luate în considerare pentru alegerea coloanelor de tubare:
[Link] de trac ț iune :
Ei sunt mai importanț i pentru tuburile situate în partea superioară a
coloane, deoarece suportă greutatea tuburilor aflate dedesubt.
În general, atunci când se coboară coloana, se ia un coeficient de
securitate de cel puț in 1,60 faț ă de limita elastică a corpului tubului, ș i se
se asigure că acest coeficient nu va scădea sub 1,30 pe parcursul vieț ii
puț uri, coloana fiind presupusă în nămol.
 Modul M2 – Tom 1

[Link] de ș tergere :
Compresia tubului este provocată de presiunea diferenț ială între interior
ș i exteriorul. Dacă presiunea exterioară este mai mare, presiunea diferenț ială are
tendinț a de a strivi tubul. Cel mai defavorabil caz apare atunci când coloana
s-a coborât goală în noroi, sau este adusă să fie golită.
Eforturile de zdrobire sunt mai mari pe tuburile aflate în partea de jos
de la coloană, deoarece presiunea hidrostatică este mai mare.
Coeficientul de siguranț ă este de 1,125 în raport cu valoarea rezistenț ei la
apăsarea tubului, având în vedere tracț iunea (coloana fiind considerată goală
pentru puț urile de explorare).

[Link] de spargere :
Ei intervin mai ales în cazul coloanelor de producț ie,
pentru exploatarea zăcămintelor de gaz.
Explozia apare atunci când presiunea din interiorul coloanei este
superioară faț ă de cea de afară.
Coeficientul de siguran ț ă este de 1,10 în raport cu valoarea presiunii
de explozie a tubului sau a garniturii (inelul fiind presupus plin cu apă).

4. Tipuri de filetaje
[Link] de filetaje
API a normalizat trei tipuri de filete:
− rond
− contrafort
− extrem – linie.

Filetage rotund Filetat de sprijin

Primele două sunt folosite pentru conectarea prin manș on; a treia
pentru racordare prin rost integral.
Filetul rotund poate fi scurt sau lung (rezistă la tracț iune; nu se face decât în
gradele de oț el superioare H40 ș i pentru dimensiuni de ț evi egale sau
inferioare la 9"5/8).
 Modul M2 – Tome 1

Filetul rotund asigură de obicei o rezistenț ă la tracț iune mai mică decât
la limita elastică minimă a corpului tubului (cu câteva excepț ii: tuburi
cele mai subț iri în grad inferior în dimensiuni mici).
Filetele de suport ș i extreme - linie permit o rezisten ț ă a îmbinărilor
superioară sau cel puț in egală cu limita elastică minimă a tubului.
Avantajele janturilor integrale în comparaț ie cu janturile cu manș on sunt:
− cea mai bună etanș eitate
− aglomerare externă mai mică (introducere mai bună în puț )
− rezistenț ă mai bună la tracț iune decât îmbinările cu filete rotunde.

[Link] non API

Aceste filetaje pot fi realizate pe ț evi standardizate de API.
Cele mai importante sunt :
− Junctiile Hydril echipate cu filete constituite din două etaje de filete
decalat unul faț ă de altul (strângere mai rapidă) :
− sigiliu triplu (junctură integrală)
− UE (integral comun a cărui filete sunt prelucrate pe extremită ț i
refoulées ale tuburilor
− Etanș are tripla cuplată (jont cu manș on prevăzut în mod special în clasă)
V150).

− Jointurile VAM de la Vallourec:

Etanș eitatea este obț inută prin contact metal pe metal (fiecare extremitate de
tub aplicat pe un ș anț conic prelucrat în interiorul manș onului) ș i
racordarea se face printr-un filet de tip buttress (6 filete pe inch pentru
tuburile de 4’’1/2 în loc de 5, de obicei).
Ce joint poate fi la:
− manș on normal
− manș on cu un volum special, cu diametru exterior mai mic.
Junctura VAM are o rezistenț ă la tracț iune comparabilă cu cea a joncț iunii API la
filetage de sprijin, dar are avantajul de a avea o etan ș are mai bună, chiar
sub presiuni puternice.

5. Pregătirea coloanei de tubaj

Pregătirea coloanei de tubaj este foarte importantă. Nu trebuie să te
conț inutul bonului de livrare: tuburile trebuie verificate unul câte unul pentru
a se asigura că caracteristicile corespund cu ceea ce am solicitat.
Un singur tub neconform într-o coloană de tubaj este suficient pentru a compromite aceasta
rezistenț ă ș i provocarea rupturii acesteia; ceea ce poate duce la pierderea puț ului.

[Link] gradului ș i al grosimii

Tuburile sunt marcate în fabrică cu ș ablonul ș i cu vopsea albă, ceea ce
permite controlul pe ș antier.
O ș tampilă este amplasată pe fiecare tub la aproximativ 0,40 m sub manș on,
serveș te la verificarea mărcii.
Nu trebuie, sub nicio formă, să te bazezi pe inscrip ț iile marcate cu vopsea în
magazin, care pot conț ine erori.
 Modul M2 – Tomul 1

5.2. Marcaj
Tuburile ș i manș oanele sunt marcate de către fabricant astfel:

5.2.1. Marci cu stema

La o distanț ă mai mică de 305 mm de manș on ș i în următoarea ordine:
− nume sau marcă a fabricantului
− API monogramă
− poids pe picior (sau pe metru),
− nota
− procesul de fabricaț ie :
− sânț sămânț ă : S
− sudat electric: E,
− sudat prin acoperire : L.
− tip de oț el
− simbol U pentru tuburile de refulare interioară.

5.2.2. Marci pictate cu ajutorul ș ablonului

Începând de la 305 mm de manș on ș i în următoarea ordine:
− diametru exterior
− greutate pe picior (sau pe metru),
− nuanț ă de oț el,
− procedeu de fabricare
− tip de oț el
− simbol U pentru tuburile de refugiu interior,
− presiunea de încercare hidraulică (dacă nu este standard).
A partir de 610 mm du manchon :
− lungimea tubului,
− greutatea totală a tubului.

5.2.3. Identificare prin culori

Culoarea ș i numărul de benzi vor fi după cum urmează:
− H40 : fără marcă sau negru,
− J55 : o bandă verde,
− K55 : două benzi verzi,
− C75 : o bandă albastră,
− N80 : o bandă roș ie
− C95 : o bandă brună,
− P110 : o bandă albă.

Benzile sunt marcate la o distanț ă de la manș onul feminin care nu depăș eș te

0,60 m. Ele însele să înconjoare mijlocul manș onului sau să acopere toată suprafaț a
du manchon.

[Link] filetajelor
Filetările trebuie curăț ate înainte de a verifica vizual starea lor.
Dacă filetul este deteriorat, tubul trebuie eliminat.
Cauza eliminării pe ș antier a unui tub trebuie să fie marcată cu vopsea pe
corpului său, astfel încât la întoarcerea la bază să nu existe confuzie ș i să nu
nu acum, mai târziu, trimis înapoi pe ș antier.
 Modul M2 – Tom 1

[Link]
Tubi trebuie să fie calibrate cu o unealtă care corespunde normelor API.
Fiecare grosime de casing are calibrarea corespunzătoare. Calibrele în sine
trebuie verificate pentru că se uzează ș i î ș i pierd diametrul destul de
rapid
Calibrul trebuie să treacă prin toate tuburile, deoarece un singur tub uitat poate duce la
catastrofă. Prin urmare, această opera ț iune este supravegheată de un
responsabil (în general: al doilea în post).
Se întâmplă ca calibrarea să nu se potrivească într-un tub, pur ș i simplu pentru că acesta
este defect; în acest caz, trebuie să curăț aț i tubul ș i să reîncepeț i operaț iunea.

5.5.Măsurarea ș i numerotarea tuburilor

Tubul este măsurat doar dacă toate controalele asupra lui sunt efectuate ș i suntem siguri
de a-l utiliza.
Măsurarea tuburilor se face de preferinț ă cu un decametru metalic dublu.
Decametrele din pânză sunt descurajate, deoarece măsurătorile ar putea
variază în funcț ie de faptul dacă decametru este uscat sau umed.
Se măsoară tubul de la extremitatea manș onului femel până la primul fir.
în partea de sus a fileturilor masculine. Trebuie să ai grijă ca decametru să fie bine întins pe
vârful tubului.
În timpul primei măsurători, lungimea tubului este scrisă cu cretă pe fiecare
tub. Apoi facem o măsurare de control în sens invers, apoi menț ionăm
lungimea definitivă la vopsea pe tubul în sine la un sau doi metri de
manș on, astfel încât marcajul să fie foarte vizibil.
Tuburile sunt apoi numerotate cu vopsea la aproximativ 3 sau 4 metri de
mâneci
Numărul ș i lungimea, precum ș i lungimea cumulată, sunt listate pe un
carnet de tubaj.

5.6.Îndemnarea tuburilor pe suport

Tuburile trebuie să fie stocate pe suportul de ț evi rând cu rând, în ordine.
de descente.
Între rânduri, sunt fixate în patru puncte pentru gama 3 ș i în trei
puncte pentru gama 2, de preferinț ă cu grinzi de 20 cm lăț ime. Le
tuburile sunt descurajate pentru fixarea tubajelor, mai ales dacă se stochează mai multe
aș ezate unele peste altele, pentru că suprafaț a de suport este insuficientă.

6. Vissaj ș i coborâre
[Link] ș i în ș urubare
Tuburile trebuie manipulată cu grijă. Se folosesc protectoare.
pentru filetările masculine numite klampon. Aceș ti protectori sunt montaț i pe
rafterul de conducte, înainte ca tubul să fie montat pe podea; acestea sunt echipate cu un
sistem de blocare rapidă. Dacă nu dispunem de protectori klampon,
se pot folosi protecț ii metalice.
Tuburile sunt aduse pe planul înclinat cu un troliu cu aer, dispus într-un mod
ca persoana care operează acest troliu cu aer să poată vedea structura de conducte ș i partea de jos a
plan înclinat.
 Modul M2 – Tome 1

Le klampon

Tubul este aș ezat pe planul înclinat, apoi este prins la chanas cu elevatorul de
manevră, conectată la moft printr-o sfoară de 5/8'' diametru dotată cu un
émerillon. Această îndesă este fixată la cârligul morsetei; trebuie să aibă o
lungime suficientă pentru ca, atunci când elevatorul se află la patru sau cinci metri în sus
peste planș eu, putem agăț a tubul care este pe planul înclinat cu
elevatoare de manevră fără dificultăț i.

Elevatorul de manevră

Tubul este apoi montat cu pulley-ul, în poziț ie verticală, o frânghie de

retenue este instalată în partea de sus a planului înclinat pentru a evita ca tubul să lovească
tabel de tubaj pe pardoseală.
Tubul este adus în poziț ie verticală faț ă de cel care este deja angajat în masă;
protectorul este îndepărtat în acel moment.
La începutul coborârii, atât timp cât nu există multă greutate, este
se recomandă să se pună un colier de siguranț ă sub manș onul tubului blocat în
masa de tubare (pentru primele opt sau zece tuburi).
Tuba a coborât încet pentru a angaja filetul masculin în cel feminin
fără opriri bruș te.
 Modul M2 – Tomul 1

Masă de tubaj Cheie automată

Clema de prindere este plasată sub manș onul tubului fixat în masă. Nu
niciodată să nu pui cheia de reț inere pe manș on pentru că se întâmplă ca acesta să se
blochează în acelaș i timp cu tubul.
Catcher-ul apucă mânerele elevatoarelor de manevră, apoi maestrul
sonda coboară mănu ș a pentru a elibera tensiunea de pe elevatoare
manevră. În acel moment, prinderul trebuie să ț ină tubul în poziț ie verticală
ș i să nu mai miș ti în timpul începutului strângerii. Operatorul cheii hidraulice
nu trebuie să înceapă în ș urubarea decât atunci când agă ț atorul i-a făcut semn că el
puteau să o facă. Începerea înș urubării se face încet, observând indicatorul
de cuplu ; ș i acesta nu se ridică când tubul a făcut două sau trei tururi, este
că este bine fixat, atunci putem strânge la viteză mare. Blocarea se face
în viteză mică până când se ob ț ine cuplul suficient. Când se
blocajul este terminat, cel care agăţă trebuie să fi debarcat deja liftul de
manœuvre, puis il accroche le tube avec l'élévateur principal.

Elevator principal

Când maistrul sondor eliberează coloana, masa de tubare trebuie să fie deschisă
mai rămâne doar să coborâm tubul.
Este foarte important ca cablul de prindere al cheii de strângere să aibă o lungime
adecvat; trebuie să formeze cu mânerul cheii atunci când este sub tensiune
un unghi de 90°. Altfel, indicatorul de cuplu ar da rezultate gresite
indicaț ii.
 Modul M2 – Tome 1

Atunci când, la începutul strângerii, indicatorul de cuplu creș te anormal, este

că tubul este prost angajat, trebuie să-l desfacem până când se percepe un joc
; asta înseamnă că este complet desfăcut.
Se examinează atunci filetul, dacă nu se constată nimic anormal, înseamnă că tubul
nu era chiar în poziț ie verticală sau că plasele se suprapuneau;
reîncepem operaț iunea asigurându-ne că tubul este bine vertical. Pentru aceasta,
Trebuie să ne uităm la numărul de fileti angajaț i în patru puncte opuse; dacă este
la fel peste tot, putem încerca din nou să înș urubăm.
Ș i după mai multe încercări, dacă tubul tot refuză să se înș urubeze, înseamnă că
probabil că este uș or ovalizat; trebuie înlocuit.

[Link]
O bună coborâre a tubului trebuie să se facă fără viteză excesivă, dar într-o...
în mod regulat. Viteza de coborâre este adesea condiț ionată de starea
fântâni.
Esentialul este să fii prudent pentru a aduce tubul la fund în bune condiț ii
condiț ii.

[Link] de strângere
Este important să blochezi îmbinările tubului la cuplurile recomandate.
Jointurile VAM necesită momente de strângere mai mari decât garniturile API.
Pe filetajele cu sprijin, există o marcă în formă de triunghi în vârf
filet mâne; această marcă trebuie să coboare până la nivelul manș onului la sfârș it
de vissage, cu o toleranț ă de ±2 până la 4 milimetri.

[Link] ț ii înainte ș i în timpul coborârii

− Primele trei sau patru imbinari sunt screw-uite la bakerlock pentru a evita
să existe desfăcere în momentul refacerii echipamentelor. Pentru cei
tubaje de suprafa ț ă de gros diametru, putem face patru puncte de
sudura pentru a asigura blocarea, cu condiț ia să avem oț eluri moi, cum ar fi
gradele J55 sau K55. Nu se recomandă sudarea pe tuburi de grad
N80 ș i P110.
− Maniobra trebuie să se facă fără bruscări. Este necesar să se respecte vitezele de
descente, mai ales dacă avem de-a face cu formaț ii fragile.
− Când coloana este echipată cu supape de re ț inere, trebuie umplută
în mod regulat în curs de coborâre.
− Atâta timp cât tubul se coboară normal, este mai bine să evi ț i
circulaț ii intermediare; aceasta se întâmplă doar dacă frecările devin foarte
importante că va fi nevoie să circulaț i.
− Când coloana este angajată în descoperit, trebuie evitate opririle
prolongate. Schimbarea ascensoarelor trebuie să se facă când tubulatura
nu este încă în descoperire.
− La începutul coborârii, atât timp cât nu există prea multă greutate, se folose ș te...
preferinț ă un elevatoare cu uș ă care ia tubul sub manș on. Este
mai sigur decât un lift cu colț uri care riscă să se deschidă intempestiv
atâta timp cât greutatea este insuficientă. Pe de altă parte, aceste elevatoare sunt
relativ u ș ori, deci mai u ș or de manevrat, dar capacitatea lor este
insuficientă pentru a coborî coloanele grele.
− Elevatorul cu colț uri trebuie pus în aplicare cât timp coloana este în
tubajul anterior, înainte de a se angaja în descoperire, sau pentru
coloane foarte grele când greutatea devine importantă, chiar ș i atunci când suntem
încă departe de descoperire.
 Modul M2 – Tomul 1

− Revenirea nămolului în bazine trebuie monitorizată; dacă există pierderi, este

constatate, va trebui să încetinim viteza de coborâre. Capul de circulaț ie
trebuie să fie întotdeauna pe podea, gata să fie înș urubat dacă este necesar. În caz
în circulaț ie în curs de coborâre, se va folosi furtunul de injecț ie de
suporturi sau un furtun de 2" de înaltă presiune destinat acestuia; chiksans
sunt descurajate, pentru că sunt pu ț in practice pentru manevrare
coloană.
− Dacă coloana este echipată cu un dispozitiv de umplere diferenț ială, trebuie
monitorizaț i umplerea. Se întâmplă ca aceste echipamente să se blocheze,
umplerea nu se mai face, putem comprima coloana prin apăsare
diferenț a dintre exterior ș i interior.
− Trebuie să stabilim curve de greutate înainte de coborâre, cu diferite
procente de umplere; maistrul sondor va putea astfel să se prezinte
contează dacă sistemul funcț ionează normal.
− Când coloana ajunge la fund, cu excepț ia cazului în care este necesar să circule înainte
pentru a atinge fundul, trebuie completat umplerea pentru a evita prinderea
de aer în coloană, apoi se montează capul de cimentare. Se poate
pune dopurile în urechi în acel moment sau după circulaț ie;
conectăm legăturile de suprafaț ă.
− Pornirea circulaț iei se face încet atât timp cât noroiul este îngheț at
pentru a evita fracturarea forma ț iunilor fragile. Debitului i se face o cre ș tere
progresiv până la o valoare rezonabilă pentru a nu deteriora
echipamente; ne vom limita la debitul ales pentru vânătoare. Aș a se va circula
tot volumul anular ș i notează presiunile; dacă există gaz, trebuie să
circulaț i până când este complet evacuat.

7. Coloana pierdută
O coloană pierdută [liner] este o coloană de tubaj utilizată pentru a acoperi
descoperit sub un tub existent; înălț imea sa se întinde de la cota
de la atingere până la intrarea la o anumită distan ț ă [suprapunere] în interiorul
coloana precedentă.

Coloană anterioară

Ancorare ș i etanș are

Suprapunere

Liner

Ciment
 Modul M2 – Tom 1

Este posibil să foloseș ti o coloană pierdută, două sau chiar mai multe.
Este posibil să se aș eze o coloană pierdută de lungime mică pe fund fără a o
suspenda în tubajul anterior, dar tuburile vor fi comprimate ș i
Cimentarea nu va fi bună, chiar dacă centrul este bun. Această tehnică
este utilizată mai ales în puț uri foarte deviate ș i orizontale, deoarece
liner este pus pe lateral ș i tuburile situate în partea de jos nu suportă greutatea de
toate tuburile de mai sus.
Ș i, ulterior (în timpul forării sau chiar în timpul producț iei), coloana
de tubaj deasupra linerului se slăbeș te, este posibil să cobori un altă
colonă de acela ș i diametru cu coloana pierdută ș i să o conecteze la aceasta
ultimul prin intermediul unei extensii care con ț ine garnituri
de etan ș are [tie-back], într-un mod care să ob ț ină o coloană continuă, de la
fund până la suprafaț ă.

Coloana anterioară

Coloană de racordare

Leagă-te înapoi

Linie

7.1. Avantajele căptu ș elii:

− Principalele avantaje ale unui liner sunt legate de numărul redus de tuburi.
Acest lucru duce la reducerea costurilor ș i a riscurilor fără a afecta
atac la calitatea lucrării.
[Link] linerelor:
Linerul poate fi utilizat pentru a acoperi o parte din descoperit ca o
coloană normală pentru a permite continuarea forajului (cască de foraj), sau
coperi rezervorul ș i a-l pune în producț ie (căptuș eală de producț ie). Coloanele
pierderile de producț ie sunt adesea coborâte la capătul tubului, în timp ce
cele plasate în timpul forajului au fost coborâte la capătul tijelor ș i sunt
întotdeauna cimentate.
 Modul M2 – Volumul 1

Dar poate fi folosit ș i pentru a acoperi o parte deteriorată a unui tub.

[scab liner]. Ce liner poate fi cimentat sau izolat sus ș i jos de
muncitori de ambalare
Se poate chiar folosi un prim liner ș i, ulterior, să-i conectăm un
al doilea prin intermediul unui tie-back.

Folie anti-scabie
Racordarea a două liner-e

[Link] ț e între tipurile de liner

Tipul de liner depinde de modul de activare al hanger-ului: hanger-ul unui liner
mecanica este activată mecanic, folosind translaț ia ș i rotaț ia de
la garnitură de foraj, în timp ce cel al unui liner hydraulic este activat de
cre ș terea presiunii nămolului prins între o bilă ș i ni ș te
garnituri de etanș are la capul linerului.
Instrumentul de setare poate fi activat mecanic sau hidraulic, indiferent de
soit le hanger utilisé. Ainsi, le setting tool du liner Nodeco est activé
mecanically în timp ce hangerul este hidraulic, în timp ce cel de la Baker
este hidraulic, la fel ca hangerul.
 Modul M2 – Tomul 1

Liner mecanic

Tije de foraj: servesc la coborâre ș i instalare

du liner.

Cap de ridicare.

Coroana: împiedică introducerea solidelor.

Extensie pentru tie-back: pentru a primi o coloană
suplimentar.
Packer: pentru a întări etanș eitatea.

Degete de activare a packerului.

Unealtă de montare: pentru coborârea ș i montarea linerului.

Manș on de setare: primeș te uneltele de setare.

Hanger liner: pentru a suspenda linerul în
coloana anterioară.
Garnitură de etanș are: împiedică circulaț ia
vers la tête du liner.
Swivel de liner: permite rotirea capului de liner
chiar dacă linerul este blocat ș i viceversa (utilizat cu un
liner non rotativ).
Bucș ele de ș tergere capace de cimentare.

Tubaj

Guler de aterizare: inel de retenț ie pentru dopuri.

Buclă flotoare: clapetă anti-retur.

Setul de pantofi: sabot.

 Modul M2 – Tomul 1

Liner hidraulic Nodeco

FJB (Floating Junk Bonnet): acoperă capul linerului.

PBR (priza de forare poloneză): primeș te o coloană

suplimentar.

Manș on de montare: primeș te instrumentul de montare.

Instrument de setare.

Garnitură de etanș are: împiedică circulaț ia

vers la tête du liner et permet la mise sous
presiune pentru agăț ător.

Suspenda liner.

Bucș e de ș tergere care servesc la cimentare

de asemenea, la presiunea pentru ancorarea hangerului.
Suportul bilei: bila permite punerea sub
presiune pentru suport de ancorare.

Tubaj

Guler de aterizare: inel de menț inere pentru capacuri.

Culoare plutitoare : clapetă de reț inere.

Set pantofi: sabot.

 Modul M2 – Tom 1

Liner hidraulic Baker

Setare manș on cu PBR integrată: primeș te setarea

unealtă.
Unealtă de setare hidraulică.

Garnitură de etanș are: împiedică circulaț ia

vers la tête du liner et permet la mise sous
presiune pentru suport de suspendare.

Hanger liniar hidraulic.

Caniț ă pentru probe: Garnitură de etanș are care permite

presiunea pentru suportul de ancorare.

Landing sub : ș ezutul bilei pentru introducerea în

presiune pentru suport de ancorare.

Capace de etanș are pentru cimentare.

Tubaj

Guler de aterizare: inel de retenț ie pentru dopuri.

Inel flotant: clapetă de sens

Setul de pantofi: sabot.

 Modul M2 – Tome 1

7.4. Opera ț iuni de coborâre ș i cimentare

- coborârea tubului
- conectarea capului linerului,
- coborârea liner-ului cu ajutorul tijelor de foraj,
- când linerul ajunge la fund, ancorează-l în tubajul anterior,
- elibera ț i instrumentul de setare înainte de cimentare,
- elibera ț i instrumentul de setare pentru a vă asigura de eliberarea acestuia,
- a ș ezaț i unelte de reglare pe liner fără să le screw-uite.
- a proceda la cimentare conform programului,
- remonta ț i pentru a elibera câinii de activare ai pachetului, dacă există,
- repaus pentru a ancrasa packer-ul,
- degaja ț i uneltele de setare din liner,
- a face o circula ț ie inversă pentru a cură ț a tijele de ciment,
- remontarea uneltelor de setare.

Pentru căptuș eala mecanică :

- cârligul se ancorează mecanic urcând pe o anumită distan ț ă,
întorcându-se la stânga apoi aș ezându-se rapid,
- instrumentul de setare este eliberat prin aplicarea de greutate ș i prin rotirea câtorva ture la
dreapta
Linerul mecanic echipat cu un swivel nu poate fi cimentat în rota ț ie.

Pentru linerul hidraulic Nodeco :

- pentru a ancrena hanger-ul, trebuie să lansezi bilă care vine să se aşeze la capătul
unelte de setare ș i astfel blochează trecerea. Pompanț i în interiorul tijelor,
noroiul, neputând să treacă prin interiorul tijelor, este obligat să iasă
prin găuri la capătul uneltei de setare. Fiind împiedicată să se ridice spre
capul linerului prin garnitura de etan ș are ș i în jos prin ș tergător.
dopuri, ea este obligată să treacă prin orificiile suportului. Crescând
sub presiune, piuliț ele care ț in mâneca cu colț uri se taie
ș i îi permit deplasarea în sus, ceea ce face să iasă colț urile
care vin să se lipească între liner ș i tubajul anterior,
Odată ce suportul este ancorat, instrumentul de setare se deblochează automat.
Trebuie să întorci la dreapta pentru a-l desfăcea,
este suficient să cre ș ti presiunea din interiorul tijei pentru a ejecta mingea
cu scaunul său, ceea ce eliberează trecerea pentru cimentare. Bila ș i a sa
scaunele, după ejectare, vin să se aș eze într-un coș perforat plasat
în partea de jos a gulerului de aterizare.

Pentru linerul hidraulic Baker :

- pentru a fixa hangerul, trebuie să lansezi bilă care va ocupa locul în
aterizare sub et bucurie astfel trecerea. Pomparea în interiorul tijelor,
noroiul, neputând să treacă prin interiorul tijelor, este obligat să iasă
prin găuri deasupra subiectului de aterizare. Fiind împiedicată să mă întorc spre
capul linerului este sigilat de garnitura de etanș are ș i în jos de swab
cupe, ea este obligată să treacă prin orificiile hângărului. Prin creș terea
sub presiune, pin-urile care tin manș onul cu colț uri se taie
ș i îi permit să se deplaseze în sus, ceea ce face ca colturile să iasă.
care vin să se aplice între liner ș i tubajul anterior,
- o dată ce hangerul este ancorat, se măre ș te din nou presiunea pentru a elibera
instrument de setare
 Modul M2 – Tome 1

trebuie să cre ș tem din nou presiunea din interiorul tijelor pentru a ejecta
bila de landing sub, ceea ce eliberează trecerea pentru cimentare. Bila,
după ejectare, vine să se aș eze pe un platou perforat plasat în partea de jos a
guler de aterizare.

Deci,
- pentru un liner mecanic: hangerul ș i uneltele de setare sunt ac ț ionate
mecanic,
- pentru un liner hidraulic, suportul este ac ț ionat hidraulic.
diferenț a între liner-urile Baker ș i Nodeco constă în principal în setare
instrumentul: cel al lui Baker este hidraulic, în timp ce cel al lui Nodeco este
mecanică cu blocare hidraulică
une une une une une dotat cu un sistem de
relaxare mecanică, în cazul în care dispozitivul hidraulic nu funcț ionează
pas
- utilizarea swivel-ului permite rotirea capului liner-ului, în timp ce
restul este imobil, ceea ce face imposibilă rotaț ia liner-ului în timpul
cimentare. Pentru aceasta, căptuș elile destinate să funcț ioneze în timpul cimentării
nu trebuie să conț ină swivel,
- liniile hidraulice nu au nevoie de swivel ș i suporturile lor sunt
rotativ pentru a permite rotirea liner-ului în timpul cimentării, este-ă-
a spune după ancorarea lor.
 Modul M2 – Tom 1

LA TETE DE PUITS
Coroana puț ului este utilizată pentru:
− sustinerea obturatoarelor
− suspenda coloanele de tubaj,
− asiguraț i etanș eitatea în jurul acestor coloane.

Cap de tubing

Cap de tubaj intermediar

Cap de tubaj de bază

Coloană de suprafaț ă

Colonă intermediară

Coloană de producț ie
Tubulatură

Les legături
O bride este desemnată prin 3 grupuri de cifre ș i litere:
De exemplu, bridea 6BX - 13"5/8 – 5000 înseamnă:
− tip : 6BX,
− dimension nominale : 13"5/8,
− presiune de serviciu în PSI: 5000.
Aceste indicaț ii sunt marcate cu ș tanț ă pe latura bridei.

1.1. La serie
Există două tipuri de bride: 6B ș i 6BX.
Fiecare tip include 4 serii ș i în fiecare serie API-ul a normalizat un anumit
numărul de dimensiuni.
 Modul M2 – Tom 1

1.2. Identificarea bridelor

Cunoscând numărul de găuri, distanț a între găuri ș i diametrul exterior al
În gât, putem identifica bridele datorită formularului forajului.
De exemplu: bridea cu 16 găuri ș i un centru de 23"1/4 este o bride
13"5/8 - 5000 psi - 6BX.

2. Le joint toric
Asigură etan ș eitatea între două flan ș e de aceea ș i dimensiune nominală ș i de
aceeaș i serie. Este fabricat din fier moale, oț el moale sau oț el inoxidabil.
Chaque joint tore est identifié par :
− 1 sau 2 litere indicând tipul: R – RX – BX,
− un număr care este un reper corespunzător unei dimensiuni nominale
dar care poate fi utilizat pentru mai multe serii (exemplu: 57). Acest număr
poate fi însoț ită de o scrisoare care indică natura oț elului ș i duritatea acestuia.

Tip de articulaț ie RX

Tip de joncț iune ruptă R

Tip de îmbinare BX

Exemple : RX 57 S :
R 57 : un joint care poate fi utilizat pentru flanș e de dimensiune nominală 13"5/8
serie 2000 ș i 3000
R 54 poate fi utilizat doar pentru seria 11"-5000,
S : oț el moale.

Există 3 tipuri de garnituri toroidale:

− Tip R (3000 psi max): de secț iune ovală sau octogonală, poate fi folosit
pe brida de aceeaș i dimensiune nominală de tip 6B, canelura
mireasă având acelaș i profil,
− Tip RX (max 5000 psi): de secț iune octogonală, dar asimetrică prin
raport la ax. Acest tip, ca R, este utilizat pe bridele de tip 6B
(Ex: o bride 6B-13"5/8-3000 poate primi un garnitură R57 sau RX57).
Pentru aceste 2 tipuri, asamblarea lasă să apară un joc între flanș e, garnitura
sus ț ine greutatea elementelor plasate deasupra ș i vibra ț iile. Este
se recomandă să verificaț i periodic blocarea ș uruburilor.
 Modul M2 – Tom 1

Pe bridele clamp, se va folosi de preferinț ă tipul RX. Într-adevăr, înălț imea sa,
mai mare decât tipul R, va asigura o etanș are mai bună la strângere.
− Tip BX (10000 ș i mai mult): de secț iune octogonală cu profil simetric cu
trou de egalizare a presiunilor. Acest tip de garnitura este utilizat doar
pe bră ț ări 6BX, ale căror ș anț uri au o u ș oară chanfră
exterior. Pentru acest tip de îmbinare, asamblarea nu lasă joc,
miresele vin în contact cu blocajul. Este recomandat să blochezi
goujons cuplu.

Recomandări de utilizare
− un joint ars nu trebuie niciodată reutilizat,
− gorgesle bridelor trebuie să fie perfect curate (a face să dispară
toate urmele de grăsime sau de ulei de stocare),
− junta trebuie inspectată înainte de a fi instalată ș i nu trebuie să prezinte nicio
trasă de ș oc
− montajul poate fi realizat uscat sau cu ulei u ș or. Această ultimă procedură
având avantajul de a proteja gâturile împotriva oxidării,
− în timpul dezasamblării, este imperativ să se ungă canelurile care nu sunt din inox pentru
a evita oxidarea lor,
− supravegheaț i paralelismul flanș elor în timpul strângerii ș uruburilor
− pe bridele de tip 6B, API-ul oferă un joc care variază de la:
− 1/8 la 7/32 pentru tipurile R,
− 12/32 la 27/32 pentru tipul RX,
− jointsul RX ș i BX sunt deformabile din cauza presiunii care tinde să crească
diametrele exterioare si din cauză că realizează etanș area lor pe
partie exterioară (unghi de 23°) îș i măresc astfel presiunea de contact
ș i menț in etanș eitatea lor.

3. La tête de tubaj de bază

Este primul element conectat la tubulatura de suprafaț ă. Conectarea se face
fie prin filetare (mascul sau feminin), fie prin sudură.
Conectarea prin filetare, deș i mai sigură, prezintă însă dezavantajul
de a impune cotele exacte ale filetului superior al coloanei pentru a permite
stivuirea suspensiilor ș i a obturatorilor.
În caz de blocare a coloanei pe parcursul coborârii, racordul nu
poate fi efectuat doar prin tăierea tubajului ș i sudură fie a unui cap filet,
aș a că de la capul tubului de sudură. În acest ultim caz, conectarea trebuie să fie
făcut foarte atent, respectând orizontalitatea bridei superioare. Le
sudurile, interioare ș i exterioare, trebuie testate cu ajutorul unei pompe
un orificiu de test situat între cele două suduri.

Placă de bază
 Modul M2 – Tomul 1

În func ț ie de mărcile ș i modelele, diametrul păr ț ii superioare poate fi

cilindric sau conic pentru a primi col ț urile de suspendare ș i acoperirea
de etan ș are a tubului următor. Două ie ș iri laterale, filetate sau cu flan ș e
permit controlul spaț iului anular.
Aș adar, coloana de suprafaț ă ș i capul de tubare de bază care vor susț ine
tous les tubages prévus selon le programme, en plus des obturateurs. Dans les
puț uri la mare adâncime, greutatea coloanelor puse sub tensiune este foarte mare
ș i va fi necesar să folosim o cap de tub cu o placă de bază
circulare, ceea ce creș te stabilitatea capului de puț ș i asigură o mai bună
împărț irea încărcărilor pe fundul pivniț ei, cu condiț ia să se prevadă o pivniț ă
mai profundă ș i apoi a betonării spa ț iului între fundul subsolului ș i
plăcuț ă de bază. În general, se adaugă ș uruburi de fixare.

4. Cap de tub intermediar

Se compune din:
− două bride de dimensiuni ș i serii diferite,
− un alezaj conic sau cylindrical în partea superioară pentru a primi
monede de ancorare a tubului următor,

− un alezaj cilindric în partea inferioară, primind un ghid – unealtă ș i

un sistem de etan ș are a spa ț iului annular dintre cele două coloane,
asigurată de:
− strivirea unui joc de garnituri din neopren ș i a discurilor din oț el
la racordarea flanș elor,
− gonflarea unei garnituri din neopren prin injec ț ia de bă ț uri de
grăsime plastică

La bride inférieure possède :

− un orificiu de injectare a bă ț urilor de 1" în cazul etan ș ării prin
gonflaj, echipat cu un supapă de sens invers, cu o ș urub de injec ț ie ș i un
bucș on de închidere
− un orificiu de testare care permite verificarea etan ș eităț ii garniturilor
inferioară ș i superioară.

5. Dispozitiv de ancorare a tuburilor

Acest dispozitiv este constituit dintr-un set de cuie care se agaț ă de tubul de ancorat în
alunecând pe o parte conică. Este completat cu un set de etanș are.
Capetele de tubare ș i colț urile de ancorare sunt concepute pentru capacităț i diferite ș i
vor fi aleș i în funcț ie de greutatea pe care o vor suporta.
 Modul M2 – Volumul 1

După aplicarea tensiunii pe coloana de tubaj la o valoare u ș or

suprafaț a tensiunii de ancorare, dispozitivul este pus în jurul coloanei sau
liberat de podea ș i alunecă în jurul coloanei, până când ajunge
aș ează-te în capul tubului ș i centrează coloana în raport cu aceasta.
Un relaxare parț ială a tensiunii provoacă alunecarea colț urilor conice
în locuinț a lor, colț urile inferioare vin să muș te pe tubaj, apoi sunt
antrenaț i în jos de coborârea acestuia.
În mi ș carea lor, ei trag de fringhii ș i de ț evi. Garnitura
de etanș are este comprimat ș i se aplică împotriva tubului pe de o parte, ș i capul
de tubare pe de altă parte. Colț urile superioare alunecând pe suporturile lor vin
mordea pe tubaj.
Relaxarea completă a tensiunii aplicate coloanei duce la colț uri
superiori ș i inferiori în jos.
Miș carea colț urilor superioare în raport cu segmentele de oț el nemiș cate
provocă prăbuș irea completă a garniturii de etanș are, apoi a suporturilor de
garnituri ș i suporturi pentru colț uri superioare, împiedicând orice expulzare a
garnitură în viaț a viitoare a fântânii.

6. Cap de tub
Capetele de tubing sunt identice cu capetele de tubaj cu dublă flanș ă. Ele
poartă uneori în partea inferioară a găurii lor un locaj prelucrat pentru
a primi un garnitură de etanș are pe tubaj.
Dispozitivul de suspendare a tuburilor include o simplă mănu ș ă filetate.
important pe partea sa conică exterioară a garniturilor de etanș are care iau
sprijin în partea conică corespunzătoare a capului de tubaj. Mărul este
aplicată în capul tubului prin blocarea ș uruburilor care traversează flanș a
 Modul M2 – Volumul 1

superioară. Implementarea sa este posibilă prin fixarea unui element de

tubulatură în filetatul său femel superior.
Două ieș iri laterale permit controlul spaț iului anular între ultimul
tubaj ș i tubajul.
În alte cazuri, tubul este fixat cu o ș urubă într-o flan ș ă conectată la capul de
tubulatură. Această flan ș ă face eventual o reducere ș i fa ț a sa superioară este
direct conectată la prima supapă principală. În acest caz, dispozitivul
etansitatea este constituita dintr-o masca deschisa care se aplica pe suport
conic al capului de tub

7. Element de spaciu
Asamblarea diferitelor capete de tubare poate fi făcută încă de la coloana de
suprafa ț ă cimentată, dacă diametrul interior al tuturor elementelor permite
trecerea celui mai mare instrument.
În pu ț urile de mare adâncime, nu este posibil să se stiveze toate
capetele tubului după cimentarea coloanei de suprafa ț ă. A ș adar, suntem
destinat să înlocuiască aceste capete de tubare viitoare cu spargere, incluzând
un corp ș i două curele identice.
În acest fel, vom putea păstra constantă înălț imea obturatoarelor ș i a
cruce de circulaț ie pe toată durata puț ului dacă, pe măsură ce
avansarea forajului ș i a coborârii unei noi coloane, fiecare
întretoise este înlocuită cu o cap de tubaj de aceeaș i înălț ime.
Această distanț ieră devine adaptator dacă flanș ele sale sunt de dimensiune sau de serie
diferente.
Pentru a conecta două elemente de cap de puț de dimensiuni ș i serii diferite,
există de asemenea bride de adaptare [flanș e de adaptare], fie simple, fie cu galoane
aș a se dublează goujonii.

8. Tămpi compacte de pu ț uri

Această cap de oț el turnat sau forjat dintr-o singură bucată poate fi dublu sau triplu
etajul conform programului de tubare stabilit.
 Modul M2 – Volumul 1

Este fixată sau sudată pe tubulatura de suprafa ț ă ș i partea superioară se

termină cu o bride normalizată API, sau cu o legătură prin cleme.
În interior găsim două sau trei găuri conice sau cilindrice care primesc
dispozitivele de suspendare a tubajelor.
Între fiecare suspensie, ie ș irile laterale permit controlul
diferite inele ș i orificii de testare permit verificarea etanș eităț ii
articulaț ii.
Acest tip de cap simplificat permite o economisire de timp foarte apreciabilă.

9. La crucea de circula ț ie [cruce de noroi]

Este un element constituit din :
− două bride de aceeaș i serie ș i dimensiune nominală,
− un aliniament cilindric,
− două ieș iri laterale cu bride.

Una dintre ieș irile laterale, în general de un diametru mai mic, este conectată la un
circuit de pompare la presiune înaltă, numit kill line. Un clapet anti-retur este
integrat în acest circuit.
Cealaltă ieș ire, numită choke line, este conectată la manifoldul de duses.
Fiecare circuit este controlat de două vani juxtapozi, dintre care una pe choke
linia este cu comandă hidraulică.

Croaș ca de circulaț ie serveș te la:

− contrôler une venue en circulant par les tiges, obturateur fermé, le retour
se făcea prin manifoldul de duses,
− ucide puț ul prin pompare sub presiune prin linia de ucidere,
− efectuarea circulaț iilor inverse prin linia de omor.

Uneori, se utilizează ieș irile laterale ale obturatoarelor în locul crucii de

circulaț ie.
 Modul M2 – Tom 1

10. Exemple de evolu ț ie a unei cabe de pu ț

Să luăm ca exemplu următorul program de foraj:
− fagure de 17"1/2, tubaj 13"3/8,
− foraj de 12"1/4, tubaj de 9"5/8,
− foraj de 8"1/2, tubaj sau liner de 7"
− foraj în 6", tubare sau liner de 5".

În general, tubul ghidare din tablă laminată ș i sudată este în poziț ie ș i cimentat. Când
la montajul aparatului de foraj, se ataș ează prin sudură un tub fântână
care permite întoarcerea ș i scurgerea nămolului către vibra ț ii prin
intermediul goulotei.

[Link]ă 17"1/2
Forajul începe la 17"1/2 până la o cotă dată de serviciu
geologic.
Coloana 13"3/8, foarte importantă pentru via ț a viitoare a pu ț ului, este cimentată
până în suprafa ț ă. Dacă, din cauza pierderilor în timpul cimentării, zgura de
cimentul nu ajunge la suprafaț ă, o cimentare suplimentară va fi efectuată
par injecț ie în spaț iul anular.
Cota ultimului manș on va fi ajustată în raport cu masa pentru a permite
tot stivirea elementelor de cap de puț ș i a obturatoarelor.
După cimentarea ș i purgarea excesului de zgură din inel, se procedează
la centrul coloanei 13"3/8 în raport cu masa de rotaț ie, apoi, după
uscarea cimentului, tubul de manevră este desfăcut, tubul ghid este tăiat la
fondul cavernei, ș i se procedează la înș urubarea capului de tubulatură de bază 13"5/8 x
3000 cu o cămaș ă de protecț ie.
Pentru ș antierele îndepărtate, se recomandă suplimentarea cu o cap.
de tubaj de bază la sudură, în cazul blocării coloanei în timpul
descenș e.
Apoi se pune în ordine:
− o întreț inere de separare [spacer spool] 13"5/8 x 3000,
− o cruce de circula ț ie [croce de nămol] 13"5/8 x 3000 cu ie ș iri laterale
5000
− obturaț ii cu fălci 13"5/8 x 3000
− un obturator annulaire 13"5/8 x 3000
− tubul fântânii.
Toate aceste elemente trebuie să permită trecerea uneltelor de 12"1/4.
Odată ce stivuirea este efectuată, ansamblul trebuie să fie testat la presiunea minimă de
serviciu (3000 psi) înainte de reforarea cimentului.

[Link] 12"1/4
Forarea continuă în 12"1/4 în vedere a coborârii coloanei tehnice
9"5/8. Alegeț i ultimul tub astfel încât un manș on să nu se prezinte.
înălț imea capului de tubaj.
Tubajul de 9"5/8 este cimentat până la o anumită înăl ț ime de la suport.
După administrarea cimentului ș i după ce a fost îndepărtată cămaș a de protecț ie a capului
De tubaj de bază, tubajul este ancorat sub o anumită tensiune.
Două moduri de a proceda :
− După tensionarea coloanei, lansaț i colț urile de pe masă
rota ț ie. În acest caz, căma ș a de protec ț ie este îndepărtată înainte de
coborârea tubajului.
 Modul M2 – Tome 1

− A ș ezaț i coloana în masa de tubaj, deconecta ț i între cap

tubaj ș i spacer, ridica ț i ș i suspenda ț i capul de pu ț pe traverse
suporte de la masă de rotaț ie sau aș ezaț i lumânări între capul de
tubaj ș i spacer, preluare la elevator ș i tensionare a coloanei,
ieș irea din cămaș a de protecț ie, plasarea colț urilor.
Prima metodă este mai rapidă, dar mai puț in sigură. Colț urile [alunecări] pot
coincer pendant la descente.

12'' x 3000

12’’ x 3000

12’’ x 3000

12’’ x 3000

Odată ce tubul a fost ancorat, operaț iunile următoare trebuie efectuate în ordine:
− tăierea tubului având în vedere lungimea de pătrundere a tubului la
la base de la tête de tubage 7" et du jeu laissé entre les brides par les
joints tores
− montarea capului de tubaj de 7" (flanș e 13"5/8 x 3000 - 11"x5000)
munie la baza ghidului instrumentului [pilot bit] ș i a sistemului său
d'etanchitate,
− asamblare ș i blocare a acestor elemente,
− executa ț i teste fără a depă ș i presiunea de serviciu a
elemente sau 60% din rezistenț a la comprimare a tubajului (cel mai mic
des două).
Se finalizează montajul noului cap de puț prin instalare:
− de la cămaș ă de protecț ie în partea superioară a tubului capului,
− de la croix de circulation 11" x 5000
− des obturatoare 11" x 5000,
 Modul M2 – Tom 1

− du tube fontaine.
Linia de ucidere ș i linia de strangulare sunt conectate ș i se procedează la testarea
obturatori.

[Link] 8"1/2

10'' x 5000

10’’ x 5000

10’’ x 5000

12’’ x 3000

13’’3/8
9''5/8

Odată ce tubul de 7" a fost coborât:

− ancrage de la colonne după ce a scos cămaș a de protecț ie,
− tăierea tubului în funcț ie de elementele care vor veni să acopere capul de
coloană 7
− montarea capului de tubare,
− montajul obturatorilor în func ț ie de presiune ș i natura fluidelor
conț inuturi în straturile traversate.

[Link] 6
Se presupune că tubulatura de 7" a fost coborâtă ș i cimentată până la plafonul zăcământului.
cose în 6" în strat ș i faza se încheie cu coborârea
un liner de 5" ancorat în tubul de 7".
După perforare, instalarea unui packer de produc ț ie ș i coborârea
tuburi.
 Modul M2 – Tomul 1

După demontarea obturatorilor, capul de pu ț se termină cu o brida.

reducere care se adaptează pe capul de tubulare ș i primeș te în partea superioară
vannes maîtresses ș i capul de producț ie.
În exemplul de mai sus privind evoluț ia unei cabe de puț în foraj, a fost nevoie de trei
grupuri de obturatoare din serii diferite: 13"5/8 x 3000, 11" x 5000, 7"1/16
x 10000, dar se recomandă să se utilizeze, încă de la instalarea tubajului de suprafaț ă,
obturatoare de dimensiuni mari nominale ș i de serie înaltă. De exemplu :
13"5/8 x 5000.
Aceș ti obturatori montaț i după faza 17"1/2 care permit trecerea de
unelte 12"1/4, sunt păstrate pe parcursul întregului foraj. Va fi suficient să deț ii un set
de adapter de spacer sau de bride de adaptare pentru conexiunea cu
capete de tubaj diferite în funcț ie de etapele de foraj.
 Modul M2 – Tomul 1

ECHIPAMENTE DE OBTURARE A PUȚULUI

1. Roluri
Obturatorul ș i accesoriile sale servesc la:
− asigura închiderea puț ului în cazul veniri fluidelor de formare,
− a permite circula ț ia sub presiune controlată pentru a recondi ț iona
noroi ș i evacuarea efluentului care a pătruns în puț ,
− testarea elementelor din puț ,
− testează formările
− a face circulaț ii inverse,
− a face squeezes.

Un obturator este definit prin marca sa, tipul său, dimensiunea nominală ș i a sa
série (pression de service).
Pentru fiecare obturator, se precizează de asemenea următoarele caracteristici:
− diametrul maxim de trecere al uneltelor,
− rapoartele de deschidere ș i închidere (raportul între presiunea care
domina în fântână ș i presiunea necesară pentru a comanda
obturatorul)
− volumetele de fluid necesare pentru închidere ș i deschidere,
− încărcătura (înălț ime)
− greutatea.

2. Diferi ț i tipuri de obturatori

[Link] cu fălci
Pot fi închise
− totale,
− pe tije, tuburi sau conducte
− variabilă.

2.2. Obturatoare anulare

Se pot închide pe orice echipament ș i chiar pe gaura goală (nu
recomandate). Ele permit chiar manevrarea căptuș elii [stripping] în
diminua presiunea asupra membranei.

[Link] rotative
Plasa ț i deasupra obturatoarelor fixe, acestea permit rota ț ia ș i
manipularea tijelor. Ele sunt folosite pentru a forarea sub presiune.

2.4. Diversi
Sunt folosite în principal pe mare. Este o instalaț ie de presiune joasă (sub
500 psi) care permite canalizarea unui flux de gaz într-o tor ț ă în
terenuri de suprafaț ă.

3. Alegerea obturatoarelor
3.1. Alegerea diametrului
Alegeţi obturatorul cel mai mic posibil, având în vedere diametrul tubului.
utilisé.
În pu ț urile început în diametru mare, este mai sigur dacă se poate
a instala un obturator mai mic cât mai curând posibil.
 Modul M2 – Volume 1

Pentru obturatoarele anulare, se limitează la 13"5/8 în seria 5000 ș i la 11" în

serie 10000.

3.2. Alegerea presiunii de serviciu

Alegerea presiunii de lucru a obturatorilor este legată de:
- au gradient de pression des formations traversées,
- la natura fluidului (gaz sau ulei),
- la ț ărmul tubului,
la rezistenț a la explozia tubului.

Presiunea de lucru a obturatoarelor trebuie să fie mai mare sau egală cu presiunea
de serviciu al lucrării calculată etapă cu etapă.
Presiunea de serviciu a lucrării este cea mai mică dintre valorile următoare:
− presiune de formare diminuată a presiunii exercitate de coloana de
gaz între strat ș i capul puț ului,
− presiunea de fracturare la suport a fost redusă de presiunea exercitată de
coloană de gaz între sabot ș i capul de puț .
Coeficientul de siguranț ă este de 1.
Cu cât ș aua este mai adâncă, cu atât presiunea admisibilă în vârf este mai mare, aș adar mai mult
seriile obturatorilor va fi ridicată.

4. Obturatoare cu din ț i
4.1. Obturatoare Cameron tip U
Este constituit dintr-un corp care include:
− un orificiu central vertical pentru trecerea uneltelor ș i a materialului
tubular
− un aliniament orizontal în care se deplasează un set de două fălci de
forme ovale.

De fiecare parte a corpului, există o bride intermediară ș i o uș ă.

Fiecare brida este fixată la uș ă cu ș uruburi cu cap încastrat ș i fiecare set
flanș ă ș i suportul sunt fixate pe corp prin patru tije. Etanș eitatea între flanș ă ș i
corpul este asigurat de un garnituri de tip "O".
Fiecare maxilar este prins pe o tijă de piston care are în centru
piston de manevră.
Două pistoane solidare corpului central prin înș urubarea a două tijă, servind la
manipularea uș ilor prezintă următoarele caracteristici:
− l'un, partea de închidere, are un orificiu central care comunică prin
intermediarul tijei la circuitul de închidere,
 Modul M2 – Tom 1

− celălalt, partea de deschidere, este plin. Circuitul iese în spatele pistonului prin
două deschideri,
− Două ș uruburi de siguran ț ă permit blocarea maxilarului în pozi ț ie
închisă,
− brida intermediară între corp ș i uș ă în care glisează tijă de
pistonul este echipat cu un garnitură cu buza pe partea puț ului ș i cu un inel 'O' pe partea
camera de manevră a pistonului. Între aceste două garnituri se află o
mise în atmosferă, precum ș i un sistem suplimentar de etanș are prin
injectare de grăsime plastică. Aceasta pentru a evita, în caz de scurgere la garnitura
lèvre, ca presiunea puț ului să nu vină să împiedice cursa pistonului.

4.1.1. Maxilarele
Ele sunt constituite din:
− un bloc metalic
− o garnitură superioară de etanș are,
− o garnitură frontală pentru închidere totală sau pentru închidere pe tijă.
Cele două garnituri se agrafează una de alta prin două ț urț uri.

4.1.2. Funcț ionarea obturatorului

Maniobra obturatorului este controlată de o supapă cu patru căi.
Pentru a închide, fluidul sub presiune trimis prin orificiul de închidere trece la
în interiorul tijei ș i al pistonului ș i ajunge în cilindrul central din spate
piston de comandă. Acesta, împins înainte, determină maxilarul.
revenirea fluidului, împins de miș carea pistonaș elor, se face prin orificiu
de deschidere.

Pentru a deschide, după manevra robinetului cu patru căi, fluidul sub presiune
este trimis prin orificiul de deschidere. Trece prin tijă pistonului plin ș i ajunge
în cilindrul de manevră de la spatele pistonului de comandă. Retourul de
fluidele de închidere se efectuează conform traseului invers.
Presiunea hidraulică de închidere a maxilarelor este utilizată pentru deschidere
caciuli în timpul schimbării fălcilor.
Sistemul hidraulic este conceput pentru a lucra la o presiune de 1500 psi.
Presiuni de 300 până la 500 psi sunt de obicei suficiente pentru
 Modul M2 – Tomul 1

func ț ionare. În caz de necesitate, se va putea admite în circuitul

presiuni de până la 5000 psi.
La fel ca pentru toț i obturatoarele, presiunea care domneș te în fântână ajută la
închiderea fălcilor.
Este posibil să montăm un tren de tijă la unelte – îmbinări cu un vârf de 90°
ou 18° pe maxilare.

[Link] Shaffer Tip LWS Autolock (sau Poslock)

Ca toate obturatoarele cu maxilar, acesta poate fi simplu, dublu sau
etaj tricel
Etajul este constituit dintr-un corp filetate sau strâns cu:
− o deschidere centrală verticală pentru trecerea uneltelor ș i materialului
tubular
− o găurire orizontală în care se deplasează fălț ile,
− două blocuri cilindrice de manevră, situate la fiecare extremitate a corpului,
fixate prin vârtejuri, dar articulându-se prin balamale pentru a permite
schimbarea maxilarelor; etanș eitatea între blocul cilindru ș i corp se
realizat printr-un singur inel 'O' ș i fluidul de manevră trece prin
l'axe des charnières.

Fiecare bloc cilindru conț ine:

− două cilindri cu diametre diferite,
− un piston de manevră solidar cu maxilarul prin intermediul unei
tige de piston ș i de o ș urub,
− un piston care se deplasează în interiorul pistonului de manevră,
− un resort între pistonul de manevră ș i piston,
− patru clavete de închidere
− un presse étoupe asigură etanș eitatea pe tija pistonului, între puț
(alesează vertical obturatorul) ș i cilindrii de manevră.
În caz de scurgere pe acest etanș ator, fluidul din puț nu poate ajunge la bloc.
cilindru (riscul deschiderii intempestive a fălcilor). O punere în aplicare a
atmosfera leagă carcasa etanș ării de exterior. Dacă apare o defecț iune se
produse la nivelul acestui etanș ator, este posibil, după ce a fost îndepărtat
 Modul M2 – Tomul 1

bouchon, de injecta un lubrifiant plastic cu ajutorul unei ș uruburi ș i de a întări astfel

etanș eitatea presă-ț evii.

Pentru închidere :
Fluidul de manevră ajunge pe spatele pistonului, îl împinge înainte pentru
închideț i fălci. Fluidul pătrunde de asemenea în interiorul acestui piston ș i
tinde să deplaseze pistonul mic spre înainte: acesta deocamdată rămâne blocat,
retenu de cele patru cleme.
De îndată ce pistonul de manevră este la capătul cursei (maxilarele închise),
patru clavete sunt în faț a orificiului cel mai mare. Pistonul mic întotdeauna
submis la presiunea fluidului de manevră, poate atunci să-ș i desfăș oare cursa în
îndepărtând cele patru cleme, astfel blocând pistonul de manevră ș i prin
prin urmare, maxilarele. Arcada se relaxează ș i blochează pistonul mic la fund.
Desigur. Este acum posibil să elimini presiunea fluidului din
manevră.

Pentru deschidere:
Prin inversarea sensului de sosire al fluidului de manevră prin vana cu patru
voies, presiunea se exercită asupra părț ii din faț ă a pistonului, iar spatele fiind la presiune
atmosferic (întoarcerea fluidului către rezervorul acumulatoarelor). Marele
pistonul, întotdeauna blocat de chei, nu poate să se mi ș te. Dar
fluide, pătrunzând în interior prin lumini, mută pistonul mic în
comprimând arcul, eliberând astfel cele patru cleme ș i, prin urmare, pistonul
de manevră.
Ansamblul pistonilor, tijelor ș i maxilarelor se deplasează spre fundul cilindrului de
manipulare.
 Modul M2 – Tom 1

4.3. Obturator Shaffer Tip LWS Blocare Manuală

Pentru a închide, fluidul de manevră ajunge pe spatele pistonului, îl împinge spre
în faț ă ș i închide maxilarele.
Maxilarele pot fi blocate manual în poziț ia închisă,
întorcând fiecare piuliț ă de blocare pe axul pistonului, până la
ceea ce axul iese ș i se opreș te în contact cu capul cilindrului. Pistonul de
blocajul are un filet stâng. Prin rotirea piuliț ei spre dreapta, axul purtător
de la piuliț ă iese ș i blochează maxilarul în poziț ie închisă. Întorcând la stânga,
axa purtătoare a piuliț ei intră ș i eliberează falca.

5. Obturatorul annular
Este un obturator cu garnitură elastică care permite închiderea pe orice
quel équipement ou sur un trou vide (non recommandé).

5.1. Tipul Hydril GK

Acest obturator se compune dintr-un corp în care poate aluneca vertical.
un piston. Ce piston est ghidat exterior prin corp ș i capacul filetător
pe acest corp, ș i interior printr-un ghid cilindric care poartă la partea sa
inferioare ale deschiderilor care permit trecerea fluidelor pentru închidere ș i
deschiderea.
Pe partea superioară interioară conică a pistonului vine să se aș eze garnitura
elastic din cauciuc cu structură metalică. Acest garnitură este ghidată la ea
partea inferioară prin ghidul interior. Garniturile de etanș are completează
acest ansamblu.

Trimiterea fluidului de manevrare prin orificiul de jos împinge pistonul în sus,

comprimant la garniture elastică care, ghidată sus ș i jos, nu poate decât
se extinde spre interiorul aparatului. Elasticitatea garniturii îi permite să
fă etanș eitate pe orice secț iune de tubulare.
Trimiterea fluidului de manevră prin orificiul de sus împinge pistonul către
bas, decomprimând garnitura care îș i reface forma iniț ială.
O ș urub de oprire marchează blocarea maximă a capacului.
 Modul M2 – Tome 1

În caz de venire, fluidul din puț , sub presiune, ajută la închidere trecând.
prin orificii situate la baza ghidului interior.
Un regulator de presiune, plasat pe circuitul hidraulic, permite reglarea
presiune asupra garniturii pentru a permite manevrarea garniturii de foraj
(îndepărtare) ș i astfel evitaț i uzura rapidă a garniturii din cauciuc.
Este evident că viteza de închidere va fi mai mare cu o presiune
hidraulică ridicată (maxim 1500 psi), dar viaț a garniturii va fi cu atât mai mare
mai redusă.
Pentru decapare, se recomandă reducerea presiunii de închidere până când acest lucru
că o scurgere foarte u ș oară se produce. Această scurgere slabă este semnul că
presiunea corectă este aplicată ș i va servi ca lubrifiant între tijă ș i garnitură
în timpul stripping-ului.
Pentru testele de închidere, se recomandă să se închidă pe tijă la presiuni
recomandate. Cu toate acestea, HYDRIL recomandă la punerea în funcț iune a unei
garnitură nouă pentru a efectua un test de închidere totală la 1500 psi.

[Link] sferic
Acelaș i principiu de funcț ionare ca ș i GK.

5.3. Tip Cameron D

Este constituit dintr-un corp forjat în care a fost incorporat un piston manevrat.
par de l'huile injectat în camera de închidere sau în camera de
fermeture. Ce piston comprime la garniture externe ou donut qui encercle le
pachetul propriu-zis. Pălăria închide ansamblul ș i permite accesul la
pachet ș i la gogoș ă. Un sistem de deblocare rapidă a capacului permite un
acces simplificat ș i rapid.
Membrana este constituită din inserturi dispuse în iris. Când donutul este
strivit de piston, se deforme radial spre centru; face să scadă
diametrul exterior al membranei, inserț iile trebuie să pivoteze imperativ
sprijinindu-se unii pe alț ii, ceea ce face să scadă diamentrul găurii
interior. Rotaț ia se va opri când va exista un opritor fie pe tubulare fie
între inserț iile în cazul închiderii totale.
 Modul M2 – Tomul 1

6. Manifold de duze, linii de ucidere ș i strangulare

Pentru a controla o venire, trebuie să circula ț i injectând un nămol de densitate
requisite, menț inând în acelaș i timp o contrapresiune asupra formării, uș or
superioară presiunii fluidului conț inut în această formaț iune.
Este necesară, a ș adar, sub obturatoare, o legătură (linie de îngustare) între spa ț iu
anular ș i un manifold care permite direcț ionarea efluentului în funcț ie de natura sa, către
bazine, degazatorul, torț a sau mlaș tina.

Ce manifold trebuie să fie de un acces facil.

În avalul duzelor, circuitul manifoldului trebuie să aibă ie ș iri către:
dégazeur, torț ă, nămol ș i bazine de nămol.
O presiune de lucru dintr-o serie inferioară fa ț ă de cea a circuitului amonte este
suficiente.
Un manometru acoperind o gamă de presiune de până la presiunea de
serviciul de obturatoare trebuie să fie conectat la acest manifold din amonte de duzele de
mod de a putea măsura în orice moment presiunea la vârful inelului.
Acest manometru este, aș adar, de precizie scăzută la presiuni reduse ș i trebuie să fie
dublat cu un manometru de presiune joasă pentru a evita crăparea
formări în timpul fazei iniț iale de închidere a puț ului după o venire.
 Modul M2 – Tomul 1

Manometrul care indică presiunea la capătul tijelor trebuie să fie lizibil de la

manifold

6.1. Duzele
Debitele nu pot fi reglate prin vane cu capac, un set de duze, la
Intrarea manifoldului permite ajustarea acestei contrapresiuni.
Ele pot fi calibrate fixe, reglabile manual sau cu comandă
hidraulică.

6.1.1. Duș reglabil manual

Este compusă dintr-un corp masiv cu:
− o intrare laterală filetată sau cu flanș ă,
− o ieș ire filetata sau cu flanș ă pe axa acului de injecț ie,
− o duză înfiletată în fundul corpului cu un kit de etanș are,
− o pălărie cu piuliț ă rapidă ș i presă de etanș are pentru ș urubul de tip ac.
− pe visul pointeau o mufă graduată în 64 de inch.

În serviciu, acul ș i duza fluieră destul de repede sau se blochează pentru că

norii provenind din spaț iul anular sunt întotdeauna încărcaț i cu nisip sau cu pământ.
Pe un manifold, este deci indispensabil să avem cel pu ț in două duse de
mod în care să poată fi schimbat fără a opri circulaț ia.
Toate piesele sunt tratate împotriva H2S ș i pentru o temperatură de serviciu
de 120°C
La duse ș i scaunul sunt din carburi de tungsten ș i sunt reversibile permiț ând
o durată de serviciu dublă.
Acestea pot fi înlocuite la faț a locului fără a demonta corpul de pe manifold.

6.1.2. Duze cu comandă hidraulică

Controlul veniturilor prin metode manuale este dificil ș i, bine adesea, operatorul
este îndepărtat de manometrele care indică presiunea de refulare ș i presiunea
în spaț iul anular găuri - tijă.
Pentru aceasta, se folosesc duze comandate hidraulic ș i de la distanț ă.
 Modul M2 – Tom 1

Dulapul ș i panoul de comandă conț in:

− un rezervor de fluid hidraulic,
− o pompă cu motor pe aer care furnizează energie hidraulică,
− o manetă de comandă a duzei,
− două manometre care măsoară presiunile tije ș i anulară,
− un indicator de crize de energie.

[Link] ș i serie
Având în vedere riscurile de uzură ș i de blocaț ie pe care le provoacă o circulaț ie
controlată, manifoldul trebuie să aibă cel puț in două duze reglabilă. Pentru
instala ț ii care necesită presiuni de serviciu mai mari de 5000 psi este
se recomandă utilizarea a trei duze reglabile, dintre care două cu comandă manuală ș i
o comandă la distanț ă.
Seria trebuie să fie egală sau superioară seriei obturatorilor cei mai
rezistenț i pe care ne propunem să îi angajăm.

[Link] de strangulare

Linia de choke este conectată la obturatoare sau la mud – cross prin

intermediul a două vane, dintre care una este, de preferinț ă, cu comandă la
distanta astfel incat sa permita o deschidere rapida a circuitului de control. Aceasta
vana este de obicei cu comandă hidraulică, comandată de ș eful de
poste de la podea. Această supapă poate fi închisă ș i blocată
manual prin volanul de manevră.
Diametrul liniei de choke trebuie să fie cât mai mare posibil (mai mare sau egal cu
3"), deoarece diametrele mai mici conduc la viteze ale fluidului
importante care duc la o uzură excesivă ș i pierderi de presiune prea
ridicate. De asemenea, este necesar ca linia de strangere să nu con ț ină
curbe vive (coturi ș i tee la 90°).

[Link] de ucidere
Este o conductă de înaltă presiune care oferă posibilitatea de a pompa sub
obturatoare printr-un clapet anti-retur. Presiunea sa de serviciu trebuie să fie
la fel ca cea a obturatorilor.
Clapetul anti-retur este folosit pe acest conduct pentru a proteja echipamentele
de suprafata (conducta de stand, manifold de planș eu ș i pompe) împotriva oricărei presiuni
venind din fântână, în caz de venire. Etanș eitatea clapetei se face metal pe metal.
 Modul M2 – Tom 1

7. Obturatoare ale garniturii

7.1. Cock superior kelly
Situată în vârful tijei de antrenament, aceasta trebuie închisă manual.
după oprirea circulaț iei, în cazul venirii.
Presiunea de serviciu este aceeaș i cu cea a circuitului de refulare.

7.2. Cock kelly mai jos

Această supapă este plasată permanent în partea de jos a tijei de antrenare pe durata
forarea, sau păstrată pe podea cu reduceri adaptate pentru a fi utilizată
cu cupla de oprire rapidă.
Presiunea de lucru este aceeaș i cu cea a obturatoarelor.

Cocul superior kelly Cocul de la kelly mai jos

7.3. Supapă gri

Este o supapă de siguranț ă care poate fi instalată dacă puț ul nu furnizează apă.
(timp de a ș teptare în care tijă de antrenare nu este plasată, în curs de
manevră, de exemplu).
Dar dacă tijă de antrenament nu este plasată ș i fântâna izvorăș te, este imposibil
de a o pune în aplicare. În plus, dacă o plasăm ș i fixăm tija de antrenare
 Modul M2 – Tom 1

deasupra, ea obturează interiorul tijelor ș i nu permite trecerea

echipamente (pentru a efectua un back – off de exemplu).
Ș i fântâna funcț ionează cu tijă de acț ionare îndepărtată, trebuie să se monteze închiderea rapidă.
decuplare.
Presiunea de service este aceeaș i cu cea a obturatoarelor.

7.4. Cuplaj rapid de închidere

Suspendată de cablul vinciului pe aer ș i trasă de corzi, ea este plasată pe
tigea ș i puț ul debitează iar tija de antrenare este îndepărtată. Ea nu poate fi
coborâtă în fântână, deci folosită doar dacă garnitura de foraj este
echipată pentru a primi supapa de presiune de revenire.
 Modul M2 – Tome 1
[Link]ă de reducere a presiunii în spate
Este un clapet anti-retur trimis, în caz de venit, prin sistemul de închidere rapidă.
cuplajul vine să se aș eze pe un manș on special plasat în vârful maselor -
tige. Poate fi recuperat cu cablul pentru a permite continuarea lucrărilor.

8. Recomandări
− blocul de închidere trebuie să fie ancorat,
− fluidele care sunt folosite pentru a acț iona obturatoarele trebuie să reziste la temperaturi
extreme
− buloanele flanș elor trebuie să fie blocate la cuplul recomandat,
− ce blocage trebuie refăcut după testele de presiune,
− a pune garnituri noi după fiecare remontare,
− gura genunchilor toresi trebuie verificată ș i unsă cu ulei; niciodată
utilizaț i grăsimea
− tester tous les composants de la tête de puits après chaque intervention.

9. Stivuirea obturatoarelor cu fălci

[Link] configurare

Fermeture totală
Fermeture a tiges
Încruciș are de nămol

Această configuraț ie permite:

− între rămă ș iț ele de închidere completă prin
alte maxilare cu tijă,
− menț ine garnitura cu maxilarele cu tije ș i Desface sau taie cu
le poț i închide complet, de exemplu, cu tije de sus.
 Modul M2 – Tom 1

9.2. Alte configurări posibile

Închidere cu tije
Închidere totală
Încruciș are de noroi

10. Testul capului de pu ț ș i al obturatoarelor

Capetele de tubaj trebuie testate la sfârș itul montării lor, înainte de punerea în funcț iune.
în locul obturatoarelor. Pentru aceasta, sunt amenajate orificii în flanș e
comportând garnituri de etanș are.
Obturatoarele sunt testate:
− la fiecare asamblare sau dezasamblare parț ială (pentru a schimba o falcă de
exemple)
− periodic, conform procedurilor companiei,
− înainte de fiecare operaț iune care necesită utilizarea obturatorilor (DST, prin
exemple).

10.1. tester cup

Este un instrument de test coborât la o adâncime de 10 până la 30 de metri. Este fixat.
la capătul tijelor sau cu una sau două tije dedesubt pentru a o ghida ș i a facilita
se coboară asupra lui aplicând greutatea necesară.
Cu acest instrument, putem testa prin pomparea apei prin linia de ucidere cu ajutorul unei
pompe de înaltă presiune ș i debit mic, sau prin tragere dacă aceasta din urmă nu este
disponibil.
Presiunea de test nu trebuie să depăș ească presiunea de serviciu a capului
pune sau 60% din presiunea de explozie a tubului, dacă aceasta este mai mare.
Cupa trebuie să corespundă greutăț ii nominale a tubului în care se află
tester cup a coborât.
Când cre ș tem presiunea, greutatea cre ș te de asemenea. De fapt,
presiunea aplicată pe cupe se va traduce printr-un supliment de greutate.
De exemplu, un tester cup Cameron 9’’5/8 pentru un tubaj al cărui greutate nominală
se întinde între 43.5 ș i 53.5 lbs/ft pe o suprafaț ă supusă unei presiuni de 42.4 in².
La 5000 psi, suplimentul de greutate este: 42.4 x 5000 = 212000 lbs, adică 96
tone.
Pentru aceasta, se recomandă utilizarea tijelor de calitate superioară pentru
teste.
 Modul M2 – Tom 1

[Link] testerului de tip plug

Este o măsline cu inele de etan ș are 'O', coborâtă cu tije ș i
venind să se aș eze în capul de tubare situat sub obturatoare. La
închiderea pe tije ș i obturatorul anular pot fi testate la presiunea lor
serviciu fără riscuri pentru tubulatură. Închiderea completă este testată în
închis cu un dop. Tulpinile, neblocate, sunt desfăcute ș i
remontări înainte de test.
Se recomandă deschiderea unei vane sub testerul plug pentru a detecta
toate scurgerile la inelele „O”.

Remarques:
− Obturatoarele anulare sunt testate doar la 50% din presiunea lor
serviciu, pentru a proteja membrana.
− Testele se referă la funcț ionarea ș i rezistenț a la presiune.
− Fiecare test de presiune trebuie să fie precedat de o circulaț ie cu apă clară ș i
fiecare element (obturatoare, vane, clapete,…) trebuie testat
separat.
− Testele sunt făcute în apă clare.
− Trebuie testate elementele în direcț ia în care funcț ionează.

11. Comandă hidraulică a obturatoarelor

Unitatea de comandă hidraulică asigură închiderea ș i deschiderea de la distanț ă
de toate obturatoarele ș i vanele hidraulice, rapid ș i uș or,
fără aport de energie exterioară.
O unitate koomey include:
− un rezervor care conț ine ulei hidraulic de viscositate scăzută,
− un anumit număr de acumulatoare,
− o pompă electrică duplex sau triplex comandată de un manometru -
contactor reglabil
− pompe pneumatice cu piston vertical acţionate de un
contactor hidro-pneumatic reglabil,
-vane cu patru căi ș i trei pozi ț ii pentru a trimite uleiul din
acumulateuri către obturatoare sau obturatoare către recipient
unitatea,
-des manifolduri de control,
-o legătură pneumatică de presiune redusă între posturile de comandă la
distanț a ș i pistoanele care acț ionează valvele cu patru căi.
 Modul M2 – Tome 1

Unitate koomey

Vedere explodată a unităț ii koomey

 Modul M2 – Tom 1

[Link] ț ionare
Membranele acumulatorilor sunt preîncărcate cu azot la o
presiune de 1000 psi, apoi pompa electrică trimite ulei în
accumulatoare ș i le încarcă până la o presiune de 3000 psi. Astfel, unitatea este
pregătit să ac ț ioneze obturatoarele chiar ș i prin izolarea energiei exterioare:
presiunea acumulată în acumulatoare este suficientă pentru a trimite uleiul
în obturatoare. Este suficient să acț ionaț i supapele cu patru căi.
Verinile obturatoarelor au două camere: o cameră pentru deschidere ș i
încă una pentru închidere. Când uleiul ajunge în camera de deschidere,
el împinge pistonul spre spate ș i deschide astfel obturatorul. Uleiul prins
în camera de închidere se întoarce spre rezervor prin intermediul vanei
la patru benzi. Maniera de închidere este similară cu cea de deschidere.

[Link]
Acumulatoarele stochează uleiul la 3000 psi, în timp ce obturatoarele
sunt ac ț ionaț i la 1500 psi, cu excep ț ia obturătorului annular care este manevrat la
presiune de 700 psi. Toleranț a asupra presiunilor este de 10%.
Trebuie să existe două posturi de comandă de la distan ț ă în afara perimetrului de
securitate, dintre care unul în apropierea maistrului sondeur.
Unitatea este situată în afara perimetrului de siguranț ă ș i trebuie să permită închiderea
des obturatori într-un timp mai scurt de 60 de secunde pentru fiecare element,
fără aport de energie externă.
Acumulatorul este o sticlă care conț ine o membrană fixată în vârf ș i
preîncărcată cu azot la 1000 psi. Uleiul este con ț inut în partea
restante de această sticlă ș i este comprimată la 3000 psi. Un sezut în partea de jos a
butoaie împiedică membrana să iasă în timpul preîncărcării.
Există, de asemenea, acumulatoare cu flotare.

Accumulateur Acumulator
preîncărcat încărcat
(1000 psi) (3000 psi)

Panou de comandă la distanț ă Accumulateur à flotteur

Capacitatea acumulatoarelor trebuie să fie astfel încât volumul stocat să fie sub
presiunea poate permite, fără aport de energie exterioară, manevra
repetată a obturatoarelor.
---ooo000ooo---