Inspector în domeniul securităţii

și sănătăţii în muncă

TEMĂ : Întocmirea unei tematici pentru instructajul introductiv

general, instructajul la locul de muncă: bucătar

CURSANT:
--------------------------------------

COORDONATOR:
-----------------------------------------

-2025-

Descrierea locului de desfășurare a activității

 Grădinița cu Program Prelungit Nr. # este prima grădiniță înființată în #####, în anul 1950,
într-o locație care a fost retrocedată ulterior, proprietarilor. Din anul 2010, funcționăm în cartierul
#####, pe strada #######, un cartier nou, modern, aflat la ieșirea spre ######, ######. Clădirea a fost
construită în anul 2009, în conformitate cu normele U.E, cu destinație clar precizată – învățământ
preșcolar, drept pentru care compartimentarea asigură maximum de funcționalitate. Poziționarea sa ne
asigură frecventarea unității de către copiii din cartier și din cartierele apropiate: Micro III, Unirii
Nord, dar și din comunele limitrofe.
In prezent G.P.P Nr.# dispune de 7 grupe de prescolari: 2 grupe mici, 2 grupe mijlocii si 3
grupe mari.
În anul școlar, colectivul este format din 15 cadre didactice, un administrator patrimoniu, un
administrator financiar, iar personalul nedidactic este alcătuit din 7 îngrijitoare și 2 bucătărese.

TEMATICĂ INTRODUCTIV GENERAL

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:

a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.

INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERALĂ

LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 (*actualizată*) a securităţii şi sănătăţii în munca
ART. 1
(1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii
şi sănătăţii în munca a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea,
consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor,
precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
ART. 3
(1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
ţinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.
ART. 5
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu
excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de muncă ori de serviciu cu
lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta sau
accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională,
care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

2 din 7
 h) boala profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
i) echipament de muncă - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator
pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi
sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest
obiectiv;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar
prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de
muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi
fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţa leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mica de 3
zile;

Obligaţii generale ale angajatorilor

(1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele
legate de muncă.
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere
principiului responsabilităţii angajatorului.
ART. 7
(1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în munca.
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor
din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor
de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii
şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) sa ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în munca,
atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis
numai lucrătorilor care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate.

3 din 7
 (5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă
îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au
următoarele obligaţii:
a) sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în
munca, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie să comporte în nicio
situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor,

pericol grav şi imminent

ART. 10
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte
persoane prezente;
b) sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul
ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care
aplica măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia
acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
ART. 11
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) sa informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi
iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să
fie luate pentru protecţia lor;
b) sa ia măsuri şi sa furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul
şi/sau sa părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav
şi iminent;
c) sa nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol grav şi iminent,
în afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zona
periculoasa nu trebuie să fie prejudiciati şi trebuie să fie protejati împotriva oricăror consecinţe
negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi
lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu
mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciati pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia
situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovada de neglijenţa grava.

I. Instruirea lucrătorilor
ART. 20

4 din 7
 (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire
suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
ART. 21
(1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala
lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de
lucru.
II. Obligaţiile lucrătorilor
ART. 22
Fiecare lucrator trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea
sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de
accidentare sau imbolnavire profesională atât propria persoana, cat şi alte persoane care pot fi afectate
de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
ART. 23
(1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au
următoarele obligaţii:
a) sa utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, sa îl înapoieze
sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre
care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum
şi orice deficienţa a sistemelor de protecţie;
e) sa aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite
de propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face
posibila realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii
sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure ca mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri
pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca
şi măsurile de aplicare a acestora;
i) sa dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de
muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

RISCURI DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE DIN UNITATE

5 din 7
Staţionarea în dreptul uşilor – lovirea lucrătorului.
Cădere de la acelaşi nivel prin alunecare.
Cădere de la acelaşi nivel prin împiedicare.

MASURI DE PRIM-AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

In cazul pacienţilor traumatizaţi foarte important este sa ştim exact ce trebuie si ce nu trebuie sa
facem.
Orice greşeala comisa poate agrava starea bolnavului punându-i viata în pericol.
Obiectivul principal urmărit în cazul pacienţilor traumatizaţi consta în asigurarea
tratamentului precoce si corect pentru ca acest lucru poate îmbunătăţi semnificativ
ulterior reabilitarea bolnavului.

MASURI DE PRIM-AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca
urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului pot apare următoarele
manifestări:
• senzaţie de tremurătura a corpului
• contracturi musculare generalizate
• pierderea conştientei si chiar moartea.
La locul de contact al curentului, victima prezintă arsura, a cărei întindere,
profunzime si gravitate se datorează transformării la exteriorul sau interiorul corpului a energiei
electrice în energie calorica. Voltajul arde si intensitatea omoară.

MASURI DE PRIM-AJUTOR ÎN CAZ DE ARSURI

Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici, electricitate si
iradiatii. Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura
înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi solizi incandescenti.

MASURI DE PRIM-AJUTOR IN CAZ DE RĂNIRI

La acordarea primului ajutor, în cazul accidentelor prin rănire, se disting următoarele situaţii:
a) răniri uşoare şi puţin profunde, care se pot trata de către cel ce dă primul ajutor
b) răniri grave, profunde sau întinse care necesită transportarea imediată la un medic.
In cazul unei răniri uşoare şi mai puţin profunde se vor lua imediat următoarele măsuri:
a) persoana care dă primul ajutor trebuie, în prealabil,să-şi spele bine mâinile cu apă şi săpun,
folosind o perie, iar apei se vor dezinfecta degetele cu tinctură de iod sau spirt medicinal
b) se interzice spălarea rănilor cu apă sau cu substanţe farmaceutice
c) nu se admite atingerea rănilor, nici chiar cu mâinile spălate şi dezinfectate ;
d) nu se vor presăra prafuri şi nici nu se vor acoperi rănile cu alifii; spălarea rănilor şi acoperirea
lor cu substanţe chiar farmaceutice se vor face de către persoane calificate, deoarece prin această
operaţie se pot acoperi corpurile străine care determina infectarea ce a ce va conduce la întârzierea
vindecării rânii.

STINGEREA INCENDIILOR
CUNOAŞTEREA ŞI MÂNUIREA STINGĂTOARELOR

6 din 7
 Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual care conţine o substanţă ce poate fi
refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere sub efectul presiunii create în interiorul lor. Se utilizează
pentru limitarea şi stingerea începuturilor de incendiu.
Stingătoarele se clasifică şi au simbolurile, în funcţie de natura substanţei de stingere pe care o
conţin astfel:
- cu apă pulverizată (A.P.)
- cu spumă aero-mecanică (S.M)
- cu pulbere (P)
- cu dioxid de carbon (G)

7 din 7