ROLUL EDUCAȚIEI ESTETICE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

[Link]. Cotor-Bîrlădeanu Agapia

,,Imi plac copiii – orice copil e un mic Picasso . Sunt bulgari de creativitate. Intodeauna
trebuie intretinuta partea copilareasca din noi.” (Francisc Ford Coppola)
Arta reprezintă o formă de cunoaştere imediată, intuitivă şi în acest sens mai eficientă şi mai
facilă , în special la vârstele mici. Educaţia estetică reprezintă astfel o componenta indispensabilă a
formării personalităţii prin intermediul căreia se urmareşte dezvoltarea capacităţii de a recepta,
interpreta si crea frumosul. Educaţia estetică trebuie să-şi pună bazele încă de la vârsta fragedă a
preşcolarităţii, ea având o infinitate de efecte pozitive asupra copiilor. Cele mai semnificative dintre
acestea vizează calitatea procesului de socializare a copiilor, maturizarea condiţiei socio-
morale( curaj, capacitate de comunicare interumană etc.), formarea si rafinarea intelectului ca
structură raţională şi evaluativ – critica in plan mental, organizarea plăcută şi eficientă a timpului
liber prin crearea unui univers propriu în sfera imaginativului, a afectivului , motivaţionalului,
motricului si volitivului .
Elementul central în activităţile DEC din grădiniţa de copii îl constituie dezvoltarea
sensibilitaţii artistice, trăirea sentimentelor legate de frumosul din natură, artă.Acum preşcolarii se
familiarizează cu limbajul plastic, cu materialele şi instrumentele de lucru în activitatea de creaţie
artistică, precum şi cu tehnicile elementare specifice acestei activităţi.
Un prim pas în activitatea cu preşcolarii este acela de a depista abilităţile artistice ale acestora, a
talentelor , încurajarea intereselor şi trezirea încrederii în forţele proprii, a cunoaşterii propriilor
posibilităţi de realizare în plan artistic.
De-a lungul experienţei didactice acumulate am constatat că jocul cu culorile reprezintă o
modalitate eficientă care-i permite copilului să exprime liber ceea ce simte , ceea ce vede, îl apropie
de sensurile multiple ale lumii colorate, dorite afective, imaginare, dezvoltându-i imaginaţia. DEC
din gradiniţa de copii cuprinde activităţi de desen, modelaj si pictură care sunt extrem de preferate de
preşcolari dacă sunt îndrumaţi ,ajutaţi si stimulaţi, fie ca activitatea respectivă de desfăşoară
individual, colectiv sau pe grupuri [Link] referă la achiziţia unor deprinderi de lucru pentru
realizarea unor desene, picturi, modelaje;realizarea unor corespondenţe intre diferitele elemente de
limbaj plastic si forme , obiecte din mediul înconjurător( natură, artă si viaţa socială).stimularea
expresivităţii si creativităţii prin desen, pictură si modelaj). cultivarea spiritului de observaţie, a
sensibilităţii artistice in observarea naturii şi schimbările ei ,cultivarea gândirii şi imaginaţiei
creatoare în alegerea şi realizarea subiectelor in lucrările lor [Link] spiritului
critic al copiilor în analizarea si interpretarea lucrarilor personale şi ale altor copii din
grupă.familiarizarea copiilor cu elementele de limbaj plastic şi tehnici de realizare practică a
acestora( culorile de baza şi nuanţele lor ; punctul, linia , pata de culoare; nonculorile– alb şi
negru)
Conform experienţei acumulate, consider ca educaţia artistico- plastica trebuie sa înceapa de
la simple experienţe de observare a formelor, culorilor şi mişcarii. Pentru reuşita acestor activitati am
lasat copiilor deplină libertate de exprimare, punându-le la dispoziţie materiale specifice si
stabilindu-mi o serie de repere : participarea tuturor copiilor in cadrul activităţii stimularea
interesului de a participa activ in cadrul activităţ[Link] libertaţii de a gândi, a simţi şi a se
exprima crearea oportunităţilor de însuşire de către copii a unor tehnici de expresie plastică, precum
şi a unor deprinderi de organizare a materialului ilustrat şi de prezentare a produselor
activităţ[Link] sensibilităţii , provocarea nevoii de a întâlni frumosul în natura.să compună în
mod original şi personal spaţiul plastic.
La început copilul nu poate realiza forme care să-i reprezinte ideile şi sentimentele şi pentru
1
aceasta el are nevoie să înveţe elementele unui limbaj nou, specific artei, cu elementele sale de bază:
punctul, linia forma, compoziţia. Primele sale cunoştinţe sunt astfel legate de culoare, nu de formă.
Este foarte important ca preşcolarii să numească mai întâi culorile, să le recunoască şi să le utilizeze.
Treptat, ei vor şti să aprecieze un lucru de artă, să privească şi să înţeleagă o lucrare, un tablou
pentru ca, în timp, să devină sensibili la frumosul din jur. Cunoaşterea abilităţilor şi intereselor
copiilor conduce spre orientarea lor către acele activităţi care să le permită ca aceste abilităţi , prin
exerciţiu, să devină aptitudini. Fie că se desfăşoara frontal , pe grupe sau individual, ceea ce este de
reţinut este ideea ca toţi copiii să-şi exercite capacităţile. Aceasta exercitare depinde foarte mult de
educatoare ; ea trebuie să cunoască preferintele copiilor şi să-i stimuleze , să le pună la îndemână
diferite materiale, să organizeze copiii pe grupuri cu aceleaşi preferinţe . Tratând diferenţiat copiii
în activităţile plastice putem descoperi valori individuale.
Stimularea activităţii initiate cu copiii poate fi un mijloc pentru:dezvoltarea gândirii creatoare
şi fixarea unor cunoştinţe, deoarece am observat că trebuie să îmbogăţesc reprezentările copiilor
despre mediul înconjurător prin toate tipurile de activităţi desfăşurate familiarizarea copiilor cu
noţiuni ca: tablou, expoziţie, concurs, expoziţie cu vânzare , opera de artă. oferirea de posibilităţi în
vederea completării cunoştinţelor acestora, încurajarea aptitudinilor şi dezvoltarea personalităţii
creative
Cadrul didactic poate astfel influenţa potenţialul creativ al copiilor nu numai prin conţinutul
activităţilor , strategiilor folosite sau cadrul stimulativ, ci, mai ales prin propria atitudine creativă
( interese cognitive şi devotament pentru profesie, atitudine antirutinieră, receptivitate pentru nou,
cultivarea consecventă a originalităţii etc.). În activitatea noastra nu trebuie sa uităm ca : „ Niciodată
nu este prea devreme pentru începerea educării creativităţii; activitatea creatoare nu ar trebui să fie
îngradită de nici un fel de restricţii , limitări, critici.”( V. Lowenfeld).
Preşcolaritatea este apreciată ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă
educaţională în viaţa unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în
dezvoltarea individualităţii umane şi unele dintre cele mai semnificative achiziţii ce vor avea ecouri
evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. De aceea, nu putem face abstracţie de una din
dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii – CREATIVITATEA.
Experimentele utilizate de-a lungul timpului au ilustrat în grafice o curbă descendentă pe care
o urmează creativitatea , aceasta fiind mai mult pregnantă la vârstele mici şi pierzându-şi
productivitatea la vârsta adultă. Din acest motiv este important ca programele educative de la toate
nivelurile să meargă mai mult în direcţia cultivării creativităţii.
Copilul care-şi manifestă permanent mirarea şi surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, este
considerat prototipul creativităţii .Teama faţă de orice deviere de la normă ( convenţie, tradiţie) sau
conformismul social are ca efect dispariţia originalităţii , fiind capcana în care eşuează creativitatea
multor indivizi. „ Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neinhibată a copilului
cu ceea ce pare a fi opusul şi duşmanul ei , simţul ordinii, impus de disciplinata inteligenţă a
adultului:”( Norman Podhoretz)
Există multiple posibilităţi de formare a unei personalităţi [Link] că una dintre cele mai
eficiente în vârsta preşcolară este familiarizarea copiilor cu textul literar şi dezvoltarea creativităţii
prin diverse activitati DEC:
,,Chiar în această primăvară, când NATURA s-a îmbrăcat în hăinuţe verzi şi soarele a
împodobit cerul cu razele lui jucăușe, au început să înflorească vesele floricele în poenița de la
marginea orașului. Nu a trecut mult timp până când tot soiul de insecte au sosit pentru a se bucura de
culoarea și parfumul florilor din poeniță. Buburuze, fluturași, furnicuțe, albinuțe și gândăcei, se
bucurau mulțumite de ceea ce poenița le oferea. Deseori soseau în vizită și copii, care vrăjiți de
lumea micuțelor insecte ale naturii, le cercetau corpul, zborul și acțiunile, minunându-se de cât de
micuțe și drăgălașe puteau fi aceste creaturi.
Dar Zâna Primăvara nu ne aduce doar vreme bună în acest anotimp magic, ci ne mai face și
2
 surprize,jucându-se cu fenomenele ei preferate. Într-o zi, pe când în poeniță distracția era în toi, nori
cenușii au întunecat cerul și s-a iscat o furtună cu vânt puternic și ploaie cu gheață. Floricelele și
insectele, lovite de mingile de gheață și scuturate de vântul nemilos au fost puse la pământ, adică
distruse, și tot ceea ce mai rămăsese din poeniță erau resturi de frunze, petale zdrobite ,iar insectele
dispărură.
După ce furtuna s-a retras, vremea bună a invitat din nou copiii în poeniță, dar când au văzut
cat de tristă era poenița s-au intristat și ei, deoarece ei iubesc natura asemenea vouă și îsi dores ca ea
să fie mereu veselă. Credeți că putem să venim în ajutorul copiilor și să îi redăm poeniței veselia?
(Poveste cu început dat –activitate integrată ,,Poenița veselă,,)
“Frumuseţea este pretutindeni. Nu ea lipseşte ochilor noștri, ci ochii noștri nu ştiu să o vadă.“
(Gottfried Wilhelm )
Educaţia estetică urmăreşte pregătirea copilului prin actul de valorizare – receptare- asimilare
şi cel de creare a valorilor [Link] dezvoltării atitudinii estetice se formeaza in gradinita.
Atitudinea estetică, însă, este un proces îndelungat, care, se definitivează la maturitate, dar este
important a se cultiva încă de la grădiniţă, prin componentele sale : Gustul estetic –Judecata estetică
–Idealul estetic - Sentimentele şi convingerile estetice .Educatoarea are un rol important,să depisteze
aptitudinile artistice ale copiilor, antrenându-i apoi în vederea dezvoltării acestor aptitudini.
Dezvoltarea şi cultivarea talentelor de la cea mai fragedă vârstă are nu numai o importanţă
pedagogică, ci şi una socială şi naţională în acelaşi timp. La vârstele mici capacitatea de exprimare
artistică se manifestă cu mai multă vigoare şi originalitate, întrucât intervenţia unor canoane şi
restricţii de creaţie este mai restrânsă.
Grădiniţa are datoria de a valorifica estetica cotidianului, de a-i face pe copii să perceapă
latura estetică a mediului ambiant, a relaţiilor sociale . Receptivitatea estetica trebuie formata si
educata in mod constient de la varste mici. Însuşi principiul gradării cere ca preşcolarul să fie
receptiv la estetica lucrurilor care ne înconjoară ; de aceea au o deosebită importanţă încaperile
împodobite cu gust, frumuseţea jucăriilor, culoarea şi forma lor, ordinea şi curăţenia.
Utilizarea unor metode, tehnici şi procedee care le oferă copiilor posibilitatea unei concentrări
integrale a potenţialului lor intellectual şi creative în activităţile de cunoaştere, le oferă ipoteza unei
educaţii cu caracter “divergent”, care le lasă posibilitatea de a se exprima “spontan”, de a descoperi şi
produce noul, originalul, într-o gândirea creativă, rapidă, critică, şi eficientă.
Vârsta preșcolară mare este o etapă determinatoare. Flexibilitatea, fluența, imaginația,
ingeniozitatea, senzitivitatea înaltă la această vârstă determină posibilitățile potențiale ale dezvoltării
globale a copilului,

Referințe bibliografice:
1. BARBU PETRUŢ, G. Copilul şi motricitatea. Editura Nomina, 2013. 224 p. ISBN 978-606-535-
419-7;
2. BOJNEAG, M. Modelajul, începutul unei pasiuni. Ghid metodic pentru învățământul preșcolar.
Petroșani: Tehno – Art, 2007. 40 p. ISBN 978-973-7779-74-8;
3. Dezvolarea copilului și educația timpurie. Iași: Polirom, 2016. 309 p. ISBN 978-973-46-56691;
4. DUMINICĂ, S., DASCĂL A. Activități de dezvolare personal în instituțiile de educație
timpurie. Volumul
I. Ghid methodologic pentru cadrele didactice și părinți. Chișinău: S. n., 2019. 168 p. ISBN 978-
9975-58-193-6.
5. JDER, Daniela. Elemente de didactică aplicată în învățământul preșcolar. Metode didactice –
repere și exemplificări. București: Didactica Publishing House, 2017. 145 p. ISBN 978-606-683-
497-1;