Jocurile didactice sunt o categorie aparte de jocuri.

Ele sunt integrate demersului

educaţional explicit, sunt propuse de către adultul educator, au obiective educaţionale bine precizate
şi reprezintă forma ideală prin care jocul, ca activitate fundamentală a vârstei preşcolare poate sprijini
învăţarea „deghizat" dirijată, pregătind integrarea ulterioară a copilului în şcoală. Originea jocului
didactic este fixată de către U. Şchiopu în jocurile exerciţiu ale vârstei antepreşcolare. El are o
sarcină didactică specifică (o problemă de rezolvat pentru copil, problemă ce vizează explicit
dezvoltarea pe o anume coordonată psihologică). Alături de sarcina didactică, jocul didactic are
reguli specifice şi elemente de joc. Cu cât vârsta copiilor este mai mare raportul dintre aceste
elemente structurale se schimbă; ponderea elementelor de joc scade în favoarea complexităţii
sarcinilor de rezolvat. Dacă este bine realizat sub conducerea adultului se poate regăsi, coordonat de
un copil mai mare sau de către liderul informai al grupului de copii şi în contextul activităţilor
libere din grădiniţă.

Observarea
În pedagogia şi metod ica activităţii cu preşcolarii, termenul observare desemnează una din
formele de bază ale activităţii orga nizate pentru cu noaşterea mediului Înconj urător. Principala
sarcină a observării este de a rea l iza perceperea activă şi sistematică a obiectelor şi fenomenelor
lumii reale, sub Îndrumarea educatoarei. Activitatea de observare este cea mai importantă sursă
de impresii pe care copiii le acumu lează şi le valorifică În Întreaga lor viaţă . Aceste impresii şi
cu noşti nţe vor constitu i pu nctul de plecare al Întregului proces orga nizat de cunoaştere, de
mai tâ rziu. Activitatea de observare desfăşurată În grădiniţă are multiple scopuri: • să orga
nizeze procesul de cunoaştere directă a realităţi i de către copii, să lărgească baza senzorială a
procesului de cunoaştere, să dezvolte şi să stim u leze capacităţile perceptive precum şi a lte
capacităţi, procese, abilităţi şi aptitudini intelectuale ce se contu rează şi se dezvoltă de la vâ
rstele mici; • să asigure Înţelegerea, la nivelul vâ rstei, a relaţi ilor simple dintre obiecte şi
fenomene; • să satisfacă dorinţa şi interesele cogn itive ale preşcolarilor, să dezvolte cu riozitatea
şi spiritu l de cercetare al acestora; • să contri buie la acumularea de impresii constituind fondul
de cunoştinţe cu care copi lul va opera u lterior la nivel uri din ce În ce mai complexe.
Observarea, prin comparaţie cu alte forme de realizare a activităţii din grădiniţă, este definită de
câteva trăsături caracteristice: • este pu nctul de plecare În procesu l de cu noaştere a real ităţii; •
este activitatea cu fu ncţie dominantă de comun icare şi asimi lare de noi cunoştinţe.
Lectura dupa imagini

Lectu ra după imagi ni este o activitate specifică învăţământului preşcolar, în cad rul Domen
iului Ştii nţă, ca şi observarea, aduce o contribuţie deosebită la cunoaşterea medi ului Înconj
urător. Accentul cade pe cunoaşterea directă a obiectelor şi fenomenelor lumii Înconju rătoare,
pe descoperirea pe calea simţu ri lor a aspectelor esenţiale ale obiectelor, În lectura după imagi ni
primează anal iza, descrierea şi mai ales interpretarea datelor, a acţi unilor Înfăţişate În il ustraţii,
În specia l, ta blouri. Prin intermediul lecturilor după imagini, copiii reuşesc să se familiarizeze
cu diferite aspecte ale mediului mai Îndepărtat şi pe care nu le-au cu noscut pe cale directă. Rol
ul şi i mporta nţa lecturilor după imagini decu rg din Însăşi valoarea instructiv educativă pe care
o a re materialul ilustrativ În viaţa copi lului preşcolar. Aşa cum adultu l citeşte textul scris, copi
lul citeşte imaginea, adică primeşte un mesaj, se exprimă pe baza lui, comu nică.

Povestirea/ lectura educatoarei

Povestirile educatoarei sunt activităţi de expunere orală a conţi nutului unor texte literare cu
caracter realist, ştii nţific sau fa ntastic men ite să rezolve sarcinile educaţiei multilaterale
realizată în învăţământul preşcolar, iar caracterul lor preponderent descri ptiv şi chiar explicativ
constituie un mijloc valoros de realizare a sarci nilor didactice. Povestirea este una di ntre cele
mai înd răgite activităţi dirijate din grădiniţă, fi ind folosită atât ca metodă de expunere şi comun
icare de cunoştinţe, cât şi ca formă de activitate destinată cunoaşterii mediului înconj urător care
satisface nevoia de cu noaştere şi de afectivitate a copiilor, le stim u lează imagi naţia şi le
creează cad rul optim de comun icare. Cu ajutorul povestirii, educatoarea rea l izează apropierea
copiilor de cele mai variate aspecte de viaţă şi domenii de activitate şi-i informează asu pra unor
fapte şi evenimente care nu pot fi cunoscute prin experienţa directă.

Convorbirea

Una din activităţile specifice cu noaşterii medi ului, desfăşu rată În grădiniţă şi care contribuie
intens la dezvoltarea gâ ndirii copiilor, este convorbirea. Activităţile de convorbire sunt
considerate ca fi ind pri ntre cele mai active şi eficiente forme de instruire şi educare, realizându-
se printr-un dialog Între cadrul didactic şi copil, pe baza unei succesiuni de Întrebări şi răspu
nsuri care pornesc de la cunoştinţele dobândite anterior de copii şi care sunt legate de conţinutul
noii teme propuse. Convorbirile au o valoare formativă importantă În procesul de cunoaştere a
mediului Înconj urător deoarece se bazează pe Întrebări stimulatorii şi exploratori i. Se
caracterizează prin aceea că decla nşează procesul de cunoaştere, răspunsurile fi ind rodul frămâ
ntă rilor individuale, al că utărilor, al explorărilor, fără a fi impuse de cadrul didactic.

Matematică
Exerciţii cu material individual
Sunt forme de organizare specifice ce permit realizarea cu eficienţă a tuturor ti purilor fu
ndamentale ale activităţii matematice prin exerciţii. Câteva caracteristici ale acestei forme de
activitate sunt: • include un sistem de exerciţii articulat pe obiectivele operaţionale ale activităţi i;
• Îmbină activitatea frontală cu cea diferenţiată şi ind ivid uală;

Jocul didactic matematic

Jocul didactic prezintă Îmbinarea armon ioasă a elementelor instructive cu cele distractive,
asigurând o un itate Între sarci na didactică şi acţi unea de joc. Prin joc, copilul are ocazia să-şi
dezvolte capacitatea creatoare realizând, fără efort, o activitate intelectuală, reuşind să găsească
noi căi de asimilare a cunoştinţelor, să sta bilească legături Între fapte, idei, acţi uni.

Joc logico-matematic
Jocurile logice fundamentează primele cunoştinţe matematice ale copiilor şi elemente de logică
matematică. Ele contribuie la rea lizarea proceselor de a bstractiza re şi generalizarea
cunoştinţelor şi, pe această bază, la o mai rea lă apropiere a copiilor de primele noţi uni
matematice, menite să le facil iteze Înţelegerea noţi unii de număr şi a operaţi ilor cu n u mere ca
re se vor studia În şcoa lă. Ceea ce diferenţiază jocul logic de a lte forme de joc este faptul că el
se fundamentează pe elemente din teoria mulţimilor şi pe logică, elemente de bază În asimilarea
u lterioa ră a noţi unilor matematice, urmărind dezvolta rea capacităţii de a gândi logic, de a
opera cu structuri şi operaţii logice.
Domeniul limba si comunicare

Povestirile educatoarei
Povestirile / lecturile educatoarei sunt activităţi de expunere orală a u nor creaţii literare
(povestiri, poveşti, basme). Ele se orga nizează cu toţi copiii grupei, în cadrul activităţi lor obl
igatorii sau cu gru puri mai mici de copii, în cadrul activităţi lor alese . Pri n conţi n utul lor,
povestirile educatoarei fu rnizează copiilor cunoşti nţe referitoare la cele mai variate aspecte de
viaţă şi domenii de activitate, Îi familiarizează cu natura înconj u rătoare (l umea animală, l umea
vegetală, cea a fenomenelor fizice). Prin varietatea, bogăţia şi noutatea ideilor pe care le cuprind,
dar mai ales prin felul în care scri itoru l şi apoi povestitorul le prezi ntă şi reuşesc să-I
emoţioneze şi să-I convingă pe ascultător, povestirile contri buie la cunoaşterea mai adâ ncă a
vieţii.

Lecturile după imagini

Lecturile după imagini sunt mijloace speciale ale dezvoltării vorbirii, În care accentul cade pe
anal iza, pe descrierea şi pe interpretarea datelor, a acţiunilor Înfăţişate În imagini. Ele au un
aport Însemnat la lărgirea şi la adâ ncirea cunoşti nţelor copiilor, având mai mult un rol de fixare
şi de precizare a lor şi, În special, de activizare a vocabu larului. În cazul lecturilor după imagini,
elementul specific care declanşează activitatea este percepţia; acest tip de activitate presupune
analiza amănu nţită a Întregul ui, si nteza şi generalizarea, de un anumit grad, a datelor
percepute. De asemenea, este folosită metoda conversaţiei, iar Întrebările constituie elementul de
stimulare a percepţiei, a operaţi ilor gâ ndirii şi a limbaj ului. Totuşi, aceste activităţi au un
anumit specific; Însăşi denumirea lor implică folosirea unor imagi ni sau ta blouri care trebuie să
zugrăvească o scenă, un aspect din viaţă, să sugereze un anumit mesaj.
Memorizările

Memorizările constituie mijloace de realizare a activităţilor de educare a limbajului În grădin iţa

de copii, În scopul Însuşirii conştiente a poezi ilor de către preşcolari. Activităţile de memorizare
au o mare importanţă instructiv-educativă, constând În educarea intelectuală, formarea unor
sentimente morale şi estetice şi dezvoltarea unor procese psihice ca: memoria, imaginaţia şi
gândirea. Prin intermediul poeziilor, copiii Învaţă să Înţeleagă frumosul din artă, din natură şi din
viaţa omului, să sesizeze muzical itatea şi frumuseţea limbii materne. Poeziile le dezvoltă
percepţia estetică, sentimentele estetice şi le stimulează creaţia. Învăţând şi recitând versuri,
copiii descoperă cuvi nte cu sensuri noi, Îşi Însuşesc expresii literare, figuri poetice care le
colorează şi le nua nţează vocabularul. Treptat, copiii Învaţă să înţeleagă mesajul poeziei, să
recite expresiv poezia, să respecte pa uzele gramaticale, logice şi psihologice marcate de
punctuaţie, de sensul propoziţiei sau al frazei ritmate.

Povestiri ale copiilor

Printre activităţi le de dezvoltare a limbajului şi comu n icării, un loc Însemnat revi ne

povestirilor copi ilor, activităţi prin care copiii compun şi expun Într-o manieră relativă şi
personală, aspecte sau fa pte legate de viaţă, de preocu pările sa u de cunoştinţele lor. Ei sunt
puşi În situaţia de a reproduce anumite poveşti sau basme cunoscute, de a exprima într-o
succesiune logică fa pte şi întâmplări, de a expune într-o formă închegată şi de a gasi modalitatea
de prezentare adecvată. Povestirile copiilor apar sub următorele forme:
A. repovestire;
B. povestiri create de copii.
A. Repovestirile au ca scop principal formarea deprinderii copiii lor de a expune cursiv şi logic
povestiri, poveşti sau basme şi exercitarea vorbirii sub toate aspectele: fonetic, lexical,
gramatical. În repovestiri, ei sunt solicitaţi să expună, într-o formă mai simplă sau mai
dezvoltată, conţi nutu l unui text literar. În aceste activităţi, contribuţia personală a copiilor este
restrâ nsă. Ei reproduc textul mai mult sau mai puţin exact, Împrumută sau se strădu iesc să
reproducă, În mod liber şi conştient un text literar, respectând succesiunea logică a faptelor.
Activitatea de repovestire se poate organiza Începând cu grupa mică, dar poveştile şi povestirile
trebuie să fie scurte, simple şi accesi bile. La gru pa de 4-5 ani, putem solicita reprod ucerea
poveştilor cu acţiuni simple, iar la gru pa de 5-6 ani, le putem cere copiilor să reprod ucă poveşti
de o mai mare Întindere. Activităţile de repovesti re por fi realizate În forme d iferite, În fu ncţie
de scopul urmărit şi de m ijloacele folosite. Astfel, se pot organiza: a) repovesti rea pe baza u nor
imagini/ ta blou ri/i lustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii; b) repovesti rea pe baza
unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii; c) repovesti rea liberă; d)
repovesti rea pe baza unui text citit

Povestiri create de copii au evidentă valoare formativă, contribuind la dezvoltarea gâ ndirii si a

imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive. În aceste povestiri,
contri buţia personală a copiilor este mult mai mare. Povestirile create de copii au diverse forme,
În fu ncţie de materialul pe baza căruia se real izează, cât şi de gradul de partici pare creatoare a
copiilor:
a} povestire pe baza unui plan dat (alcătuit cu ajutorul ilustraţiilor
b) povestire cu inceput dat
c} povestire după modelul educatoareii d} povestire după o temă.
a} Povestirile pe baza unui plan dat urmăresc formarea deprinderii copiilor de a compune scu
rte naraţiuni pe baza unui plan dat, În prealabil. Acest plan poate fi comunicat copiilor prin
intermed iul i magi nilor sau formu lat verbal de către educatoare. În ambele cazu ri, planul
trebuie să sugereze acţi unea care u rmează a fi dezvoltată, să prezinte personajele principale ale
temei şi să orienteze gâ ndirea şi imaginaţia copiilor În direcţia unor situaţii, Întâmplări sau fa pte
cunoscute. Sarcina compunerii u nei povestiri după un plan presu pune o muncă creatoare, cu
atât mai dificilă, cu cât copiii sunt mai mici şi mai puţin exersaţi În această direcţie.
[Link] cu inceput dat În această activitate, li se solicită copiilor să real izeze, cu m ijloace
lingvistice proprii, o povestire al cărei Început este dat de educatoare. Specificul acestei activităţi
constă În sch imbarea rol ului copiilor: din ascu ltatori, ei devin povestitori, care trebuie să
continue povestirea Începută de educatoare.
Realizarea acestei activităţi impune Îndeplinirea următoarelor obiective : ·
să ascu lte cu atenţie expunerea educatoarei; .
să sesizeze şi să reţină elementele semn ificative ale naraţi u n ii; .
să prezi nte corect, logic, coerent evenimente şi personaje cu trăsături adecvate;
să-şi imagineze Întâmplări şi personaje adecvate Începutului povestirii.

Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire şi de educare a copiilor de vârstă

preşcolară, deoarece rezolvă, Într-o formă cu totul adecvată vârstei, sarcini instructive complexe,
programate În grădiniţa de copii. Eficienţa jocu lui didactic În raport cu celelalte m ijloace
practicate În grădiniţa de copii este cu atât mai mare, cu cât realizăm o concorda nţă perfectă
Între procesul de cunoaştere a mediului Înconj u rător, procesul de Învaţare si acţiunea de joc,
atât de atractive pentru preşcolar. În acest fel, procesul asimilării şi adâ ncirii cunoşti nţelor este
adaptat la ceri nţele şi specificul vâ rstei preşcolare. Jocul didactic este o activitate care se
deosebeşte prin structura sa specifică de celelalte activităţi cu conţi nut asemă nător. Unitatea
deplină Între sarcina didactică şi acţiu nea de joc, foma distractivă pe care o Îmbracă şi o
păstrează perma nent, fiind caracteristica acestuia.

Convorbirea
Convorbirea se desfăşoară ca activitate independentă, de sine stătătoa re, dar, În acelaşi timp, se
pot orga niza convorbiri libere cu număr restrâns de copii, În diferite momente ale zilei, În afara
activităţilor pe domenii experienţiale. Astfel, educatoarea poate orga niza scu rte convorbiri
libere, dimi neaţa, la sosirea copiilor, În timpul jocului, În cadrul m u ncii individ uale de
corectare sau perfecţionare a vorbirii, precum şi pentru a se informa În legătu ră cu impresiile
copilului său cu nivelul lui de dezvoltare.

Povestirea Constă În relatarea Într-o formă accesibilă şi atractivă a unor Întâmplări şi fapte reale
sau imaginare cu semn ificaţii morale. Prin folosirea unui limbaj plastic-intuitiv a u nor procedee
a rtistice sau dramatice, a unui material intuitiv adecvat, copilul este transpus Într-un mod de
viaţă care-I aj ută să Înţeleagă sensul unor norme sau reguli morale. Poveştile şi povestirile cu
caracter etic au o mare valoare educativă. Puşi În situţia de a trăi şi de a reflecta asupra fa ptelor
descrise Îşi Însuşesc anumite norme de conduită.

Povaţa este modalitatea ce se bazează pe valorificarea experienţei morale a omul ui, sed
imentată În proverbe, cugetări, maxime etc, În vederea formării conşti inţei morale a copi ilor.
Dacă În cazul majorităţii metodelor mesaj ul ed ucativ vine de la educatoare (ca agent sau
model), În cadrul acestei metode mesajul este codificat Într-o expresie lingvistică cu o puternică
semn ificaţie morală. De data aceasta, nu educatorii sunt cei care impun ceri nţe, orientează sau
verifică moral itatea copiilor, ci maximele, cugetă riie, proverbe le sau aforismele, util izate În
cadrul activităţilor de lectu ră după imagini, povestiri, convorbiri, precum şi În diferite situaţii
adaptate programului zilnic desfăşu rat În grădiniţă.

Proverbele şi zicătorile dau contur formării personalităţii copilului, având o bogată valoare
estetică şi etică, conducând la formarea unor calităţi morale ca: cinstea, hărnicia, dragostea de
oameni, bunătatea, curajul, modestia. În cadrul u nor convorbiri, povestiri, lecturi după imagi ni
sau jocuri didactice se urmăreşte ca fiecare copil să exerseze uti lizarea formu lelor de pol iteţe :
"mulţumesc", " te rog", "iartă-mă", asoci ind u-Ie cu proverbe semn ificative : " Vorba dulce mult
aduce", "Până nu baţi la uşă, nu Îndrăzni să intri" sau " Politeţea este cheia de aur care deschide
toate uşile".

Dramatizările Pe lâ ngă caracterul decisiv de dezvoltare a limbajului, de stimulare a gâ ndirii,

memoriei, mai există şi alte valenţe formative ale dramatizărilor. De pildă, recent, s-a confirmat
fa ptul că, pri n intermed iul acestora se poate realiza dezvoltarea emoţională a copilului, autocu
noaşterea temerilor, plăceri lor etc datorită "regăsirii", identificării cu "ceIălalt" (celălalt În
sensul de personaj de poveste, basm etc) .

Convorbirea Este o discuţie sau un dialog Între educator şi copii care are drept scop atât
clarificarea unor cunoştinţe morale, cât şi declanşarea u nor trăiri afective prin valorificarea
experienţei de viaţă a copii lor. Convorbiri le ordonează gâ ndirea copiilor, le formează
deprinderea de a se referi la subiect, Îi sol icită să gâ ndească pentru a descifra sensul
Întrebărilor. Convorbirile generalizatoare, orga nizate cu copiii de 5-6 ani, Îi antrenează pe
aceştia pentru restructu rarea cu noşti nţelor, pentru apl icarea lor În situaţii noi, pentru a sta bili
legături Între ele, pentru a face genera l izări şi abstractizări. În fu ncţie de subiectele abordate,
convorbiri le dezvoltă cal ităţi morale ca: respect, hărn icie, cu raj, cinste, stăpânire de sine, pol
iteţe etc.
Lectura după imagini Potrivit DEX " lectură" este " faptul de a citi". Lectura după imagini se
poate realiza cu copiii care pot " citi" aceste imagini. Pentru preşcolari, a citi Înseamnă a observa
o imagine şi a spune ceea ce vezi în propoziţii aşezate în ordine logică. Imaginile folosite În
această activitate trebuie să Îndeplinească anumite condiţii: să fie clare, să fie atractive, să
trezească interesul copiilor, să dezvolte o temă cunoscută; să evidenţieze introd ucerea, cuprinsul
şi Încheierea acţi unii prezentate . Educatoarea conduce observarea copiilor prin Întrebări cla re,
scu rte, corect formulate, care să solicite răspunsuri în propoziţii. Întrebările vor viza în genera l
comportamente specifice domeniului om şi societate.

Jocurile didactice
Valoarea educativă a jocu ri lor didactice În abordarea domeniului om şi societate este de
necontestat. Jocu rile didactice contri buie la identificarea emoţiilor, a sentimentelor, a
trăsăturilor pozitive de voinţă si caracter. Unele jocuri didactice stimu lează cinstea, ră bdarea,
spiritu l critic şi autocritic, stă pâ nirea de sine. Jocul d idactic contribuie la consolidarea relaţiilor
din colectivul de copii, prin anumite jocuri copiii fi ind obl igaţi să respecte părerea colegi lor, să
le aprecieze m u nca şi să le recunoască meritele. De asemenea, copiii sunt stim u laţi să respecte
regu lile jocul ui, să reacţioneze În conformitate cu ele, să-şi autoregleze propria activitate.

Repovestirea
Activitatea de repovestire poate fi desfasurata atat de educatoare, cat si de copii. Prin activitatea
de repovestire se dezvolta gandirea logica si memoria copiilor si se exerseaza vorbirea.
Copiii trebuie:
 să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor;
 să desprindă trăsături ale personajelor-,
 să aprecieze fapte ale acestora;
 să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje;
 să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model, motivându-şi preferinţa.
În funcţie de vârstă, ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar; reproducerea
trebuie sa fie exacta, cu mijloace lingvistice proprii, corecte sub aspect fonetic, lexical si
gramatical.
 Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica, dar poveştile si povestirile
trebuie sa fie simple, accesibile.

Activitățile practice
Rolul activităţilor practic gospodăreşti este acela de a oferi "situaţii-joc" de învăţare în care
copilul "mu nceşte", creează ceva folosindu-se de multiplele cunoşti nţe, abilităţi şi deprinderi
dobâ ndite În celelalte domenii experienţiale. Este momentul în care preşcolarul constată direct
(conştient sau nu) cum se pot apl ica În practică anumite cunoştinţe. Importanţa şi ponderea
acestui subdomeniu în activitatea grădiniţei este echivalentă cu a oricărui domeniu experienţial
prevăzut în Curriculum pentru învăţământul preşcolar.

Domeniul psihomotric
Activităţile domeniului psihomotric au un statut aparte în cadrul sistemului de învăţământ, cu
influenţă benefică majoră asupra dezvoltării copiilor spre o vi itoare integrare socială. Tocmai de
aceea, ea se va regăsi pe tot parcu rsul procesului educativ, de la Învăţământul preşcolar până la
cel universitar, prin aceasta recunoscâ nd u-se i mpactul pe care îI are asupra creşterii şi
dezvoltării fizice armonioase a tinerilor, dar şi rol ul determinant în Înzestrarea acestora cu
deprinderi, priceperi şi cal ităţi motrice. În procesul de creştere, copilul este pus în situaţia de a
trece prin mai multe eta pe ce presupun o schimbare permanentă a întregului mecanism biologic;
tocmai de aceea, el învaţă mereu atât aspecte de factură intelectuală, cât şi aspecte legate de
capacităţi ile lui fizice. Solicitarea efortului intelectual este Însă tot mai mare, timpul liber este
alocat a ltor activităţi de Învăţat extraşcolare, iar copilul este pus astfel într-o situaţie ce
presupune un continuu efort intelectual, neglijând u-se, În nenumărate rânduri, dezvoltarea fizicu
lui.

Mersul este mijlocul de deplasare cel mai natural, mai simplu şi la Îndemâna oricui. Folosirea
lui raţională, ritmică şi controlată are efecte benefice asu pra celor care îl practică. Fortifică şi
căieşte orga nismul, Îi Întreţine vigoarea şi tinereţea, ÎI recreează şi desti nde şi ÎI adaptează la
situaţi ile şi activităţi le ziln ice. Mersul este folosit din copilărie până la vâ rsta cea mai Înai
ntată. Pentru acest motiv, mersul şi variantele lui impu n o preocupare, cerâ nd u-se educarea lui
Încă de mic, formând la copii un mers ritmic şi cât mai natural, fără oscilaţii, Însoţit de mişcarea
natu rală a braţelor, de o respiraţie controlată şi de o ţin ută frumoasă.

Alergarea
Alergarea este o deprindre motrică naturală care asigură o deplasare mai ra pidă prin acţi unea
coordonată a muscu laturii membrelor superioare şi inferioare. Alergarea sporeşte capacitatea de
adaptare la efort şi dezvoltă princi palele grupe m uscu lare, deoarece angrenează sistemele
osteo-muscu lare şi ligamentar, precum şi fu ncţiile vitale ale organismului. Favorizează călirea
orga n ismului şi este un mij loc fu ndamental În păstrarea stării de sănătate, a vigorii şi a
rezistenţei fizice. Deoarece reprezi ntă una din formele cele mai eficiente pentru antrenarea
aparatelor cardiovascular şi respirator, este indicat ca ea să se excute În sală cu ferestrele
deschise, în curtea grădiniţei, În aer liber, în general.

5ăritura 5ăritura este acţiunea motrică în care corpul părăseşte solul prin propriile forţe, pentru a
reveni după un timp mai lung sa u mai scurt. Acest lucru se realizează prin impulsie energetică a
picioru lui pe suprafaţa de sprijin, fapt ce asigură autopropulsarea. Este necesar să se insiste pe
tot parcursul Învăţării şi perfecţionării săriturilor asu pra corectitudinii mişcărilor, deoarece
săriturile executate defectuos pot produce accidentări. În funcţie de ponderea uneia dintre
dimensi uni, spaţiul străbătut de executant, săriturile se pot efectua În lu ngime, Înă lţime sau
adâncime.

Aruncarea, prinderea şi rostogolirea

Aruncarea, prinderea şi rostogolirea constituie deprinderi motrice de bază cu un larg caracter util
itar, care ajută la dezvoltarea şi la Întărirea m usculatu rii, a centurii scapuloumerale, precum şi a
membrelor superioare şi contri buie la formarea unor cal ităţi fizice şi morale ca: Îndemânarea,
viteză, precizie, forţă, voinţă, perseverenţă etc. Aruncarea este o deprindere motrică În care
obiecte de diferite forme şi greutăţi sunt proiectate În spaţiu, datorită acţi unii forţelor degajate
din contracţia m uşchilor corpului. Prinderea reprezi ntă acţi unea membrelor su perioare prin
care se interceptează şi se reţine un obiect aflat În m işcare. Rostogolirea este acţinea prin care
membrele superioare rostogolesc obiecte sferice către un punct fix, sau pe un plan Încl inat.
ACTIVITĂŢI LE ARTISTICO-PLASTICE
Prin educaţia artistico-plastică, se realizează o componentă a educaţiei estetice, element
important În dezvoltarea individului, a vieţii sale spirituale, morale şi intelectuale, În asimilarea
creatoare a artei şi a frumosului, cât şi În formarea multilaterală a personalităţii. Creaţiile artistice
trezesc emoţii şi sentimente foarte variate, care i mprimă un anumit colorit vieţii psihice a
omului. Prin conţinuturile activităţi lor şi prin tematica aleasă, copiilor li se formează spiritul de
observaţie necesar perceperii formelor, a culorilor, a mărimii şi a dispunerii în spaţiu a acestora,
facilitând dezvoltarea oculo-motorie şi psihomotrică în intuirea modelelor şi coordonarea
voluntară de execuţie.

Muzică

Cântecul
Cântecul este unul din mijloacele cele mai eficiente în sensibilizarea copilului la diversele
tematici pe care educatoarea doreşte să le parcurgă cu preşcolarii. Cântecul poate fi integrat într-
un proiect cu o tematică interdiscipli nară sau poate fi însuşit ca o activitate de sine stătătoare,
realizată pentru formarea deprinderii copilului de a cânta în colectiv şi individual, pentru a i se
dezvolta acestuia auzul muzical, vocea, simţul melodic şi ritmic. Indiferent de tematici le
utilizate, câ ntecele trebuie să fie cât mai aproape de un iversul de reprezentare al copilului, să fie
accesibile ca text şi interpretare, scu rte, uşor de intonat şi de memorat, expuse într-un tempo
adecvat (mai rar pentru gru pele mici, mai vioi pentru grupa mare) şi, nu în ultimul rând, să-I
emoţioneze.

Jocul muzical
Este un complex de elemente În care copi lul execută m işcări ada ptate unui conţinut muzical de
câ ntec, fie interpretat de educatoare, fie aud iat, având ca sursă o În registrare a unui câ ntec sau
a u nei piese vocale sau vocal-i nstrumenta le. Jocu ri le muzicale se desfăşoară după reguli
stricte, care presupun sarcini precise, expuse şi mijlocite de educatoare . Elementele jocului
muzical sunt aceleaşi cu elementele jocului didactic, presupunând pentru ati ngerea obiectivu lui:
mişcarea, mtrecerea, ghicirea, surpriza.

Jocuri le cu text şi cânt

Sunt mai complexe decât jocu ri le muzicale propriu-zise, În care copilul Încă nu cântă, ci recu
noaşte, diferenţiază, ghiceşte, silabiseşte, rosteşte textul ritmic, se mişcă, bate din palme, sare,
imită, merge ritmic etc. În jocul cu câ ntec se Îmbină atât elementele de mişcare, cât şi cele de
intonare a melodiei, În concorda nţă cu imaginile create de text şi după regulile jocului coordonat
de ed ucatoare. Astfel, se recomandă ca În grupa mică să se uti lizeze În special jocu ri m uzicale,
iar În grupa mijlocie, jocu l poate fi Îmbinat cu câ ntecele cele mai simple şi uşor de executat
Împreună cu mişcarea.

Audiţia
Este un mijloc de educare timpurie a calităţilor şi deprinderi lor muzicale ale preşcolarului, prin
intermediul unor cântece sau lucrări vocal-instrumentale, pe care copilul şi le însuşeşte prin
intermediul atenţiei auditive, formându-şi deprinderea de a asculta cu atenţie, de a se concentra la
stimuli auditivi, de a înţelege şi îndrăgi muzica. Audiţia poate fi utilizată ca o etapă în
familiarizarea copii lor cu diversele câ ntece care vor fi mai târziu asimilate şi interpretate sau
poate fi un bun exemplu pentru a ilustra o tematică din proiectele educaţionale integrate.
Audiţiile se pot realiza fie prin intermediul educatoarei, a unui grup de copii din grupe mai mari,
fie prin intermediul mijloacelor media.

MODELAJUL, ca mijloc de realizare a activităţilor artistico-plastice, este una dintre cele mai
plăcute activităţi si una dintre cele mai importante din programa activităţilor desfăşurate in
grădiniţa.
Importanta sa decurge din rolul pe care aceste activităţi îl au in dezvoltarea multilaterala a
copilului.
Astfel, modelajul contribuie la înzestrarea preşcolarilor cu unele deprinderi cum sunt
acelea de a doza efortul şi amplitudinea mişcării, de a ţine corect unealta de scris în mână.
 Modelajul contribuie, de asemenea, la dezvoltarea psihica a copilului. Se dezvoltă atenţia,
se dezvoltă operaţiile gândirii, mai ales a gândirii logice, se dezvoltă spiritul de observaţie.

Exerciţii cu material individual : Sunt forme de organizare specifice ce permit realizarea cu

eficienţă a tuturor tipurilor fundamentale ale activităţii matematice prin exerciţii. Câteva
caracteristici ale acestei forme de activitate sunt: • include un sistem de exerciţii articulat pe
obiectivele operaţionale ale activităţi i; • Îmbină activitatea frontală cu cea diferenţiată şi ind ivid
uală;

Colajul:
Colajul: • este un procedeu tehnic apărut în arta modernă care constă în lipirea pe același tablou
sau pe o suprafață limitată, foaie de desen sau alt suport, în vederea obținerii unui efect de
ansamblu de natură estetică; • se pot folosi mai multe tehnici: se poate folosi pentru rupere hârtie
colorată, chiar de copil, ilustrații colorate, afișe vechi, ziare rupte spontan direct, se pot realiza
compoziții prin mozaic etc.; • colajul joacă un rol semnificativ în cadrul unei programe de lucru
comprehensive, deoarece își aduce contribuția la toate domeniile de dezvoltare (emoțională,
fizică, socială, intelectuală, a creativității).
O activitate de colaj poate fi realizată în manieră integrată, în aproape orice temă, fie ca activitate
cu toată grupa, fie pe grupuri mici.
Putem integra colajul într-o activitate de cunoaștere a mediului, de educare a limbajului, de
matematică etc.
!!! Intreaba daca e de la domeniul om si societate colajul si de la grupa mare ”cand cum si de ce
se intampla!!! Daca nu inseamna ca e de la alt domeniu, alta grupa sau alta tema anuală
Exemplu DOS
Pentru exemplificarea unei activități practice având ca mijloc de realizare colajul în cadrul
domeniului Om și societate am ales o activitate de formare de priceperi și deprinderi practice cu
tema „Fenomene meteorologice”, desfășurată la grupa mare.
Scopul activității este formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de
dezvoltare motrică. În desfășurarea activității am folosit următoarele strategii didactice:
• Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, observația, exercițiul,
problematizarea:
• Mijloace de învățământ: plicul cu ghicitori, modelul educatoarei, fâșii de hârtie colorată de
diferite culori, coală A4, vată, lipici, pastă de dinți, coșulețe;
• Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.
Activitatea va avea loc în sala de grupă și va dura aproximativ 25-30 de minute. Se asigură
condițiile optime pentru buna desfășurare a activității: aerisirea sălii de grupă, pregătirea
materialului didactic, aranjarea măsuțelor în semicerc.
Pentru captarea atenției se prezintă copiilor un plic. În plic se află 3 ghicitori. Se citesc
ghicitorile, iar copiii vor da răspunsul corect. ,,Albă plapumă și moale/ S-a întins pe deal, pe
vale/ Iar când vine primăvara/ Se topește plăpumioara.” (zăpada) ,,Printre nori s-a îndoit/ Un
uriaș scurt-circuit.” (fulgerul) ,, Am un brâu frumos vărgat/ Peste mare aruncat/ Numai după
ploaie apare/ ñȘi-i țesut din stropi de ploaie.” (curcubeul)
Se anunță tema activității ,,Fenomene meteorologice”.
Se enumeră obiectivele activității pe înțelesul copiilor.
Se cere unor copii să repete tema activității. Voi spune copiilor că ei vor fi împărțiți pe 3 grupe.
O grupă va realiza un curcubeu din hârtie creponată (copiii cu ecuson curcubeu), o altă grupă va
lipi vata și fulgerul din hârtie creponată (copiii cu ecuson picuri de ploaie), iar altă grupă vor
aplica cu degetul pasta de dinți și vor lipi norișorii din vată (copiii care au pe ecuson fulgi de
zăpadă).
Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:
• Să denumească corect materialele de lucru;
• Să utilizeze corect instrumentele de lucru; • Să lipească fâșiile de hârtie conform indicațiilor
primite. • Să lipească vata conform indicațiilor primite de la educatoare;
• Să aplice pasta de dinți pe foaie pentru a realiza fulgișorii de zăpadă. Prezentarea optimă a
conținutului și dirijarea învățării Intuirea materialului didactic Copiii descoperă și intuiesc
materialele. În coșulețe ei vor găsi: fâșii de hârtie creponată, vată, lipici, pastă de dinți. Ei vor
găsi pe măsuțe și foi A4 de culoare albastră. Prezentarea modelului educatoarei Educatoarea va
prezenta planșele model prin descrierea elementelor prezente în acestea. Demonstrarea modului
de lucru: Pentru realizarea curcubeului copiii vor lipi cele 7 fâșii colorate de hârtie creponată în
ordinea culorilor curcubeului: roșu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet. Pentru
realizarea planșei cu fulgere copiii vor realiza norișorii din vată, apoi din fâșii de hârtie creponată
de culoare portocalie și roșie vor realiza fulgerele. Copiii care vor avea de realizat planșa cu
fulgișorii de zăpadă vor aplica cu degetul pasta de dinți, apoi vor realiza norișorii din vată. Vom
executa câteva exerciții pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinii: ,,Cinci degețele voinice
Mărul vor să îl apuce, Primul deget nu poate Al doilea spune <> Singur, al treilea nu poate Al
patrulea are dureri de spate, Al cincilea și cel mai mic Spune <> Cu toate cinci împreună, Mărul
de jos îl adună!”
Obținerea performanței
Efectuarea lucrărilor de către copii. Copiii sunt invitați să înceapă să lucreze conform
explicațiilor educatoarei. Educatoarea va da explicații suplimentare dacă este necesar și va
sprijinii copiii care întâmpină dificultăți.
Pentru asigurarea retenției și a conexiunii inverse se aleg câteva lucrări realizate corect, dar și
cele care nu corespund în totalitate cerințelor stabilite. Educatoarea va explica copiilor alegerile
făcute. Tot în aceasta etapă se vor adresa copiilor întrebări referitoare la ceea ce au lucrat.
Evaluarea activității.
Se vor face aprecieri generale asupra modului de desfășurare a activității și a lucrărilor executate
de copii. Activitatea se încheie cu ieșirea organizată din sala de grupă.