BASMUL
DEFINIȚIE:
Basmul este o specie narativă în proză de întindere medie, cu personaje
numeroase ridicate la rang de simbol, cu puteri supranaturale care prezintă lupta
dintre bine și rău în care binele învinge întotdeauna .
PARTICULARITĂȚILE BASMULUI CULT:
clișee compoziționale specifice: formule tipice (inițiale, mediane, finale)
motive narative: călătoria, lupta, victoria eroului, probele depășite,
demascarea și pedepsirea răufăcătorului, căsătoria și răsplata eroului.
indicii spațio-temporali sunt vagi : (timpul fabulos, mitic, tărâmul acesta,
tărâmul celălalt)
stil elaborat, îmbinarea narațiunii cu dialogul și cu descrierea
cifre magice, simbolice (3,7,9,12)
obiecte miraculoase
elementele fabuloase, supranaturale se împletesc cu cele reale
convenția basmului (acceptată de cititor): acceptarea de la început a
supranaturalului ca explicație a întâmplărilor incredibile.
personajul principal este bine individualizat prin detalii semnificative,
fiind înzestrat prin multiple calități
personajele îndeplinesc o serie de funcții (antagonistul, ajutoarele,
donatorii), ca în basmul popular
existenta unui tipar narativ (bildungsroman) care constă în:
a) o situație inițială de echilibru
b) un eveniment care dereglează echilibrul inițial
c) apariția donatorilor și a ajutoarelor
d) acțiunea reparatorie (trecerea probelor)
e) refacerea echilibrului și răsplata eroului