SUBIECT SIMPLU

Este este subiectul care are doar un nucleu reprezentativ. A crescut numărul de
caracteristici atribuite lui nu îl fac compus. Exemple de subiect
simple (subiectul este în bold):
Obs.: verbul se acordează cu subiectul, fie el antepus sau postpus.
Maria este o fată frumoasă.
Mica copilă părea fericită cu noul ei jucărie.

SUBIECT COMPUS

Este este cel care prezintă mai mult de un nucleu reprezentativ, scris în propoziț ie.
Ana ș i Rute au făcut cumpărături sâmbătă.
Mateus ș i prietenul său Bruno au ieș it să înfrunte prânzul.
Subiectul poate veni de asemeneadupaa
face
Au ieș it Bruno ș i Mateus.
Saiu Bruno ș i Mateus
Observaț i că, în al doilea caz, verbul "saiu" concordă cu subiectul "Bruno", mai
aproape de el. Acest lucru este permis doar atunci când subiectul compus este postpus
la verb; se numeș te concordanț a atrativă.
Subiect subînț eles; desinenț ial, implicit, ascuns sau eliptic
Subiectdesinencialeste cel care nu vine exprimat în propoziț ie, dar poate fi
uș or identificat prin desinenț a verbului.
Am închis uș a.
Cine a închis uș a?
Chiar ai întrebat asta profesoara?
Obs.: Nu confunda Vocativul (expresia de chemare) cu subiectul. Exemplu:
Dragă elev, citeș te întotdeauna!
Dragă candidat, sunt bucuros pentru succesul tău!
cu succesul său)
Deș i subiectul nu este exprimat, el poate fi identificat în propoziț ie: Am închis
Ai întrebat chiar asta profesorului?
Între timp, ai grijă să nu creezi confuzie cu a doua propoziț ie, care poate
a transmite ideea de elipsă a subiectului sau a indeterminării sale; deoarece subiectul simplu
este explicit ș i este pronumele interogativ Cine.
Obs.: Clasificările subiectului, în Limba Română, sunt doar trei:
simplu, compus ș i nedeterminat.

SUBIECT INDETERMINAT
Subiectul nedeterminat este cel care nu se numeș te sau din dorinț a de a nu se numi, sau din alt motiv.
să ș tie să o facă. Putem spune că subiectul este nedeterminat atunci când verbul nu se
se referă la opersoanădeterminată, sau pentru că nu se cunoaș te cine execută acț iunea sau
deoarece nu există interes pentru cunoș tinț ele sale. Acț iunea va apărea, dar nu există
cum să spui cine o practică sau a practicat.
Sunt trei modalităț i de a identifica un subiect nedeterminat:
A. Verbului se află la persoana a III-a plural, fără a face referire la vreo
orice agent deja exprimat în propoziț iile anterioare.
Se spune că nu le merge bine.
Îl cheamă pe băiat.
Falem de toate ș i de toț i.
Au vorbit pe aici.
Au spus că a murit.
B. Cu un verb tranzitiv indirect, doar la persoana a treia singular,
dar particula
Precisa-sedelibros. (Cine are nevoie, are nevoie de ceva → verb tranzitiv)
indireto)
Necesar- să fie prieteni. (Cine necesită, necesită ceva → verb)
transitiv indirect
Oraț ii fără subiect, subiect inexistent
Observaț ie: A numi 'Orare fără subiect' (OSS) nu se constituie,
formalmente, nu de clasificarea subiectului, ci de propoziț ie ca structură
lingvistică lipsită de subiect.
Există verbe care nu au subiect, sau acesta este nul. Limba nu cunoaș te existenț a
de subiectul unor astfel de verbe. O propoziț ie este fără subiect atunci când verbul este la
a treia persoană a singularului, în special următoarele:
1. Cu verbele care indică fenomenele naturii, cum ar fi
comoanoitecer,trovejar,nevar,escurecer,chover,relampejar,ventar
A plouat mult.
Ninge în sudul ț ării.
Se întunecă târziu vara.
Plouă mult în Amazonas.
A bătut vântul destul de tare ieri în Vila Velha, în Espírito Santo.
2. Cu verbul a avea, semnificând a exista sau a se întâmpla.
Salut prieteni.
Vor fi cursuri mâine.
Există cărț i în librărie.
Hágente ali.
Bărbaț i în mare.
A avut loc un incident grav în apartamentul meu.

PREDICAȚIE VERBALĂ

Se numeș te predicaț ie verbală rezultatul legăturii care se stabileș te între

subiectul ș i verbul ș i între verbe ș i complemente. În ceea ce priveș te predicarea,
Verbele pot fi intransitive, transitive sau de legătură.

VERB INTRANSITIV

Este este cel care aduce în sine ideea completă a acț iunii, fără a necesita, aș adar,
un alt termen pentru a-i completa sensul. Acț iunea sa nu tranzitează.
De exemplu:
O aeroplan a căzut.
Verbul a cădea este intranzitiv, deoarece conț ine un sens complet. Dacă doriț i,
falante poate adăuga alte informaț ii, cum ar fi:
Avionul cade peste casele din periferie.
mod: Avionul cade încet.
Avionul a căzut luna trecută.
Aceste informaț ii lărgesc semnificaț ia verbului, dar nu sunt necesare pentru
să se înț eleagă informaț ia de bază.
VERB TRANSITIV

Este este verbul care vine însoț it de complement: cine simte, simte ceva; cine
revelează, revelează ceva cuiva. Sensul acestui verb este de a tranzita, adică, a merge înainte,
integrându-se în suplimente, pentru a dobândi un sens complet. Vezi:
S. Simples Predicat
Copiii precizăm de afec ț iune.
1= Verbo Transitivo
1

VERB TRANSITIV DIRECT

Oraț ie fără subiect: este formată doar din predicat ș i se articulă pornind de la
umverb impersonal. Observa structura acestor propoziț ii:
Sujeito Predicado
- Erau furnici în casă.
- A nins foarte mult în acest an în New York.
Este posibil să constatăm că aceste propoziț ii nu au subiect. Ele constituie
enunț are pură ș i absolută a unui fapt, prin intermediul predicatului. Conț inutul verbal
nu este atribuit niciunei ființ e, mesajul se concentrează pe procesul verbal.
cele mai comune cazuri de propoziț ii fără subiect din limba portugheză apar cu:

VERB DE LIGAÇÃO

Verbul de legătură (copul) este un tip de verb care uneș tepredicativul

subiectaosubiect. Este un cuvântOs verbos de ligaț ie nu indică acț iune. Acestea
verbele fac legătura între 2 termeni: subiectul ș i caracteristicile sale.
Aceste caracteristici se numesc predicativul subiectului.
Maria este inteligentă.
Overbo ser nu indică acț iune, el leagă subiectul (Maria) de predicativ
(inteligente).
PREDICATIVO= este termenul care modifică subiectul. Predicativul
noiinformaceva despre subiect.
inteligenț ă este o calitate, caracteristică a Mariei, deci este numită
predicativul subiectului.
Principalele verbe de legătură sunt:
SER= Maș ina este nouă.
ESTAR= João está fericit.
PARECER= Joice parece cansada.
FATA = Fata rămâne neliniș tită.
FICAR= Nicole ficou triste.
CONTINUAR= Diana continua feliz.
Cláudia este nervoasă.
Adverbial însoț itor

ADJUNCT ADVERBIAL

este funcț ia sintactică dată pentru termenii cu valoare deAdverbce

sunt prezente într-o propoziț ie sau perioadă. Complementul adverbial este termenul din
rugăciune care serveș te pentru a modificaverbulîn funcț ie de circumstanț ele frazei ș i de
valoarea semantica pe care o are.
Există controverse cu privire la tipurile de circumstanț e adverbiale, din partea
gramatici, dar enumerăm aici principalele tipuri:
Adverbial de cauză (pentru că, din cauza, datorită)
Am lipsit de la oră din cauza traficului.
Din cauza vremii nefavorabile, nu a ieș it din casă.

ADJUNTO ADNOMINAL
Este termenul care determină, specifică sau explică un substantiv. Aducerea
adnominal possuifunção adjetivana oración, a qual poate fi îndeplinită
pentru adjective, locuț iuni adjective, articole, pronume adjective enumerate
adjective. Uitaț i-vă la exemplul de mai jos:
O poetă prietenul tău de
a trimis două lucrări lungi
inovator copilărie.
În propoziț ia de mai sus, substantivele poet, muncă ș i prieten sunt nuclee.
respectiv, al subiectului determinat simplu, al obiectului direct ș i al obiectului
indirecț ionat. În jurul fiecăruia dintre aceste substantive se grupează adjectivele.
adnominali:
Articolul "o" ș i adjectivul inovator se referă la poet;
numeral doi ș i adjectivul lungi se referă la substantivul lucrări;
articolul "o" (emao), pronumele adjectiv "al său" ș i locuț iunea adjectivală "de copilărie" sunt
adjective adiț ionale de prieten.

PREDICAT VERBAL

Un predicat verbal se compune dintr-un verb saulocuț ie verbalăce exprimă a

idee de acț iune. Acest verb poate fi transitiv sau intransitiv.
Nucleul predicatului verbal este verbul (care este numit semnificativ) deoarece aduce
em si ș i ideea de acț iune.
Acela băiat se juca cu un zmeu.
Sujeito=aquele menino
Núcleo do Suj.=menino
Predicado=brincava com uma pipa
Tip de pred.=verbal
Nucleul predicatului verbal=se juca
Mai multe exemple:
Profesorul deja a corectat examenele.
Brazilia a fost descoperită de Cabral.
Călătorul mergea pe drum.
Copacul aparț inelumede natură.

PREDICAT NOMINAL

Este format dintr-un verb de legătură ș i unpredicativsubiectul. Predicatul nominal

noiinformaalgo despre subiect. Indică o stare sau o calitate a
subiect.
Nucleul predicatului nominal este predicativul subiectului.
Ex. Proba era dificilă.
Subiect = proba
Nucleul subiectului = probă
Predicado=era difícil
Tip de Predicat=nominal(verb de legătură+predicativul subiectului)
verbo de lig.=era pred. do suj.=difícil
Nucleul pred. nominal = dificil.
Mai multe exemple:
Copilul s-a rănit.
Această femeie pare o copilă.
PREDICAT VERBO-NOMINAL
Este format dintr-un verb semnificativ (acț iune) plus predicativul subiectului.
O pred. verbo-nominal ne oferă 2 informaț ii: acț iune ș istat
Nucleul PVN este verbul ș i predicativul (numele).
OBS: deoarece aici verbul este de acț iune, pvn-ul nu are verb de legătură.
Copilul se juca distrat.
Suj= copilul
Nucleu al subiectului.=copil
Pred.=jucăuș ă distrată.
Tip de pred.=verbo-nominal (acț iune+stare)
Nucleul pred.=se juca/distrasă
Dar ex.
Ploaia cădea fin.
Dentista s-a întors serios.

VOCI ALE VERBULUI

Aș a cum este deja în cunoș tinț a noastră, clasa gramaticală acum denumită
„verb” este aceea, dintre celelalte, care prezintă cele mai multe flexiuni. Astfel de flexiuni
se referă la timp, mod, persoană, număr ș i voce.

VOZ ACTIVĂ
În acest caz, subiectul este agentul acț iunii verbale, adică el este cel care o practică.
Să observăm un exemplu:
Reporterul Leu a ştirii
Subiect agent Verbul la voz activă

VOZ PASSIVA
Nela, situaț ia se inversează, deoarece subiectul devine pacient, adică suferă acț iunea.
exprimă prin faptul verbal. Să vedem:
Ș tirea foaia citită de reporter
Subiect pacient Verbul la forma pasivă

Putem percepe că agentul, în acest caz, a fost jurnalistul, care a efectuat acț iunea de
citesc ș tirea.

Vozul pasiv se prezintă în două aspecte:

VOZ PASSIVĂ SINTETICĂ – Formată dintr-un verb tranzitiv direct (sau

direcț i ș i indirect în a treia persoană (singular sau plural) plus pronumele "se"
Exemplu:
Practicăm acț iuni de solidaritate
Voz pasivă sintetică Subiect pacient

VOZ PASSIVĂ ANALITICĂ–Formată din verbul auxiliar (a fi sau a sta) plus

un participiu al unui verb tranzitiv direct (sau direct ș i indirect).

Exemplo:
Acț iuni solidare au fost practicate
Subiect pacient Voz pasivă analitică
foram–verbo ser / praticadas - particípio

VOZ REFLEXIVĂ

Apare atunci când subiectul este agent ș i pacient în acelaș i timp, adică el atât
practica cât primeș te acț iunea exprimată de verb. Aș a cum a fost demonstrat
continua:
Fata s-a aplecat în faț a oglinzii
Subiect agent Verbul la vocea reflexivă
Este important să înț elegem că în acest fel fata a practicat acț iunea de a se pieptăna-
s-a primit acț iunea de a fi pieptănată.

APOSTOL Ș I VOCATIV

APOSTOL
În primul rând, să vedem ce este un apos. Observaț i propoziț ia următoare:

Manoel, portughez căsătorit cu veriș oara mea, este un inginer grozav.

Observaț i că pasajul „portughez căsătorit cu verisoara mea” explică cine este

subiectul propoziț iei „Manoel”. Această fragment este aposiț ia propoziț iei.

Observă următoarea:

Au fost ei, băieț ii, care au aruncat mingea în curtea ta ieri.

VOCATIV

Observaț i propoziț iile:

Prieteni, mergem la cinema azi?

[Link], nicio dezordine în cantină!

Termenii „prieteni” ș i „frumoș i” sunt vocative, folosite pentru a se adresa celui care ascultă.
de forme sau intenț ii diferite, ca în perioadele anterioare: utilizarea de
un substantiv în prima propoziț ie ș i un adjectiv în a doua. Putem concluziona
ce:
Vocativ: este este termenul, termen, expresie folosită de vorbitor pentru a se adresa la
interlocutor prin intermediul propriei sale denumiri, a unui substantiv, adjectiv (caracteristică)
sau poreclă.

PERIOADA SIMPLĂ Ș I COMPUSĂ

PERIOADĂ SIMPLĂ: Enunț de sens complet, care conț ine doar o

acț iune verbală.
Exemplu:
Clădirea ia foc!
*** În ciuda celor două verbe, acț iunea verbală este una singură, ș i din acest motiv este o propoziț ie simplă.

PERIOADĂ COMPUSĂ: Enunț de sens complet, care conț ine mai mult de
o acț iune verbală, adică mai mult de o propoziț ie.
Exemplo:
Să ţinem calea dreaptă!
Fugiț i, pentru că clădirea arde!
Perioadă simplă
Când o declaraț ie, o enunț , este alcătuită doar dintr-o propoziț ie, prin
o acț iune verbală se numeș te ORAȚ IE ABSOLUTĂ sau PERIOADĂ SIMPLĂ.
Exemplo:
A plouat mult în această dimineaț ă.
Lucas a îmbolnăvit brusc.
Perioadă Compusă
Când o declaraț ie/enunț conț ine două sau mai multe propoziț ii, aceasta
enunț ul se numeș te PERIUDE COMPUSĂ.
Există două tipuri de propoziț ii compuse:

1. PERIOADĂ COMPUSĂ DIN COORDONARE

Cum spune numele, o propoziț ie compusă prin coordonare este formată din două
sau mai multe propoziț ii coordonate, adică, care nu au niciun fel de
dependenț ă una de cealaltă.
Exemplu:
Corram depressa e saiam pela direita!
Ea ș tia adevărul, dar a negat totul.

2. PERIOADĂ COMPUSĂ PRIN SUBORDONARE

Acest tip de perioadă este format dintr-o propoziț ie principală care este completată
cu una sau mai multe propoziț ii subordonate. Aceste propoziț ii pot exercita funcț ia
de subiect, complement nominal, adjunct adverbial, adjunct adnominal, etc.
în cadrul structurii propoziț iei principale.
Exemplu:
Poliț ia ș tia că erau oameni în clădire.
Când mă întorc, voi face cina.
GENURI DE TEXT
Genurile textuale sunt structurile cu care se compun textele, fie ele
orai sau scrise. Aceste structuri sunt recunoscute social, deoarece se
se menț in întotdeauna foarte asemănătoare, cu caracteristici comune, caută să atingă
intenț ii comunicative similare ș i apar în situaț ii
specifice. Genre textuale sau gen de texte se referă la diferitele forme
de expresie textuală. În studiile despreLiteratura, avem, pentru
exemplupoeziacronicipovestiri,proză, narativăetc.
Pentru aLinguistica, genurile textuale includ aceste ș i toate textele
produse de utilizatori ai unei limbi. Astfel, alături de cronică, de povestire,
vom identifica de asemenea scrisoarea personală, conversaț ia telefonică, email, e atatea
alte exemplare de genuri care circulă în societatea noastră.
În ceea ce priveș te forma sau structura secvenț elor lingvistice întâlnite în fiecare
text, le putem clasifica în cadrultipuri de texteplecaț i de la structurile lor
e stiluri compoziț ionale.

Schneuwly ș i Dolz au publicat un cadru în care tipologiile sunt corelate cu

genuri. Din acest tablou este posibil să deducem că este la fel de important să învăț ăm despre
tipologii în ceea ce priveș te genurile. Pentru cei doi autori, există cinci tipologii care sunt
precis este să consider în predarea limbii. Fiecare dintre aceste tipologii este mobilizată
pentru oamenii care se comunică în diferite genuri, dar fiecare gen necesită
un domeniu mai mare sau mai mic al fiecăreia dintre ele. Este important să considerăm că
folosim toate aceste capacităț i în genuri diverse. De exemplu, într-o povestire,
folosim predominant capacitatea de a narra, dar putem pune
personaje discutând un subiect, iar apoi va apărea capacitatea de
argumentare.
== Genuri orale ș i scrise == comune de gen

Domenii Capacitate de
Aspecte Exemplu de genuri orale
sociale de limbaj
tipologici sunt scrise
comunicare dominantă

Poveste de Fantezie, fabulă,

Mimese de acț iune legendă, naraț iune de aventură
Cultura prin creaț ie naraț iune de ficț iune
Literară A povesti da intriga nu ș tiinț ifică, naraț iune de
Ficț ional dominiu de enigmă, naraț iune mitică,
verosimil schiț ă sau poveste
engraçada, biografia
 romanceada, romance,
romance istoric, roman
fantástica, conto, crônica
literária, adivinha, piada

Relat de experienț ă trăită,

relat de călătorie, jurnal
íntimo, testemunho,
Reprezentare prin
Documentaț ie ș i anedotă sau caz,
discurs de
memorizare autobiografia, curriculum
Relatare experienț e
acț iunile vitae, notícia, reportagem,
vii, situate
umane cronică socială, cronică
niciun tempo
esportiva, histórico, relato
istoric, eseu sau profil
biográfico, biografia

Texte de opinie, dialog

argumentativ, scrisoare de
leitor, carta de solicitação,
Sustinere, deliberare informală, dezbatere
Discuț ie despre
refutare ș i regrado, assembleia,
probleme
Argumentarea negocierii de discurs de apărare
sociale
prize de (advocacia), discurs de
controversiali
poziț ie acuzaț ie (advocatură)
recenzie critică, articole de
opinii sau semnături,
editorial, ensaio

Text expozitiv, expoziț ie

oral, seminário, conferência,
comunicare orală, prelegere
interviu de specialist
Prezentare
Transmisie ș i verbete, artigo
textual de
construcț ie de Expor enciclopedic, text
forme diferite
cunoș tinț e explicativ, luarea de
două cunoș tinț e
note, rezumat de texte
expozitivi ș i explicativi,
recenzie, raport ș tiinț ific
raport oral de experienț ă
 Instrucț iuni de montaj,
Regulação mútua receita, regulamento, regras
Instrucț iuni ș i Descrie
de de joc, instrucț iuni de utilizare,
prescripț ii acț iuni
comportamente comenzi diverse, texte
prescriptive

OS MECANISMELOR DE COESIUNE Ș I COERENȚĂ TEXTUALĂ

Textul nu este doar un set de cuvinte; deoarece, dacă ar fi fost, ar fi fost suficient.
agrupa-le în orice mod ș i am avea un:

Ieri băiatul a mâncat o gustare

Observaț i că în acest caz nu există un text, există doar un grup de cuvinte

disponibile într-o ordine oarecare. Chiar dacă am aș eza aceste cuvinte în
o ordine grammaticală corectă: subiect-verb-complement, ar trebui încă
a organiza nivelul semantic al textului, lăsându-l inteligibil.

Un sandviș a mâncat băiatul ieri

COEZIA

În limbă există multe resurse care asigură mecanismul de coeziune:

* prin referinț ă: Pronumele, adverbele ș i articolele sunt elementele de coeziune

ce oferă unitate textului.

Preș edintele a fost în Portugalia în vizită. În Portugalia, preș edintele a primit mai multe
omagii.

Acest text repetitiv devine neplăcut ș i lipsit de coeziune. Observaț i acț iunea lui
adverb ș i pronumele în procesul de elaborare a textului.

Preș edintele a fost în Portugalia. Acolo, el a fost onorat.

COERENȚA

Distincț ia între coeziune ș i coherenț ă este foarte confuză, aici vom înț elege cum
coerenț a legăturii părț ilor textului cu întregul său.
În elaborarea textului, trebuie să creăm condiț ii pentru a exista o unitate de
coerenț ă, oferind textului mai multă fidelitate.

Mergeam singur pe stradă, am auzit paș i în spatele meu, speriat nici măcar nu m-am uitat,
a ieș it alergând, era un bărbat înalt, ciudat, avea o armă în mâini...

Dacă naratorul nu a privit, cum a ș tiut să descrie personajul?

Lipsa de coerentă se dă, de obicei: În inverosimilitate, lipsă de

concatenare ș i argumentare falsă.
Ambiguitate
Dublarea de sens, fie că este vorba de un cuvânt sau de o expresie, se face
o nume de ambiguitate. Apare în general, în următoarele cazuri:

Plasarea corectă a Adverbialului Complementar

Exemple: Copiii care primesc lapte matern sunt adesea mai

sadias.

Copiii sunt mai sănătoș i pentru că primesc lapte frecvent sau sunt
de obicei mai sănătoase pentru că primesc lapte?

Eliminând ambiguitatea: Copiii care primesc frecvent lapte

maternale sunt mai sănătoase.
Copiii care primesc lapte matern sunt adesea mai sănătoș i.

Uz incorect al pronumelui relativ

Gabriela a luat etuiul gol al inelului de diamante care era pe

cama.

O que estava sobre a cama: o estojo vazio ou a aliança de diamantes?

Eliminând ambiguitatea: Gabriela a luat etuiul gol al inelului de

diamantele care erau pe pat.
Gabriela a luat etuicul gol al inelului de diamante care era pe
cama.

Observaț ie: În acest exemplu, din cauza faptului că substanț ivele etui ș i alianț ă
aparț inând genurilor diferite, problema a fost rezolvată înlocuind
substantive prin care/a cărei. Dacă ar aparț ine aceluiaș i gen, ar exista
nevoia de o reestructurare diferită.

Mă Colocare a Pronumelor, Termeni, Propuneri sau Fraze

Acea bătrână a găsit băieț elul în camera ei.

Băieț elul era în camera lui sau a doamnei?

Eliminând ambiguitatea: Acea bătrână doamnă l-a găsit pe băieț el.

patru.
Acea bătrână a găsit băieț elul în camera lui.

Stând pe verandă, băiatul a zărit un cerș etor.

Cine stătea pe verandă: băiatul sau cerș etorul?