Îngrijirea la copiiATENȚIE

TULBURARE DE HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD)

Îngrijire copil
Elaborat pentru a îndeplini sarcina cursului de Asistență Medicală Pediatrică

Oleh
Grupa 1/E :
Maya Indah Mulyani 162310101266
Emha Ayu Leganing 162310101267

FACULTATEA DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ

UNIVERSITAS JEMBER
2018
 CAPITOLUL 1. Revizuirea literaturii

1.1 Definiție
ADHD este un acronim pentru tulburarea de deficit de atenț ie ș i hiperactivitate.

(Attention =perhatian,Deficit =berkurang,Hyperactivity =hiperaktif, dan

Disorder =gangguan). Dalam bahasa Indonesia, ADHD berarti gangguan
pemusatan atenț iei însoț ită de hiperactivitate. Anterior, a existat un termen ADD,
abrevierile pentru tulburarea de deficit de aten ț ie care înseamnă tulburare de concentrare

aten ț ie. Atunci când se adaugă 'hiper-activitate/hiper-activ', scrierea

termenul a devenit divers. Unele sunt scrise ADHD, AD-HD, ș i există ș i altele care

scriere ADD/H. Dar, de fapt, din cele trei tipuri de scriere a termenului,
înseamnă acelaș i lucru.

Acest termen este un termen care apare frecvent în lumea medicală care
în ultima vreme a fost discutat intens în lumea educa ț iei ș i
psihologie. acest termen oferă o descriere a unei condiț ii medicale care
aprobat la nivel interna ț ional include disfunc ț ia cerebrală, unde individul
întâmpinând dificultă ț i în controlul impulsurilor, inhibând comportamentul,
ș i nu sus ț ine aten ț ia sau intervalul de aten ț ie u ș or
teralihkan. Dacă acest lucru se întâmplă la un copil, poate cauza diverse
dificultă ț i de învă ț are, dificultă ț i de comportament, dificultă ț i sociale ș i dificultă ț i -

alte dificultăț i.
Aș adar, dacă este definit, în general ADHD explică o condiț ie a copilului
un copil care prezintă simptome (trăsături sau semne) de insuficien ț ă
concentrare hiperactiv, ș i impulsiv yang trebuie a provoca
desequiilibru în majoritatea activităț ilor lor de viaț ă.
De fapt, ADHD-ul nu este întotdeauna înso ț it de tulburări.
hiperactiv. De aceea, sensul termenului ADHD în Indonezia este, de obicei,
Tulburare de Deficit de Aten ț ie cu/sau fără
Hiperactiv (GPP/H). Copilul care suferă de ADHD sau GPP/H de multe ori
tumpang tindih cu alte condiț ii, cum ar fi dislexia,
dispraksia(dyspraxsia),gangguan menentang dan melawan(oppositional
tulburare defiantă (ODD).
 ADHD este o tulburare de dezvoltare care apare în perioada
dezvoltarea copiilor poate continua până în adolescenț ă. Tulburări de dezvoltare

aceasta are forma unui spectru, astfel încât nivelul de dificultate va

diferit de un copil faț ă de altul. În legătură cu
Defini ț ia ADHD-ului poate fi observată, pe scurt, din parcursul descoperirii sale.

gangguan ini.

1.2 Epidemiologie
Copiii cu ADHD sunt întâlniț i în toate categoriile socio-economice ș i
mai des întâlnit la băieț i decât la fete (cu
perioada de debut a simptomelor ADHD înainte de
vârsta de 7 ani. Prevalenț a copiilor cu ADHD variază între 3-10% în rândul copiilor
vârsta ș colară, iar 35-50% din cazurile de ADHD pot continua în perioada adolescenț ei sau

adulț i. Din 34 de milioane de cazuri de ADHD în SUA, Europa ș i Japonia, se estimează

31% devin cazuri de ADHD la adulț i (vârsta > 19 ani) ș i 69% cazuri de ADHD
la vârsta de 3-19 ani. Studiile longitudinale au dovedit că
aproximativ 2/3 din copiii cu ADHD au simptome de ADHD care
deranjant atunci când devin adul ț i. Cercetarea asupra oamenilor
adulț i care sunt găsiț i clinic cu atacuri de ADHD în copilărie
kanak care este definit retrospectiv arată că ei
are un pattern de incapacitate psihosocială, comorbiditate psihică,
disfunc ț ie neuropsihologică, boală familială ș i e ș ec ș colar care
menyerupai caracteristicile copiilor cu ADHD.

Copiii cu ADHD sunt mai frecvent întâlni ț i în comunită ț ile urbane.

din comunitatea rurală (Shatmari, 1989). Aproximativ 75% dintre copiii cu ADHD
juga disertată de alte tulburări psihiatrice, de exemplu tulburări de comportament

menentang, gangguan tingkah laku, gangguan belajar, gangguan penggunaan

zat, tulburări de anxietate, tulburări de ticuri ș i altele. În Statele Unite
incidenț a ADHD este estimată între 2-20% la copiii cu vârste între
ș coală ș i 3-7% la vârsta prepubertară. În Regatul Unit, incidenț a ADHD
mai mic, adică mai pu ț in de 1%. Prevalen ț a la bărba ț i este mai mare
de la femei cu un raport de întindere între 2:1 ș i 9:1. Frate
 gradul întâi, de exemplu, rudele persoanelor cu ADHD au un risc crescut pentru
aparitia altor tulburări cum ar fi: tulburări de comportament, tulburări de anxietate,

tulburări depresive, tulburări de învăț are ș i dificultăț i de socializare la ș coală.

Părin ț ii copiilor cu ADHD s-au dovedit a arăta, de asemenea, existen ț a

tendin ț a de cre ș tere a inciden ț ei hiperactive, sociopatice, utilizării

alcool, şi tulburarea de conversie care susţine teoria genetică ca fiind greşită
unul dintre cauzele ADHD.

Simptomele ADHD apar adesea la vârsta de 3 ani, dar diagnosticul

adesea poate fi stabilit în perioada ș colii, cum ar fi în grădiniț ă
sau Grădini ț a, adică atunci când profesorul ș i colegii se plâng despre
lipsa de atenț ie ș i impulsivitatea ei. Prevalenț a la femei este într-adevăr
mai scăzut, dar simptomele tind să persiste odată cu înaintarea în vârstă.
Câț iva cercetători au descoperit că simptomele ADHD persistă la o parte
tineret ș i adulț i, variind între 31%-71%, deș i s-a raportat că doar
aproximativ 8% dintre persoanele adulte prezintă simptome care îndeplinesc criteriile ADHD.

Literatura de specialitate afirmă că 15%-20% din cazurile de ADHD persistă până la vârstnicie ș i

65% dintre ei au întâmpinat probleme în domeniul academic ș i profesional.

1.3 Etiologi
ADHD are trei probleme principale, ș i anume dificultă ț i în aten ț ie
sustenabilitate, controlul sau inhibarea impulsurilor, activităț i excesive.
Unii cercetători adaugă alte probleme, cum ar fi dificultă ț ile
respectarea regulilor ș i instruc ț iunilor, existen ț a variabilită ț ii excesive în
răspuns la situa ț ie, în special la sarcinile ș colare. Pe scurt, ADHD
reprezintă o tulburare de dezvoltare care determină
incapacitatea de a controla comportamentul, în special de a anticipa
acț iuni ș i decizii viitoare. Un copil care suferă de ADHD relativ
nu se pot abț ine să răspundă la situaț ii în anumite momente. Ei
de obicei nu poate a ș tepta. Cauza se estimează a fi din cauza
ei au o sursă biologică puternică care se găseș te la copii
cu predispoziț ie genetică.
Unele cercetări nu au putut concluziona cauza precisă a ADHD.
La fel ca în cazul altor tulburări de dezvoltare (autism), câț iva
Factorul care joacă un rol în apari ț ia ADHD este factorul genetic,
dezvoltarea creierului în timpul sarcinii, dezvoltarea creierului în perioada perinatală, nivelul

inteligenț a (IQ), apare disfuncț ie metabolică, hormonală, mediu fizic

dan social din jur, aportul nutritional ș i oamenii din mediu
inclusiv familia. câteva teorii care sunt adesea invocate sunt relaț iile
între neurotransmi ț ătorul dopamin ș i epinefrină. Teoria factorului genetic,
mai multe cercetări efectuate asupra familiilor pacienț ilor, întotdeauna sunt însoț ite de

cu aceea ș i boală, cel pu ț in o persoană din familia apropiată.

Părin ț ii ș i fra ț ii persoanelor cu ADHD au un risc de până la 2-8 ori
Există o perturbare ADHD. O altă teorie men ț ionează existen ț a unei tulburări

disfuncț ia circuitului neuronilor din creier, influenț ată de diverse tulburări

neurotransmiț ători ca reglator al miș cării ș i controlului activităț ii de sine.
Barkley (1998) afirmă că factorii psihosociali pot provoca ș i
îngreunează simptomele ADHD. Anumiț i factori sunt suspectaț i că sunt corelaț i sau

printre cauzele ADHD se numără:

a. Factor genetic
Studi-studi asupra familiei susț in în mod constant afirmaț ia că
ADHD este mo ș tenit în familie. Studiile acestea au descoperit că
părinț ii cu copii ADHD au o creș tere de două până la
de opt ori mai mare pentru riscul ADHD. Astfel, ei subliniază
există factori genetici în ADHD ș i în acela ș i timp oferă dovezi-
dovezi pentru validitatea diagnosticului la adulț i.
Pentru anomalii atât în ceea ce priveș te numărul, cât ș i structura cromozomilor

de obicei se îndreaptă către tulburări cu manifestări clinice mai

buruk (de exemplu, încetinirea mentală ș i defectele fizice). Chiar dacă deocamdată nu

multe studii sistematice despre anomaliile cromozomiale la ADHD,

însă există câteva rapoarte care indică faptul că anomaliile cromozomiale
de asemenea, este asociat cu apariț ia hiperactivităț ii ș i/sau deficitului
aten ț ie, care include sindromul X fragil, duplicare
 kromozom Y la băie ț i, ș i pierderea unui cromozom X
pada femeie.
b. Factor Neurologic
Rezultatele cercetării din ultimii 10-15 ani susț in existenț a influenț ei
tulburări de dezvoltare neurologică care afectează apari ț ia
simptomele ADHD. Cercetările cu CT Scan ș i RMN au dovedit
că există câteva locuri în creier care func ț ionează anormal la
individul cu ADHD se referă la regiunea cortexului prefrontal, cortex
frontalis, cerebel, corp callosum ș i două zone ganglia bazale
adică globus pallidus ș i nucleus caudatus.
De asemenea, din rezultatul examinării PET Scan (Pozitron)
Tomografia de emisie) la copiii cu ADHD s-a constatat o scădere
metabolismul glucozei în cortexul prefrontal ș i frontal, în special pe partea
Kanan. Cercetările de la Institutul Naț ional de Sănătate Mintală din SUA au
arată că zona globus pallidus ș i nucleul caudat în mod
are o semnificaț ie mai mică la copiii ADHD decât la copiii normali. Nucleu

caudatus ș i globus pallidus funcț ionează pentru a coordona traficul

transmisi rangsang saraf pe diferite zone din cortex. Se pare că
s-a constatat ș i că volumul zonei cortexului prefrontal este mai mic la copii
ADHD la copii normali. Unele copii arată întârziere
dezvoltarea creierului (întârzierea maturării) la copiii cu ADHD, care de obicei

apar simptomele la vârsta de 5 ani. Dezvoltarea normală a creierului,

de obicei, creș terea rapidă are loc între vârstele de 3-10 ani
luni, 2-4 ani, 6-8 ani, 10-12 ani ș i 14-16 ani.
c. Factor Psihosocial
Palfrey et al 1985, Barkley 1998 arată rezultatele cercetării lor că
educa ț ia scăzută a mamelor, clasa socio-economică scăzută, ș i
părintele singur (singurătatea parentală) este un factor important ca
cauzele apari ț iei simptomelor ADHD. Rezultatele cercetării sale afirmă
că mamele copiilor cu ADHD prezintă un model
comunicare mai proastă cu copiii, mai des supărat ș i mai
se întâmplă adesea conflicte între copii ș i mame în compara ț ie cu mamele copiilor care
 normal. Biederman et al, 1995 afirmă că conflictele cronice,
afectarea legăturii familiale, prezen ț a unor tulburări psihopatologice
Părinț ii, în special mamele, sunt mai frecvent întâlniț i în familiile copiilor cu ADHD.

comparativ cu familia unui copil normal.

Deș i multe studii oferă dovezi solide cu privire la importanț a
incompatibilitatea psihosocială faț ă de ADHD, acestefactori tind să
pentru a apărea ca predictor universal al sănătăț ii emoț ionale ș i
funcț ionarea adaptivă a copiilor, nu predictorii specifici
în ADHD. Astfel, aceste factori pot fi conceptualiza ț i
ca un factor declan ș ator nespecific care afectează traseul/ călătoria
această boală.

1.4 Identificare
A ș a cum s-a men ț ionat anterior, nu este u ș or să
a distinge persoanele cu ADHD, în special cele care sunt considerate u ș oare, de

un copil normal care este puț in mai activ decât ceilalț i copii. Nu există
test pentru a diagnostica cu exactitate tipul acestei tulburări, având în vedere simptomele

variază în funcț ie de vârstă, situaț ie ș i mediu. Acest lucru arată

ADHD este o tulburare complexă care se leagă de
auto-control în diverse variante de tulburări de comportament. Varietate
acestă tulburare, a ș a cum a spus Lauer (1992), că în general
tulburarea de atenț ie este legată de tulburarea de comportament ș i
activită ț i cognitive, cum ar fi gândirea, amintirea, desenul,
a rezuma, a organiza ș i altele.
Iată trăsăturile ADHD, unde aceste caracteristici apar în copilărie
întâi, de natură cronică, ș i nu cauzată de alte anomalii fizice,
mental, cât ș i emoț ional. Caracteristica principală a indivizilor cu tulburări de concentrare

aten ț ie cuprinde: tulburarea de deficit de aten ț ie (inaten ț ie), tulburarea

auto-control (impulsivitate) ș i tulburări cu activită ț i care
berlebihan(hiperactivitate). Poate fi explicat dupa cum urmeaza:

a. Inatensi este că, ca indivizi cu această tulburare, apar.

au dificultă ț i în a- ș i concentra aten ț ia. Ei sunt foarte
 u ș or distrat de stimulii care sunt primi ț i brusc de dispozitiv
inderanya sau de către sentimentul care apare în acel moment. Astfel
ei doar reuș esc să menț ină o activitate sau o sarcină în
perioadă scurtă, astfel încât va afecta procesul
primirea informaț iilor din mediu.
b. Impulsivitatea este o tulburare de comportament sub formă de ac ț iuni care nu
diserta ț i cu gândirea. Ei sunt foarte stăpâni ț i de sentimentele lor.
astfel reac ț ionează foarte repede. Le este greu să acorde prioritate
activitate, greu de luat în considerare sau de gândit în prealabil
comportamentul pe care îl va afi ș a. Acest comportament îngreunează de obicei
persoana în cauză ș i mediul său.
c. Hiperactivitatea este o mi ș care care depă ș eș te mi ș carea
ceea ce fac în mod obiș nuit copiii de aceeaș i vârstă. De obicei, încă de când sunt sugari, ei

foarte agitat ș i greu de liniș tit. Dacă comparăm cu

individul care este activ, dar productiv, comportamentul hiperactiv pare să nu fie

scop. Ei nu sunt capabili să controleze ș i să efectueze coordonarea

în activitatea sa motrică, astfel încât nu pot fi diferenț iate miș cările care
important ș i neimportant. Mi ș carea se desfă ș oară continuu fără
obosit, astfel încât îi este greu să îș i concentreze atenț ia.

Pentru a efectua identificarea ADHD, pot fi utilizate orientările care sunt

publicat de Asociaț ia Americană de Psihiatrie, care aplică criterii

pentru a determina tulburarea de deficit de aten ț ie cu referire la
DSM IV (Manualul de diagnostic ș i statistic al tulburărilor mentale, ediț ia a 4-a)
anul 2005) după cum urmează:
A1. Lipsă de atenț ie
În această criteriu, copiii cu ADHD experimentează cel puț in ș ase sau mai multe

dintre simptomele următoare ș i durează cel puț in 6 luni

până la un nivel maladaptiv ș i inconsistent cu nivelul
dezvoltare.
 a) adesea nu reu ș eș te să fie atent la detalii
sau a face greș eli necugetate în munca de ș coală clan
alte activităț i,
b) adesea întâmpină dificultă ț i în a- ș i concentra aten ț ia asupra
târguri sau activităț i de joacă,
c) de multe ori nu ascultă când este abordat direct,
d) adesea nu urmează instruc ț iunile corect ș i e ș uează în
finalizarea temelor pentru ș coală, muncii sau sarcinilor la locul de muncă
(nu este cauzată de un comportament rebel sau de e ș ecul de a)
înț elege instrucț iunile
e) adesea întâmpină dificultă ț i în îndeplinirea sarcinilor ș i activită ț ilor,
f) adesea pierd lucruri importante pentru sarcinile clanului
activitate de exemplu pierdere permainan;kehilangan sarcină
ș coală; pierdere de creioane, cărț i ș i alte materiale de scris,

g) adesea evită, nu îi place sau ezită să

îndeplinirea sarcinilor care necesită efort mental
sus ț inut, cum ar fi finalizarea temelor sau a muncii
casă
h) adesea confuz/deranjat de stimuli din exterior, ș i
adesea uită repede să finalizeze activită ț ile zilnice.

A2. Hiperactvitate Impulsivitate

Cel pu ț in ș ase sau mai multe dintre simptomele hiperactivită ț ii
impulsivitatea următoare durează cel pu ț in 6 luni până la
cu niveluri maladaptive ș i nu cu nivelul de dezvoltare.
Hiperactivitatea adesea îi face să fie nelini ș tiț i cu mâinile sau picioarele lor, ș i

adesea se foiesc pe scaun, adesea părăsesc locul înăuntru

clasa sau în alte situaț ii în care se aș teaptă ca copiii să rămână aș ezaț i,
adesea alergând sau urcând excesiv în situaț ii în care lucrul
aceasta nu este corect. (În timpul adolescen ț ei sau adul ț ii se limitează la sentimente

gelozia care este subiectivă), adesea întâmpină dificultă ț i în a juca sau

implicat în activită ț i de relaxare în mod lini ș tit, adesea 'mi ș cându-se' sau
 ac ț ionează de parcă 'ar fi controlat de un motor' ș i vorbe ș te adesea
excesiv.
Impulsivitatea:
a) Ei adesea dau răspunsuri înainte ca întrebarea să fie terminată,
b) Ei adesea întâmpină dificultăț i în a aș tepta rândul.
c) Ei adesea întrerup sau deranjează pe alț ii, de exemplu
interuperea conversaț iei sau jocului

1.5 Clasificare
Ciri-urile ADHD apar în copilărie timpurie, având un caracter cronic,
ș i nu este cauzată de alte anomalii fizice, mentale sau
emo ț ional. Caracteristicile principale ale indivizilor cu tulburare de deficit de aten ț ie

include: tulburare de deficit de aten ț ie (neaten ț ie), tulburare

auto-controlul impulsivită ț ii), ș i tulburări cu activitatea care
excesiv (hiperactivitate). Majoritatea copiilor cu ADHD au tipul
combinaț ia conț ine 3 subtipoare ADHD, ș i anume:
1. Predominant hiperactiv-impulsiv (ADHD/HI): Simptomul cel mai frecvent (>6) este
categorie hiperactiv-impulsiv; <6 simptome de inatenț ie.
2. Predominan inatensi: Simtom terbanyak (>6) este categoria inatensi ș i
<6 simptome ale hiperactivită ț ii-impulsivităț ii. Copiii cu acest subtitlu sunt mai pu ț in

berperan sau au dificultă ț i împreună cu al ț i copii. Ei

stai lini ș tit, dar nu acorzi aten ț ie la ce
realizat. Părinț ii ar putea să nu observe simptomele ADHD.
[Link] hiperactivită ț ii-impulsivităț ii ș i inaten ț iei: >6 simptome de inaten ț ie ș i >

simptom hiperactiv-impulsiv.

1.6 Patofiziologie
Cauza exactă a ADHD nu este cunoscută. Cu toate acestea, se spune că
zona kortek frontal, cum ar fi căile frontrosubcorticale ș i partea frontală
kortekul în sine, reprezintă zona principală care, în teorie, este responsabilă
în ceea ce priveș te patofiziologia ADHD. Mecanismul inhibitor în cortex, sistemul limbic,

sistemul de activare reticulară este de asemenea influenț at. ADHD poate afecta
o parte sau întreaga zonă de aici, astfel încât să apară tipuri ș i profile diferite
ADHD. Aș a cum se ș tie, lobul frontal are rolul de a
a aranja ca centrul aten ț iei să fie pe comenzi, concentrare focalizată
a lua decizii bune, a face un plan, a învăț a ș i a-ș i aminti
ceea ce am învăț at, precum ș i capacitatea de a ne adapta la situaț ii care
tepat. Mecanisme de inhibiț ie din cortex funcț ionează pentru a preveni ca noi să nu
hiperactiv, vorbeș te despre ceva care nu este controlat ș i este supărat pe situaț ie
care nu este corect.
Când mecanismul inhibitor din creier nu poate func ț iona
aș a cum se cuvine, rezultatul este ceea ce se numeș te „dis-
tulburare inhibitorie” precum comportamentul impulsiv, temperament rapid, formarea

decizii proaste, hiperactivitate, ș i altele. În timp ce sistemul limbic

reglează emoț iile ș i vigilenț a unei persoane. Dacă sistemul limbic este activat
în mod excesiv, atunci o persoană are o stare de spirit labilă, temperament
exploziv, devine uș or surprins, mereu atingând orice
în împrejurimile ei, are o anxietate excesivă. Sistemul limbic care
normal gestionarea schimbărilor emo ț ionale normale, nivel normal de energie,
rutina de somn normală ș i niveluri normale de stres. Disfuncț ia sistemului limbic
cauzează apariț ia problemelor în această privinț ă.
Unele date susț in acest lucru, ș i anume examinarea RMN-ului pe cortex
cortexul prefrontal medial drept al pacienț ilor cu ADHD arată o scădere a activării.

În timpul examinării, s-au observat obstacole în răspunsul motor care provin din
semnal senzorial. RMN-ul la pacienț ii cu ADHD a arătat de asemenea activitate care
slăbiciune în cortexul prefrontal inferior drept ș i în nucleul caudat stâng.
Neurotransmiț ătorul principal care a fost identificat prin funcț ia lobului frontal este
katecolamine. Neurotransmisia dopaminergică ș i noradrenergică se observă ca
focalizarea principală a activităț ii de tratament utilizată pentru gestionarea ADHD.

Dopamina este o substan ț ă responsabilă pentru comportament ș i

rela ț ii sociale, precum ș i controlul activită ț ilor fizice. Norepinefrina este legată de

cu concentrare, axându-se pe atenț ie ș i emoț ii. Sprijin pentru

rolul norepinefrinei în apariț ia ADHD este de asemenea demonstrat de rezultate
cercetarea care afirmă existen ț a unei cre ș teri a nivelului norepinefrinei
utilizarea stimulentelor ș i a altor medicamente precum desipramina este eficientă în
îmbunătă ț irea simptomelor de ADHD. Reducerea simptomelor este de asemenea vizibilă după

utilizarea inhibitorilor monoaminoxidazei, care reduc degradarea

fa ț ă de norepinefrină, astfel încât nivelul de norepinefrină să rămână ridicat ș i

cauzează reducerea simptomelor ADHD.

1.7 Cale

Genetică Keracunanan, post

mediu infecț ie, post traumatism
Lobul frontal
(otak) deranjat

Kortek nu este capabil Sistem limbic

menginhibitor teractivat
excesiv

Control
Tulburare disinhibitorie emotii labil
Stare labilă,
temperament prost
Comportament impulsiv, uș or ș ocat
hiperactiv cems excesiv
anxietate

Somn întrerupt,
stres crescut
Riscul keletihan
leziune

Stres Inegalitate
excesiv efectiv
Tulburare kooping
pola de somn
1.8 Inspecție
a. Anamneză
Riwayat bolii actual conform criteriilor ADHD pe baza
DSM IV.
Riwayat bolii anterioare:
Găsiț i istoricul utilizării medicamentelor care au interacț iuni
negativ cu ADHD sau tratamentele sale, cum ar fi: antiepileptice,
antihipertensive, medicament care conț ine cafeină, pseudoefedrin, monoamine
inhibitori de oxidază (MAOIs). De asemenea, găsi ț i existen ț a bolii care

are interac ț iuni negative cu ADHD sau tratamentele sale precum:

boală arterială (majoră), glaucom cu unghi închis, traumatisme craniene, boală
inimă, palpitaț ii, boli de ficat, hipertensiune, sarcină ș i boli renale.
De asemenea, se găsesc anomalii psihiatrice deoarece 30-50% dintre pacienț ii cu ADHD

diserta ț i cu tulburări psihice. Cu toate acestea, tulburările psihice care

se referă printre altele la: tulburări de anxietate, tulburări bipolare, tulburări

comportament, depresie, tulburare disociativă, tulburare alimentară, tulburare de anxietate

generalizat, tulburare de dispozi ț ie, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare

panică sau fără agorafobie tulburare dezvoltare

perfasif,Posttraumatic stress disorder (PTSD), psikotik, fobia sosial,
tulburări de somn, abuz de substan ț e, sindromul Tourette sau tulburări
Tic, ș i comorbidită ț ile somatice (nu există comorbidită ț i somatice care
în legătură cu ADHD).
Istoria familiei
Găsi ț i al ț i membri ai familiei care suferă de ADHD sau
experimentaț i simptome precum cele enumerate în criteriile DSM IV.
Istoria socială
Meliputi: interac ț iunea între membrii familiei, probleme cu legea,
starea de la ș coală ș i disfuncț ia familială.
b. Examinare fizică :
Este necesară o observaț ie bună asupra comportamentului pacienț ilor cu ADHD, deoarece la

pacienț ii cu ADHD prezintă simptome puț ine la examenul fizic.

Examinarea fizică efectuată include: semne vitale, înălț ime, greutate
 badan, tensi arterial ș i puls. Examenul fizic general include
viziune, auz ș i neurologic. Nu există examinare fizică ș i
laboratoriu specific pentru ADHD. Examinarea fizică care
efectuat cu atenț ie, ar putea ajuta la consolidarea
diagnostică, ș i eliminarea posibilităț ii altor boli.
c. Examinare psihologică (mentală)
Constă în examinarea impresiei generale sub formă de reflexie asupra suptului,
control impuls, ș i stare de excitare. Examinarea mentală, cum ar fi: test
inteligenț a, testul vizuomotor, testul abilităț ii lingvistice ș i altele.
d. Examinare de laborator: Test de func ț ie hepatică, sânge complet
numărătoare, EEG (cazuri suspectate de crize petit mal sau status
epileptikus).
e. Examinarea prin imagistică: scanare CT, RMN ș i PET (Emisie de pozitroni)

Tomografie

1.9 Management
Pe baza Institutului Naț ional de Sănătate Mintală, precum ș i al organizaț iilor profesionale

altele în lume precum Academia Americană de Pediatrie ș i Adolescen ț ă

Psihiatrie (AACP). Tratarea copiilor cu ADHD se realizează cu
o abordare cuprinzătoare bazată pe principii de abordare multidisciplinară
dan multimodal (Susanto ș i Sengkey, 2016). Tratarea copiilor cu ADHD care
terapeutice sunt: terapia comportamentală, medicaț ia (farmacoterapia), combinaț ia
tratamentul medicamentos cu terapie comportamentală, educa ț ia pacientului ș i
familia unui copil cu ADHD.

Tratamentul (medicamentuos) recomandat principal este utilizarea

psikostimulan pada anak ADHD (first line treatment). Psikostimulan yang
dianjurkan digunakan adalah Metilfenidat (standardul de aur), Amfetamina
(d amfetamină, d,l amfetamină), precum ș i Pemolin. Efecte secundare
psihostimulantul cel mai frecvent întâlnit este insomnia, scăderea apetitului
până când greutatea scade, uneori dureri de cap. Când înainte ș i
Atunci când tratamentul pentru copii cu ADHD arată simptome de dificultate de a mânca, este necesar

diberitat vitamine pentru apetitul alimentar de exemplu curcuma plus, sau

tableta de cyproheptadină ș i administrarea medicamentelor stimulante împreună cu
mânca. Când apar simptomele efectelor secundare de dificultate în a dormi, se recomandă administrarea

Noaptea nu se face, se face citind mai întâi înainte de culcare

(lectură de noapte), poate fi administrat un medicament pentru somn dacă este foarte necesar

(agenț i conjunctivi).

dieta pentru persoanele cu ADHD atunci când analiza meta a fost găsită că

evitarea coloranț ilor alimentari artificiali ș i chiar a conservanț ilor sintetici în mod

statistici utile pentru prevenirea apariț iei simptomelor ADHD. Echilibrul dietei
carbohidra ț i ș i aminoacizi (triptofan ca substrat pentru serotonină) de asemenea
trebuie să fie un alt efort. Nu există dovezi că îndulcitorii artificiali precum

aspartamul agravează ADHD. În plus, reabilitarea medicală

dezvoltarea abilităț ilor funcț ionale ș i psihologice ale unui individ ș i
mecanismele pentru a atinge independenț a ș i a trăi
Activ în mod activ.

Terapia comportamental ar trebui să fie făcută pentru copiii cu ADHD u ș or.

gejală (ADHD u ș or) copil ADHD cu comorbiditate care nu este

responsabil bun cu tratamentul stimulativ (copil depresiv, tulburări)
comportament, tulburări de comportament de opozi ț ie etc.) familie care nu vrea
folosind medicamente pentru terapia copilului său cu ADHD care nu răspunde
în mod adecvat cu medicamente pentru copiii cu ADHD care nu pot suporta

medicamente (alergii, reacț ii ADHD/efecte secundare➡stare agravată).

Terapia comportamentală constă în câteva etape, ș i anume:

1) Faza de oferire a informa ț iilor (faza de informa ț ie): Oferirea de informa ț ii la
părinț ii cu privire la starea reală a copiilor, inclusiv dificultăț ile comportamentale

Laku copil.
2) Faza de evaluare (faza de evaluare): Evaluarea severită ț ii tulburării
interacț iunea copiilor cu fraț ii sau părinț ii
3) Faza de instruire (faza de training): Oferirea de instruire a abilită ț ilor
social la copii, părinț i, dacă este posibil profesorul.
4) Faze de evaluare (revizuirea progresului): Evaluarea progresului sau îmbunătă ț irii

comportamentul copiilor cu ADHD.

Tipuri de terapie comportamentală sub formă de strategii specifice, sistem de recompense,

timp de pauză, întărirea socială ș i modelarea comportamentului. Sprijin pentru

părin ț ii în terapia comportamentală ar trebui să demonstreze comportamente
ceea ce este bun ș i poate fi imitat de copii (amânarea furiei/mai multă răbdare,

oferind o disciplină constantă ș i corespunzătoare vârstei copilului.

Terapia ocupa ț ională constă în terapia de relaxare, terapia comportamentală cognitivă

(terapia cognitiv-comportamentală), terapie prin integrarea senzorilor, terapie nozologică, ș i

terapie muzicală. Psihoterapia oferită pacien ț ilor cu ADHD include
în cadrul instruirii părinț ilor pentru a îmbunătăț i mediul înconjurător
casa ș i ș coala. Există diferite abordări psihoterapeutice care pot
efectuat de un psiholog; utilizarea depinde de pacient
simptomele sale care includ grupuri de suport, instruire pentru părin ț i ș i socializare

formare profesională.

Tratamentul ADHD în rolul medicinii sociale (terapie socială medicală)

difuzat pe ajutorul individual ș i al familiei care se confruntă cu dificultă ț i în

adaptarea de sine ș i desfă ș urarea func ț iilor sociale sunt cauzate de

condi ț ii care disfunc ț ionează. Această terapie se referă la eforturile de a
a atinge ș i a valorifica resursele în solu ț ionarea problemelor sociale
cu scopul de a oferi servicii pentru socializare ș i dezvoltare, vindecare,
furnizarea de asisten ț ă, reabilitare ș i protec ț ie socială, precum ș i acordarea
informaț ii ș i sfaturi.
 CAPITOLUL 3. CONCEPTUL ÎNGRIJIRII MEDICALE

LA COPIII CU ADHD

A. Evaluarea
1. Identitatea Clientului:

ADHD apare mai frecvent la copiii cu vârsta de 3 ani ș i la băieț i de 4 ori.

băieț ii suferă de ADHD mai des decât fetele
2. Complaints principale:

De obicei, familia spune că copilul nu poate sta liniș tit, mâinile

sau picioarele ei se miș că tot timpul

3. Istoricul bolii actuale:

Părinț ii sau îngrijitorii observă semnele timpurii ale ADHD:
a. Copilul nu poate sta lini ș tit.
b. Copilul se mi ș că întotdeauna fără un scop ș i nu cunoa ș te oboseala
c. Schimbări bru ș te/impulsive ale stării de spirit
4. Istoricul bolilor anterioare:
Întreba ț i familia dacă copilul a avut vreodată experien ț e.
leziune cerebrală

5. Istoricul bolilor în familie

Întreba ț i famila dacă există factori genetici suspecta ț i.
ca un factor cauzator al tulburării de hiperactivitate la copii.

6. Rădăcini psico-socio-spirituale:
Copilul întâmpină dificultăț iîn a se juca cu
teman ș ia construi relaț icu colegi săi deoarece
hiperactivitate ș i impulsivitate
7. Riwayatumbuhkembang:
a. Prenatal : Întrebat dacă mama are probleme cu consumul de alcool sau
medicamentul pentru a ajuta sarcina
b. natal: Întrebată pe mamă dacă au fost dificultă ț i în timpul
persalinan. lahir premature, berat badan lahir rendah (BBLR)
c. Postnatal: S-a întrebat dacă după na ș tere a fost oferit imediat
imunizare sau nu.
 8. Istoricul vaccinării:
Întrebaț i familia dacă copilul a primit imunizarea completă.
Usia <7 zile, copilul primeș te imunizarea împotriva hepatitei B

La 1 lună, copilul primeș te imunizarea BCG ș i polio 1

Vârsta copiilor este de 2 ani, iar aceș tia au primit imunizarea DPT/HB 1 ș i polio 2.

La 3 luni, copilul primeș te imunizarea DPT/HB 2 ș i polio 3.

La 4 luni, copilul primeș te imunizarea DPT/HB 3 ș i poliomielită 4
La vârsta de 9 luni, copilul primeș te imunizarea împotriva rujeolei.

9. Examinare fizică
Este necesară o observaț ie bună asupra comportamentului pacienț ilor cu ADHD deoarece

pacien ț ii cu ADHD prezintă simptome care sunt u ș or de observat la

examinarea fizică. Examinarea fizică efectuată include: semne

vital, înălț ime, greutate, tensiune arterială ș i puls. Examinare
fisica generală include vederea, auzul ș i neurologia. Nu
nu există examinări fizice ș i de laborator specifice pentru ADHD.
Examinarea fizică efectuată cu aten ț ie poate
ajută la stabilirea diagnosticului ș i la eliminarea
posibilitatea altor boli.
10. Activităț i de viaț ă zilnică (AVZ):
a. Nutri ț ie: pofta de mâncare a copilului a scăzut (anorexie)
b. Activitate: copilul are dificultă ț i să stea lini ș tit ș i continuă să se mi ș te fără un scop

c. Eliminare: copilul nu prezintă tulburări în eliminare

d. Istirahat somn: copilul suferă de tulburări ale somnului
e. Igiena personală: copilul nu acordă suficientă aten ț ie cură ț eniei personale

dan greu de gestionat

B. Diagnosticul de îngrijire care ar putea apărea

1. Riscul de accidentare legat de hiperactivitate ș i comportament
impulsiv
Kopingul individual ineficient este legat de anomalii func ț ionale ale
sistem familial ș i dezvoltarea ego-ului care este împiedicată, precum ș i

abuz ș i neglijare a copilului

3. Ansietatea este legată de anxietatea excesivă, amenin ț area conceptului de sine,

frica de e ș ec, disfunc ț ia sistemului familial ș i

relaț ia dintre părinț i ș i copii care nu este satisfăcătoare.
4. Stresul excesiv este legat de stresul excesiv
5. Controlul emo ț iilor labile este legat de emo ț ii care nu sunt adecvate cu
faktor pencetus, gangguan emosi, gangguan mood
6. Oboseala este legată de tulburări de concentrare, incapacitatea de a
men ț inerea activită ț ii fizice la un nivel normal,
creș terea oboselii fizice.
7. Tulburările de somn sunt legate de dificultă ț i în a adormi,
păcatul excesiv de vigilent
 C. Interven ț ii de îngrijire
Paraf dan
Nu. Diagnosticul de îngrijire Scopul ș i Criteriile Rezultatelor Intervenț ii de nursing
Nume
1. Riscurile de accidentare se referă la Scop: Managementul Energetic (0180)

cu hiperactivitate ș i Copilul nu se va răni 1. Stabili ț i tipul ș i numărul de activită ț i care

comportament impulsiv singur sau altcineva dibutuhkan untuk menjaga ketahanan
KH: 2. Memonitor sursa activită ț ilor familiei ș i
1. Copil a ș ti, epuizarea emo ț ională pe care o experimentează pacientul

a exprima Monitorizează/înregistrează timpul ș i durata pauzelor/odihnei.

a primi posibilitate pacient

consecin ț ele comportamentului 4. Stabili ț i limite pentru activită ț ile hiperactive ale clientului

maladaptiv de sine saat deranjează pe ceilalț i sau pe sine însuș i

2. Copilul vrea să discute despre Managementul Mediului: Securitate

sentimentele 1. Identificarea lucrurilor care prezintă un pericol în

de fapt mediu
3. Copil 2. Îndepărta ț i materialele periculoase din mediu
comportament prudent dacă este necesar
4. Copilul poate sta cu 3. Modificarea mediului pentru a minimiza
lini ș tit ș i poate pentru substante periculoase si cu risc
 aș teptând rândul
2. Koping individual nu este eficient Scop: modificarea comportamentului

în legătură cu tulburările copiilor a dezvolta dan 1. Oferi ț i feedback referitor la sentimente

func ț ia sistemului de familie utilizând abilităț i pacientul pare liber de simptome
dezvoltarea ego-ului care face fa ț ă corespunzător vârstei Dan pare relaxat
terhambat, serta ș i poate fi acceptat social 2. Sprijin răbdător pentru verifica
abuz ș i neglijare KH: comportamentul său
copil 5. Copilul cunoa ș te avantajele 3. Stabili ț i comportamentul obiectiv sub formă de
pe care îl are scris
6. Copil capabil Amână 4. Stabile ș te comportamentul ini ț ial înainte de a începe

satisfacț ie în ceea ce priveșschimbare

te
dorinț a sa, fără a fi obligat 5. Dezvolta ț i un program de schimbare a comportamentului

pentru a manipula oamenii 6. Discuta ț iprocesul de modificare a comportamentului

lain cu pacientul/persoana importantă pentru pacient

7. Copilul cunoa ș te avantajele 7. Facilita ț i implicarea familiei în proces

pe care o deț ine modificare (comportament), într-un mod corect.
8. Anak 8. Alege ț i întărirea care poate fi controlată
a- ș i exprima furia (misalnya utilizat doar în cazul schimbării
într-un mod care poate comportamentul efectuat
 diterima secara sosial
3. Ansietatea este legată de scop: reducerea anxietăț ii
cemas berlebihan, amenin ț are pentru copii capabil 1. Folosi ț i o abordare calmă ș i
conceptul de sine, teama de anxietate convingător
în faț a eș ecului, disfuncț ia KH: 2. Oferi un obiect care exprimă sentimente
sistem familie dan 1. Copilul cunoa ș te cauza aman
relaț ia dintre părinț i ș i anxietatea lor 3. Crea ț iatmosfer rasă aman pentru
un copil nesatisfăcător. 2. Copilul este capabil să ofere creș terea încrederii
răspuns la stres 4. Oferi activită ț i alternative cu scop
3. Copilul poate demonstra pentru a reduce presiunea
comportament bun 5. Ajuta ț i clientul să identifice situa ț ia care
4. Copilul pare calm ș i nu mecanism de anxietate

neliniș tit. ajutor pentru controlul furiei

Bantu pacient legat de strategie

planificarea pentru a preveni exprimarea furiei
care nu este corect
2. Intruksikan penggunaan cara untuk membuat
pacientul este mai calm
3. Identificare împreună cu pacientul în legătură cu
 beneficiile expresiei furiei cu
comportament adaptativ ș i fără violenț ă
4. Oferi ț i model peran yang puteț i
a exprima furie într-un mod care
tepat
5. Sprijini ț i pacien ț ii să implementeze
strategii de control al furiei ș i cu
utilizând expresia de furie corectă.
 ANALIZA JURNALULUI

Judul jurnal , Nama Teka Teki Silang Meningkatkan Perhatian Anak

jurnal, tahun , volume ADHD. Jurnal Ners. 2009. Vol 4(2)
Numele autorului ș i anul Ahmad Yusuf, Khoridatul Bahiyah, IGA Wadmi J
Latar Spate DHD este o anomalie care
(Echipa Conceptuală) adesea întâlnit în comportamentul copiilor. Adesea

dijumpai pada copii de vârstă preș colară ș i vârstă

ș coală. ADHD are debutul simptomelor
înainte de vârsta de 7 ani. După această vârstă,
dacă nu este gestionat corect va
menț ionez în timpul adolescenț ei sau adultei

2. ADHD este un statut al unei tulburări care

are un caracter multifactorial. Cauza sa este încă

încă nu este clar, însă

câteva factori precum genetică, maturizare
lack, alergi makanan, cedera otak, penyakit
medis, efek samping obat, keracunan timah
negru este suspectat de a fi un factor cauzator

ADHD
3. Copilul care are tulburări de deficit
tulburare de deficit de aten ț ie ș i hiperactivitate (ADHD)

men ț ionează trei simptome principale ale comportamentului:

scădere atenț ie, impulsiv, dan

hiperactivitate. Există incapacitatea
pentru a- ș i concentra aten ț ia asupra
ceva cu care se confruntă copiii cu ADHD
astfel încât să aibă un interval de aten ț ie foarte
mai scurt în comparaț ie cu alț i copii de aceeaș i vârstă.

4. Terapia prin joacă poate fi realizată pentru

ajută la controlul agresivită ț ii ș i

activitate yang excesiv (de exemplu
 jocul de aruncat mingea ș i hula hoop
antrena abilită ț ile de apărare
aten ț ie la anumite obiecte (de exemplu
puzzle ș i sudoku) ș i dezvoltarea
abilitatea de a a ș tepta rândul (de exemplu
jocul de Monopoly ș i de ș arpe ș i scări
5. În plus, jocuri precum cuvinte încruci ș ate
poate fi aplicat pentru a îmbunătă ț i
aten ț ie ș i concentrare la copii.
A lucra teka-teki silang trebuie
influentează fluxul sanguin ș i activitatea
otak, activitate care are legătură cu
mata juga a crescut, în timp ce care
în legătură cu auzul diminuat.
6. Teka-teki cruzat este un tip de
jocuri de antrenament pentru creier care pot fi utilizate

ca practică standard pentru pacien ț i

cu traume neurologice ș i care
necesită terapie neuropsihologică, inclusiv
la copii cu ADHD. La copii cu ADHD, ghicirea-

teki silang poate fi oferit când copilul a împlinit

mempu citit ș i scris.
Design ș i Metodologie Cercetarea utilizează metoda de cercetare pre-
design experimental cu un singur grup, test anterior ș i posterior.

Exemplu ș i Setare Cercetarea a fost efectuată pe copii ADHD în Cakra

Autism Terapi care este formată din 14 persoane. E ș antion

care îndeplinesc criteriile de incluziune ș i excludere

ș apte persoane
Variabilă majoră de studiu Dependenta : atentie sau grija pentru copiii cu ADHD

Independen: joc de cuvinte încruciș ate

Măsurare/Instrument de cercetare pentru variabila dependentă
(schimbarea atenț iei la copiii cu ADHD)
 utilizând foaia de observaț ie SNAP IV Rating
Scara pentru ADHD care constă din 9 întrebări corespunzătoare

cu simptomele de scădere a atenț iei ADHD

în DSM-IV. Datele colectate ulterior
dianalisa perbedaan perhatian copil înainte ș i după
după ce a fost dată activitatea de joc de puzzle
silang. Analiza a fost efectuată folosind
Testul semnului Willcoxon se foloseș te cu
nivelul semnificaț iei a=0,05.
Analiza datelor Rezultatul observaț iei atenț iei scala de evaluare SNAPIV
la începutul primei săptămâni de cercetare, majoritatea
copilul prezintă simptome de aten ț ie slabă.
În special a ob ț inut nota 1 (uneori) în
hal acordă aten ț ie în detaliu, nu
a comite o gre ș eală fatală în realizarea sarcinii
disecolă, cât ș i acasă, acordând atenț ie
în timpul sarcinilor sau activită ț ilor de joc, aten ț ie
dacă altcineva vorbe ș te direct, poate
menț iona sarcini ș i activităț i, doresc să particip la
sarcini care necesită efort de control mental,
nu pierde obiectele necesare pentru
activitate, nu este u ș or de perturbat de stimuli
lain, ș i nu uita în activită ț ile zilnice.
Însă există un copil care a obț inut nota 0 (nu
în ceea ce prive ș te respectarea instruc ț iunilor, poate

executarea sarcinilor zilnice ș i poate

menț ionarea sarcinilor ș i activităț ilor.

dintre 71,4% dintre copii care sunt de sex masculin,

60% au avut o aten ț ie slabă. Există
kecenderunea ADHD mai frecventă apare la copii
bărba ț i comparativ cu fetele cu un raport
4:1. Acest lucru se datorează faptului că băieț ii sunt mai
 berisiko memiliki aproape orice problemă de comportament

sau emoț ii din copilărie. Cei mai mulț i

copilul care experimentează o aten ț ie insuficientă

având părinț i care amândoi lucrează astfel încât

a avut loc o comunicare mai puț in ș i o interacț iune a oamenilor

tua cu copilul devine deranjată. Acesta este ceea ce

kemuadian devine un motiv pentru copii pentru
a ob ț ine mai multă aten ț ie din partea adul ț ilor
până la apari ț ia tendin ț ei
pentru a experimenta simptomele de tulburare de atenț ie.

Rezultatele cercetării arată că majoritatea

anak memperoleh kriteria perhatian baik, ditandai
cu aproape toț i copiii primind nota 3 (frequent)
în special în ceea ce priveș te atenț ia pe termen scurt, cum ar fi

aten ț ie în ceea ce prive ș te desfă ș urarea activită ț ilor de joacă,

a acorda aten ț ie când alte persoane vorbesc

direct, urmând instruc ț iunile ș i nu u ș or
dizolvat de un stimul alt. Se pare că copilul care
a experimentat o cre ș tere a aten ț iei spre bine
are o mamă care lucrează ca gospodină.
Rezultat cercetarea arată că to ț i responden ț ii
se află la ranguri pozitive, ceea ce înseamnă că rezultatul

aten ț ia a crescut. Această stare este, de asemenea, dovedită

în urma rezultatelor testului statistic Wilcoxon pentru ranguri semnate care

arată gradul de semnifica ț ie p=0,014. Aceasta

a dovedi că există o diferenț ă semnificativă
între înainte ș i după ce a fost dat jocul
crosword
Evaluare Word la Permisul joc de cuvinte încruciș ate, oferit ca un mijloc
practica/impact pentru a spori atenț ia copiilor cu ADHD. Creș terea
atenț ia aceasta se referă mai ales la faptul de a oferi atenț ie pe termen lung

scurt, precum atenț ia în ceea ce priveș te desfăș urarea activităț ilor

a juca, a fi atent când alte persoane vorbesc
în mod direct, urmând instrucț iunile ș i nefiind uș or
distrus de un alt stimul. Prin procesul
rezolvarea unui joc de cuvinte încruciș ate despre circulaț ia sângelui ș i activitate

otak copilului a crescut

 LISTA DE LITERATURĂ

Abdurrahman, M. (1996).Educaț ia pentru copiii cu dificultăț i de învăț are. Jakarta:

Depdikbud Dirjen Dikti.

Asociaț ia Americană de Psihiatrie (2005). Manual de Diagnostic ș i Statistică al

Tulburări mintale (DSM IV). Washington, DC. American Psychiatric
Asociaț ii.

Alberto, P. A,. & Anne, C. A,. (1986). Analiza comportamentului aplicată pentru profesori.
Ohio: Merrill Publishing Company.

Grad, L. Flick. (1998). Kit de resurse pentru schimbarea comportamentului în ADD/ADHD. New York:
Centrul pentru Cercetare Aplicată în Educaț ie.
Indira, L. G. (1997).Experienț a efortului de gestionare a copiilor cu tulburări
Pemusatan Perhatian la PPPTKA. Yogyakarta.

Ingersoll, B. D., & Sam, G. (1993). Tulburarea de deficit de aten ț ie ș i învă ț area
Disabilităț i. New York: Doubleday.

Kisker, G. W. (1985). Personalitatea dezorganizată. Singapur: McGraw-Hill

Compania de Carte

Lerner, J. W. (1988).Deficienț e de învăț are: Teorii, diagnostic ș i învăț are

Strategii. New Jersey: Haoughton Mifflin Company.

Luke S. Watson, J. (1973). Modificarea Comportamentului Copiilor: Un Manual pentru Profesori

ș i Părinț i. Statele Unite ale Americii: Pergamon Press.

MIF Baihaqi ș i [Link] (2006). Înț elegerea ș i ajutorul copiilor cu ADHD.

Bandung: Refika Aditama

M. Sugiarmin (2005). Terapi Psikoedukativă pentru copiii GPPH ș i dificultă ț i

Învăț are. Lucrare de seminar, Bandung

Serfontein, G. (1990).The Hidden [Link]: Paramount

Companie de comunicaț ii.

Sidhi. (2006). Rolul Grupului de Suport pentru Părinț i în Gestionarea Copiilor cu GPPH.
Jakarta: Conferinț a Naț ională de Neurodezvoltare.

Susanto, B.D., L.S. Senkey. 2016. Diagnostic ș i tratament în reabilitarea medicală

pada anak cu tulburare de deficit de atenț ie ș i hiperactivitate. Jurnal biomedic
(jbm).8(3): 157-166

Taylor, E. (1988). Copilul hiperactiv. Jakarta: Gramedia

Yusuf, A., K. Bahiyah., I. Wadmi. 2009. Cruciada de cuvinte îmbunătăț eș te atenț ia
copil ADHD. Jurnal ners. 4(2):139-143