Republica Bolivariană Venezuela

Ministerio del Poder Popular Para la Defensa

Universitatea Naț ională Experimentală Politehnică a Forț ei Armate

Naț ional Bolivariană

Nucleul Puerto Cabello–Statul Carabobo

Inginerie de Sisteme–Semestrul #6

Docente: Bachiller:

Marisela Materano Integranț i de echipă:

Mike Espinola – C.I: V-27.754.194
Yasson Espinoza – C.I: V-28.001.097
Aida Ortega – C.I: V-27.102.373
Cecilio Reyes – C.I: V-27.502.622

Aprilie 2021
 Introducere
În prezentul document ve ț i găsi informa ț ii referitoare la
arhitectura de bază a calculatoarelor.
To ț i ș tim cum este compus un computer, la
majoritatea ar putea menț iona că se compune dintr-un monitor, o
cutie pătrată numită CPU, mouse, tastatură ș i cabluri, adevărul este
nu este atât de simplu, deoarece în spatele tuturor acestor
materiale există un sistem intern care controlează
operaț ii pe care le facem cu computerul. Când mutăm
mouse-ul îl vedem ca o săgeată pe ecran, acest lucru este posibil
datorită semnalelor electrice care călătoresc prin circuitele
hardware-ul computerului nostru. Fiecare parte a computerului
îndeplineș te o funcț ie determinată, fiecare funcț ie implică un
procesul ș i fiecare proces ne oferă un serviciu.
În continuare se prezintă informa ț ii detaliate despre
funcț ionarea internă a hardware-ului unui calculator, cum ar fi
se comportă, cum gestionează informaț ia, unde o trimite
etc...
ARHITECTURA DE BAZĂ A COMPUTERULUI

Ce este un computer: Un computer este o maș ină care este

concepută pentru a ne facilita viaț a. În multe ț ări este cunoscută ca
computer sau computer, dar toate aceste cuvinte se referă la ceea ce
mismo.
Această maș ină electronică ne permite să dezvoltăm cu uș urinț ă multiple
tâcere care acum fac parte din viaț a noastră cotidiană, cum ar fi elaborarea
scrisori sau un curriculum vitae, a vorbi cu persoane din alte ț ări, a face
bugete, a juca ș i chiar a naviga pe internet.
Calculatorul nostru face asta procesând date pentru a le transforma în
informaț ii utile pentru noi.
Arhitectura Computerului conform lui Von Neumann: Arhitectura
von Neumann, cunoscută ș i sub numele de modelul von Neumann sau
arhitectura Princeton, este o arhitectură de calculatoare bazată
în cea descrisă în 1945 de matematicianul ș i fizicianul John von Neumann ș i
altele, în prima schi ț ă a unui raport despre EDVAC. Acest
descrie o arhitectură de design pentru un calculator digital
electronic cu piese care constau dintr-o unitate de procesare
ce conț ine o unitate aritmetică logică ș i registrele procesorului,
o unitate de control care conț ine un registru de instrucț iuni ș i un
contador de programă, o memorie pentru a stoca atât date cât ș i
instruc ț iuni, stocare externă masivă, ș i mecanisme de
intrare ș i ieș ire. Conceptul a evoluat pentru a deveni un
calculator programat stocat în care nu se pot da
simultan o căutare de instrucț iuni ș i o operaț iune de
date, deoarece partajează un autobuz comun. Acest lucru este cunoscut sub numele de
cuello de botella Von Neumann, ș i de multe ori limitează performanț a
al sistemului.
Designul unei arhitecturi von Neumann este mai simplu decât
arhitectura Harvard mai modernă, care este de asemenea un sistem de
programa stocat, dar are un set dedicat de
direcț ii ș i autobuze de date pentru a citi date din memorie ș i a scrie
date în aceeaș i, ș i un alt set de adrese ș i autobuze de date pentru
a merge să caute instrucț iuni.
Un calculator digital cu program stocat este acela care menț ine
instrucț iunile dumneavoastră de program, precum ș i datele dumneavoastră, într-o memorie de
acces aleatoriu (RAM) de citire-scriere. Calculatoarele de
programele stocate au reprezentat un avans faț ă de calculatoare
controlate de programe din anii 1940, cum ar fi Colossus ș i
la ENIAC, care a fost programat prin stabilirea de
comutatoare ș i inserț ia cablurilor de interconectare pentru rulare
date ș i pentru a controla semnalele între mai multe unităț i funcț ionale. În
gran mayoría a computerelor moderne, se utilizează aceea ș i
memoria atât pentru date, cât ș i pentru instrucț iuni de program, ș i
distincț ia între von Neumann ș i Harvard se aplică la arhitectură
memoria cache, dar nu la memoria principală.
 Diagrama arhitecturii von Neumann.

La Unidad Central de Proceso (UCP): Unitatea centrală de proces

procesare (cunoscută prin acronimul CPU, din engleză Central
Unitate de procesare) este hardware-ul dintr-un computer sau alte
dispozitive programabile.
Sarcina sa este să interpreteze instrucț iunile unui program informatic
prin realizarea operaț iunilor aritmetice ș i logice de bază
ș i externe (provenind din unitatea de intrare/ieș ire). Designul său ș i
avansul a variat notabil de la crearea sa, crescându-ș i
eficien ț a ș i puterea, ș i reducând aspecte precum consumul de
energiea ș i costul.
Un calculator poate con ț ine mai mult de o CPU
(multiprocesare). În prezent, microprocesoarele sunt
constituiț i dintr-un singur circuit integrat (chip), deș i există
procesatoare multinucle (mai multe CPU pe un singur circuit integrat).
Un circuit integrat care conț ine o CPU poate conț ine de asemenea
dispozitivele periferice ș i alte componente ale unui sistem
informatic; similar cu un microcontroler (mai puț in puternic în RAM) se
le denumesc sistem pe un cip (SoC).
Unitate Aritmetică - Logică: a efectua calcule. Opera ț ii ș i
Operatori. Unitatea aritmetică-logică (ALU pe scurt:
Unitatea Aritmetică Logică) este un contor digital capabil să realizeze
operaț iuni aritmetice ș i logice între datele unui circuit; adunare,
resta, multiplica ș i împarte, precum ș i stabileș te comparaț ii logice la
prin intermediul condiț ionalelor logice 'dacă', 'nu' ș i 'sau'. Din circuite
mai simple, cum ar fi ceasurile ș i calculatoarele, până la circuite complexe,
ca microcipurile actuale, toate includ cel puț in o unitate
aritmetico-logica, care îș i variază puterea ș i complexitatea în funcț ie de scopul său.
Computerele cele mai moderne, care includ procesoare de
multiple nuclee, încorporează la rândul lor multiple dispozitive ALU, cu
o diagramare complexă ș i puternică. Dar mergând la origini, a fost
matematicianul ungaro-american John von Neumann care, în
anul 1945, printr-un raport fundaț ional despre dezvoltarea
Computator Automat Variabil Discret Electronic (EDVAC, pentru
sigle în engleză), a propus ideea ALU, explicând că este un
requisit indispensabil pentru orice calculator este capacitatea de a efectua
operaț iuni matematice de bază. În prezent, operaț iile care
realiza o ALU între diferitele date, care trebuie să fie egale cu
cea ce utilizează circuitul digital este reprezentarea numărului binar
de complemento a dos. Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna astfel: în...
începuturi, diferitele computere au utilizat o gamă largă de
sisteme numerice, cum ar fi Complementul la unu, sau sistemul
decimal, adaptând designul ALU la fiecare sistem. Prin intermediul
timpul, Complementul la doi s-a dovedit a fi preferatul industriei,
este fiind cel mai simplu pentru diagramarea circuitului de
ALU. Ceea ce definim ca CPU (Unitate Centrală de Procesare) sau Unitate
Central de Procesare, este structurat pe trei unită ț i
operativ diferite:
oLA ALU sau unitate aritmetică logică.
oLa UC o unitate de control.
oÎnregistrările interne.

Unitatea de Control: coordonează cu instrucț iuni. Funcț ia sa este de a căuta

instruc ț iunile din memoria principală, decodificarea acestora
(interpretare) ș i a le executa, folosind pentru aceasta unitatea de
proces
 Există două tipuri de unită ț i de control: cele cablate, utilizate
în general în maș ini simple ș i cele microprogramate, proprii
de masini mai complexe. În primul caz, componentele
principalele sunt circuitul de logică secvenț ială, cel de control al stării,
el de logică combinatorie ș i cel de emitere de recunoa ș tere de
semnale de control. În al doilea caz, microprogramarea UC
este găsită stocată într-o micromemorie, la care se accede de
manera secvenț ială pentru a executa ulterior fiecare dintre
microinstrucț iuni.
Ieș irile UC se ocupă de controlul activităț ii restului de
dispozitiv. Se poate gândi la un UC ca la o maș ină de stări
terminat.
La UC este circuitul care controlează fluxul de date prin
procesor, ș i coordonează procesorul, care la rândul său controlează restul de
calculatoare.
Unele exemple de dispozitive care necesită o UC sunt CPU-urile ș i
GPU-urile. Vârsta informa ț iei moderne nu ar fi posibilă fără
designuri complexe ale UC.

Complexitate Actuală:
Microcontrolere: Microcontrolerul este un circuit integrat care
este componenta principală a unei aplicaț ii încorporate. Este ca o
calculator mic care include sisteme pentru a controla
elemente de intrare/ieș ire. Include de asemenea un procesor ș i prin
memoria presupusă care poate păstra programul ș i variabilele sale
(flash ș i RAM).
MicroProcesoare: Unitatea Centrală de Procesare (CPU) a unui
computerul este un exemplu de microprocesor. Acesta
componente electronice face parte din placa de bază a unei
calculatoră ș i se caracterizează prin faptul că este un circuit integrat cu mii
ș i, uneori, chiar cu milioane de tranzistori.
oProcesatoare: Procesorul este creierul sistemului, tocmai
procesează tot ce se întâmplă pe PC ș i execută toate acț iunile care
existen. Cu cât procesorul este mai rapid pe care îl are o
calculatoare, cu atât mai repede se vor executa ordinele care îi sunt date
den a la maș ină. Acest component face parte din hardware-ul multor
dispozitive, nu doar de pe computerul tău.
 Caracteristici:
oCoste: Considerăm costul pe unitate de stocare (costul
potrivit). Putem observa că există o relaț ie directă
proporț ional între viteză ș i cost/bit: pe măsură ce creș te
viteza creș te de asemenea costul/bit. Asta implică că, cu un
buget stabilit, vom putea achiziț iona memorie foarte rapidă, dar
relativ mici, sau memorii mai lente, dar de mult mai multe
capacitate.
Viteză: viteza de transfer este viteza la care se
poate citi sau scrie un fapt de memorie. În memoriile de acces
aleatoriu va fi inversul timpului de ciclu.
Memoria Internă: Memoria internă într-un computer modern
este formată tipic din două niveluri fundamentale: memorie
cache ș i memorie principală. În computerele actuale este frecvent
găsirea memoriei cache, de asemenea, împărț ită în niveluri.

Sisteme de Numerare
Numim sistem de numerare ansamblul regulilor ș i conveț iilor care
utilizăm pentru a numi ș i a scrie numerele, folosind cea mai mică
cantitate de cuvinte ș i simboluri.

Codificare binară: Orice cod care utilizează doar două simboluri pentru
reprezentarea informaț iei este considerată o codificare binară.
De-a lungul secolelor au existat diferite versiuni de codificare binară,
ș i au fost utilizate într-o varietate enormă de contexte.
De exemplu, Codul Braille folose ș te protuberan ț e ridicate ș i nu
elevate pentru a transmite informaț ii persoanelor nevăzătoare, Codul Morse foloseș te
semnale lungi ș i scurte pentru a transmite informaț ii, ș i codul binar
de numere foloseș te seturi de 0 ș i 1 pentru a reprezenta litere sau stări
electrice (1 aprins, 0 stins).

Alte sisteme matematice de numerare: Printre aceste sisteme se

găsesc cel de bază 2 sistem binar, de bază 8 sistem octal ș i cel de
sistemul hexadecimal baza 16.
SISTEM BASE DIGITALE
Octal 8 0,1,2,3,4,5,6,7
Hexazecimal 16 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,A,B,C,D,E,F
 Tipuri de operaț iuni:
Opera ț ii Aritmetice: suma, scădere, înmul ț ire, împăr ț ire
potenț are, diviziune întreagă. Operatorii logici sunt: "ș i", "sau"
„nu” ș i „o exclusivă”.
Opera ț ii logice: conjunc ț ie, disjunc ț ie, negare, condi ț ională ș i
Biconditional.

Codificarea textului: De la biț i la caractere.

CARACTER CODIFICARE BITS
A UTF-8 01000001
A UTF-16 00000000 01000001
A UTF-32 00000000 00000000 00000000
01000001

Sistemul de Codificare a Textului: Codificarea caracterelor este

metodă care permite convertirea unui caracter dintr-un limbaj natural
(cum ar fi un alfabet sau un silabar) într-un simbol al unui alt sistem de
reprezentare, ca un număr sau o succesiune de impulsuri
electronice într-un sistem electronic aplicând norme sau reguli de
codificare.
Definirea modului în care este codificat un caracter dat într-un simbol
într-un alt sistem de reprezentare. Exemple de aceasta sunt codul
Morse, conform normei ASCII sau a UTF-8, printre altele.
Exemple de Sisteme: În informatică, un sistem este în ț eles ca un
un set de date ordonate conform unei serii de
instrucț iuni sau algoritmi, care permit localizarea ș i recuperarea
rapidă ș i simplă.
Acesta este un sistem de informa ț ie sau informatic, un concept care
de asemenea, utilizează alte ș tiinț e ale informa ț iei precum
bibliotecologie, dar că în cazul informaticii este
administrat în mod automat de un computer.

MICROPROCESOARE
Conexiune fizică ș i încapsulare: cipuri ș i soclu:
Într-un microprocesor putem diferenț ia diverse părț i:
Encapsularea: este ceea ce înconjoară placa de siliciu în sine, pentru a-i oferi
consistenț ă, a împiedica deteriorarea sa (de exemplu, prin oxidare din
aire) ș i permite legătura cu conectorii externi care îl vor cupla
de la soclu la placa de bază.
Coprocesor matematic: sau corect FPU (Unitate de virgulă)
flotante). Ce este partea micro specializată în acea clasă de
calcul matematici, anterior era în exteriorul micro
într-un alt cip. Această parte este considerată ca o parte „logică”
împreună cu registrele, unitatea de control, memoria ș i magistrala de date.
Memoria: este locul unde procesorul î ș i găse ș te
instrucț iuni de program ș i datele acestuia. Atât datele cât ș i
instrucț iunile sunt stocate în memorie, iar procesorul le
Toma de acolo. Memoria este o parte internă a computerului ș i a sa
func ț ia esen ț ială este de a oferi un spa ț iu de lucru pentru
procesor.
oPorturi: este modul în care procesorul comunică cu lumea
extern. Un port este similar cu o linie de telefon. Orice
parte din circuiteria computerului cu care procesorul
necesită să se comunice, are alocat un număr de port pe care îl
procesorul foloseș te un număr de telefon pentru a suna circuitele
o a părț ii speciale.
Zócalul CPU: este un tip de zócal electronic, instalat pe placa
bază, care se foloseș te pentru a fixa ș i conecta microprocesorul, fără a-l suda
ceea ce permite a fi extras ulterior. Din acest motiv, este utilizat în echipamente de
arhitectură deschisă, unde se caută să existe modularitate în
varietate de componente, permiț ând schimbarea plăcii sau a
integrat. În echipamentele cu arhitectură proprietară, integratele
se adaugă pe placa de bază prin sudare, a ș a cum se întâmplă în
videoconsolas.

UC, Coprocesor Matematic (Floating PU): O unitate de virgulă

flotante (adaptare a unită ț ii de punct flotant din engleză sau literalmente
unitate de punct flotant) sau, de asemenea cunoscut ca
coprocesor matematic, este un component al unităț ii centrale de
procesare specializată în calculul operaț iunilor în virgulă
flotante.

Memoria Caché: Nivele L1, L2 ș i L3:

 La memoria cache: este o memorie ultra-rapidă care foloseș te micro
pentru a avea la îndemână anumite date care, în mod previzibil, vor fi utilizate
în următoarele operaț ii fără a recurge la memoria RAM
reducând timpul de aș teptare. De exemplu: într-o bibliotecă, în
în loc să cauț i un anumit carte printr-o bază de date
de hârtie se utilizează computerul, ș i mulț umită memoriei cache,
obț ine rapid informaț iile. Toate microfoanele compatibile
con PC posedă aș a-numita memorie cache internă de nivel 1 sau L1; adică
cea care este cea mai aproape de micro, atât de aproape încât este encapsulată împreună cu el.
Microprocesoarele cele mai moderne (Pentium III Coppermine, Athlon
Thunderbird, etc.) includ ș i în interiorul său un alt nivel de cache,
mai mare deș i puț in mai lentă, memoria cache de nivel doi sau L2.

Resto: Registros, Buses:

O înregistrări: sunt practic un tip de memorie mică cu scopuri
speciale pe care microfonul le are disponibile pentru unele utilizări
particulare. Există mai multe grupuri de înregistrări în fiecare procesor. Un
grupul de registre este proiectat pentru controlul programatorului ș i există
alteia care nu sunt concepute pentru a fi controlate de procesor
dar ce CPU le utilizează în unele operaț iuni, în total sunt treizeci ș i
două registre.

Există caracteristici fundamentale care sunt esen ț iale pentru

identificarea unui microprocesor, în afară de numele care i se dau ș i
marca o companie pentru care a fost fabricată. Cele care sunt:

lă ț imea sa de bandă (măsurată în bi ț i).

Velocidad: Interna y Externa (FSB):

La viteza cu care lucrează (măsurată în hertzi): există două tipuri
de vitezele microprocesorilor de astăzi, viteza internă viteza
la care funcț ionează microfonul intern (200, 333, 450... MHz); ș i
viteza externă sau a magistralei sau, de asemenea, „viteza FSB”;
viteza cu care comunică microprocesorul ș i placa de bază, pentru a putea
abaratar preț ul acesteia. De obicei, 33, 60, 66, 100 sau 133 MHz.
Sisteme Multiprocesor (SMP) ș i MultiNucleu (core): Un sistem
multiprocesorul conț ine mai mult de o CPU, ceea ce le permite să lucreze
în paralel. Acest lucru se numeș te SMP, sau Procesare Simultanea pe Multe Procesoare.
Un CPU multi-core are mai multe nuclee de execuț ie ale unei CPU.
... Acest lucru ar permite fiecărui nucleu să efectueze operaț iile, în acelaș i
timp, ca ș i ceilalț i.

Răcire: Aer (Disipatoare ș i Ventilatoare) ș i Lichidă:

Controlul temperaturii PC-ului tău este ceva ce ar trebui să iei foarte în serios.
Serios, dacă vrei să obț ii cea mai bună performanț ă de la componentele tale
ș i a extinde la maximum durata sa de viaț ă. La nivel de utilizator există două metode de
răcire pentru calculatoare: răcirea prin aer sau
răcire cu lichid. Care este mai bun pentru PC-ul tău?
Pentru aceasta, este bine să-l echipezi cu un sistem de răcire eficient.
să reu ș ească să men ț ină temperaturile sub control, evitând ca acestea să
dispar apari sub o sarcină de lucru ridicată, cum ar fi executarea
un joc foarte exigent din punct de vedere grafic sau cu programe unde se
necesită o utilizare exhaustivă a resurselor.
Nimeni nu poate afirma cu certitudine că, în toate cazurile, utilizarea
ună răcire lichidă este mai bună decât op ț iunea tradi ț ională
refrigerare prin aer nici viceversa, deoarece totul depinde de utilizare,
condi ț iile de lucru la care este supus computerul ș i
buget disponibil.
Evoluț ia sistemelor de răcire prin aer ș i compactarea
ce au suferit sistemele de răcire cu lichid au redus
multe dintre diferenț ele dintre cei doi, făcând ca credinț a populară
care susț ine că sistemele de răcire cu lichid sunt mai bune
pierde forț ă ș i, în practică, nu este deloc adevărat în majoritatea
cazurile.
Tehnici de Overclocking: hackerea hardware
Când componentele individuale ale unui PC încetează să mai îndeplinească
Cerin ț ele sistemului modern, în general, se schimbă. Fără
embargou, unii utilizatori abordează această problemă într-un mod mai
flexibil. În loc să achiziț ionezi, de exemplu, un procesor costisitor,
preferă să folosească utilitarele pentru overclocking. Ac ț iunile
 competen ț ele ajută la ob ț inerea unor rezultate excelente ș i întârzie
cumpără pentru o perioadă de timp viitoare.
Există două moduri de a face overclocking la procesor: schimbarea parametrilor
în BIOS ș i a folosi un software special. Astăzi vrem să vorbim despre
programe universale pentru procesoare de overclocking
aumentând frecvenț a bus-ului sistemului (FSB).

Arhitecturi Hardware
Arhitectura hardware este ansamblul de dispozitive fizice care
fac posibil funcț ionarea unui calculator; Aceasta acoperă totul
componentele electronice ș i mecanice care au loc într-o
computer pentru stocarea ș i procesarea
informaț ie.

Intel (8086, 80286, 386, 486, Pentium Pro, II, III, IV, Centrino, M, D,
Core Duo, Core 2 Duo, Xeon):

Intel 8086 ș i Intel 8088 (i8086, numi ț i oficial iAPX 86, e

i8088) sunt primii microprocesoare de 16 biț i proiectate de
Intel. Au fost începutul ș i primii membri ai arhitecturii x86.
Lucrările de dezvoltare pentru 8086 au început în primăvara anului 1976
ș i a fost lansat pe piaț ă în vara anului 1978. 8088 a fost lansat
în 1979.
oEl Intel 80286 (numit oficial, iAPX 286, de asemenea cunoscut
como i286 sau 286) este un microprocesor de 16 biț i din familia x86,
care a fost lansat pe piaț ă de Intel pe 1 februarie 1982. Are
cu 134.000 tranzistori. La fel ca verii săi contemporani,
80186 poate rula corect cea mai mare parte a software-ului
scris pentru Intel 8086 ș i Intel 8088. Versiunile iniț iale ale
i286 functionau la 7 ș i 8 MHz, dar a ajuns să atingă o viteză
de până la 25 MHz. A fost microprocesorul ales pentru a echipa IBM
Computer personal/AT, introdus în 1984, ceea ce a cauzat ca acesta să fie
cel mai folosit în compatibilele AT până la începutul anilor 1990.
Intel 80386 (i386, 386) este un microprocesor CISC cu
arhitectura x86. Durante proiectarea sa, a fost numit 'P3', datorită faptului că era
prototipul celei de-a treia generaț ii x86. i386 a fost folosit ca
 unitatea centrală de procesare a multor calculatoare personale
din mijlocul anilor 1980 până la începutul anilor 90.
Intel 80486 (i486, 486) este o familie de microprocesoare
32 de bi ț i cu arhitectură x86 proiecta ț i ș i fabrica ț i de Intel
Corporatia y, de asemenea, fabricate prin licen ț ă sau inginerie
inversa de către alte companii precum IBM, Texas Instruments, AMD, Cyrix
y Chips ș i Tehnologii cu designuri diferite sau clonat.
Pentium Pro este a ș asea genera ț ie a arhitecturii x86
microprocesoare Intel, al căror obiectiv era de a înlocui Intel
Pentium în întreaga gamă de aplicaț ii, dar apoi s-a concentrat ca
chip în lumea serverelor ș i a echipamentelor de birou de gamă
alta. Posterior, Intel l-a lăsat deoparte în favoarea gamei sale de
procesatoare de înaltă performanț ă numite Xeon.
Pentium II este un microprocesor cu arhitectură x86 conceput
de către Intel, introdus pe piaț ă la 7 mai 1997. Este
bazat pe o versiune modificată a nucleului P6, utilizat pentru prima
vezi în Intel Pentium Pro.
Pentium III este un microprocesor de arhitectură i686 fabricat ș i
distribuit de Intel; care este o modificare a Pentium Pro. A fost
lansat pe 26 februarie 1999.
Pentium 4 a fost o linie de microprocesoare de genera ț ia a ș aptea
generatie bazată pe arhitectura x86 ș i fabricată de Intel. Este
primul microprocesor cu un design complet nou de la
Pentium Pro din 1995. Originalul Pentium 4, denumit
Willamette, lucra la 1,4 ș i 1,5 GHz; ș i a fost lansat pe 20 de
noiembrie 2000. Pe 8 august 2008 are loc ultimul transport
de Pentium 4, fiind înlocuit de Intel Core Duo.
Marca Centrino reprezintă din 7 ianuarie 2010 la
adaptatoare Wi-Fi ș i WiMAX de Intel cum ar fi Intel Centrino Wireless.
Precedent marca Centrino sau Centrino Duo (cunoscuta ș i
tehnologia mobilă Centrino
Centrino în română) era o tehnologie dezvoltată de Intel pentru
promovarea în designul unui computer personal portabil o
combinare determinată de:
CPU Intel Pentium M sau, ulterior, Intel Core Duo sau Intel Core
2 Duo
Placa de bază cu chipseturi Intel 855 sau Intel 915 sau Intel 945
 Interfaț ă de reț ea wireless de tip Intel PRO/Wireless 2100 (IEEE
802.11a/b) o PRO/Wireless 2200 (IEEE 802.11b/g) o posterior

AMD (386, 486, K5, K6, K7, K8, Athlon):

Microprocesorul Am386 a fost lansat pe pia ț ă de AMD în 1991.
Era un procesor cu caracteristici asemănătoare cu Intel 80386 ș i
compatibil 100% cu acesta din urmă, s-au vândut milioane de unităț i
de acest lucru, iar acest lucru a poziț ionat AMD ca un competitor legitim de
Intel, fiind mai mult decât doar a doua sursă de microprocesoare
x86 (în acel timp numită familia 8086).
oEl Am486 a fost un microprocesor de computer compatibil cu
Intel 80486, produs de AMD în anii 1993.
AMD K5 este un microprocesor de tip x86, rival direct al Intel
Pentium. A fost primul procesor propriu dezvoltat de AMD.
K6 era un microprocesor lansat în 1997 de AMD. A fost conceput
pentru a func ț iona pe plăci de bază socket 7, compatibile cu cele care
foloseau procesoarele Pentium de la Intel. Era prezentat ca o
competitia pentru procesoarele Pentium II. Principalul avantaj
competitiva a K6 în raport cu oferta Intel era preț ul său,
cu mult mai ieftin decât Pentium II, ș i chiar decât Pentium MMX,
a călcat peste specificaț ii. A avut o acceptare importantă în
piaț a, prezentând AMD ca un rival de bază în faț a
monopolul deț inut de Intel pe piaț ă. Succesorul său a fost
microprocesor K6-2.
oAthlon este o serie de microprocesoare x86-64 concepute de AMD
pentru computere personale prezentată în anul 1999.

Altele: IBM, Cyrix, Transmeta:

Corporatia International Business Machines (IBM) (NYSE: IBM) este
o companie multinaț ională americană de tehnologie recunoscută
y consultan ț ă cu sediul în Armonk, New York. IBM fabrică ș i
comercializează hardware ș i software pentru computere ș i oferă
servicii de infrastructură, găzduire pe Internet ș i consultanț ă în
o gamă largă de domenii legate de informatică, de la
computere centrale până la nanotecnologie.
Compania a fost fondată în 1911 ca Computing Tabulating
Corporatia de Înregistrare, rezultatul fuziunii a patru companii:
Compania de Ma ș ini de Tablare, Înregistrarea Timpului Interna ț ional
 Compania, Computing Scale Corporation, ș i Bundy Manufacturing
Compania. CTR a adoptat denumirea International Business Machines în
1924, utilizând un nume desemnat anterior unei filiale a CTR
în Canada, ș i ulterior în America de Sud.
În 2011, revista Fortune a clasificat IBM ca fiind compania numărul
18 în Statele Unite ca mărime ș i compania numărul 7 în
beneficii. La nivel global, compania a fost clasificată ca fiind compania
numărul 31 ca mărime în Forbes în 2011. Din cauza numărului de
angajaț i (peste 425.000) este a doua cea mai mare companie din
lume, depăș ită doar de Walmart (în peste 200 de ț ări, cu
ocupatii inclusiv oameni de ș tiinț ă, ingineri, consultan ț i ș i
profesioniș ti în vânzări).
IBM deț ine mai multe brevete decât orice altă companie de tehnologie
din Statele Unite ș i are doisprezece laboratoare de cercetare.
Denumiț i „IBMers”, angajaț ii lor au primit cinci Premii
Nobel, patru Premii Turing, nouă Medalii Naț ionale pentru Tehnologie
ș i cinci Medalii Naț ionale pentru Ș tiinț ă. Invenț iile faimoase ale IBM
includ bancomatul, discheta, hard disk-ul, banda
magnetic, modelul relaț ional, formatul codului de bare UPC,
sistemul de rezervări aeriene SABRE, memoria RAM dinamică ș i
sistem de inteligenț ă artificială Watson.
oCyrix a fost o companie dedicată fabricării de
microprocesoare care au început să func ț ioneze în 1988 ca un
furnizor de coprocesori matematici de înaltă performanț ă pentru
sisteme 286 ș i 386. Compania a fost fondată de foș ti angajaț i de
Texas Instruments, cu care a avut o relaț ie lungă, dar dificilă
de-a lungul istoriei sale. Fondatorul Cyrix, Jerry Rogers, a recrutat
agresiv la mai mul ț i ingineri ș i i-a pus să lucreze împreună,
finalizând în sfârș it o echipă mică, dar eficientă de design
30 de persoane.
Cyrix s-a fuzionat cu National Semiconductor pe 11 noiembrie
1997, pentru a fi ulterior vândută către VIA Technologies.
oTransmeta era o companie americană, fondată în 1995, al cărei
principala piaț ă este designul microprocesorilor compatibili x86
cu un consum foarte redus ș i de dimensiuni mici.
Principalul exponent al acestei companii este seria de
microprocesoare Crusoe, deș i compania dezvoltă diverse
produse.
IA64: Itanium ș i Itanium II: Intel Itanium, cunoscut înainte ca IA-64
(Intel Architecture-64) este o arhitectură de 64 de biț i dezvoltată de
Intel în cooperare cu Hewlett-Packard pentru linia sa de
procesatoare Itanium ș i Itanium 2. Utilizează adrese de memorie de 64
bits ș i este bazată pe modelul EPIC[1] (Instrucț iune Explicit Paralelele
Calculatoare, procesarea instruc ț iunilor explicit în
paralelo).
Procesoarele Intel Itanium 2 reprezintă un design complex cu
peste 1700 milioane de transistori, ceea ce le permite să ofere foarte
alte capacităț i de virtualizare, îmbunătăț irea fiabilităț ii ș i
niveluri de performanț ă.
Seria de procesatoare Intel Itanium 2 oferă utilizatorului final o
o gamă amplă de opț iuni de software cu peste 8000 de aplicaț ii în
producț ie.
În prezent, serverele ș i sistemele de calcul de înaltă performanț ă
bazate pe procesorul Itanium oferă suport pentru misiuni critice
pentru Windows, Linux, Unix ș i alte sisteme de operare.

AMD64 (sau x86-64): Opteron, Athlon 64: AMD Athlon 64 este un

microprocesor x86 de a opta genera ț ie care implementează
set de instruc ț iuni AMD64, care au fost introduse cu
procesor Opteron. Pentru prima dată în istoria informaticii,
setul de instrucț iuni x86 nu a fost extins de Intel.

Power PC: PowerPC (de obicei abreviat PPC) sunt CPU-uri de tip
RISC, dezvoltate de IBM, Motorola ș i Apple.

Microprocesoare Actuale : Intel, AMD ș i Power PC: Intel ș i AMD

sunt în pericol, cu fronturi deschise peste tot, luptând împotriva
procesatoare care acum câ ț iva ani nu existau sau nu reprezentau
niciun risc pentru duopolul lor de facto. Acum tocmai au anunț at
ultima ameninț are ș i de data aceasta vine din nou din Europa.
La compañía francesa SiPearl utilizará la arquitectura ARM para
dezvolta ț i trei CPU-uri noi cu care să construi ț i primul
supercomputer exascale european—adică o maș ină capabilă
de procesar un billion de billiones (un quintillion american) de
operaț ii cu punct flotant pe secundă.
Conform AnandTech, compania cu sediul în Paris a semnat un acord
pentru a licenț ia arhitectura Zeus Neoverse de ARM pentru a dezvolta ș i
a fabrica trei noi CPU: Rhea, Chronos ș i un alt model încă fără
nombre. SiPearl cuenta con el respaldo de la Iniciativa de Procesadores
Europeni ai Comisiei Europene. În teorie, procesoarele se
se vor materializa în doar patru ani, un calendar foarte ambiț ios dar
fezabil având în vedere munca deja făcută de ARM.
Obiectivul acestui nou supercomputer este de a avea putere exascale
dar cu un consum energetic extrem de scăzut, punctul
forta chip-urilor ARM si ceva impotriva caruia nici Intel, nici AMD nu pot
a concura cu arhitectura sa x86.
 Concluzie

Putem concluziona că arhitectura computerului se bazează pe

trei mari principii care se aplică oricărui dispozitiv sau componentă a
computer, aceste trei principii sunt: viteză, capacitate ș i tip de
conexiune.
Am putea menț iona că unitatea centrală de procesare este creierul
al computerului, deoarece procesează toată informaț ia trimisă de ceilalț i
componente care o completează, cum ar fi memoria de acces
aleatoriu (RAM), hard disk-ul, perifericele etc… practic gestionează
informaț ii ș i coordonează sarcinile.
De asemenea, putem sublinia importanț a sistemelor de numerotare,
acestea sunt utilizate de computer pentru a efectua operaț iile aritmetice
necesare ș i a procesa informaț ii de diferite tipuri.