Poli copiie de curs

Clasa a 4-a
1-a Parte
Anul Universitar 2019 / 2020
Avant propos :
Competiț ia industrială devine din ce în ce mai severă ș i mediul industrial este în
schimbare perpetuă. Pentru a se adapta acestor schimbări, compania trebuie să reducă costurile de
revenire, îmbunătăț i calitatea produselor, respecta termenii de livrare ș i elabora o strategie bună
ficelée. Pentru a atinge obiectivele strategice, compania trebuie să conceapă, să gestioneze ș i să piloteze un sistem
de producț ie eficientă ș i eficace. Pentru a avea un sistem de producț ie performant, trebuie să fie bine
dimensiona atelierele, concepe un sistem de pilotare reactiv ș i define ș te o amplasare
minimizând transporturile ș i manipulările. În acest curs de sistem de producț ie, vom
aborda toate aceste subiecte, ș i anume, dimensionarea sistemelor de producț ie, controlul
produț ie, implantarea atelierelor ...
Într-un prim capitol, vom defini ce este un produs, un proces ș i un sistem.
de producț ie ș i identificarea diferitelor etape de concepț ie ș i industrializare a unui produs.
Stabilirea preliminară a mijloacelor este una dintre cele mai importante etape de
industrializarea unui produs, vom descrie în a doua capitol diferitele
etape de elaborare a unui proiect preliminar de studiu pentru fabricarea unei piese mecanice.
De-a lungul timpului, apariț ia NTIC a modificat modul de producț ie ș i a schimbat sistemul
de produc ț ie din ce în ce mai flexibilă, men ț ionăm (CAD, Comandă Numerică, Supraveghere,
Logiciels de pilotage de type ERP, MES…). La mise en œuvre de ces moyens ont permis d’assurer, la
rentabilitate, calitatea, reactivitatea unui sistem de producț ie, este ceea ce este comun denumit
Productivitate. Într-un al treilea capitol, vom defini ce este piramida productivităț ii ș i
prezentaț i diferitele componente hardware ș i software ale unui sistem de producț ie.
Având în vedere importanț a termenelor, stocurilor ș i transporturilor ș i impactul acestora asupra
costurile de producț ie, dimensionarea atelierelor este de o importanț ă capitală. Prin urmare, într-un
capitolul patru, vom aborda problema dimensionării; determinarea numărului de
maș ini, de personalul operator ș i echilibrarea liniilor de producț ie.
Pentru a putea realiza o producț ie în flux continuu, trebuie să se optimizeze amplasarea maș inilor
la nivelul atelierului, vom recenza diferitele în cadrul unui capitol al cincilea
tehnici de implantare.
2
Table des matières
1
2
Produs – proces – sistem de producț ie.................................................................... 4
1.1 La concep ț ia produsului............................................................................................... 4
1.2 Diferitele tipuri de sisteme de produc ț ie ............................................................ 6
1.3 Industrializarea unui produs : .................................................................................. 7
1.4 Sistem de produc ț ie
Elaborarea unui anteproiect de studiu pentru fabricare...................................................... 11
2.1 Diferitele abordări pentru elaborarea unui APEF................................................... 11
2.2 Abordare generativă................................................................................................... 12
2.3 Demersul deductiv................................................................................................ 13
2.4 Simularea prelucrării
La piramida producț iei................................................................................................. 16
3.1 Automatizarea ș i sistemele flexibile de produc ț ie........................................... 16
3.2 De la conceptul CIM până la revolu ț ia Industrie 4.0 ................................................... 18
3.3 Componentele unui sistem informatic de pilotaj............................................. 20
Bibliografie ................................................................................................................... 24
3
4
3
1 Produs – proces – sistem de produc ț ie
Un produs este combinaț ia de bunuri ș i servicii care trebuie furnizate unui client, este rezultatul
[Link] proces este ansamblul resurselor umane ș i materiale care permit să
transforma un intrant (materie primă) într-un extrant (produs finit). Un sistem de producț ie este
un ansamblu de mijloace materiale, umane, financiare ș i informaț ionale (echipamente, cunoș tinț e
proceduri) care sunt combinate pentru a atinge obiectivele funcț iei industriale. Obiectivul
Un sistem de producț ie are ca scop producerea, este cuantificat printr-o productivitate ș i o calitate necesară.
la cost competitiv, tri tip (Calitate, Cost, Termene).
Conform abordării procesului, un sistem de producț ie este un ansamblu de procese inter-
reliate, se compune din două tipuri de procese [1].
Procesele principale: Echipamentele ș i personalul în contact direct cu
produs, ei sunt responsabili de gestionarea sistemului (halate albastre).
Procesele de suport: Acestea sunt mijloacele ș i procesele utilizate pentru a gestiona
producț ie, rezolvarea problemelor tehnice ș i constituirea unui suport logistic, sunt agenț ii :
metode, calitate, întreț inere birouri de studiu (halate albe).
În acest capitol, vom defini metodologia de proiectare a unui produs, a unui
proces ș i un sistem de producț ie.
1.1 La conceperea produsului
Produsele se nasc, trăiesc ș i mor, ciclul lor de viaț ă devine din ce în ce mai scurt.
ciclul de viaț ă al unui produs este compus, de obicei, din cele 4 etape următoare: lansare - creș tere -
maturitate – declin. Exemplu: pentru o maș ină auto: durata de viaț ă a unei mărci era (a
l'après război) de 40 de ani, (în zilele noastre) nu depăș eș te 10 ani. Deci este imperativ să putem
concepe o marcă, (produs ș i proces) în 3 ani pentru a putea fi lansată pe piaț ă în timpul
faza în care cererea este importantă.
Etapele de concepere a unui produs: Pentru conceperea unui produs, o multitudine de
tâche trebuie să fie efectuate de la definirea cerinț elor până la lansarea pe piaț ă.
Funcț ii diferite sunt implicate, ș i anume (Marketing - R ș i D - Laborator - Producț ie -
Metodă – Calitate…). Deș i, succesiunea acestor sarcini diferă de la o companie la alta,
procesul de creare a unui produs poate fi descompus în cinci etape mari :
[Link] nevoii: În general, acesta este comercialul în colaborare cu biroul
studiu care defineș te nevoia (specificaț iile produsului - performanț ă - estetică ...etc.).
[Link] de fezabilitate: În această fază, compania trebuie să ia decizia de a se angaja.
sau de a nu se angaja în proiect. Fezabilitatea nu trebuie înț eleasă doar într-un
context tehnic, de asemenea, trebuie să studiem o fezabilitate economică (rentabilitatea proiectului).
[Link] ț ia preliminară: Odată ce produsul a trecut etapa studiului de fezabilitate, este necesar să
a începe proiectarea preliminară ș i a lansa teste. În această etapă, inginerii de proiectare
traduc specificaț iile generale în specificaț ii tehnice.
[Link]: Explorăm diferitele solu ț ii pentru a respecta caietul de sarcini
costuri. În general, se realizează teste pe prototipuri sau simulări pe calculator pentru
validaț i concepț ia. Într-adevăr, este necesar să fabricaț i prototipuri, să le testaț i ș i să vă bazaț i pe
rezultatele testelor efectuate modificări. Procesul de revizuire, de reconstruc ț ie a
prototip ș i teste continue într-un mod iterativ. Rafinaț ia produsului poate dura mult timp.
timpul ș i compania poate dori să avanseze rapid la acest nivel pentru a lansa produsul pe
pieț ele. Cu toate acestea, grăbindu-ne, riscă să nu tratăm, în mod adecvat, toate
defecț iunile ș i erorile întâmpinate în timpul dezvoltării, ceea ce poate costa foarte mult în faza de
lansare.
5. Studiu de defini ț ie: Aceasta constă în a defini produsul dezvoltat într-o formă clară ș i
lizibil (planuri de ansamblu - planuri de definiț ie - scheme electrice ș i pneumatice ...etc.).
4
[Link]: Această etapă constă în definirea mijloacelor atât umane cât ș i materiale pentru...
a pune în aplicare pentru a obț ine un produs final. Biroul de studii participă în unele companii la
această fază.
Puț ine companii abordează crearea de produse ca fiind un proces ș i în aspectul său
cel mai global. Ea este percepută ca un ansamblu de activităț i tehnice având ca finalitate să
definirea specifica ț iilor noilor produse. Abordarea procesului favorizează o abordare
sistematic (definirea legăturilor între procese prin intermediul unei cartografii a proceselor), se concentrează
compania pe crearea de valoare ș i concentrează aten ț ia asupra îmbunătă ț irii. Un proces
eficace de creare de produs exigă un set de mijloace ș i resurse: documentare (revistă
specializate - norme…), umane (ingineri, speciali ș ti, exper ț i…), informatice (CAD –
software de analiză funcț ională...), instalare de test (bancuri de teste, prototipare rapidă...).
Gestionarea inovaț iei este printre procesele motor ale etapei de concepț ie a
produs. Dintre toate procesele, gestionarea ideilor este fără îndoială cea mai puț in formalizată. Ea trebuie să fie
organizată în mod astfel încât să producă rezultate tangibile, ș i responsabilităț ile diferitelor părț i implicate
trebuie să fie definite clar. Un anumit număr de instrumente ș i metode de creativitate sunt la
dispoziț ia concepătorului. Printre aceste instrumente putem menț iona analiza funcț ională, analiza de
valoare, metoda TRIZ, desfăș urarea funcț iei de calitate QFD, designul robust…etc.
Inovaț ia este definită ca abilitatea oamenilor de a genera ș i dezvolta noi
idées pour créer de la valeur. A ce niveau il faut souligner les mots ;
•Oameni (alte sisteme, cum ar fi software-urile informatice, nu pot inova),
•Nouă (trebuie să fie o idee nouă pentru a vorbi despre inova ț ie),
•Dezvoltare (este necesar să dezvoltăm ideea pentru a o transforma într-un produs utilizabil care aduce
astfel o valoare adăugată).
Inovaț iile nu au, totuș i, toate aceeaș i importanț ă, putem izola cinci.
niveluri de inventivitate [2]: soluț ia aparentă, îmbunătăț irea minoră referitoare la o afacere,
îmbunătăț irea majoră referitoare la o industrie, noul concept ș i descoperirea ș tiinț ifică.
Inova ț ia este protejată de dreptul proprietă ț ii industriale. Într-adevăr, statul acordă...
inventatorul sau persoana sa împuternicită sau o altă persoană, sub anumite condiț ii ș i cu garanț ie,
drept exclusiv de a exploata invenț ia pentru o perioadă determinată. Pentru aceasta, inventorul trebuie să depună
un brevet. Pentru a fi acceptat, un brevet trebuie să fie o noutate ș i invenț ia nu trebuie să decurgă
direct din starea tehnicii, în plus trebuie să fie aplicabilă. Uneori, anumite companii
preferă să păstreze secretul pentru a avea o exclusivitate a avantajului concuren ț ial pe care îl oferă
invenț ia (turbocompresorul a fost clasificat secret, în anii '20, în bazele de date
tehnici ale birourilor de studiu ale constructorilor auto). De asemenea, putem cita exemplul de
„Toshiba”, această companie japoneză, avea ca proiect conceperea unui scanner cu ultrasunete, pentru
o utilizare în medicină (obstetrică - cardiologie). Pentru aceasta, compania a constituit un mic
un grup de ingineri care s-a preocupat de tehnologia cu ultrasunete pentru a concepe un prim
prototip de scanner electronic, în 1974. Acest prototip era cu scanare manuală, rezoluț ia sa era
rea ș i imaginea era statică. Apoi, compania a început noi cercetări pentru
îmbunătăț i acest prototip, fie că este vorba de transductoarele care constituie inima scanner-ului sau
la nivelul tehnologiei ROM utilizate. În 1979, Toshiba a depus brevete în domeniu
de imagistica ultrasonica si era lider in domeniu.
Pe de altă parte, costul de produc ț ie trebuie considerat foarte devreme în ciclul de via ț ă, de îndată ce
concepț ie, conceptul de Concepț ie la Cost Obiectiv (CCO). Într-adevăr, realizând o studiu al costurilor
Din producț ie se poate observa că 70% din costurile de realizare sunt definite de alegerea biroului.
d’étude. O eroare de fabricaț ie nu poate afecta decât o singură piesă sau un lot în cel mai rău caz, atunci
o eroare de concepț ie va afecta neapărat întreaga gamă de produse fabricate. Dacă această
eroarea este detectată destul de devreme, poate fi corectată cu uș urinț ă, altfel trebuie modificat uneltele –
a relua piesele deja fabricate - a reorganiza clădirile ..... etc. Scopul CCO este
de a studia costurile de producț ie ș i de a le diminua încă din faza de concepț ie, precum ș i costurile de exploatare:
5
Modificarea materiei prime - Modificarea morfologiei - Reducerea numărului de
piese - Simplifică procesul - Scade consumul.
1.2 Diferitele tipuri de sisteme de produc ț ie
Concepț ia produsului nu poate fi considerată separată de selecț ia
procesul care va permite să fie produs. Într-adevăr, sistemele de producț ie sunt grupate în familii
şi putem defini pentru fiecare proces de producţie clasa la care aparţine. Când vrem
pentru a industrializa un produs, trebuie mai întâi să alegem procesul cel mai adecvat pentru a-l fabrica, acesta este
selectarea procesului. În acest paragraf vom insista asupra importanț ei selecț iei
procesul adecvat în timpul industrializării unui produs ș i definirea criteriilor pe baza cărora trebuie să se
bazaț i-vă pe acest lucru pentru a face această alegere, apoi vom prezenta diferitele tipuri de procese pe care le putem
a găsi în industrie
Selecț ia procesului: Un proces este definit ca un ensemble de resurse legate.
printr-un flux de materie si transformand Intrantii in Extranti. Printre mijloacele care constituie un
proces sau atelier putem cita:
•Mijloacele de produc ț ie: ansamblul de mijloace care permit transformarea produselor
intrări în produse ieș iri (maș ini-unelte, echipamente de echilibrare …etc.).
•Mijloacele de stocare: un sistem de stocare este un ansamblu de compartimente care asigură
stocarea produsului finit, a pieselor de schimb, a materiilor prime etc.
Mijloacele de transport: este un ansamblu de mijloace care asigură transportul materiilor
în atelier, în timpul producț iei, de la un post de producț ie la alt post de producț ie sau
vers un magazin de stocare.
•Mijloacele de manipulare: acestea sunt mijloace concepute pentru a muta o piesă dintr-o
pozi ț ionată într-o altă parte, pentru încărcările ș i descărcările ma ș inilor. Ele pot fi
programabile (roboț ii) sau nu (manipulatorii).
Pe de altă parte, informaț ia este o resursă fără de care un proces nu se poate desfăș ura. El
Este deci necesar, pentru a conceperea unui atelier, să se definească utilajele ș i mijloacele de transport ș i manipulare ș i
a previziona un sistem de informaț ii.
La conception du processus ou industrialisation consiste a sélectionner la technologie adéquate
pentru produsul definit anterior de biroul de studiu, ț inând cont de datele
comerciale (preț de cost, cantităț i de fabricat ...) ș i date tehnice (specificaț ii,
dimensiuni, toleranț e ...). Într-adevăr, trebuie să se definească criterii care să permită evaluarea procesului pe care
proiectantul doreș te să implementeze. Printre aceste criterii se numără:
•La capacité de production : taux de production possible.
•Flexibilitatea: este capacitatea de adaptare a unui proces. Flexibilitatea produsului este
capacitatea procesului de a fabrica diferite tipuri de produse. De asemenea, putem vorbi despre flexibilitate
cantitate ș i flexibilitate a termenelor.
• Timpul ciclului: este durata totală a tuturor activită ț ilor procesului inclusiv
durata transporturilor. Ea cuantifică reacț ia procesului (termenele).
Tensiunea fluxului este printre cele mai importante caracteristici ale unei ateliere sau a unui
proces, pe care trebuie să-l luăm în considerare în timpul industrializării. În general, se defineș te un indicator (raport
eficacităț ii procesului sau ț intei fluxurilor) care permite determinarea raportului între timpul de
prezen ț a unui produs în sistemul de produc ț ie ș i timpul în care acesta suferă
transformare care îi aduce o valoare adăugată. Pentru un proces de tip flow shop, aceasta poate
a atinge 80 %. Totuș i, pentru atelierele de tip job shop, nu poate depăș i 30 %.
Clasificarea sistemelor de produc ț ie: Fiecare companie este unică prin...
organiza ț ie, prin procesele sale ș i specificitatea produselor pe care le fabrică, totu ș i se poate
realizarea unei clasificări a sistemelor de producț ie, în funcț ie de mai mulț i criterii, ș i anume:
varietate ș i cantitatea de produs, tipologia procesului, tipul de amenajare, nomenclatura
produs, sistemul de distribuț ie.
6
Cantitate ș i varietate: Importanț a seriei care este caracterizată prin cantitatea de produse
lansată, are o mare influenț ă asupra sistemului de producț ie.
Pentru a cuantifica importanț a seriei, vorbim despre producț ia unitară a micii,
medie sau mare serie ș i producț ie în masă. Aceste noț iuni sunt relative ș i diferă în funcț ie de
produsul în cauză. Pentru a fixa ideile, putem indica cantităț ile următoare: serie mică de 1
la 100 de bucăț i, serie medie de la 100 la 10.000 de bucăț i, serie mare peste 10.000 de bucăț i.
De asemenea, o companie poate fabrica diferite tipuri de piese în cantităț i mici sau medii.
Vorbiț i despre varietatea de producț ie.
Varietatea este cuantificată prin numărul de variante de produse fabricate, cu toate că acest parametru
nu este cu adevărat semnificativ. Într-adevăr, o companie care fabrică aproximativ cincizeci de referinț e
o aceea ș i piesă (biella, pistoane... etc.) nu poate prezenta o varietate mai mare decât o
întreprindere care fabrică o zecime de modele de piese foarte diferite din punct de vedere morfologic
(piese de revoluț ie sau prismatice).
Varietatea este în corela ț ie inversă cu cantitatea, dacă cantitatea cre ș te, varietatea
diminue ș i viceversa. Pentru a produce o mare varietate, trebuie să optezi pentru un sistem flexibil de
producț ie.
Typologie de processus :On peut distinguer deux types de processus : le job shop et le flow
magazin.
Într-un flux de producț ie: produsele de fabricat trec prin aceeaș i succesiune de operaț iuni, cu
timpuri operative eventual diferite. În acest caz, se utilizează o echipare specializată ș i
dispoziț ia maș inilor este liniară.
Într-un atelier de lucru: produsele de fabricat nu supun aceeaș i secvenț ă de operaț ii,
Produc ț ia se desfă ș oară într-un cadru nonlinear. Avem o implantare în sec ț iune omogenă.
(exemple : atelier mecanic, turbini – freză – maș ină de găurit…etc.).
Cu toate acestea, această tipologie nu trebuie să lase să se presupună că într-o companie avem un singur
tipuri de procese, de fapt putem întâlni ambele tipuri de procese (exemplu producț ie de
filtres : tôlerie : job shop, assemblage : flow shop)
În continuare, putem face o clasificare a sistemelor de produc ț ie în func ț ie de
productivitate ș i flexibilitate:
•Atelierul clasic este conceput pentru a fabrica orice tip de produs, dar are mici
calităț i.
•Atelierul flexibil: pentru a fi flexibil, atelierul este compus din comenzi numerice ș i
mijloace de transport, stocare ș i manipulare automatizată. Atelierul clasic ș i Atelierul flexibil
sunt în general de tip job shop,
•La Cellules flexibile, este bazată pe tehnologia de grup, este mai pu ț in flexibilă decât
atelierul flexibil ș i fiecare celulă a atelierului este specializată într-un anumit tip de produs.
•La Machine specială este concepută de către compania care o va utiliza, pentru un anumit tip
de produs, prin urmare, este productivă.
•Liniile de produc ț ie dedicate sunt formate din mai multe ma ș ini amplasate în linie,
produsul trece automat de la o maș ină la alta.
1.3 Industrializarea unui produs :
Acum că am enumerat diferitele tipuri de sisteme de producț ie, să descriem
metodele ș i instrumentele care ne permit să concepem un proces de producț ie. În acest
în acest paragraf vom prezenta diferitele etape de concepere a unui proces, apoi vom
să considerăm relaț ia dintre produs ș i procesul care permite realizarea acestuia.
Etapele de concepț ie ale unui atelier: Având în vedere importanț a manipulărilor
aș teptări, transporturi ș i stocuri în costurile ș i termenele de producț ie, apare necesar să
7
dimensionarea corectă a unui atelier de producț ie, conceperea unui sistem de pilotaj reactiv ș i definirea
o implantare a mijloacelor care minimizează manipulările. Concepț ia unui proces se face prin
biasul unei secvenț e de activităț i care se îmbină în cadrul activităț ilor de proiectare. Putem
reconcepe procesul pentru a produce un nou produs sau pentru a adopta o nouă tehnologie
sau uneori pentru creș terea ritmului.
Concepț ia procesului se face în cadrul managementului de proiect. De fapt, este o
activitate nerepetitivă care se desfăș oară într-un timp limitat având un obiectiv dat. Proiectele fac parte din
quotidian al unei întreprinderi. Pentru a-ș i atinge obiectivele, o întreprindere trebuie să desfăș oare diferite proiecte:
a concepe un nou produs, a introduce o nouă tehnologie, a întreprinde o acț iune de
certificare calitate, implementarea unui software de GMAO … Un proiect se desfă ș oară în general în
mai multe etape (Ciclul de viaț ă al unui proiect): Studiu de fezabilitate - Planificare - Dezvoltare -
Realizare - Punere în func ț iune. Poate fi descompus în mai multe Procese. Procesele unui
proiectele sunt de două tipuri: Procese de management (Ini ț iere - Planificare - Control -
Încercare.), Procesul de realizare orientat pe produs. Pentru a gestiona un proiect, trebuie să fie totul
În primul rând, definiț i o structură de proiect (numiț i un manager de proiect ș i constituiț i echipe de proiect).
Apoi, trebuie să planifici proiectul (să estimezi duratele ș i sarcinile diferitelor activităț i ale proiectului ș i
elaboraț i un diagramă GANT, PERT sau Metoda Potenț ialelor
Datele de intrare pentru proiectarea unui proces sunt: Specificaț iile produsului (desen
de définition), Les données économiques (importance de la série, prix du marchés). Les données de
ieș irea din industrializare este alegerea maș inilor, calculul numărului de maș ini, concepț ia
un sistem de pilotare ...etc. Pentru a concepe un proces capabil să fabrici un produs
conform în cantităț ile dorite ș i la un cost optim, un anumit număr de instrumente ș i metode
sunt utilizate : (Diagrama de circulaț ie, graficele (om – maș ină), tehnicile
d'implantare, simularea fluxurilor de producț ie... etc.). Etapele diferite de concepere a unui
procesele sunt :
Studiu de fezabilitate (Analiza achiziț iei - fabricaț iei): În această etapă, trebuie să definim
obiectivele privind (performanț ele aș teptate, rata de utilizare, calitatea) ș i constrângerile (clădire)
utilităț i, siguranț ă). Apoi, este necesar să propunem diferitele alternative (echipamente ș i instalare) ș i
elaboraț i în mod aproximativ o estimare a costurilor ș i un plan de realizare. De exemplu
pentru a fabrica o piesă de revoluț ie, trebuie să alegi, în funcț ie de calitatea de produs ș i de aceasta
preț , între prelucrarea în bară sau turnarea ca procedeu de obț inere a brutului. În anumite
cas, într-un atelier de întreț inere (OCP, ONCF), dacă considerăm că o piesă mecanică este prea
dragă ș i dacă este u ș or de fabricat (frâne, osii de locomotive ...) putem decide să le
a fabrica în loc să continue să le cumpere.
Avant proiect (stabilirea preliminară a mijloacelor): La finalul acestui pas, trebuie
detaliaț i soluț ia reț inută în urma studiului de fezabilitate ș i faceț i o selecț ie a procesului cel mai
adecvat tipului de produs de fabricat. Proiectul preliminar constă în alegerea preliminară a mijloacelor de
utilizat pentru a fabrica produsul. Într-adevăr, când este vorba despre o piesă mecanică, trebuie să se elaboreze o
gamă de prelucrare ș i pentru un produs agroalimentar, trebuie să se stabilească o reț etă. Mijloacele alese,
pot fi cumpărate, mai ales pentru sistemele de producț ie flexibile unde pot fi concepute, mai ales
pentru sistemele de producț ie dedicate (linii de producț ie).
Alegerea mijloacelor ș i dimensionarea sistemului: La acest nivel, trebuie definit numărul
de staț ii ș i dimensiunile lor, bazându-se pe producț ia vizată ș i pe evoluț ia acesteia în timp, a face
o echilibrare a liniilor de producț ie ș i stabilirea unor specificaț ii tehnice detaliate ale diferitelor
echipamente de achizi ț ionat sau de dezvoltat ș i liste de materiale care definesc fără ambiguitate
furnizarea ș i lucrările necesare pentru realizarea proiectului. De asemenea, trebuie elaborat un dosar
administrativ care conț ine; lista furnizorilor de consultat ș i apelurile de oferte care includ
clauze privind igiena, securitatea, mediul, ergonomia ...
Concep ț ia sistemului de pilotaj. La această etapă, trebuie să concepem un sistem
informatică de pilotaj reactiv (supraveghere, planificare ș i gestionarea capacităț ilor de producț ie.)
8
Amenajare ș i implantare definitivă. La acest nivel, trebuie definită o implantare a
mijloace care minimizează manipulările ș i primesc materialul, Controlează lucrările ș i instalează
mijloace de producț ie.
Interac ț iunea produs – proces: Concep ț ia unui produs este strâns legată de
selecț ia ș i concepț ia procesului care permite realizarea acestuia. Tipul de produs care urmează să fie realizat este definit
tipul de proces care trebuie adoptat, care la rândul său defineș te tipul de organizaț ie care trebuie pus în aplicare. Alte
parte, tipurile de echipamente de care dispune o companie definesc tipurile de produse pe care le poate
a fabrica ș i, prin urmare, tipurile de pieț e pe care le poate cuceri.
Un produs trece prin diferite etape pe parcursul ciclului său de viaț ă: (Dezvoltare, lansare,
creș tere, maturitate ș i declin). Hayes ș i Wheelwright au elaborat un model referitor la interacț iunea
produs ș i procesul [3] care permite vizualizarea simultană a poziț iei unui produs în
ciclul de viaț ă ș i organizarea procesului său de producț ie.
•În fazele de dezvoltare, produsul este puț in standardizat ș i concepț ia sa evoluează într-un mod
important, cererea este scăzută, sistemul de producț ie este de tip job-shop ș i criteriul de
competitivitatea este noutatea.
•În fazele de maturitate, produsul este standard ș i designul său este stabilit, volumele de
producț ia este importantă, criteriul de competitivitate este preț ul, producț ia online se dovedeș te a fi
mai bine adaptată.
Într-adevăr, în faza de industrializare; gamele, sarcinile ș i uneori chiar
specificaț iile tehnice nu sunt încă definitive. Astfel, trecem printr-o etapă de optimizare
unde se realizează un echilibrare a liniilor, o reimplementare a mijloacelor ș i o optimizare a
spa ț iul. Aceste diferite optimizări vor fi subiectul capitolelor ulterioare. Pentru a fabrica...
mostre iniț iale ș i preserie, aș adar începem cu o implantare în secț iuni omogene ș i
evoluăm treptat spre liniile de producț ie.
Modelul lui Hayes ș i Wheelwright dă naș tere noț iunii de ciclu de viaț ă al proceselor care
evoluează în paralel cu ciclul de via ț ă al unui produs. Cele două entită ț i produs ș i proces sunt
integraț i într-o matrice (produs - proces). În general, procesul trebuie să se adapteze produsului,
proces flexibil pentru o producț ie în mică serie ș i productiv pentru o producț ie în mare serie.
Punctul care reprezintă un sistem de producț ie în matricea produs-proces se deplasează de-a lungul
de la diagonale acestei matrice. Această evoluț ie a proceselor poate fi gestionată mai degrabă decât să fie
simplu subiect sau observat. Ea constituie, deci, poten ț ial, un instrument important de
gestion în strategia concurenț ială a unei întreprinderi.
1.4 Sistem de produc ț ie
Pentru a fi operaț ională ș i a atinge obiectivele sale, adică: (a îmbunătăț i randamentele ș i
indicatori de performanț ă) o companie trebuie să dispună de un sistem de producț ie. Un sistem de
produc ț ia este ansamblul de mijloace materiale, umane, financiare ș i informa ț ionale
(echipamente, know-how, proceduri) care sunt combinate pentru a realiza operaț iunile de producț ie
în cele mai bune condi ț ii. În cadrul unui sistem de produc ț ie se pot găsi 2 tipuri de
procese: procesele principale ș i procesele de suport.
Procesele principale: adică atelierele de producț ie, sunt organizate în conformitate cu
varietate ș i cantitatea produsului de fabricat în (Job shop – Flow shop – implantare fixă în celulă de
producț ie).
Procesele de suport: există mai multe etape preliminare pe care trebuie să le efectuăm înainte de
lansa o producț ie, ș i anume: a concepe produsul - a defini echipamentele - a planifica controlul -
planificarea producț iei … etc. Toate aceste funcț ii sunt îndeplinite de personalul de proces de
support : (agents méthodes – responsable planification – responsable qualité (les blouses blanches)).
Funcț iile principale de suport sunt:
Func ț ia calitate
•Func ț ia metodă.
9
Func ț ia de gestionare a produc ț iei.
Func ț ia de între ț inere.
Funcț ia metodă: Este definită ca fiind funcț ia care face alegerea metodelor.
ș i mijloace de folosit pentru a executa o muncă optimizând timpul ș i costurile de realizare. Agentul
metodă de analiză, locul de muncă, circuitele, sarcinile, echipamentele ș i miș cările,
pentru a le facilita, a le simplifica, a le îmbunătăț i ș i a le optimiza ș i apoi a măsura ș i a determina
timpul de execuț ie al sarcinilor astfel stabilizate. Funcț ia metodă cuprinde mai multe activităț i ș i
responsabilită ț i care pot fi grupate în trei sec ț iuni: (Sec ț iunea suport pentru proiectare
(DFMA) - Sec ț iunea metodă ș i pregătire. - Sec ț iunea îmbunătă ț ire con ț inut ș i rezolvare de
probleme.)
•Sec ț iunea suport pentru concep ț ie: Design pentru Fabricabilitate ș i Asamblare. La
comunicarea între inginerul de proiectare ș i cel de produc ț ie este indispensabilă, pentru a evita
erori de concepț ie ș i a lua în considerare cât mai curând posibil procesul de producț ie ș i, prin urmare,
costuri de produc ț ie. Pentru a realiza acest lucru, există mai multe concepte, ș i anume demersuri de integrare
(partajarea datelor între servicii, facilitată de informatică) DFM - ingineria simultană.
•Sec ț iunea metodă de preparare: Metodele de preparare reunesc principalele
activităț i ale funcț iei metodă, ș i anume: (Definirea metodelor ș i proceselor de producț ie, La
selectarea echipamentelor ș i uneltelor de folosit, estimarea ș i calculul costurilor de producț ie.
•Sec ț iunea îmbunătă ț ire continuă ș i solu ț ionare a problemelor: Este o sec ț iune care are ca
responsabilă de soluț ionarea problemelor ș i a neconformităț ilor în fabricare, de asemenea, trebuie să fie implicată
îmbunătăț irea continuă, reducerea costurilor ș i îmbunătăț irea productivităț ii.
Abordarea ingineriei simultane: Se caracterizează prin simultaneitatea conceperii.
al produsului, al procesului ș i al comercializării. Din anii '80, industriile auto,
telecomunicaț iile ș i aerospaț iala converg spre acest concept. Pe lângă aspectele funcț ionale ș i
estetice, trebuie să luăm în considerare simplificarea produsului ș i uș urinț a de producț ie ș i să formulăm o
politică coerentă (tip de piaț ă – resurse disponibile – tehnologie … etc.), de exemplu o
Spoilerul de maș ină va fi văzut prin forma sa aerodinamică pentru designer ș i prin forma matricei.
d'emboutissage prin metoda agentului. Procesul de dezvoltare a unui produs poate fi structurat
conform a două viziuni: o viziune de proiect ș i o viziune de afaceri. Folosim aș adar o matrice (proiect -
metier) ș i un set de etape cheie marcate în proiect ș i reuneș te un anumit număr de meserii.
10
2 Elaborarea unui proiect preliminar de studiu pentru fabrica ț ie
Industrializarea unui produs implică diferite activită ț i. Datele de intrare a
industrializarea sunt: Specificaț iile produsului (desen de definiț ie), datele economice
(importan ț a seriei, pre ț ul pie ț ei). Datele de ie ș ire ale industrializării sunt
instalările ș i mijloacele de produc ț ie, precum ș i parametrii procesului. Proiectul preliminar
deindustrializarea sau stabilirea preliminară a mijloacelor este o etapă de industrializare. Ea
constă într-o alegere preliminară a mijloacelor. Proiectul preliminar trebuie validat pentru a se asigura că
mijloacele alese vor fi capabile să realizeze un produs conform specificaț iilor biroului de studiu.
Printre toate procesele de fabricaț ie, în special cele utilizate pentru lucru ș i
formarea metalelor în industriile mecanice, cu siguranț ă prelucrarea este cea mai
tratată la nivel academic. În acest capitol vom prezenta diferitele abordări
elaborarea unui APEF pentru prelucrarea unei piese mecanice ș i metodele de validare a acestuia
APEF (simularea prelucrării)
2.1 Diferitele abordări de elaborare a unui APEF
Pregătirea fabricaț iei în mecânica are scopul de a defini mijloacele de fabricaț ie
permiț ând fabricarea produsului definit de biroul de studii. Producț ia unei piese mecanice
trece prin mai multe etape :
• Elaborarea brutului se face de obicei prin: Turnare în nisip - prin ceară pierdută - prin
centrifugare – emboutisare – estampare – fritare…etc.
•Finisarea care se realizează prin: Prelucrare – rectificare – tăiere – sudare…etc.
•Opera ț iuni de prelucrare tehnică sunt uneori necesare pentru ob ț inerea
caracteristici mecanice dorite.
Elaborarea unui avans-proiect de studiu al fabricării APEF constă în alegerea unui procedeu
ob ț inerea brutului, concep ț ia unei game de prelucrare, concep ț ia ș i fabrica ț ia
uneltele ș i calculul costurilor ș i timpilor de fabricaț ie. APEF are, aș adar, ca obiectiv definirea
modul de obț inere a piesei mecanice respectând CDC-ul la un cost minim, printr-o succesiune
logica operaț iunilor grupate în faze folosind uneltele ș i o echipă bine definită.
Datele de intrare pentru analiza de fabricare sunt:
•Desenul de fabrica ț ie care define ș te specificele tehnice (toleran ț e, rugozitate,
dureț e, materie primă …etc.)
•Datele economice (cantitate de produs, dimensiunea seriei, costul de produc ț ie ...etc.).
• Ș i, eventual, poten ț ialităț ile parcului de ma ș ini.
Elaborarea gamelor de fabricaț ie (planificarea procesului) este adesea considerată ca
o sarcină delicată care implică o mare parte din expertiza umană. Nu există nicio metodă
permiț ând găsirea unei game unice pentru realizarea unei piese mecanice date. Fiecare
agentul metoda în funcț ie de experienț a ș i cunoș tinț ele sale poate propune o gamă de fabricaț ie diferită ș i
valabil. Pentru aceasta, realizăm un anteproiect care devine proiect definitivat doar după verificare ș i
validare.
În funcț ie de tipul de producț ie (variat sau omogen), se pot lua în considerare două tipuri de metode:
generarea de plan sau clasificare [3]:
Abordarea generativă: care constă în dezvoltarea ș i generarea unei noi game de prelucrare
pentru fiecare piesă nouă, folosind un set de reguli.
Abordarea deductivă: Prin utilizarea de game tip elaborate pentru piese asemănătoare
ou apropiaț i. Pentru aceasta, elaborăm o clasificare pe tipuri de piese folosind tehnologia de
grup
11
Sisteme EFAO Studiu de Fabricare Asistat de Computer sau CAPP Computer
Planificarea proceselor asistate a fost propusă pentru a automatiza elaborarea gamelor de fabricaț ie.
Bazându-se pe abordarea generativă a Sistemelor Bazate pe Cunoș tinț e sau Sistemelor Expert
au fost dezvoltate [4]. Ele permit elaborarea gamei de prelucrare a unei piese pe baza sa
descriere geometrică derivată din desen. Cunoș tinț ele experț ilor sunt formulate prin intermediul
de reguli de producț ie ale căror parte dreaptă exprimă sfaturi. Generarea planului se face în
pornind de un plan iniț ial sub-constrângerii care este treptat constrâns de adăugarea de noi constrângeri
rezultatul sfaturilor exprimate. TGAO (Tehnologia de Grup Asistată de Calculator) este
versiunea informatică a demersului deductiv. Uneori este parț ial integrată în softuri
de GPAO ș i de CAO. Această metodă se bazează pe codificarea morfo-dimensionale a pieselor,
permite extragerea unor grupuri, familii, destinate a fi fabricate într-un singur grup (sau
celule).
2.2 Demarche generativă
Aceasta se bazează în principal pe studiul evaluării propuse de desenul de definire.
Această metodă permite realizarea unei analize de fabricaț ie, prin intermediul unei serii de reguli. La
metoda care adoptă o abordare generativă cea mai cunoscută este metoda de studiu prin anteriorităț i.
Etapele elaborării unui APEF: Pentru a elabora gama de prelucrare se va presupune
că nicio piesă de acelaș i tip nu a fost realizată anterior în cadrul companiei, aș a că vom
genera gama pe baza regulilor de expertiză. Într-o primă etapă, vom identifica
Suprafeț e Elementare SE. Suprafeț ele prelucrate sunt marcate cu cifre, iar suprafeț ele brute sunt marcate cu
des litere. Apoi, elaborăm un tabel în care grupăm SE în forme geometrice
ș i se determină numărul de operaț iuni necesar pentru a obț ine calitatea dorită în funcț ie de
maș ina aleasă. Diferitele etape de elaborare a APEF în cazul unei abordări generative
sunt :
1- Analiza suprafeț elor elementare :În această etapă trebuie făcut un inventar de
suprafeț e elementare cărora le atribuim un număr de identificare.
2- Identification des formes géométriques de base :Il faut à ce niveau associer un ensemble
de suprafeţe elementare pentru a le prelucra simultan cu aceeaşi unealtă.
3- Alegerea entităț ilor de prelucrare: O entitate de prelucrare este o formă geometrică la care
se asociază o opera ț iune (Ma ș ini-unelte – unealtă – cinematică de genera ț ie) care permite aceasta
realiza.
4- Regrouparea operaț iunilor în etape: Ne bazăm pe regulile de expertiză
pentru a grupa mai multe opera ț iuni de realizat într-o singură fază cu aceea ș i a ș ezare, pentru
de a atinge obiectivul tehnic (calitate) ș i economic (cost).
5- Ordonaț ia fazelor ș i alegerea cântăririi: Ș tim că dispersia implementării
are un efect important asupra calită ț ii piesei de prelucrat. A ș adar, pentru a programa
faze diferite, trebuie să ne asigurăm că metoda aleasă garantează calitatea dorită ș i să respectăm regulile
d’antériorités.
Regulile elaborării unui APEF: Elaborarea unui APEF necesită o expertiză
o forț ă pe care nu o putem formula sub formă de un algoritm fix, o formalizăm de obicei prin
reguli de expertiză. Ca exemplu, vom prezenta câteva reguli de expertiză:
Regula 1: în primul rând, trebuie să luăm în considerare datele economice de fabricaț ie. De fapt
trebuie să definim în primul rând tipurile de sisteme de producț ie (alocat sau flexibil) ș i apoi ...
tipuri de procese, materialul de producț ie ș i uneltele de utilizat, nivelurile de preparare …etc.
Regula 2: apoi defineț i legătura brută: trebuie să se registreze dimensiunile de legătură brută ș i
alegeț i marginea cea mai strânsă pentru a alege începutul de prelucrare cel mai adecvat.
Regula 3 este interzis să foloseș ti o suprafaț ă brută ca suprafaț ă de referinț ă, dacă în...
aceeaș i direcț ie, un prelucrare a fost deja realizată.
12
Règle 4 : définir des surfaces de référence de qualité : avantager les surfaces planes/ au
suprafeț e cilindrice, avantajează suprafeț ele extinse având intervale de toleranț ă destul de reduse.
Regula 5: reduceț i numărul reluărilor. Într-adevăr, reluările sunt surse de dispersie, ele
deci trebuie evitate printr-o montare care permite o accesibilitate maximă. Astfel, în zilele noastre, cu...
montajul uzinelor evolutiv pe centrul de prelucrare cu 4 axe – unitate de găurire montată pe turnuri cu
indexarea ramurii putem ajunge la 4 feț e ale piesei.
Regula 6: gruparea operaț iunilor pentru un cost minim, de exemplu pe un bloc de motor
realizează un bloc motor, realizăm în acelaș i timp cu un ansamblu de unelte un ansamblu de operaț ii.
Regula 7: ordonaț i operaț iile pentru o calitate dată, exemplu: pentru gorgiu H12
preconizaț i un centrare + găurire. Prelucrare H8 + constrângere geometrică centrarea - găurirea - prelucrarea.
Să considerăm, cu titlu de exemplu, piesa Figura 2-1 (corp de pompă) care urmează să fie industrializată. La
prima etapă constă în elaborarea unui APEF al corpului de pompă ș i propunerea unei game de prelucrări pentru
această piesă.
Aplicând regula 2, vom alege suprafeț ele brute B1 ș i B2 ca suprafeț e de
mise en position de la première phase (centrage lung pe B2 ș i sprijin punctiform pe B1) ș i vom merge
realiza suprafetele 2 (finisaj) si 4 (alese) pe un strung. De asemenea, se poate realiza buzunarul 5 la
nivelul aceleaș i faze.
Figura 2-1 : Corp de Pompa din Fonta
Ensuite on peut se mettre en position sur les surfaces 2 et 4 (centrage court sur 4 et appui plan
pentru a realiza a doua fază (perforarea suprafeț ei 1 ș i lamerarea 3) pe o maș ină de găurit,
ajutorul unui burghiu în trepte.
2.3 Aproape deductivă
Această metodă este potrivită atunci când compania dispune de o memorare a experien ț ei
a dobândit. Se adaptează cu uș urinț ă în companiile care fabrică o gamă de produse similare,
se bazează pe tehnologia grupului pe baza unei clasificări a pieselor de realizat
asociază un tip de gamă pe care este suficient să o personalizezi.
Tehnologie de grup: Este o metodă care constă în gruparea pieselor pe familii
pentru a profita de analogiile lor. Venind din engleză, Tehnologia Grupului, această metodă s-a născut
în Statele Unite, în industria manufacturieră, (producț ia discontinuuă de componente elementare
destinate să fie asamblate). Această metodă se bazează pe codificarea morfo-dimensionale a
piese, permiț ând extragerea de grupuri, familii, destinate a fi fabricate într-un acelaș i insulă
(sau celulă).
Tehnologia de grup s-a dezvoltat în principal în meseriile de fabricaț ie
mecanică: (prelucrarea prin îndepărtarea aș chiei: strunjire, frezare, găurire - tablă: tăiere,
formare, emboutisaj - assemblarea subansamblurilor: sudare, nituri
13
Companiile care produc numeroase piese principale au descoperit că multe dintre
ele aveau aceeaș i formă sau erau atât de aproape încât era interesant din punct de vedere economic să
stabilirea de norme interne, standarde care evitau redimensionarea componentelor care
existau deja si de a simplifica fluxurile prin gruparea masinilor in insule. Este conceptul de celule
ou d'îlots heterogene, asociind un ansamblu de maș ini la o familie de piese. Era suficient aș adar
a identifica aceste familii ș i a calcula numărul de maș ini (sau de posturi) de grupat într-unul ș i acelaș i
loc, insula. Unele companii au dezvoltat un cod care permite efectuarea de clasificări,
des tris, des mise în familie. La început, aceste coduri au păstrat o utilizare privată, apoi, ele au fost
studiat în comunitate cu alte companii ș i organisme de cercetare ș i au putut beneficia de
alte companii.
Codurile tehnologice: Pentru a descrie piesele, o descriere codificată s-a dovedit
indispensabil, mai ales practic pentru sortări ș i clasificări în familii.
Exemple: o piesă de revoluț ie, cu braț e, având o parte filetată, de diametru cuprins
între 20 ș i 30 mm, cu o canelură pentru chei, ș i o capă fraisată, din oț el XC38, ș i o canelură
fraisée perpendiculară la extremitatea sa umplută, fosfatată etc., poate face parte din familia axelor
de poulies. Cette description est longue et difficilement utilisable. Si la pièce est codée
1237002341265, de exemplu, este mai uș or de manipulat!
Codurile tehnologice au fost studiate ș i dezvoltate în comunitate de către organismele de
cercetare ș i centre tehnice, iar conceptul de codificare a pieselor a fost dezvoltat în
anii '50 de către sovietici, a fost preluat în SUA sistemul OIR, OPTIZ. Recent, CETIM a
Am elaborat sistemul PMG Piesă Mecanică Generală. Această codificare se bazează pe principii de
clasamente ra ț ionale pe baza unei codificări morfo-dimensionale 14 caractere
digitale sunt folosite în acest scop.
Codificarea morfo-dimensională se compune din 14 caractere numerice următoare:
{"morphologie générale":"morfologie generală","morphologie extérieure":"morfologie exterioară","morphologie intérieure":"morfologie interioară","dimension":"dimensiune","rapport
longueur":"raport lungime"}
diamètre, éléments de forme type (rainure – plat…), éléments de forme type (denture - cannelure…),
materie, calitate dimensională ș i stare de suprafaț ă, prezentare a brutului, tratament termic, calitate
cantitate ș i ritmuri. Fiecare poziț ie a codului defineș te o caracteristică a obiectului.
Le 1ercaracter care poate lua valorile de la 1 la 9: 1 = piesă de revoluț ie; 2 = piesă
prismatice etc.
Al 4-lea caracter poate lua valorile de la 0 la 9: 0 dacă cea mai mare dimensiune este
inferior la 20 mm; 1 dacă este cuprins între 20 ș i 50 mm etc.
Codurile pot fi ierarhice, ele rafinează din ce în ce mai mult definiț ia. Exemplu :
printre piesele de revolu ț ie din acest interval de dimensiuni, există cele mai mici, în acestea
ultimele, cele care sunt filetate, printre cele care sunt filetate, cele care sunt din aluminiu... Les
codurile pot fi, de asemenea, non ierarhice: ele nu definesc apartenenț a la o familie sau un
orice clasă. Numai analiza permite definirea familiilor.
Nu confundaț i codul tehnologic cu referinț a. De fapt, referinț a se referă la piese,
ansamblurile ș i produsele pe care compania le produce, le vinde ș i le cumpără. Dacă piesa nu este
pas interschimbabil, referin ț a se schimbă. Aceste referin ț e sunt adesea înso ț ite de un indice,
permi ț ând urmărirea evolu ț iilor minore ale unui component. Această referin ț ă este unică. O
referinț a corespunde, deci, unor componente identice (cu excepț ia indicilor). Codul tehnologic
pe de altă parte, nu corespunde unei referinț e. Componente foarte similare pot avea aceeaș i
cod. Este tocmai datorită acestei particularităț i că va fi posibil să se creeze familii ș i să se verifice dacă
piese similare nu pot fi redesenate pentru a da naș tere doar unei referinț e unice.
Această codificare este utilizată la final de către B.E, BM ș i fabricaț ie:
•Pentru B.E: putem căuta în planurile vechi dacă există o piesă care poate satisface
funcț ionarea prin modificări minore. De fapt, codul descrie caracteristicile formelor
ș i dimensiunile camerei, acesta va putea fi folosit pentru a stabili un standard, o normalizare a
piesele, ș i va fi, deci exploatat la nivel de desen, la biroul de studii.
14
•Pentru B.M: codificarea permite asocierea unei piese cu o gamă tip - unelte
de fabricaț ie ș i elaborare de oferte prin analiză ș i utilizarea experienț ei dobândite în fabricare
de piese asemănătoare.
•Pentru fabricare: codul asociază, o gamă sau re ț etă ș i, prin urmare, un circuit de
fabricarea pe baza datelor morfo-dimensionale, permite astfel un studiu al fluxului ș i o punere în aplicare
iloturi de fabricaț ie. Avantajele sunt multiple: acestea variază de la simplificarea fluxurilor până la reducerea
Des în curs de producț ie. Cel mai bun timp de răspuns al atelierelor favorizează just-in-time.
Implicarea tehnologiei de grup este o muncă de durată. Nu este suficient să
a propune un cod, trebuie mai degrabă să ș tim să conducem un studiu de flux. De asemenea, trebuie să studiem impacturile asupra
personal, pe software-ul de CAD, de GPAO, pe metodele ș i ș tiinț a de lucru a companiei ș i
dezvoltarea unor software-uri de sortare destul de complexe. Tehnologia de grup prezintă numeroase
interese, codul tehnic a fost prevăzut ca standard în software-urile de GPAO de origine americană ș i
este o opț iune a aproape tuturor software-urilor de CAD [1]. Din experienț ă, se dovedeș te că este mai bine
începeț i prin a-l introduce la BE, în CAO. Tehnologia de grup este compatibilă cu toate
apropiile productice moderne.
Etapele unui APEF: Pentru a ajunge la gama finală de fabricare, există o etapă
intermediar care consulta gama tip. Această consultare este facilitată de cod
tehnologic. Deci, etapele demersului deductiv sunt:
Codificarea morfo-dimensionale a piesei
•Examenul memoriei întreprinderii ș i căutarea fi ș ei procesului.
Elaborarea gamei tip.
Integrători ai opera ț iunilor complementare.
Fisa procesului oferă diferitele soluț ii posibile pentru obț inerea piesei.
Alegerea solu ț iei optime este dictată de considera ț ii tehnice ș i economice (Parc
ma ș ină, dimensiunea seriei ...etc). Opera ț iile complementare se pot integra în două
manières :
Să fie direct într-o fază a gamei tipice, dacă este posibil din punct de vedere tehnic.
Deci, adăugând o fază suplimentară.
2.4 Simularea prelucrării
Rolul simulării de prelucrare este de a calcula valoarea dimensiunilor fabricate pentru a se asigura
care permit respectarea condiț iilor BE. Întregul set de cote fabricate este indicat pe
document de la fază. Ele sunt controlate la sfârș itul fazei. Ele sunt subiecte ale dispersiei ș i sunt
influenț ate de mai mulț i factori. Originea acestor factori este rezumată prin cele 5 M (material, muncă
d’œuvre, maș ină, mediu, metodă.
Etapele unei simulări de prelucrare sunt:
•Revizui ț i condi ț iile BE.
•Modelarea procesului de fabrica ț ie.
•Pentru fiecare condi ț ie, căuta ț i transferul cotelor de fabrica ț ie care permit să
a-l obț ine.
•Calcula ț i suma dispersiilor generate de cotele fabricate.
•Compară cu toleran ț a BE.
Ș i dacă suma dispersiilor este mai mare decât toleranț a BE la nivelul unei cote condiț ionale, atunci
gama propusă nu este valabilă ș i trebuie reluată studiul ș i propusă o nouă gamă
de prelucrare.
15
3 Pyramida productică.
În trecut, sistemele de producț ie în masă erau cele mai răspândite, aceste sisteme se
se pretează uș or la automatizare. În anii '90, cu o cerere mai diversificată ș i o
producț ie în loturi mici, sistemele de producț ie necesită un nou stil de automatizare, adesea
apelată Automatizare Flexibilă. Pe de altă parte, odată cu apari ț ia informaticii, s-a căutat
optimizaț ii locale pe meserii (CAO – FAO – Comandă Numerică.... etc.) apoi avem
a început să integreze aceste sisteme de-a lungul lan ț ului de produc ț ie (CFAO - Celule Flexibile
d’usinage...etc.) este conceptul CIM pe care îl traducem în română prin productică. Productica este
deci conceptul de implementare a mijloacelor ș i tehnicilor (informatice, automate ș i mecanice)
pentru a asigura rentabilitatea, calitatea ș i reacț ia unui sistem industrial. În zilele noastre, cu
Dezvoltarea internetului ș i a TIC-urilor, conceptul de Industrie 4.0 a fost lansat de mai multe ț ări
pentru a dezvolta sisteme de producț ie inteligente (fabrici inteligente). La nivelul acestui capitol,
vom face mai întâi o istorie asupra automatizării sistemelor de producț ie ș i vom prezenta
sistemele flexibile de fabricaț ie. Apoi, vom defini diferitele niveluri ale piramidei
produse. De asemenea, vom defini diferitele componente ale unui sistem de produc ț ie, la
ştiinţă: software-urile de supraveghere de tip SCACDA şi de conducere a atelierelor de tip MES.
3.1 Automatizarea ș i sistemele flexibile de produc ț ie
Odată cu dezvoltarea tehnologică ș i automatizarea, sistemele de produc ț ie au
evoluat în timp [5], au devenit mai productivi, mai flexibili ș i mai inteligenț i. În acest
Vă vom oferi o scurtă istorie a acestei evoluț ii ș i vom prezenta conceptul de flexibilitate
în producț ie. Într-adevăr, revoluț ia industrială s-a concentrat în special pe înlocuirea omului cu
maș ină, standardizarea operaț iunilor ș i simplificarea muncii (Taylor poate fi considerat
ca părintele fondator al ingineriei industriale). În anii '60 am asistat la o
automatizare punctuală, prin automatizarea maș inilor particulare sau a funcț iilor specifice în
întreprinderea, nu existau strategii pentru a integra soluț iile. La acest nivel, automatizarea
era în general neflexibil, ma ș inile erau dedicate fabricării unei piese. Cu
apariț ia MOCN ș i apariț ia sistemelor de gestionare a producț iei MRP ș i sistemele
de automatizări de manipulare ș i stocare, automatizările punctuale au fost extinse pentru
constituirea insulelor de automatizări. Este conceptul CIM, sau integrarea în producț ie. Acesta permite
de a utiliza aceste tehnologii pentru flexibilitatea căutată de companii. Producț ia flexibilă
Sistemele (FMS) ș i Controlul Numeric Direct (DNC) sunt exemple de insule de automatizări. Cele
principalele insule de automatizare sunt: (1) Proiectarea ș i Fabricarea Asistată de Computer
(CFAO) : Este asociaț ia CAO Proiectare Asistată de Calculator, EFAO Studiu de
Fabricare Asistată de Calculator ș i FAO (Fabricare Asistată de Calculator). Ea este de asemenea
apelată integrare orizontală, este apropierea produc ț iei de procesul de
concep ț ie. (2) Celulele flexibile de prelucrare (stocare ș i transferuri automatizate, ma ș ini de
comandă numerică CN ș i alimentarea maș inilor robotizate). Este integrarea verticală a
producț ie.
În zilele noastre, cu dezvoltarea internetului ș i a tehnologiilor informatice,
conceptul de Industrie 4.0, numită a patra revoluț ie industrială, a fost lansat. Scopul său este de
dezvoltarea unor Sisteme de Producț ie din ce în ce mai integrate, flexibile ș i inteligente. FMS
(Sistem de Fabricare Flexibil) sunt considerate ca 1er nivelul de integrare al unui sistem de
producț ie. Mijloacele implicate într-un FMS sunt:
Mijloacele de produc ț ie: ansamblul de mijloace care permit transformarea produselor
intrări în produse ieș iri. În general, mijloacele de producț ie sunt cu comandă numerică.
Mijloacele de stocare: un sistem de stocare automatizat este un ansamblu de sertare
servit de un sistem care asigură stocarea ș i de-stocarea produsului, de la un conveior sau
un cărucior filoghidat.
16
Mijloacele de transport: este un ansamblu de mijloace care asigură transportul materiilor în
atelierul în timpul producț iei unei staț ii de producț ie către alta sau către un magazin de
stocare. Putem avea diferite tipuri de mijloace de transport: (linii de transfer. conveioare la
benzi sau palete, cărucioare ghidate pe fir... etc.). În liniile de transfer rigide, trebuie să fie că
operaț iile să fie finalizate pe toate posturile pentru ca produsele să poată avansa pe linie de
producț ie. Putem avea transportoare cu paleti atunci când avem o producț ie diversificată. Este un
circulator care distribuie produsele prin derivare către posturile de lucru repartizate pe periferia sa,
în funcț ie de gamelile lor de fabricaț ie.
Les robots et les manipulateurs : ce sont des moyens conçus pour déplacer une pièce selon une
serie de miș cări. Ele pot fi programabile (roboț ii) sau nu (manipulatoarele).
sarcinile robotizate sunt: încărcările ș i descărcările ma ș inilor, sudarea, vopsirea,
asamblarea...etc.
Software-ul de pilotaj al unui atelier: Diferitele maș ini ale celulei sunt conectate la un
supervizor care asigură coordonarea. Figura 3-1 prezintă o celulă flexibilă de fabricare,
pilotat de supervizorul CIROS. Această celulă este compusă din: un magazin automat, dintr-un
convoi de palete ș i două staț ii de producț ie; o staț ie de prelucrare ș i o staț ie de asamblare.
Figura 3-1 : Celule flexibile de fabricare
În domeniul prelucrării pieselor mecanice, se pot găsi ateliere flexible ș i
celule flexibile de prelucrare. O celulă flexibilă de prelucrare este un grup de mai multe
MOCN, echipat cu dispozitive de alimentare automată ș i de manipulare ș i transport ș i pilotat de
un computer central.
17
Figura 3-2 : Diferenț a dintre atelierul flexibil ș i celula flexibilă
Într-adevăr, pentru a fi flexibile, MOCN sunt în general dotate cu un sistem de FAO integrat, cu instrumente de
simularea programelor, a schimbătoarelor automate de unelte. Pe de altă parte, centrele de prelucrare
sunt paletizate cu montaj de prelucrare pe palet. Într-un atelier, maș inile pot
a fi grupate în celule, fiecare celulă fiind specializată într-o familie de piese ale căror forme ș i
dimensiunile sunt asemănătoare. Ca urmare, în funcț ie de tipul de producț ie, poate fi vorba de prelucrarea unor
piesă de dimensiuni ș i forme foarte variabile în cantităț i mici, în acest caz se apelează la un
Atelier flexibil. De asemenea, putem prelucra piese ale căror forme ș i dimensiuni sunt asemănătoare în
cantităț i mai importante în acest caz apelăm la o Celulă flexibilă (Figura 3-2). În zilele noastre,
odată cu apariț ia industriei 4.0, se folosesc din ce în ce mai mult MOCN 4.0, maș ini inteligente, pentru
prelucrarea ș i roboț ii mobili pentru transportul pieselor între maș ini.
3.2 De la conceptul CIM până la revolu ț ia Industrie 4.0
Pentru a răspunde rapid la o cerere din ce în ce mai diversificată ș i a realiza produse
personalizate ș i actualizate cât mai repede, sistemele de producț ie au devenit din ce în ce mai
mai complex. Pentru a face faț ă acestei complexităț i, automatizarea în producț ie s-a definit diferit
provocări (flexibilitate, integrare, inteligenț ă …). Pentru a atinge aceste provocări, mai multe paradigme
de conceptie a sistemelor de productie au fost propuse; sisteme de productie flexibile,
reconfigurabil, inteligent, evolutiv … În acest paragraf, vom prezenta mai întâi conceptul
CIM ș i piramida producț iei, apoi vom descrie paradigma reconfigurabilităț ii ș i în final
vom aborda sistemele cibernetice fizice.
Un sistem de produc ț ie este complex, el con ț ine diferite niveluri de pilotaj.
Să considerăm o celulă automatizată compusă dintr-un robot ș i două maș ini-unelte, de exemplu. Sa
Conduita poate fi descompusă în mai multe niveluri de conducere: cel mai înalt este supravegherea ș i
coordonarea diferitelor ma ș ini, apoi putem identifica nivelul de comandă al fiecărei
echipamentul celulei. Aceste comenzi pot fi din nou descompuse în comenzi de axe
robotul ș i comenzile maș inilor-unelte. Comenzile axelor folosesc, la nivelurile lor,
senzorii ș i actuatoarele care le sunt proprii. Trebuie, de asemenea, să se prevadă reț ele locale industriale
pentru a face comunicarea între maș inile atelierului, precum ș i între diferitele servicii ale fabricii. Un
sistemul de producț ie cuprinde, aș adar, echipamente mecanice, automate ș i informatice (motoare -
reductoare - senzori - automate - software de supraveghere ... etc). În productică se realizează o
ierarhizarea materialului pe clase de niveluri crescătoare de abstractizare, această abordare permite
regrouparea în fiecare clasă a tot ceea ce ț ine de aceeaș i meserie ș i specialiș ti care vorbesc despre
18
acelaș i limbaj. Devine pentru fiecare dintre niveluri, mai uș or să raț ionezi făcând abstracț ie de
nivel inferior. Pyramida CIM (Figura 3-3) arată cinci niveluri succesive [6] [7] [8]:
Nivele 0 : Senzori – actuator. Detector de proximitate, motor electric, cilindru
pneumatic, distribuitor, contactor ... etc.
Niveluri 1 : Maș ină.Exemplu (Freză - Presă - transportor cu palete...). Într-adevăr, entitatea
Elementarul unui sistem de producț ie este maș ina, ea este compusă dintr-o parte operativă
(Acț ionere ș i Senzori) ș i o parte de comandă (API, comandă de ax). Pentru a conecta nivelul 0
ș i 1 folosim reț ele de câmp (FIP, Profibus DP, ASI ...... etc.).
Nivelul 2: Celulă. O celulă flexibilă de prelucrare se compune, în general, dintr-un magazin de
stocare automată, un mijloc automatizat de transfer, unul sau mai multe roboț i ș i maș ini -
unelte cu comandă numerică MOCN. Aceasta este controlată de un software de supraveghere de tip SCADA.
Instrumentele de supraveghere sau SCADA (Control Supraveghere ș i Achiziț ie de Date). Pentru a conecta
diferite maș ini la postul de supraveghere, folosim reț ele de celule (Profibus FMS,
Modbus …etc.).
N 4 : Fabrica.
N 3 : Atelier,
N 2 : Celule,
N 1 : Machine,
N 0 : senzori - actuator,
Figura 3-3: la pyramide CIM
Niveluri 3: Atelier. Un atelier este compus din mai multe maș ini sau uneori din mai multe
celule, pilotarea acestora este asigurată de software-uri de pilotare de tip MES Executie a Productiei
Sisteme (Wonderwer, FactoryCast …). Ce software asigură legătura între sistemele informatice de
gestion ș i programele de supraveghere, incluzând toate informaț iile legate de producț ie.
Nivel 4: Fabrica. O fabrică este compusă din mai multe ateliere ș i servicii, aceasta este condusă de
software de gestion GPAO –ERP (SAP- Baan - JD Edwards). Acestea sunt instrumente informatice care
asigură funcț iile legate de gestionarea întreprinderii: gestionarea resurselor umane, contabilitate,
gestiunea relaț iei cu clienț ii …. Pentru a conecta nivelurile 2, 3 ș i 4, folosim reț ele locale de
tip (TCP/IP- Ethernet…)
Sistemele de producț ie flexibile se bazează pe conceptul CIM pentru a asigura flexibilitatea.
de producț ie, însă aceste sisteme sunt incapabile să răspundă la schimbările frecvente ale
cereri în diversitate ș i volume. Sistemele de Fabricare Reconfigurabile (SMR) sunt
aparu ca răspuns la această problemă [9]. Au fost propuse de Yoram Koren ș i echipa sa de
Universitatea din Michigan în 1995 [10]. SMR-urile sunt considerate reconfigurabile deoarece sunt constituite din
module ș i sunt concepute pentru a face faț ă schimbărilor foarte frecvente ale pieț ei. Pentru a se adapta în
continuă sistemul de producț ie cu caracteristicile produsului, trebuie apelat la conceptul Plug-
ș i-producț ie, care permite diferitelor componente ale unui sistem de produc ț ie să fie adăugate sau
supraînsătat din sistemul de producț ie ca răspuns la schimbările cererii.
În ultimii ani, asistăm la o nouă revoluț ie industrială. De fapt, viaț a noastră
quotidiana este caracterizată mai mult ca niciodată de progresele microelectronicii, ale internetului ș i
noile tehnologii de informaț ie ș i comunicare. Tehnologia a devenit parte din viaț a noastră
zile, matur pentru a fi utilizat în industrie. De fapt, în zilele noastre, odată cu apariț ia internetului ș i
dezvoltarea web-ului, piramida productivă tinde să se aplatizeze ș i reț eaua Ethernet coboară la
nivelul acestei piramide ș i înlocuieș te din ce în ce mai mult reț elele de fabrici ș i reț elele de celule ș i
19
tehnologiile web sunt din ce în ce mai utilizate pentru dezvoltarea sistemelor
informaț ii de producț ie. Această revoluț ie se numeș te Industria 4.0 sau fabrica viitorului. Este un
proiect strategic de mari dimensiuni pe care guvernul german dore ș te să îl promoveze până în 2020.
Istoric (Figura 3-4), era 1.0 a fost cea a maș inilor hidraulice ș i a vaporului. Industria
2.0 s-a născut cu energia electrică, maș inile-unelte ș i producț ia de masă. Era 3.0, cu
computerul CAD CAM CERP ș i automatizarea MOCN Robo ț i. Industria 4.0 este cea a
interconectarea generalizată a maș inilor ș i obiectelor inteligente, folosind avansurile tehnice
în domeniul informatic (Internet, Web...etc.).
Figura 3-4: Revoluț ia Industrie 4.0 conform [12]
Industria 4.0 se materializează prin: fabrici inteligente ș i produse inteligente (smarts),
Internetul obiectelor, realitatea augmentată, Cloud Computing, Sistemele Cibernetice Fizice… Aceste
tehnologiile trebuie să permită conectarea intimă a proceselor fizice de producț ie cu
sisteme informatice. Aceste două sisteme nu sunt, în zilele noastre, conectate aș a cum ar trebui. Provocarea
ceea ce trebuie să subliniem constă în a dota obiectele fizice din mediul industrial de producț ie
cu capacităț ile de comunicare, percepț ie ș i acț iune asupra mediului ș i capacităț ile de
ra ț ionament ș i autonomie. Într-adevăr, Sistemele Cyber Fisice constituie o nouă
generaț ie de sisteme de producț ie, mai inteligente, mai bine conectate, mai accesibile pe scară largă,
mai adaptativ ș i mai autonom. Un sistem cibernetic-fizic (CPS) este definit ca un sistem care
integrează procese fizice ș i sisteme informatice de calcul. Calculatoare ș i
re ț elele incorporate supraveghează ș i controlează în mod continuu procesele fizice,
în general cu bucle de feedback. Procesele fizice afectează calculele efectuate
la nivel cibernetic ș i viceversa. CPS utilizează a ș adar sisteme informatice integrate ș i
comunicanț i care interacț ionează cu procesele fizice. Zuehlke [13] a implementat aceste concepte
prin arhitecturile orientate pe servicii (SOA) în cadrul (Fabricii de Obiecte) sau uzina de obiecte.
Onori, inspirându-se din teoria evolu ț iei [14], a propus paradigma sistemelor de
produc ț ie evolutivă, aceste sisteme trebuie să se poată adapta pentru a supravie ț ui în timpul mai multor
generaț ii de produse. Pentru aceasta, este necesar să se prevadă îndeplinirea acestei capacităț i de adaptare a sistemului
de producț ie la niveluri mai inferioare unde sistemul este mai puț in complex.
3.3 Componentele unui sistem informatic de pilotaj.
Un sistem informatic de pilotare include, pe lângă ma ș inile de produc ț ie,
software de supraveghere pentru a asigura o coordonare între diferitele maș ini ș i reț ele
locaț ii industriale pentru a face legătura între maș inile unui atelier, precum ș i între diferitele servicii
o fabrică. Entitatea elementară a unui sistem de produc ț ie este ma ș ina. Pilotarea
maș ina este asigurată de un sistem de control comandă. În acest paragraf, vom prezenta
componentele unui sistem informatic de pilon.
20
Maș ina; entitate elementară a unui sistem de producț ie: Entitatea elementară a unui
sistemul de produc ț ie este ma ș ina, aceasta este compusă dintr-o parte operativă ș i dintr-o parte
comandă. Altădată, sistemul de control comandă era cablat (secvenț atori), în zilele noastre, este
programate (automate ș i calculatoare). Maș inile care compun, în general, un atelier flexibil de
producț ia sunt, în plus, la Comandă Numerică (NC Control Numeric). Controlerul (partea
comanda) unei ma ș ini NC asigură diferite func ț ii, ș i anume: programarea,
comanda, ș i vizualizarea. Este o maș ină informatică care, în funcț ionarea sa, prezintă
2 aspecte : este un automat ș i un calculator.
În ceea ce prive ș te aspectul automat, controlerul dispune de un set de intrări –
ieș iri (eventual analogice). Ceea ce îi permite să comande axele maș inii, uneori
în mod coordonat (interpolări).
•Aspectul calculatorului permite utilizatorului să scrie programe ș i să efectueze
calculi complecsi. Controlerul include deci: o memorie RAM, un microprocesor, un
dispozitiv de intrare al programului (tastatură) ș i un dispozitiv de afi ș are, precum ș i un set de
software
Printre aceste software-uri se numără; sistemul de operare, acestea sunt programele care asigură
exploatarea hardware-ului (încărcarea programelor în RAM ș i executarea acestora) - se găseș te
de asemenea, un limbaj de programare cu editorul ș i compilatorul său. Limbajul de comandă
numărul cel mai utilizat este APT (Unelte Programate Automatic) cunoscut ș i sub denumirea de cod
G. este un derivat al Fortran, este independent de platformă, a fost dezvoltat de
Institutul Tehnologic din Massachusetts [15]. De asemenea, controlerul poate dispune de un software FAO.
Este o aplica ț ie informatică care permite elaborarea proceselor de prelucrare ș i generarea
automatic programe de comandă numerică. Maș ina de Comandă Numerică,
dintr-o celulă flexibilă, trebuie să comunice cu supervizorul central al celulei (să primească ordinele
şi transmit rapoartele). Maşinile CN dispun în general de conectori şi
de interfeț e hardware standard (RS 232 de exemplu).
Odată cu apariț ia revoluț iei industriale 4.0, Sistemele Cyber Fizice (SCP) sunt
considerate componentele de bază ale Fabricii Inteligente [11]. În zilele noastre, constructorii
d'équipement dezvoltarea ma ș inilor CN 4.0 de genera ț ia a 4-a. Cea mai mare diferen ț ă este
diferenț a considerabilă între o maș ină Cyber Fizică ș i o maș ină CNC tradiț ională se află în
Gemeni digital al Maș inii. Cyber Twin al Maș inii (CTM) aduce capacităț i de
calculatoare încorporate. Acesta funcț ionează ca creierul maș inii, profitând de un mare avantaj de
date în timp real adunate din lumea fizică [16]. Aceasta din urmă dispune de o interfa ț ă
inteligente, echipamente de achiziț ie de date ș i conectori standard RJ 45 pentru
reț ele Ethernet care îi permit să rămână conectat la sistemul informatic de pilotaj ș i un
Jumeau digital sau Cyber Twin care constă într-un Model de Informaț ie, o Bază de date ș i
algoritmi inteligenț i ș i analitică.
Software-urile de Supraveghere de tip SCADA: Instrumentele SCADA (Supraveghere Control ș i
Achizi ț ia datelor) este situată pe stratul Nivel 2 al modelului CIM, aceste instrumente au scopul de a
principalele func ț ii reprezentarea grafică a procesului, managementul produc ț iei ș i
acquisț ia ș i colectarea datelor. Pe un supervizor avem în general posibilitatea de
creează ecrane de supraveghere ș i programează procese, ac ț iuni ș i proceduri
globale. De asemenea, instrumentele SCADA permit asigurarea comunicării cu sistemele de
control comandă (API, SNCC...), maș inile pe care le supraveghează. În acest scop, un software SCADA este
echipat cu o bibliotecă de drivere (OPC, ModBus, TCP-IP, RS-232). Un driver este un contract
interfeț e suportate de protocoale industriale de comunicaț ie standard sau proprietare.
La Figure 3-5 présente l’écran de supervision d’une cellule flexible de fabrication, crée à
ajutorul supervizorului CIROS. Această celulă este compusă din: un magazin automat, un transportor
la palete ș i două posturi de produc ț ie; un post de prelucrare ș i un post de asamblare. Un
supervizorul permite, de asemenea, coordonarea sarcinilor diferitelor maș ini. Într-adevăr, putem acolo
programaț i un proces care poate lansa sarcini pe maș ini. Supervizorul WinCC de
Siemens ne permite să programăm scripturi în C sau în Basic, în Editorul Global de Scripturi.
21
Figura 3-5 : Ecran de supraveghere creat cu ajutorul supervizorului CIROS de la Festo.
Un software SCADA este, aș adar, un mediu de dezvoltare care are două moduri.
de func ț ionare: un mod de configurare ș i un mod de produc ț ie sau de execu ț ie. În modul
configurări, utilizatorul trebuie să configureze comunica ț ia (asociind driverul permite...
supervizorul comunică cu fiecare maș ină) ș i defineș te ecrane de supraveghere. În modul
execuț ie, utilizatorul poate lansa procese pe echipamentele procesului ș i le poate monitoriza.
Le MES instrument de gestion al atelier: În cadrul unei companii se găsesc două tipuri de
sisteme informatizate : Sistemul informatic de întreprindere (GPAO, ERP, contabilitate, etc.) care
asigură funcț iile de gestionare ș i sistemele de control/comandă (Supervizori, Automate)
asigurând pilotarea în timp real a atelierelor. Comunicarea între cele două sisteme rămâne
dificil deoarece obiectivele, cadrul temporal, utilizatorii ș i tehnologiile lor diferă. Le
sistemul M.E.S s-a dezvoltat. Acesta asigură legătura între cele două sisteme informatizate, precum ș i
pilotajul ș i gestionarea informaț iilor legate de producț ie. Înainte de apariț ia software-urilor MES,
Ordine de Fabricare (OF), emise de software-ul ERP, erau transmise manual conducătorilor
d’ateliers. En tenant compte de l’état de l’atelier (panne, întârzieri …) acestea fac parcursul
des lots ș i afectează fiecărui loc de muncă sarcinile de realizat.
Figura 3-6 : Editorul de formulare dinamic Mapex
22
Pentru colectarea datelor, formatăm fiș e de relevări ș i solicităm operatorilor
de a le umple. Aceste fi ș e sunt folosite pentru înregistrarea tuturor datelor; produc ț ie, timp,
defecte...etc. Datele colectate sunt reintroduse ulterior într-un sistem informatic pentru
exploatare. Ele permit menț inerea unui istoric al producț iei, asigurând trasabilitatea ș i
calcularea indicatorilor de performan ț ă. M.E.S, în prezent, se conectează, în general, la
intrări/ieș iri ale sistemului de producț ie prin intermediul supraveghetorilor sau automatelor, prin reț ele
industriels RLI. Este constituit dintr-un server care scrutează în permanenț ă starea variabilelor disponibile
pe automate distribuite în atelier. Este alimentat de la început de ordinele de fabricaț ie.
Apoi, permite planificarea producț iei ș i urmărirea loturilor. Atunci când produsul
este realizat, MES asigură funcț ia de colectare a datelor ș i de trasabilitate. Apoi trimite, către
sistem informatic central producț iile, consumurile, predicț iile de producț ie,
stări de stoc, etc. Mai multe produse MES sunt propuse pe piaț ă pentru a asigura o flexibilitate
şi o flexibilitate de configurare şi de programare, aceste software-uri sunt dotate cu mediu de
programare ș i dotat cu un set de editori. Ca exemplu, prezentăm software-ul de
pilotaj de tip MES Mapex, [17]. A fost implementat în cadrul LAMACOM într-un
PIFE efectuată la ENSAM [18]. Se conectează la sistemul de producț ie prin intermediul serverului OPC ș i
datele diferite pe care le colectează sunt stocate într-o bază de date SQL Server.
În cele din urmă, se dovedeș te, în zilele noastre, că fabrica fără oameni, care a fost un obiectiv al
concept CIM, este o utopie, operaț iunile manuale sunt numeroase (întreț inere, pilotaj, calitate)
…). Sistemele de producț ie trebuie astăzi să fie din ce în ce mai: integrate, flexibile,
autonome, ș i trebuie să aibă în plus o formă de conș tiinț ă ș i o capacitate de auto-configurare
şi de auto-organizare. Noile tehnologii ale informaţiei permit elaborarea de
arhitecturi de automatizări pentru a răspunde acestor nevoi. Pentru implementarea sistemelor de
producț ie multă atenț ie a fost acordată dezvoltării tehnice ș i puț ină importanț ă a fost
aduce la organizaț ie. Prin urmare, a existat o inadvertenț ă între nevoia tehnică ș i
competen ț e, comportamentele ș i structurile sociotehnice ale întreprinderilor. Într-adevăr,
tehnologiile noi au generat probleme pe care operatorii ș i tehnicienii nu le-au putut
a rezolva. Pentru a amortiza investiț iile în tehnologie, trebuie să exploatăm sistemele de producț ie
complexe de o echipă restrânsă ș i competentă. Prin urmare, este necesar să însoț im această investiț ie cu
o reevaluare a competenț elor ș i un plan de formare ș i actualizare.
23
4 Bibliografie
[1] P. G. Mikell, Fundamentele fabricării moderne: materiale, procese ș i sisteme, JOHN
WILEY & SONS. INC, 2001.
D. Cavallucci, „ TRIZ: abordarea altshulleriană a creativită ț ii,” Tehnici ale Inginerului,
tratamentul Inginerie industrială, nr. %1A 5 211 - 1, 1999.
C. Marty ș i J. M. Linares, Industrializarea produselor mecanice, Concep ț ie ș i
Industralizarea, Paris: Hermes Science Publications, 1999.
[4] P. Bourdet ș i F. Villeneuve, Gama automată în prelucrarea mecanică. Grupul GAMA, Lavoisier, 1990.
[5] J. Browne, J. Harhen et J. Shivnan, Les systèmes de production dans un environnement CIM,
AFNOR, 1994.
[6] J. A. Simpson, R. J. Hocken ș i J. S. Albus, Facilitatea de cercetare în produc ț ia automatizată a
Biroul Naț ional de Standarde, Jurnalul sistemelor de fabricaț ie, Vol.1, nr.1, 1982.
[7] J. T. Williams, „ Un model de referin ț ă pentru fabricarea integrată computerizat. O descriere din
punctul de vedere al automatizării industriale,» 1989. [Online]. Disponibil: [Link]..
G. Morel, „ Contribuț ia automatizării ș i a ingineriei sistemelor integrate de
producț ie,» 1992.
S. Lamrani, R. Hasan ș i P. Martin, «Procesul de concep ț ie al Sistemelor Manufacture
Reconfigurabile (SMR): Abordare cu ajutorul reț elelor de Petri (RdP).," la 5-a Conferinț ă
Concepț ie ș i Producț ie Integrare Internaț ională. CPI2003, N°62, ENSAM Meknes, 2003.
[10] Y. Koren ș i A. G. Ulsoy, «Sisteme de fabricaț ie reconfigurabile.»
Centrul pentru Sisteme de Prelucrare Reconfigurabile. Raport ERC/RMS #1. Ann Arbor, 1997.
[11] Y. Lu, „Industria 4.0: Un studiu privind tehnologiile, aplicaț iile ș i problemele de cercetare deschise,” Jurnal
al Integrării Informaț iilor Industriale 6, p. 1–10, 2017.
[12] C. Roser, «totul despre Lean: O privire critică asupra Industriei 4.0,» 29 decembrie 2015. [Online].
Disponibil: [Link] [Accesat pe 12 septembrie 2017].
[13] D. Zuehlke, „SmartFactory—Vers towards a factory-of-things,” Annual Reviews in Control 34, p.
129–138, 2010.
[14] M. Onori, D. Semere ș i B. Lindberg, „Sisteme evoluabile: O abordare a producț iei Self-X,,
Lucrările conferinț ei DET/CIRP privind Tehnologia Întreprinderii Digitale, Hong Kong,
2009.
[15] D. T. Ross, „Designul ș i utilizarea limbajului APT pentru programarea automată a numerelor
unelte de maș ini controlate,"Simpozionul Aplicaț iilor Computerizate, Chiergo, pp. pp. 80-99, 1959.
[16] C. Liu ș i X. Xu, «Unelte de Maș ini Ciber-Fizice – Era Uneltelor de Maș ini 4.0,» în Procedia
CIRP, A 50-a Conferinț ă CIRP despre Sisteme de Producț ie, 63 (2017) 70 – 75.
[17] MAPEX, « Controlul produc ț iei ș i al timpului,» 2011. [Online]. Disponibil:
[Link] . [Accesat pe 10 2011].
B. Hosni, „Implementarea unui MES pentru măsurarea ș i optimizarea performanț elor
echipamente de producț ie," ENSAM MEKNES, 2010.
24