Scanare Laser – O nouă tehnică în Topografia Inginerească

Principii generale

În documentarea unor construcţii şi instalaţii existente, precum şi restaurarea unor

monumente istorice, cunoaşterea geometriei obiectului este de cea mai mare importanţă.
Documentarea complexă a construcţiilor are astăzi loc de regulă într-un GIS, reprezentarea
spaţială a obiectului bazându-se pe un număr limitat de forme elementare de modulare, cum ar
fi linii, poligoane şi corpuri. Prin ele sunt reprezentate muchii, colţuri, plane şi elemente de
volum ale obiectului real. În funcţie de scopul urmărit, modelul rezultat trebuie să corespundă
în limita unei anumite precizii cu obiectul real.
Dealungul timpului s-au elaborat o serie de metode pentru ridicarea punctelor spaţiale,
pornind de la metodele tahimetrice, unde ridicarea era realizată punct cu punct şi cu atribute
pentru fiecare punct, până la ridicarea în masă a punctelor obiect prin metode fotogrametrice
şi scanare laser. La măsurătorile tahimetrice, timpul pentru discretizarea punctuală a
obiectelor şi atribuirea de atribute fiecărui punct este foarte mare comparativ cu metodele
fotogrametrice şi de scanare laser, care asigură o preluare rapidă, însă fără atribute.
Scanarea Laser este o nouă tehnică geodezică, prin intermediul căreia poate fi
măsurată complet automat (mai mult sau mai puţin) geometria unei structuri, fără ajutorul
unui mediu reflectorizant, cu înaltă precizie şi cu viteză ridicată. Rezultatul măsurătorilor este
reprezentat de o mulţime (considerabilă) de puncte, numită în literatura de specialitate nor de
puncte.
Scanerul cu laser înregistrează punctele tridimensional prin măsurarea unghiului
orizontal şi vertical, precum şi a distanţei spaţiale spre fiecare punct. Măsurarea distanţei se
face electro-optic prin procedeul impulsului
sau comparaţie de fază, în funcţie de tipul
instrumentului. Prin folosirea unor funcţii
trigonometrice simple, se obţin coordonatele
punctelor într-un sistem cartezian de
coordonate propriu scanerului. Unghiul
orizontal şi vertical sunt modificate în mod
automat cu intervale prestabilite.
Scanarea laser constă în devierea unei
raze laser prin intermediul unei oglinzi (prin
baleere sau rotaţie), reflectarea razei laser de
pe suprafaţa obiectului măsurat şi receptarea
razei laser reflectate. Faţă de măsurarea
distanţelor utilizând un mediu reflectorizant,
precizia de măsurare în această situaţie
depinde de intensitatea razei laser reflectate
(Figura 1).

Fig. 1
Principiul Scanării Laser

Legături funcţionale între precizie şi intensitate sunt descrise de legile fizicii.

Parametrii principali în această funcţie sunt distanţa de la scaner până la obiect, unghiul de
incidenţă şi proprietăţile reflectorizante ale suprafeţelor.
Un scanner laser terestru, staţionar, presupune existenţa unui mecanism complex care
să permită măsurarea pe două direcţii a unui spaţiu obiect oarecare. Aceste direcţii pot fi
considerate ca fiind cea verticală şi cea orizontală. Acest principiu este sugerat în figura 2.
 Raza modulată de lumină este emisă de o unitate electronică (A) şi întâlneşte
elementul optic (D), care se roteşte cu o viteză foarte mare. De pe suprafaţa acestui mediu
optic (care are proprietăţile unie oglinzi) raza laser este reflectată şi se propagă sub un unghi
specific (B). În momentul în care scanerul a parcurs întreg profilul din spaţiul obiect, partea
superioară a scanerului (C) se roteşte cu un mic unghi (a) în jurul axei verticale, în scopul de a
începe parcurgerea unui alt profil, adiacent primului. Operaţiunile se repetă până la
parcurgerea tuturor profilelor, prestabilite, ale spaţiului obiect supus investigării.

Fig. 2
Principiul Scanării Laser

Combinaţia între elementele optice rotative

şi mecanismele în mişcare ale instrumentului oferă
razei laser reflectate posibilitatea de a crea o reţea
(un grid) uniform. Coordonatele carteziene 3D ale
fiecărui punct măsurat sunt furnizate prin
intermediul măsurării distanţelor, a direcţiilor
orizontale şi a unghiurilor verticale. Acesta este principiul cunoscut în tehnica măsurătorilor
terestre sub denumirea de metoda coordonatelor polare. Este important de remarcat că aceste
coordonate au ca sistem de referinţă un sistem intern, definit (x, y, z) al instrumentului, care
apoi, prin georeferenţiere poate fi încadrat într-un sistem de coordonate extern (X, Y, Z), dacă
acest lucru este necesar.

Fig. 3
Principiul
georeferenţierii directe

Acest punct de
vedere este ilustrat în
figura 3, în contextul
unei georeferenţieri
directe a scanerului,
prin staţionarea într-un
punct de coordonate
cunoscute şi vizarea unui alt punct de coordonate cunoscute.
 Georeferenţierea norului de puncte rezultat în urma măsurătorilor este posibilă şi prin
intermediul unor puncte de coordonate cunoscute, amplasate în aria de scanare, respectiv în
spaţiul obiect (georeferenţiere indirectă).
Descrierea suprafeţei unui obiect se face printr-un număr cît mai mare de puncte
preluate (măsurate), distanţa dintre aceste puncte (dimensiunea grilei) poate fi de ordinul
milimetrilor până la centimetri.
Rezoluţia, sau dimensiunea laturilor grilei de puncte care să descrie suprafaţa unui
obiect poate fi de ordinul milimetrilor până la centimetri, în funcţie de poziţia instrumentului
– distanţa punctului de staţie faţă de obiectul de scanat, precum şi a înclinării suprafeţelor de
pe obiect fată de direcţia de scanare. Comparativ cu înregistrările fotogrametrice rezoluţia este
mult mai scăzută, fapt pentru care, există tendinţa de combinare a celor două tehnici de
preluare în masă a punctelor.
Precizia determinării poziţiei spaţiale a punctelor este de ordinul milimetrilor.
De cele mai multe ori, alături de informaţiile cu caracter geometric (determinarea
coordonatelor 3D) sunt oferite înregistrări ale intensităţii norului de puncte (informaţii
radiometrice) iar cu ajutorul camerei fotografice incorporate se poate obţine o fotografie a
spaţiului obiect (Figura 4).
Se poate vorbi aici de LIDAR (Light Detecting and Ranging), care este un sistem
care funcţionează pe principiul radarului, determinarea coordonatelor realizându-se prin
metoda polară, raza laser emisă de aparat fiind reflectată de obiect şi se măsoară distanţa,
direcţia în spaţiu şi intensitatea luminii reflectate.
În general, un obiect poate fi scanat din mai multe puncte de vedere. Ulterior, scopul
este de a înregistra (suprapune) norii unui singur punct într-un nor de puncte comun.
Această operaţiune poartă denumirea de georeferenţiere. Pentru această operaţiune sunt
necesare puncte omoloage (puncte de constrângere – tie points) sau obiecte de forme
geometrice elementare (ex.: sferă, cilindru).

Fig. 4
Nor de puncte cu informaţii
referitoare la intensitate

În acest mod, la
fiecare scanare trebuie să
existe vizibilitate spre trei
sfere (sau puncte de
constrângere). Astfel, este
posibilă integrarea sistemului
de coordonate local al
scanerului în sistemul de
referinţă existent.
Măsurători de distanţe utilizând tehnica Laser. Principiul de funcţionare

Trăsăturile principale ale senzorului Laser Pulsed

Principii generale (Figura 5)

- metoda: măsurarea timpului (time of flight);
- lungime de unda în domeniul infraroşu;
- diodă pulsatoare ca transmiţător laser;
- receptor optic senzitiv;
- detector de semnal pentru pulsuri multiple;
- microprocesor pentru postprocesare;
- interfaţă;
- mecanism de scanare optico-mecanic corespunzător

reflector
(obiect)

transmiţător

post- procesare
interfaţă procesare semnal

receptor

Fig. 5
Principiul de măsurare al senzorului Laser (metoda time of flight)

Avantaje:
- mărime redusă;
- fiabilitate sporită;
- imunitate ridicată la interferenţe;
- precizie ridicată;
- domeniu mare de măsurare;
- culegerea rapidă a datelor;
- raza laser puternic colimată;
- raport performanţă/preţ excelent
Influenţe asupra domeniului de măsurare

Reducerea razei de acţiune poate fi cauzată de:

ƒ strălucirea puternică a luminii zilei;
ƒ vizibilitate proastă;
ƒ praf sau murdărie pe lentile
 Modul de lucru la măsurarea distanţelor

Un generator de puls electric acţionează asupra unei diode laser care emite pulsuri de
lumină infraroşii, care sunt strânse într-un fascicul paralel prin intermediul unor lentile. Prin
lentilele receptoare, parte din semnalul rezultat reflectat de ţintă loveşte (atinge) o fotodiodă
care generează un semnal electric receptat. Intervalul de timp între transmiterea şi recepţia
pulsaţiilor este contorizat prin intermediul unui stabilizator de frecvenţă cu quarţ.
Valoarea calculată a razei de acţiune (a intervalului) este preluată de un
microcomputer intern care procesează datele măsurate şi le afişează pe display ca date de
ieşire (Figura 6).

Fig. 6
Principiul de măsurare al senzorului Laser (metoda time of flight)

Clasificarea scanerelor laser terestre

În prezent, scanarea laser terestră a devenit o tehnică suplimentară pentru aplicaţiile

geodezice. Utilizarea scanerelor laser este în continuă creştere, diferite sisteme provenind de
la diverse companii fiind prezente astăzi pe piaţa instrumentelor şi sistemelor de măsurare.
O clasificare a scanerelor laser terestre este destul de problematică, deoarece ar trebui
definită baza acestei clasificări.
Posibile clasificări se pot face după următoarele criterii:
- domeniul de măsurare a distanţelor;
- principiul sistemului de măsurare a distanţelor;
- densitatea punctelor;
- precizia determinării poziţiei spaţiale a punctelor;
- domeniul de scanare.
Pornind de la aceste afirmaţii, se poate lua în discuţie o modalitate de clasificare a
scanerelor laser terestre. În primul rând, se poate spune că nu există un scaner laser universal,
pentru orice aplicaţie tehnică. Unele sunt potrivite pentru domenii mici ale distanţelor (în
incinte, unde distanţele nu depăşesc 100 m), altele pentru domenii ale distanţelor care
depăşesc cu mult 100 m. În concluzie, tipul de aplicaţie tehnică decide tipul de scaner laser.
Scanerele laser terestre pot fi clasificate după principiul sistemului de măsurare a
distanţelor. Acesta corelează, în principiu, atât domeniul de măsurare cât şi precizia.
Cele mai multe scanere laser se bazează pe principiul măsurării timpului (time of
flight). Această tehnică permite măsurarea distanţelor până la câteva sute de metrii. Este
posibilă chiar măsurarea unor distanţe de peste un kilometru (ex.: Mensi, Riegl), însă acest
avantaj implică o precizie mai scăzută, de aproximativ un centimetru.
Un alt principiu este cel al măsurării fazei (phase measurement), reprezentând
cealaltă tehnică comună pentru domeniul mediu de măsurare a distanţelor. Domeniul este
limitat la 100 m (ex.: Zoller+Froehlich, IQSun). În acest caz, faţă de principiul enunţat mai
sus, precizia măsurării distanţelor se încadrează în domeniul milimetric.
Pentru ca această clasificare să fie completă, trebuie amintite şi scanerele laser
concepute pentru un domeniu restrâns (sub 10 m), utilizate mai ales în aplicaţii din industrie.
Principiile de măsurare a distanţelor în acest caz sunt laser radar şi optical triangulation.
Precizia unor astfel de sisteme este de domeniul submilimetric (zecime sau sutime de
milimetru). De altfel, aceste tipuri de sisteme nu se regăsesc în clasificările scanerelor laser
terestre.
O altă posibilă clasificare ar putea fi făcută, funcţie de proprietăţile tehnice ale
instrumentelor. Diferenţieri ale scanerelor laser terestre, din punct de vedere tehnic pot consta
în:
modul de scanare:
o scanare 360o;
o scanare pe secţiuni specifice, datorită limitării câmpului de vedere (acţiune);
o scanare pe profile;
o etc.
sistemul de deflecţie a razei laser:
o oglindă care se roteşte sau care balează;
combinarea cu alte dispozitive montate pe scanerul laser:
o cameră foto digitală, GPS;

Diferenţieri în tehnica de Scanare Laser:

Este un sistem care funcţionează pe principiul metodei polare de determinare a

coordonatelor, raza laser emisă de aparat este reflectată de obiect şi se măsoară distanţa,
direcţia spaţială şi intensitatea (LIDAR – Light Detecting and Ranging).
Diferenţieri între tehnici de scanare (selecţie):
- referitor la dimensiuni: 1D (point wise), 2D (profile), 3D (picture);
- domeniul de măsurare:
a) < 10 m, sisteme oferite de majoritatea firmelor producătoare (ex.:
COMET, Steinbichler, Germania);
b) de la 10 la 150 m, Long Range Scanning (ex.: HDS 2500 – Leica (Cyrax
2500, Cyra, USA);
c) > 150 m (ex.: LMS-Z210, Riegl, Austria);
- referitor la tehnica de măsurare a distanţelor:
a) Măsurarea timpului – ex.: Callidus V1.1, Callidus, Germania
b) Comparaţie de fază – ex.: IMAGER 5003, Zöller & Fröhlich, Ger-
mania;
c) Triangulare – ex.: SOISIC, Mensi, Franţa;
- referitor la tipul aparatului:
a) Camera Scanner – ex.: HDS 2500, Leica (Cyrax 2500, Cyra, USA);
b) Panorama Scanner – ex.: IMAGER 5003, Zöller & Fröhlich,
Germania;
Exemplificări:
Scaner 3D: HDS 2500, respectiv Cyrax 2500

Camera Scanner (40° x 40°), măsurarea timpului ca principiu de măsurare a

distanţelor şi cameră foto digitală integrată (480 x 480 Pixel) - Figura 7.

Fig. 7

Sistemul de măsurare laser

HDS 2500 respectiv Cyrax

Specificaţii tehnice:
• Domeniul de măsurare ... 1,5 - 150 m
• Viteza maximă de măsurare ... 1000 points/s
• Precizia de măsurare a distanţelor (1σ )…+/- 4 mm
• Precizia de măsurare a unghiurilor...+/- 60 µrad (3 mm/50 m)
• Precizia poziţiei unui punct…6 mm / 50 m
• Mărimea spotului …< 6 mm / 50 m
• Lungimea de undă...532 nm (verde)
• Informaţii asupra intensităţii...codate pe culori

Alţi producători de instrumente de acest tip (Laser Scanner)

Imager 5003, respectiv HDS 4500, Zöller & Fröhlich GmbH, Germania (Figura 8):

Fig. 8
Sistemul de măsurare laser Imager 5003

Sistemul Leica HDS 4500

- Tehnologia utilizată la măsurarea distanţelor:

Phasing
 - Domeniul de măsurare: 0,4 – 53,5 m
- Viteza de măsurare (exprimată în număr de puncte pe secundă): peste 625000
- Timpul de scanare:
• (36000 x 15000 puncte): 13 min 50 s
• (5000 x 2500 puncte): 1 min 40 s
- Precizia: 3 mm + 2 mm /10m
Vezi: [Link]

LMS-Z210, RIEGL Laser Measurement Systems GmbH, Austria (Figura 9):

- Tehnologia utilizată la măsurarea distanţelor: Time of flight

- Domeniul de măsurare: 2 – 700 m
- Viteza de măsurare (exprimată în număr de puncte pe secundă): peste 6700
- Timpul de scanare:
• (444 x 1800 points): cca. 2 min
- Precizia: 25 – 100 mm
Vezi: [Link]

Fig. 9
Sistemul de măsurare laser LMS-Z210, Riegl

Sistemul de măsurare laser LMS-Z420i, Riegl

Scaner Laser 3D – Callidus, Trimble

o Complet panoramic
o Robust
 o Laser de clasa 1
o Demn de încredere
o Precis

Fig. 10

Sistemul de măsurare
laser scanner 3D Callidus

Utilizând un sistem de scanare complet panoramic şi cameră video, scanerul laser 3D

Callidus automat combină date din distanţe măsurate fără contact direct, senzori de unghiuri
şi senzori de înclinare pentru a măsura coordonatele tuturor punctelor şi suprafeţelor
aparţinând mediului apropiat. Norul de puncte rezultat, constând în mod normal din milioane
de puncte, poate fi vizalizat şi procesat cu un computer de teren robust şi o componentă
software uşor de utilizat (Callidus 3D Extractor®). Componenta software este compatibilă cu
alte pachete de programe al companiei Trimble, cum ar fi Terramodel, livrat cu soluţie
copletă Integrated Survezing TM.
Scanerul Laser 3D Callidus acoperă un excepţional câmp de vedere, cu o baleere de
360o pe orizontală şi de la ± 90o la – 60o pe verticală. Aceasta înseamnând mai puţine aşezări
în staţie şi mai puţine scanări decât cu alte tipuri de scanere. În plus, construcţia solidă
permite transportul mai uşor al aparatului, fără teama de pierdere a parametrilor de calibrare
(Figura 10).

Ce este HDS (High-Definition Surveying™)?

Este un nou concept, o nouă tehnică, care tinde să revoluţioneze modalităţile de

determinare a poziţiei spaţiale a punctelor, implicit a obiectelor sau detaliilor topografice,
inclusiv o reprezentare spaţială a acestora într-un timp substanţial mai scurt, în comparaţie cu
metodele clasice şi cu o precizie ridicată.
Conceptul High-Definition SurveyingTM (HDSTM) este o descriere mai exactă făcută
de firma Leica, a ceea ce este cunoscut frecvent ca scanare laser 3D. Leica a ales această nouă
descriere din două motive:
- în primul rând, acest termen (definiţie) indică mai precis cum diferă această
tehnologie fundamental faţă de metodele topografice clasice.
- în al doilea rând, cu noua familie de produse HDS, pe lângă faptul că Leica a adus
această tehnologie la un nivel extrem de interesant, dar este acum o metodă de măsurare pe
deplin dezvoltată, pentru un larg evantai de măsurători inginereşti (Figura 11).
 Fig. 11

Familia HDS

High Density – unul din avantajele tehnologiei High-Definition.

Densitatea mare de puncte (definite prin coordonatele lor) diferenţiază fundamental

această tehnologie faţă de metodele clasice ale măsurătorilor inginereşti. Apariţia pe ecranul
calculatorului a datelor cu mare densitate (norul de puncte), la care se adaugă culoarea proprie
şi posibilitatea de vizualizare 3D asigură forţa acestor informaţii. Aceasta oferă utilizatorului
o mare încredere în precizia şi caracterul complet al rezultatelor măsurătorilor.
Densitatea datelor digitale şi calitatea ridicată conduc, printre altele, la facilităţi
deosebite la proiectare, reducerea riscului în construcţii, economie de timp şi costuri scăzute
prin accesul direct la date şi la procesarea automată.
Staţiile totale (TPS - Terrestrial Positioning Systems) şi tehnologia GPS (Global
Positioning System) reprezintă exemple a modului în care soluţiile tehnologice pot
îmbunătăţi fundamental modul de lucru în domeniul măsurătorilor inginereşti. High-
Definition Surveying reprezintă acum un alt avantaj major în domeniu.

Punerea la punct a tehnologiei pentru măsurători:

Familia noilor produse HDS

Descriind această tehnologie prin termenul High-Definition Surveying, firma Leica

confirmă că noua ei familie de produse hardware şi software este total adecvată pentru
măsurători inginereşti, precum şi pentru alte măsurători specializate, din alte domenii. Noua
familie de produse HDS include scanere laser, bazate pe principiul măsurării timpului (time-
of-flight) şi pe principiul fazei (phase), precum şi produse software pentru procesarea şi
utilizarea datelor rezultate în urma măsurătorilor.

Leica HDS3000 – prietenos şi eficient.

HDS3000 poate fi numit nava amiral a familiei HDS. Pe lângă faptul ca are alura
unui instrument de măsurare, acest sistem suportă proceduri standard de măsurare, cum ar fi
trepiedul pentru aşezarea deasupra unui punct topografic şi posibilitatea măsurării înălţimii
aparatului.
 Fig. 12

Sistemul Leica HDS3000

Combinând posibilitatea unei arii de scanare maximă (360o x 270o) cu tehnologia

SmartScan, sistemul HDS3000 duce scanarea laser spre un înalt nivel de productivitate.
Beneficiile esenţiale se referă la reducerea semnificativă a costurilor lucrărilor de teren şi de
birou (Figura 12).
Caracteristici tehnice principale:
- aria maximă de scanare: 360o x 270o, două ferestre (Panorama Scanner);
- cameră digitală integrată coaxial, pentru preluarea (generarea) automată a
fotografiilor obiectelor măsurate;
- staţionarea pe puncte de coordonate cunoscute;
- orientarea spre puncte de coordonate cunoscute (principiul staţionării libere de la
staţiile totale);
- toate cablurile conectate la instrument;
- tehnologia utilizată la măsurarea distanţelor: Time of Flight;
- precizia de determinare a poziţiei spaţiale a punctelor: 6 mm;
- domeniul de măsurare cu această precizie: > 100 m;

Alţi membrii ai familiei HDS:

Admiţând importanţa apariţiei scanerelor laser care funcţionează pe principiul fazei,

Leica, în parteneriat cu Zoller&Fröhlich, a adăugat familiei HDS sistemul HDS4500. Rata de
scanare ultra-rapidă a unui astfel de sistem s-a dovedit avantajoasă, de exemplu, pentru
capturi rapide de imagini din interiorul unor instalaţii, clădiri, tunele, etc., în exploatare, în
cazul în care pentru colectarea datelor din teren nu ai la dispoziţie decât un timp foarte scurt.
Al treilea membru al familiei, HDS2500 are la bază conceptul scanerului Cyrax 2500,
cel mai cunoscut scaner în industrie.
Cyra Techologies, Inc., California ([Link]) este o companie specializată în
dezvoltarea, realizarea şi comercializarea de sisteme HDSTM (cunoscute şi sub denumirea de
scanere laser 3D) şi platforme software. Aceste produse sunt utilizate la realizarea de
măsurători tehnice, în construcţii, măsurători inginereşti şi topografice, pentru o mare
varietate de planuri şi aplicaţii de modelare 2D şi 3D.

Generaţia de software: Cyclone 5.0

Familia de produse HDS – Leica este completată cu ultimele versiuni ale produselor
software CycloneTM şi CloudWorxTM. Acestea oferă un set complet de facilităţi pentru
măsurători şi inginerie, pentru crearea calităţii produselor livrate, specifică Leica şi
administrarea unor seturi mari de date cu incomparabilă uşurinţă şi eficienţă. Prin integrarea
în sisteme CAD, seturile de date HDS sunt uşor accesibile pentru o largă seri de profesii,
inclusiv arhitectura, ingineria civilă, proiectarea instalaţiilor, etc.

Evoluţia sistemelor de scanare Laser (din domeniul măsurătorilor inginereşti)

Prima generaţie:
Primul prototip - 1993:
Cyrax – California, USA;

A doua generaţie:
Rezultată în urma colaborării cu Leica Geosystems, 1998;
Dezvoltarea pachetului de programe Cyclone;

A treia generaţie:
Definirea conceptului HDS (High Definition
Surveying), 2003;
O nouă generaţie de componente Harware;
O nouă dezvoltare a componentelor Sofware: Cyclone
COE, CloudWorx.

Înregistrare
(Recording)

Georeferenţierea
înregistrărilor
Modelare
(Registration referencing)
(Modelling)
Fig. 13 Rezultate /
Evoluţia sistemelor de scanare Laser - HDS Export date
(Results/Export)

Ţinte de vizare standard Leica

Ţintele de vizare sunt accesorii ideale pentru realizarea suprapunerii imaginilor

preluate din staţii diferite şi asigurarea calităţii. Ele se utilizează pentru georeferenţierea
precisă a scanării pe puncte de control cunoscute, acurateţea scanărilor multiple (din mai
multe puncte de staţie) şi pentru asigurarea calităţii scanărilor individuale.
Ţintele Leica HDS pot fi scanate şi măsurate cu instrumente de măsurare tradiţionale.
Ele sunt uşor de plasat în spaţiul virtual al oricărei suprafeţe şi pot fi frecvent chiar în locul
punctelor de referinţă utile.
 Ţintele plate, albastre HDS permit identificarea şi extracţia automată de către
componenta software Cyclone, mulţumită diferenţelor atent proiectate în capacitatea de
reflectare între centrul ţintei şi întreaga suprafaţă a ţintei, plus robusteţea toleranţelor de
execuţie.

Ţinte de vizare plate (pentru HDS2500 şi HDS3000)

Ţintele plate sunt disponibile cu diverse sisteme de prindere, pentru plasarea pe

diverse suprafeţe:
- ţinte cu suprafaţa din spate adezivă;
- ţinte cu magnet
Ţinte de mărime mică pentru utilizare uşoară în spaţii aglomerate (cu foarte multe
detalii) şi plasarea pe structuri înguste.
Ţinte mari, mai avantajoase la raze mai mari de acţiune sau densitate de scanare mai
mică (Figura 14).

Fig. 14 Ţinte circulare

6"

Ţinte pătrate 3"x 3"

Ţinte mobile Leica Geosystems HDS

Noile ţinte standard Leica HDS sunt astfel concepute încât se pot roti şi înclina. Ele
sunt prevăzute cu un filet interior care permit montarea lor pe un baston sau pe un suport
magnetic. Ele pot fi rotite şi înclinate pentru o precisă orientare spre scaner. Ele sunt
disponibile în două mărimi diferite:
- ţinte pătrate plane, cu posibilitatea de rotaţie şi înclinare (Figura 15);
- ţinte circulare plane, cu posibilitatea de rotaţie şi înclinare;

Fig.15

Ţinte pătrate (3"x 3") –

cu posibilităţi de rotire şi
înclinare

Fig.16
Jalon (baston) cu prisme duble
 Jalon Leica Geosystems HDS cu ţinte duble
Sistemul jalon cu prisme duble (pereche) conţine două prisme plate HDS şi o nivelă
sferică (20’) pentru poziţionarea precisă a bastonului pe punctul de control. Acesta permite o
orientare rapidă a scanării pe verticală, georeferenţierea rapidă a amplasamentelor mici şi o
prismă – eventual – la partea superioară, pentru măsurarea uşoară a poziţiei ţintei (Figura 16).

Procesul de măsurare asistat de componenta Software Cyclone:

a. Modalităţi convenţionale de determinare (realizare) a geometriei obiectelor (prin

intermediul principiilor tahimetriei clasice)
o selectarea punctelor reprezentative (caracteristice) ale obiectului;
o alegerea punctelor selectate de către operator;
o codarea informaţiilor după atributele acestora;
o măsurarea distanţelor până la aceste puncte (fără reflector – opţional);
o Interpolarea liniară între punctele caracteristice în vederea reprezentării în
ansamblu a obiectului.

b. Determinarea (reprezentarea) suprafeţelor aparţinând unui obiect prin intermediul

tehnicii Laser Scanning:
o reprezentarea obiectului prin intermediul punctelor accidentale, rezultate în
urma operaţiunii de alegere a dimensiunilor grilei de scanare (nor de puncte);
o nu este necesară parametrizarea (atribuirea de coduri) norului de puncte;
o Evaluarea standard presupune următoarele etape: înregistrare, georeferenţiere,
modelare, export date.

c. Rezultatele imediate (primare) ale scanării:

o Informaţii geometrice 3D la scara 1:1 (nor de puncte cu informaţii
nestructurate);
o Informaţii referitoare la intensitate (fără informaţii privitoare la culoarea reală
sau textură);
o Reprezentarea obiectului măsurat conform grilei de puncte aleasă (fără puncte
caracteristice, ca de exemplu colţuri sau sfârşit de detaliu);

Evaluarea datelor măsurate (cu programul Cyclone)

Înregistrarea diferitelor obiecte (ScanWorlds) utilizând puncte de constrângere

(Cloud Constraint), care pot fi puncte sau plane identice. Punctele identice pot fi:
- puncte naturale;
- ţinte de vizare amplasate în spaţiul obiect (tie points).
Scanare Laser a obiectelor cu minim 4 puncte de staţie (ScanWorlds) şi înregistrare
prin intermediul punctelor vizate (tie points). Georeferenţierea este posibilă dacă valorile
coordonatelor (3D) sunt cunoscute.
Următoarele etape ale modelării:
- analiza formei şi poziţiei obiectelor în spaţiu, definind obiectele ca sfere, cuburi,
cilindrii, plane, etc.;
- opţional, exportul într-o platformă software CAD- and Design.

Aplicaţii practice tipice ale Scanării Laser:

o Documentaţii în ingineria civilă;
o Arhitectură, Arheologie, restaurarea situ-rilor istorice;
o Construcţii de tunele;
o Documentaţii pentru instalaţii tehnice (industria petrochimică, centarale termice,
centrale nucleare);
o Aplicaţii în realitatea virtuală;
o Documentaţii tehnice pentru domeniul criminalisticii, accidente de circulaţie,
etc.
(Figura 17)

Fig. 17
Exemple de aplicaţii practice ale Scanării Laser