STS Internet
Tradus de
ScribdTranslationsSTS Internet
Tradus de
ScribdTranslationsUn alt pas timpuriu a avut loc în anii 1950 ș i 1960, când colegiile au început să separe...
terminale de calculator, unde unii ar tasta programul lor, de la computerele însele.
Acest lucru a facilitat testarea noilor maș ini de către multe persoane diferite.
ț inând circuitele ș i tuburile departe de mâinile curioase. Era aproape ca o începuturi timpurii
forma de calcul în cloud de astăzi, unde un computer prietenos cu utilizatorul trimite sarcini complicate la
un computer mai bun, mai puț in accesibil, undeva altundeva. Cu toate acestea, norul de astăzi foloseș te internetul,
ș i în 1960, nu era internet.
Dar, oamenii începeau să se gândească la asta în acel moment.
Departamentul american al Apărării a creat recent Agenț ia pentru Proiecte de Cercetare Avansate
(ARPA) pentru a menț ine tehnologia sa cu un pas înaintea sovieticilor. Un entuziast al calculatoarelor, Joseph
Licklider a ajutat la convingerea ARPA să finanț eze cercetările în domeniul unei reț ele de calculatoare conectate
cercetătorii ș i inginerii din întreaga ț ară. Câteva colegii cheie au fost de acord să fie implicate,
iar ARPA a început să construiască reț eaua în 1969, ș i au numit-o ARPANET.
A început destul de mic, ca un fel de serviciu de mesagerie între calculatoarele de la UCLA, UC Santa
Barbara, Universitatea Stanford ș i Universitatea Utah. Dar, a fost prima reț ea de acest fel.
Ș i, pe măsură ce ARPANET a crescut în următoarele decenii, inginerii săi aveau să adauge funcț ii
ș i rezolvă probleme care încă modelează tot ceea ce facem online.
Una dintre primele mari inovaț ii ale ARPANET a fost ceea ce este cunoscut sub numele de comutare a pachetelor.
comutarea pachetelor, calculatoarele trimit mesaje pe cablurile setate în loc să primească fiecare
unul. Pentru a comunica între ei, ei doar trimit un mesaj, numit un pachet, de-a lungul
cabluri. Fiecare pachet avea un fel de etichetă de adresă: un ș ir de numere reprezentând
computerul unde se îndrepta. Computerul unde a început ar căuta adresa
pe o masă cu toate adresele din reț ea pe ea, ș i apoi trimite pachetul către orice
computatorul din apropiere era cel mai aproape de destinaț ie. Computatorul trebuia să aibă o listă actualizată de
toate adresele celorlalte calculatoare pentru a trimite informaț ii.
Reț eaua tot creș tea ș i creș tea, iar uneori adresele computerelor ar putea
schimbaț i dacă s-au deconectat temporar de la reț ea sau dacă conexiunea s-a oprit
lucrează.
Aș adar, inginerii ARPANET au abandonat acel sistem ș i au ales Stanford ca înregistrare oficială.
păstrătorul adreselor tuturor în 1973. Această soluț ie rapidă a lăsat ARPANET să continue să crească în continuare
anii '70, cu 60 de computere în 1974 ș i peste o sută în 1977.
În curând, sateliț ii au conectat California ș i Hawaii, extinzând ARPANET la ceea ce fusese un
dintre cele mai izolate locuri din lume. Apoi, ARPANET a sărit peste ocean, extinzând
reț eaua către Anglia ș i Norvegia. Dar la mijlocul anilor ș aptezeci, ARPANET nu era singura
reț ea în oraș . Reț ele similare apăreau în jurul lumii, iar unele aveau mai multe
computere pe ele.
Dar toată lumea a formatat pachetele diferit, aș a că, chiar dacă ai putea conecta altele
reț ele, a fost o adevărată durere de cap.
Problema a fost în mare parte rezolvată în 1974, dar a durat până la începutul anilor 1980 înainte ca
ARPANET ș i alte reț ele au început să îl folosească. Soluț ia a fost un set de programe numit
TCP/IP sau Protocolul de Control al Transmiterii/Protocolul Internet, pe care încă îl folosim astăzi.
Protocolul de control al transmisiei a fost o metodă standard de formatare a pachetelor, astfel încât toată lumea să fie
vorbind aceeaș i limbă.
ARPANET ș i alte reț ele care au format baza internetului au fost guvernamentale
funcț ionează ș i este finanț at de guvern, aș a că afacerile ș i universităț ile care le utilizează nu erau permise
a avea orice trafic comercial pe reț ea. Internetul ar fi trebuit să fie pentru cercetare
nu pentru a face bani. Administratorii ARPANET căutau să transmită responsabilităț ile pentru
menț inerea internetului. ARPANET îș i îndeplinise de mult obiectivele sale, iar
Departamentul Apărării a dorit să continue.
Imensul network al Fondului Naț ional pentru Ș tiinț ă, NSFNET, părea să fie cea mai bună
candidat. A început în 1986 ș i a crescut rapid după ce s-a conectat la ARPANET. După mai puț in
decât un an, a avut nevoie de actualizări majore pentru a gestiona tot traficul nou. În 1990, NSFNET a fost oficial
a înlocuit ARPANET ca baza de susț inere a internetului ș i a celor peste o jumătate de milion de utilizatori.
În 1989, am avut primii ISP sau furnizori de servicii de internet. Datorită cererii în creș tere
de oameni pentru internet, mai mulț i ISP-uri au fost înființ ate în următorii câț iva ani.
Tim Berners-Lee, cu ajutorul colegului său Robert Cailliau, a început să lucreze la
Web-ul mondial. În loc ca fiecare fiș ier să fie ca propriul său liramură izolată, orice document
sau fiș ierul ar putea direcț iona oamenii către alte fiș iere conexe, astfel încât să poț i trece uș or de la unul la altul.
iar instrumentul pentru aceasta este hypertextul. Tim Berners-Lee a folosit hypertextul pentru a naviga
Web-ul mondial cu hyperlinkuri conectează diferite pagini web ș i a fost făcut public în
1993. El a fost motivul pentru care majoritatea site-urilor web pe care le vizităm au "htp//:www." HTTP înseamnă
Protocolul de transfer hipertext
În 1995, NSFNET s-a închis definitiv ș i a predat totul furnizorilor de servicii Internet.
În curând, a apărut o întreagă mulț ime de programe diferite pentru a accesa aceste noi linkuri hipertext.
web-uri. Fiecare este diferit în func ț ie de ceea ce î ș i doreau utilizatorii lor. Ace ș tia sunt strămo ș ii
orice ai folosi astăzi, cum ar fi Netscape Navigator, a fost lansat pentru prima dată în 1994 ș i
codul a fost, în cele din urmă, inclus în Firefox.
Cererea tot mai mare pentru internet duce la inovarea sa. Acum, avem internet fără fir.
conexiune, iar utilizarea acesteia pare a fi nelimitată. Oamenii folosesc internetul pentru a găsi informaț ii, pentru a fi
educaț i, pentru a rezolva probleme, pentru a comunica ș i a socializa, pentru a juca jocuri, pentru a face publicitate