Gargantua, Rabelais, 1534

Avertisment pentru cititor: „Râsul este specific omului”, citat modificat împrumutat de la Aristotel. Rabelais ne
informează despre scopul principal al cărț ii sale: să ne facă să râdem.

3 părț i în operă:
Copilăria lui Gargantua ș i educaț ia sa: educativ
Războiul: cavalerie
-Utopia cu abaț ia de la Thélème: utopie
În prolog, autorul compară opera sa cu Socrate ș i silenii: aparenț a este cu siguranț ăComic.
et burlesc, dar interiorul conț ine o cunoaș tere profundă, pe care autorul trebuie să o ghicească. Rabelais a de asemenea
recurs la aluzii antice ș i din epoca sa: filosof ș i o cutie.
« citiț i cu veselie ceea ce urmează, pentru bunăstarea corpului ș i sănătatea rinichilor ».

Copilăria ș i educaț ia lui Gargantua:

Plăcerea este păstrată cu un joc de enigme care reconstituie genealogia lui Gargantua. Naș tere foarte comică
ș i provocând toate legile ș tiinț ei: s-a născut în „condiț ii foarte ciudate”→ distractiv când iese
de la ureche a mamei sale dupa 11 luni: expune cunostintele sale de medic si batjocura credintei. « a sarit
în vena peș terii, îș i continuă drumul în ureche...": absurd, dar ș tiinț ific. El întreabă "la
băiat», justificându-ș i numele: Gargantua.

Un mare interes pentru băutură ș i mâncare, mâncatul pe săturate (cozile ș i vorbele lui Bien-Yvres)« Le
marele Dumnezeu a făcut planetele ș i noi am făcut farfurii curate" (comic!). Haine imense cântărind foarte mult,
„braguette de deux cannes...patru sute ș ase de aune de catifea pentru pantofii săi...ș aisprezece kilograme pentru
«chaine»: aminteș te de dimensiunea comică ș i imaginară a poveș tii, deoarece este un uriaș , o basm. Măcelărie
superstiț ii ș i credinț e legate de culori.→ Rabelais este un pedant pretenț ios care pune în
evidentia expertizei sale diverse ș i a referinț elor filozofice în loc să povestească istoria lui Gargantua
« Pline, Proclus, Périclès... ».« Oh ! Frumoasa materie fecală care trebuia să se umfle în ea ! » pagina 75 -
Capitolul 5
O copilărie pasivă, marcată de desfânare ș i un vocabular foarte trivial ș i vulgar folosit de
Rabelais „bei, mânca, mânca, dormea”, apoi „caca, se sufla în mâneci, făcea pipi,
îș i desfăcea braguț a (subtil) ». Acest lexicon foarte vulgar contribuie la aspectul comic al cărț ii = râs, dar
denunț ă de asemenea lipsa de igienă ș i de reț inere a lui Gargantua, la care Ponocrates va remedia.

Ironia la paroxism: invenț ia torcerei de fund, denotând deja un vocabular foarte vulgar ș i co-
mique : enumerarea torț elor cul „încălț ăminte, geantă, pălărie cu păr”, foarte precisă creând un
comică. Considerată ca o „inteligenț ă prodigioasă” de către Grandgousier datorită didacticismului ș i structurii
turnul raț ionamentului.

Gargantua trebuie să fie educat: „va ajunge la un grad suveran de înț elepciune dacă este educat”: prioritatea
umaniste. Inteligenț a actuală: „ascuț ită, subtilă, profundă ș i moderată” = burlesc.
Janotus (jano tousse) care are un proces ridicol în capitolul 20 împotriva celorlalț i preoț i

Educatie inutilă oferită de sofist (critic acerb al educaț iei scolastice, medievale ș i promovează)
educaț ia bună): critică educaț ia medievală cu preceptori perverș i, incompetenț i ș i nu
permiț ând să nu accedem la înț elepciune: "Thubald Holoferne" = confuzie sau chiar "Mister Joblin, le
vârstnic tuseș te »+ autori asimilaț i personajelor ș i animalelor, adăugând aspectul peiorativ: satiră
din educaț ia medievală, contrastând cu cea a Ponocratès.
Tehnici proaste de educaț ie bazate pe memorare, dispreț faț ă de corp ș i sport: el doar citeș te
lucrări latine, aș a-zise intelectuale de a învăț a „alfabetul cu faț a ș i cu spatele”, „a arăta
pe degetele sale »(ilogic), periculos ș i greu« birou de 5000 de quintale »ș i interminabil/ineficace
„optsprezece ani ș i unsprezece luni”, aș a încât devine un exemplu de prostie: „devenea nebun, nătâng, tot
visător ș i asociat.
Element declanș ator: Întâlnire cu Eudémon, un tânăr instruit de Ponocratès, umanist ș i care
a livrat o educaț ie bună "plânge ca o vacă" = întristează Gargantua care se simte umilit: "gest
apropiate, elocvenț ă, voce clară.
→ educaț ia inutilă a teologilor/sophistilor/Sorbona se dovedeș te a fi inutilă ș i îndobitocitoare, deoarece nu dispune
fără nicio înț elepciune sau reflecț ie, ci doar ș tie să înveț e pe de rost ș i să recite ca un oaie.
Eveniment marcant: după această umilinț ă ș i această lecț ie de cunoș tinț e, Gargantua se îndreaptă spre Paris
cu iapa sa, care vânează muș tele cu coada ș i distruge toț i copacii din pădure« în lung, în
mare ș i încruciș at”! Dimensiune foarte comică ș i exagerare. El inundă de asemenea parizienii cu
urine, mettant en lumière l’humour grivois et scatophile de Rabelais puisque nous voyons l’apparition de
cuvinte precum „braguette” sau „pisse”. „A desfăcut frumoasa sa braguette” ș i „înneca 268 418 fără
a număra femeile ș i copiii mici”, precizie grotescă ș i inutilă + exagerarea cifrelor recurente
rente. Exclamările ș i plângerile parizienilor sunt folosite pentru a denunț a superstiț ia, care ț ine-
Dumnezeu" ca fiind vinovat.
Discursul inutil ș i ridicol al lui Janotus (Jano tuș eș te) foloseș te citate latine complet ap-
aproximative, chiar inexacte, fără nicio argumentare: total ridicol «atât de mult încât Eudemon ș i
Ponocrates au început să râdă”: constituie o nouă satiră a sofistilor care folosesc greș it
discursuri grandilocvente ș i complet absurde. Continuarea criticii sofistilor.
Evoque apoi educaț ia lui Ponocrates: după ce a lăsat gigantul să se ocupe aș a cum o face de obicei
element, « mod de viaț ă greș it », el procedează la un « curăț are a creierului de dispoziț ii periculoase » :
sugerează o schimbare radicală, dar progresivă. Consideră-l pe Gargantua ca pe un adevărat student ș i
faptul de a se ridica la "4 dimineaț a", stabileș te un ritual precis de rugăciune "se ruga ș i implora bunul Dumnezeu".
În plus, cunoș tinț ele erau diverse ș i variate, deoarece se refereau la citirea celor Antici „citea despre
opere greceș ti ș i latine”, „discutat despre lectură”, adică că schimba ș i înț elegea ce citea,
dezvoltarea corpului ș i a igienei „se exercita la fel de energic mintea ca ș i corpul”, „se punea
la masă în cel mai oportun moment», (se oppose la lăcomie), dar are ș i o abordare către matematică-
matematice, ș tiinț e naturale ș i astronomice, aș a cum ne demonstrează aceste pasaje „învăț a despre
mii de lucruri mici cu cărț ile […] compara plantele […] ș i observa astrele ». Artele
ocupă de asemenea un loc important în educaț ie deoarece „cântau pe voci diferite”.
Evident, toate aceste diverse învăț ări se bazează pe Antici cu menț ionarea lui « Pline, Nicandre,
Macer…

Rabelais profită de această ocazie pentru a arăta toate cunoș tinț ele sale de medicină „torace, plămân”
astronomie, dar ș i cultura sa antică: pilon al umanismului.

Războaiele Picrocholine:
Cauza războiului ridicol ș i ridicol: Furaș ii din Lerné refuză să vândă furaș e (tipuri de
brioș e) la ciobanii din Grandgousier ș i îi insultă. O bătălie generală urmează. Ciobanii pun
fouaciers în retragere ș i se bucură de fouaces. Cele două regate se află în război în timp ce se...
tendaient foarte bine înainte. Picrochole întruchipează regele rău, rău, avid de cuceriri, alienat dar
de asemenea laș : „atacă pe nepregătite regatul lui Grandgousier”, care încearcă să rezolve această problemă
fugit printr-un mijloc pacific
Această război face ravagii prin „jefuirea totului pe parcurs”, „furând boii, vacile, taurile,
vaci, viț ei», „tăiau nucile, cules pe vinuri”, „era un haos de necomparat”:
evidentiază grozăvia acestor războaie, violenț a lor ș i răutatea armatei picrocholinesc care
souhaite nuire à tout prix aux autres et les piller, faire [Link] de l’armée de Grandgousier qui
„nu rezista”.
•Asimilarea cu un du ș man al tatălui lui Rabelais, dar evident ș i cu Charles Quint, devastat
prin dorinț a de cuceriri ș i duș man al lui François Ier: el întruchipează figura răului rege, tiran ș i
cruel, inuman.

În capitolul 27, Fratele Jean des Entommeures intervine: „bine sfâș iat de gură, bine avantajat de nas
[...] un adevărat călugăr”: figura lui François Ier, la care Rabelais face adesea aluzie: apără politica lui
roi, laudă-i bravura ș i luciditatea, dar îi oferă ș i câteva sfaturi pentru arta războiului.

Atrocitate, devotament ș i fervoare a Fratelui Jean care „rupta braț e ș i picioare, desloca vertebrele
ș i îi distrugea coloana vertebrală». Vocabular puternic ș i marcant folosit, iniț iativă armonioasă care subliniază toată
violenta ș i furia luptelor purtate de Fratele Jean.

Capitolul 28, linia 61: „Cu toate acestea, nu voi intra în război fără a încerca toate mijloacele ș i toate
măsurile pentru restaurarea păcii": politician pacifist conform ideilor umaniste. La cha-
pitre 29, Grandgousier face apel la fiul său pentru a apăra patria în pericol: el trezeș te patriotismul de
fiul său ș i foloseș te un ton solemn ș i serios, relatând un fapt real ș i precis. Capitolul 30 simbolizează
bunăvoinț a lui Grandgousier ș i filosofia sa pacifică. Haranguea lui Gallet, delegat de Grandgou-
sier este plin de înț elepciune, de întrebări retorice „unde este credinț a, unde este legea, unde este raț iunea, unde este
O, umanitate, unde este sfânta teamă de Dumnezeu?" ș i de nobleț e (referinț e biblice ș i menț iune a lui Dumnezeu).
Îș i doreș te să îl convingă pe Picrochole să oprească aceste războaie inumane ș i absurde, denunț ă politica
adoptată « tiran perfid ș i duh calomniator », lipsă de fundament « trebuia să cauț i adevărul
vă rugăm să ne informaț i.
•Model de pacifism, denun ț ă războiul ș i aspiră la pace constantă între popoare : 1000
binecuvântăm pentru a repara daunele, fără a căuta să-l pedepsim cu violenț ă.
Capitolele următoare evocă nebunia lui Picrochole ș i iresponsabilitatea sa, având în vedere că nu ț ine
ignoră observaț iile ș i argumentele lui Gallet ș i elaborează un plan de cuceriri disproporț ionat, nelogic ș i
irealizabil: „mai departe” = deviza lui Charles Quint. Rabelais procedează, aș adar, aici la o critică dură
de la politica lui Carol Quint, dar ș i despre cuceriri ș i războaie în general, care nu aduc
ceea ce aduce nenorociri ș i, în final, puț ine teritorii: NIMIC BENEFIC + NOCIV PENTRU OAMENI
PRINCIPAL !

La harangue lui Gallet la capitol 31: uneori, Rabelais nu foloseș te râsul, ci recurge la personaje
care exprimă clar ș i direct ideile. scopul umanismului, al lui Rabelais ș i al lui Gallet este de
a face să reflecteze asupra numelui sacru, al legii ș i asupra numelui a ceea ce este raț ional: se regăsesc principiile
fundamentele umaniș tilor. Succesiune de întrebări retorice, vehemenț ă, cuvinte puternice, lungă
argumentaț ie serioasă, contrastând cu vorbele licenț ioase la care eram obiș nuiț i: „Unde este credinț a
? Unde este legea? Unde este raț iunea? Unde este umanitatea? Unde este frica de Dumnezeu?

Capitolul 38 constituie o critică virulentă a superstiț iilor vremii ș i face apel la raț iune ș i la
reflecț ie: nu putem asimila nefericirile cu Dumnezeu, deoarece aceasta ar presupune că El este diabolic.
un efect comic, deoarece pelerinii sunt derutaț i ș i nu înț eleg nimic: diferenta dintre realitate ș i viziune
de Grandgousier „este un melc”, zise el văzând creatura.” „Lasdaller a demonstrat că această
aventura a fost prezisă de David, în psalm": aberaț ie deoarece sugerează că David le vrea răul:
citaț ii latine inutile, niciun argument valid.
În sfârș it, Fratele Jean este lăudat ș i felicitat ș i prezintă o viziune satirică asupra clerului (justifică cenzura): „Claude
des Hauts-Barrois ? Am un tovarăș bun! Dar ce l-a înț epat? Nu face decât să studieze de când
je ne sais quand. Moi je n’étudie pas, par peur des oreillons. Les plus grands clercs ne sont pas les plus
savants » : satiră fie a celor mai puț in învăț aț i, fie a călugărilor pentru care cunoaș terea nu duce la
caritatea
Capitolul 43: victoria lui Gargantua care simbolizează victoria celor buni, paș nici, drepț i ș i diplomaț i:
războiul ca mijloc de răspuns dacă diplomatia este imposibilă. Călugărul realizează din nou fapte de vitejie « tran-
taie la cap, tăind craniul, mort de-a binelea pe pământ ». Arată toate cunoș tinț ele sale în anatomie « bună
doctorat, pielea pericraniană, os frontal, două oase parietale”: războaiele violente ș i crude, luptele
sunt cel puț in o sursă de cunoș tinț e anatomice ș i de lărgire a ș tiinț ei: aspect pozitiv al h.
manisme care găseș te întotdeauna o modalitate de a se instrui.

Capitolul 45: «Aș a spune Platon în dialogul său Republica: „Statele vor fi fericite când
regii vor filozofa ș i filozofii vor domni”: utilizarea unui chiasm.
Corespunde idealului umanist deoarece scopul principal este de a face omul fericit ș i împlinit, care este
posibilă graț ie filozofilor înț elepț i. Referinț ă la antichitate care arată că umaniș tii îș i extrag
cunoaș tere din antichitate.

Fratele Jean umil, nu cere nimic la capitolul 46: „Cât vreț i pentru capturarea lui? Nimic din
tout ». Despuierea lui Picrochole de către ț ărani marchează o inversare a rolurilor ș i pedeapsa
pentru pretenț ia sa ș i crimele comise în timpul acestei războaie. De asemenea, nu a solicitat sume
astronomice pentru a-i pedepsi ș i nu copia strămoș ii inumani precum Alexandru sau Hercule (aceasta
se opune carităț ii ș i dragostei faț ă de aproapele promovate de evanghelie): 2 milioane în fiecare an, accesibil ș i
aceasta continuă în mod natural. Bunătate, umanitate a lui Grandgousier care este astfel prezentat ca un rege
exemplaire :« nous serons contraints de leur défendre d’apporter quoi que ce soit», « nous aurions pu
exiger tiranic doi milioane de ecu de aur ș i să-ș i păstreze fiii cei mai mari. " În loc de asta, cei
Canariienii s-au constituit tributari perpetu: doar Picrochole este vinovatul acestor nebunii mortale.
triere ș i această război. Contrast între „tiranie” ș i măsură. Oferă o viziune umanistă, deoarece
Gargantua doreș te să trateze cu clemenț ă ș i umanitate prizonierii, ceea ce permite stabilirea unor bune
relaț ii cu duș manii, care se angajează să-l ramburseze pe Gargantua→ ideal umanist, care
nu doreș te să persecute învinș ii, ci îi respectă→ viziune umanistă asupra războiului. DAR referinț ă
de asemenea lui Carol Quint, care închidea învinș ii ș i îi maltrata: denunț are a lui Carol Quint. Pe
înț eleg astfel că opera se inspiră din figuri istorice.
Discursul lui Gargantua arată că a devenit un om plin de înț elepciune ș i care este capabil să
a pronunț at un discurs plin de nobleț e: educaț ia umanistă a fost benefică pentru gigant.

MAIS conservarea râsului: „până la venirea Coquecigrues” : înseamnă „niciodată”, utilizarea unui cuvânt
fără o formă clară ș i stârneș te râsul: transmite râsul, plăcerea lecturii. De asemenea, face haz de viitor
de Picrochole care devine un răufăcător nefericit ș i neș ansat. "Picrochoe a fost jefuit de către
muncitorii ș i li s-a dat o scumpă jachetă pentru a se acoperi": inversarea rolurilor comice ș i
cocaces car marele cuceritor devine un ţăran vulgar + „souquenille”, cuvânt care putea provoca râsul
cititor.

Recompensele sunt grandioase: „casteluri apropiate, terenuri oferite, ornamente pentru vesela distribuite
bués…": mărturiseș te întreaga generozitate ș i recunoș tinț a lui Grandgousier: un rege bun.
Mănăstirea Thélèmes:
Stabiliț i o egalitate între bărbaț i ș i femei „fără femei dacă nu sunt bărbaț i”, „haine identice”, diversitate
ș i bogăț ie cu „coliere, mărgele, inele, pietre preț ioase, rubine…”. Dimensiune internaț ională cu „modă
franceză iarna, spaniolă primăvara, italiană vara": stabile ș te o "concordie" între
bărbaț i/femei ș i introduce noț iunea de paritate, respect reciproc: un exemplu din viaț a socială.
Un alt punct: educaț ia ș i divertismentul: apartamentele erau spaț ioase, liniș tite ș i plăcute ș i
posedeau numeroase divertimente surse de cunoș tinț e "hipodrom, piscină, tir cu arcul ș i cu arbaleta"
lette (sport ș i corp), teatru, picturi, elefanț i, hipopotami, rinoceri (ș tiinț e naturale), frumoase
arce în stil antic": referire la antichitate ș i extinderea cunoaș terii în toate domeniile: [Link] lui Pono-
cratès.
Cu toate acestea, includerea este limitată la persoane instruite, bune ș i binevoitoare + critică socială de
epoca : „deoarece, în aceste vremuri, nu se accepta nicio femeie, ci doar orbii, nebunii, insensibili
sées, stupide, mal formate etc », care reprezintă o ameninț are pentru beatitudinea abaț iei: ei nu au
să fie educaț i corect ș i să nu fi fost înzestraț i cu bogăț ii la naș tere. Denunț area unui sistem de
relocare ș i închidere denunț ate la nivel social deoarece se folosesc abaț iile ca un mijloc
de a scăpa de persoanele care sunt o povară pentru familie (în mod greș it). Pe de altă parte,
Inscripț ia de pe uș a abaț iei este importantă ș i deoarece indică exclusii ("faț ă non umană,
grippeminauds, frimas, tocoux, badaux, matagots, boursouflés») ș i cei admiș i (oameni buni). -> selecț ia de
persoane pentru a optimiza viaț a în Thélèmes, dar ș i excluderea potenț ialelor pericole, deci a inamicilor
mis (cf : războiul împotriva lui Picrochole). Conferă o dimensiune comică ș i cu insultele pentru quali-
fier cei excluș i.
Religia are totuș i o importanț ă ș i în respectul celor trei voturi ale religioș ilor, ș i anume „
cumpătare, sărăcie ș i ascultare”: instituie o rigurozitate ș i o omogenitate în abatie. Posibilitate
de asemenea, a se căsători: respect pentru căsătorie ș i valorile sale.

În cele din urmă, noț iunea de libertate este primordială deoarece nu există « legi sau reguli, ci voinț a ș i liberul arbitru »
« Fă ce vrei: o societate care se auto-găseș te. Justificarea este inteligenț a obț inută printr-o
o educaț ie bună care îi „îndepărtează de viciu ș i îi împinge mereu spre acț iuni virtuoase”: rol funda-
mental de l’éducation. Astfel, societatea devine liberă ș i frăț ească, unită: «dacă cineva ar spune „buvous”,
toț i beau». Această educaț ie bună ș i cunoș tinț ele variate „ei ș tiu să citească, să scrie, să cânte, să joace, să vorbească
cinci sau ș ase limbi..."le permit să se dezvolte, să se dezvolte ca oameni, "să facă ceea ce
văzând să placă unui singur”: această libertate faț ă de servitute ș i reguli constituie o nouă societate utopică.
Acesta îi ajută să se pregătească pentru viaț a în societate cât mai bine posibil ș i le formează valori inepuizabile,
solide ș i autentice.
Se termină cu un joc propus cu o dublă înț elegere a enigmei în fundamentele Te-
Rabelais insistă apoi asupra aspectului plăcut, festiv ș i distractiv al operei deoarece există un banquet
cu adunări ș i festivităț i, distracț ii, băuturi ș i distracț ie.
→ insistă asupra esenț ei substanț iale, invitaț ie la a deveni mai raț ional ș i a avea sete de cunoaș tere: inaniț ie intelectuală
tuelle : semnificaț ia dublă a romanului.
Temele :

Educaț ia: Primele capitole ale lui Gargantua răspund la întrebarea „Ce este o bună
educaț ie ». Această întrebare este fundamentală deoarece, pentru umaniș ti precum Rabelais, educa-
o acț iune care permite omului să îș i exprime ce e mai bun din natura sa.

Educaț ia lui Gargantua nu a fost deloc uș oară! La început, a suportat învăț ământul conform metodelor
medievale bazate pe învăț are pe de rost, abstractizare ș i dispreț faț ă de corp. Consecinț ele sunt dezastruose.
treuses. Grandgousier îș i dă seama că fiul său „studia foarte bine ș i îș i dedica tot timpul, totuș i că în
nimic nu îi folosea, iar ceea ce este mai rău, devenea nebun, naiv, visător ș i tâmpit.

Grandgousier a ales atunci pentru fiul său educaț ia umanistă a lui Ponocrates, bazată pe curiozitatea ș tiinț ifică
studiu, citirea textelor vechi, reflecț ia, practica ș i igiena corpului. Această educaț ie este o
succes.
Corpul: Gargantua evocă funcț iile naturale ale corpului fără tabu. Naș terea, faptul de a urina,
defecarea… Aceste aluzii nu sunt doar comice, Rabelais arată corpul ca o
sursă de bucurie.

La guerre :Quellessont les vertus d’un bon souverain? Existe-t-il un guerre juste ? A travers les guerres
picrocoline, care reflectă rivalităț ile dintre François Ier ș i Charles Quint pentru dominaț ia în Europa
sfoară, Rabelais face o reflecț ie asupra acestor întrebări politice. El intenț ionează să arate absurditatea războiului
ș i se devastază. Pentru el, doar războiul defensiv se justifică. Numai după ce a încercat în zadar diplomaț ia
Matie ș i concilierea pe care Grandgousier o face în războiul cu Picrochole pentru a restaura pacea.

Libertatea ș i societatea ideală: Libertatea este un temă importantă în Gargantua, în centrul capitolelor
52 până la 58 despre abaț ia Thélème. În această abaț ie utopică, unde sunt primiț i bărbaț ii ș i femeile
bine născuț i ș i bine educaț i, zidurile sunt inexistente ș i tinerii au doar o singură regulă: „fă
ceea ce vei dori. Departe de a crea conflicte, această libertate duce la o societate împlinită ș i fraternală.
Particularităț ile scrierii lui Rabelais:
Este o varietate ș i o bogăț ie extraordinară. Autorul foloseș te diferite nivele de limbă, amestecând
termeni tehnici ș i savanț i, dialecte regionale, expresii latine, cuvinte vulgare ș i cuvinte inventate.
Această exuberanț ă lexicală se exprimă în mod special în numeroasele enumerări care ameț esc
cititorul.
Rabelais multiplică de asemenea tonalităț ile (satiresc, epic, comic, liric...) ș i nu se dă înapoi în faț a niciuneia
forme de comique (calembours, situaț ii farseș ti, aluzii obscene ș i scatologice…).

Concluzie :
Această lucrare este o referinț ă pentru umaniș ti, îmbinând trei genuri de roman: educaț ional, cavaleresc ș i
utopic. Permite cititorului să se relaxeze, să râdă datorită jocurilor de cuvinte triviale ș i burlesque, la
grossièretés ou encore aux hyperboles et aventures rocambolesques (la guerre, Picrochole, calembours
grotesc sau chiar decalaj serios/comic). Cu toate acestea, autorul trebuie să 'sugă substan ț a
moelle", adică a percepe numeroasele critici împotriva războiului inuman al cuceririlor, ma...
clergie, avară de bani ș i superstiț ioasă (teologii) sau educaț ia medievală care nu permite
este imposibil ca omul să dobândească o cunoaș tere variată ș i să fie plin de înț elepciune. De asemenea, el laudă modelul de
educaț ia umanistă subliniază beneficiile difuzării cunoș tinț elor în diverse domenii
(ştiinţe, litere, arte) şi de întreţinerea corpului şi a minţii, promovând libertatea şi paritatea într-o
societate ideală.
Cu toate acestea, acest succes educaț ional ș i social nu trebuie să fie legat de o seriozitate constantă, ci mai degrabă de un
plăcere intelectuală intensă, apropiată de ebrietate: plăcerea ș i festivităț ile sunt aș adar surse de cunoș tinț e
ș i de beneficii, atunci de ce să ne privăm? Aceasta este filosofia umaniș tilor!

Referinț e posibile :
•Lupta de carnaval ș i post, Pietre Bruegel: ebrietatea cuno ș tinț ei, plăcerea vinului ș i a adunării
blement, plăcerea sufletului ș i a corpului, personaje de Carnaval (sărbătoarea ș i costumele). Sau
metafora cunoaș terii bazate pe abnegaț ie (critica educaț iei medievale), sursă de boală
ș i de slăbiciune ș i orbire deoarece nu îș i dă seama de abundenta Creaț iei. 2 concepț ii
de cunoș tinț e diferite: umanistă / scolastică !!!
•Candide,L’Ingénu, Micromégas, Voltaire : dénonciation de la société française à travers des récits
uneori de science-fiction, recurs la personaje străine, care ridică problemele de
Franț a, bazându-se pe experienț a lor: cenzură ocolită ș i critică implicită. De exemplu,
 critica optimismului susț inut de Leibniz în Candide ș i viziunea unei lumi utopice-> l'El-
dorado. Sau încă, Ingénu surprins de sistemul judiciar ș i intoleranț a religioasă din Franț a
+ corupț ie : denunț are prin intermediul unui personaj mai pur (bunele sălbatic).
•Nunta lui Figaro, Beaumarchais: Actul III, scena V: Figaro se râde de comportamentul egoist ș i
vilainul contei ș i umilirea: un servitor subminează un nobil, constituind o critică a societăț ii.
Verbul ș i glumele lui Figaro fac acest discurs mai natural ș i mai distractiv. Publicul înț elege
perfect înț elesul lui Figaro, care râde de conte.
•Fabule, Jean de la Fontaine: critică a aristocra ț iei, a defectelor societă ț ii ș i a regelui prin intermediul
antropomorf ș i poveș ti distractive.
•La nef des fous, Sebastian Brant: cf caiet de lectură, se asemănă cu Gargantua, cu excep ț ia că este
germană ș i sub formă poetică.
•Opozi ț ia dintre Democrit (care râde) ș i Heraclit (care plânge): a-l prefera pe Heraclit în antichitate era
cel mai bine pentru că ne dădeam seama de situaț ia dezastruoasă a lumii, oferind luciditate ș i
cunoș tinț e: a refuza râsul.
→DAR în Dialogul Morț ilor de Fénelon, autorul îș i imaginează un dialog între cele două filozofii-
Démocrit explică că este conș tient de nenorocirile lumii, dar râde de ele, se pomeneș te de nebuni.
ș i abaterile societăț ii: „mă cred înț elept”: „Să ne acomodăm […] Lumea este ridicolă ș i eu ...
ris : în orice caz, lumea merge pe calea greș ită”. Democrit întruchipează filosoful conș tient de defectele ș i abaterile
sociale, dar care foloseș te râsul pentru a pozitiv ș i a păstra un aspect plăcut. Se opune astfel seriozităț ii
ș i severi filozofi Heraclit, responsabil de nenorocirea sa, deoarece este obsedat de nenorocirea
lume. Ne arată de asemenea că luciditatea poate fi dobândită prin plăcere, ș i nu neapărat printr-o
reflecț ie demoralizantă ș i îngrijorătoare: referire la Rabelais.

Plan pentru disertaț ie :

I. Această lucrare este distractivă ș i amuzantă

1) Rabelais pune în eviden ț ă minunatul

Gargantua este un gigant, se naș te „în condiț ii foarte ciudate”, după 11 luni din urechea sa
mama: „a fost purtată timp de unsprezece luni în pântecul mamei sale” capitolul 3

+ capitolul 6 „copilul îi străbătea cu un salt, intra în vena cave, continua-ș i drumul spre
stânga ș i ieș it pe urechea de acest acelaș i parte
Acț iuni improbabile: iapa distruge pădurea cu coada + fură clopotele catedralei Notre
Dame la capitolul 17
Capitolul 8: "Căci pentru încălț ările sale au fost folosite o sută cinci aune" ==> dimensiune deosebită a
gigant.

Cf: Micromégas de Voltaire: un gigant care călătoreș te cu un locuitor din Sirius: « ș i piticul din Sirius »
ne măsura doar 2 km înălț ime
Micromégas a prins ceea ce credea că este o balenă, dar ș i-a dat seama că aceasta scotea strigăte stridente.
dents ».

Un umor îndrăzne ț este puternic prezent: grivois ș i scatologic

« el chiț ăia, urina, se sufla în nas » , capitolul 11 = pasivitatea lui Gargantua în timpul copilăriei + episodul cu
Parizienii stropiț i cu urina lui Gargantua, "să-i primim cum se cuvine ș i ș i-a desfăcut frumos butonul
braguette », capitolul 17
« Oh! Frumoasa materie fecală care trebuia să se umfle în ea! » pagina 75 - Capitolul 5

Cf: Voltaire, Candide, episodul fetei de cameră: grivozitate; capitolul 1

Rabelais ironizează personaje ș i subiecte serioase
« Tropdicieux, Thubald Holoferne, bătrânul tuș itor » + Janotus ș i harangua sa (+ nume ridicol) « „el a făcut
să harangue în tuse », capitolul 18, războiul major declanș at pentru futilităț i, adică „furtul de
fouaces
Ironizează ș i invenț iile ș tiinț ifice cu episodul torcha-cul ridicol, care dovedeș te acest lucru.
inteligenț ă→a încerca diferite materii pentru a te ș terge cum ar fi „blana, catifeaua sau satinul”
afin de găsi cel mai eficient. Reacț ia lui Grandgousier „oh ce minte ai, micule”
Cf : Leibniz în Candide este ridiculizat→vede optimismul peste tot, dar nu există. Lumea este
nepotrivit, mârș av ș i deprimant pe măsură ce povestea avansează.

Rabelais folose ș te numeroase exagerări.

ridicol
Aș ezaț i citatele: „pentru că hainele sale au fost folosite o sută cinci aune”, capitolul 8; cerneala este
comparat cu capitolul 14 la niș te „piloni”; titlul capitolului 26 „cum a apărut între ț ăranilor de
Lermé ș i de Grandougiser imensa dispută care a dus la mari războaie? => titlul capitolului.

I. Dar Rabelais doreș te de asemenea să instruiască cititorul ș i să-l facă să reflecteze

1) Idealul educa ț ional umanist este scos în eviden ț ă:

«va ajunge la un nivel de înț elepciune dacă este bine educat», diversele învăț ături ale lui Ponocratès (arith-
metică, limbi antice, ș tiinț e, astronomie, muzică, sport ș i dansuri
- Capitolul 23: "Se antrenau astfel viguros corpul, aș a cum anterior îș i antrenaseră mintea"
educaț ie completă ș i sănătoasă a Ponocrates
- Capitolul 23: "Întreaga discuț ie se desfăș ura în termeni plăcuț i, învăț aț i ș i utili" => dimensiune serioasă ș i umană-
niste
- Capitolul 24: "Jucându-se, îș i amintea pasaje din autorii antici" => educaț ie umanistă de
Gargantua amestecând învăț ătura ș i plăcerea
- Capitolul 15: "pe de rost ș i invers": critică a educaț iei scolastice ridiculizate = dimensiune dublă
sion cu o critică prin umor <=> obiect de studiu

Cf : La nef des fous, Brandt » : educaț ia este corectă dacă reuș eș te să ajungă la disciplină prin severitate « De
educaț ia copiilor
2) O denun ț are a defectelor religiei timpului său
Superstiț iile când se întâlneș te cu Grandgousier, „falsii profeț i”, pelerinii mâncaț i în salată
«psalmul a spus».

Capitolul 40 : „nu împărtăș esc lumii ca un bun predicator de evanghelie” -> inutil ș i leneș =
vif persiflage.
- Capitolul 45: "Ciuma nu omoară decât corpurile, dar aceș ti impostori otrăvesc sufletele" ==> fakerii
profetii ==> arată puț in spirit critic
- capitolul 40: "Numesc asta 'batjocoritorii de Dumnezeu', nu rugăciuni"
-capitolul 45: "blasfemie împotriva dreptelor ș i sfinț ilor lui Dumnezeu"

Cf: L’Ingénu, Voltaire cu jansenii încarceraț i deoarece erau consideraț i periculoș i: injustiț ie legată
la religie = tare de la societăț ii secolului XVIII.
3) Recomandarea pacifismului care face să reflectăm asupra războiului
Capitolul 28, „Nu voi intra în război până când nu voi fi încercat toate măsurile pentru a restaura
pace, spune Grandgousier", tratament magnanim al prizonierilor = „Canarienii constituiau tributarii
perpetuu" = nicio tiranie, asupra învinș ilor (se opune lui Charles Quint, împăratul Habsburgilor ș i
regele Spaniei care este criticat de Rabelais + duș man al lui François Ier)-> el iartă pe duș manii săi (capitolul
50) în timpul harangului său. „Ei continuă astfel din proprie voinț ă, astfel încât va trebui să-i interzicem să ne
versare orice » -> relaț ie de prietenie ș i comercială cu învinș ii, fără cruzime: doar suf-
verain atacator este ţinut responsabil. « Canarieenii s-au constituit tributari perpetui, obligându-se
să ne verse în fiecare an 2 milioane de aur pur.

Cf : Caracteristicile, Cartea X « Despre suveran sau despre Republică », La Bruyère : un bun rege este acela care
se străduieș te să-ș i protejeze poporul, preferând pacea în locul cuceririlor sângeroase -> „Elia
consiliudutimpurituloc, desocaziide saputerede ceslăbiciune,dugeniudesnaț iunicucine
el tratează, de latemperamentș i decaracterdespersoanecuqui ilnegociază».

I. Râsul este pus în slujba cunoaș terii:

Râsul permite parodierea educa ț iei ș colare, pu ț in recomandate

Thubald holoferne », „ pe de rost, în fa ț ă ș i în spate”
Compara ț ia dintre cerneală ș i un pilon => arată aspectele nefaste.
Des mici cântăre ț e cu slănină cum s-ar comenta
« I-a citit comutce-ul care l-a ocupat bine 16 ani ș i 2 luni » = eternitate, prea lung ș i inutil.

1) Prin umor, Rabelais arată importan ț a de a avea grijă de trupul său.

- « el strănuta, se ș tergea în man ș onul său » = a arăta importan ț a corpului, a igienei
de viaț ă
« dormea, mânca, dormea, mânca » = lipsă de activitate fizică, apatie.
- « a sărit în vena cave, ș i-a continuat drumul prin urechea stângă ș i a ie ș it pe aceea ș i parte
latură

1) Râsul permite o viziune critică asupra războiului ș i a cruzimii sale

Fratele Jean al Entommeurs rupea picioare, desloca vertebre ș i spunea despre
reins » = atât de groaznic, încât pare exagerat ș i ridicol => violenț ă extremă a
războaie criticate
- Picrocholes = tiranul, care atacă prin surprindere ș i este pedepsit pentru actul său condamnat
a fost condamnat de către ț ărani în timp ce fugea ș i este ridiculizat, umilit.
Cauzele războiului: a se referi la titlul „ giganț ii certuri care au dus la
de mari războaie

1) O viziune utopică a societă ț ii, care îmbină cele 2 idei râs/cuno ș tinț e
Abadia Thélème: excluderea persoanelor periculoase pentru a optimiza trenul de
viaț ă
-«hipodrom, piscine, tir cu arcul ș i arbaleta (sport ș i corp), teatru, picturi, ele-
elefanț i, hipopotami, rinoceri (ș tiinț e naturale), frumoase arcuri în stil antic
antichitatea ș i lărgirea cunoș tinț elor în toate domeniile: educaț ia lui Ponocratès.
-Locuitorii sunt totu ș i cultiva ț i, vorbesc ș ase sau ș apte limbi => dar se pot distra-
ser: « ș i dacă cineva spunea „buvous”, toț i beau ». Această bună educaț ie ș i cunoș tinț ele
„ei ș tiu să citească, să scrie, să cânte, să joace, să vorbească în cinci sau ș ase limbi…”
- Banchet, plăcerea băuturii, dar cu măsură
ECHILIBRU PERFECT

CE PLAN ESTE VALABIL PENTRU TOATE SUBIECTELE, DE OBICEI!

-Rire = acces la cunoa ș tere? Concesiv
-Râs = demers umanist? Concesiv
-Gargantua = doar râs; doar cunoa ș tere? Concesiv