Complementul Predicatului
Complementul Predicatului
(COMPLEMENTO
INDIRECTO)
DIVERSE ADVERBIU AICI VIN PRIETENUL MEU
CIRCUMSTAN ȚI AI SINTAGMEI NOMINALE CCL
AS DE LA SINTAGMA
ACȚIUNE PREPOZITIONAL, Ș I
CC (TIMP, TOATE
Ieri am fost la cinema
CCT
MOD, LOC, PREPOZIȚII.
(COMPONENT) INSTRUMENT
CIRCUMSTANȚIAL , COMPANIE,
CANTITATE...)
CALITATE SAU ADJECTIV, SINTAGMĂ LO Fata este simpatică
STAREA ÎN NOMINAL, O ATB
SUBIECT. PARTICIPIO CARE
ATB COMPLEMENTA ESTE
ATB
ÎNTOTDEAUNA LA UN VERB
(ARIBUTO) COPULATIV
CALITATE SAU ADJETIVO, SINTAGMA
STATUSUL NOMINAL O Mergeam pe
SUBIECT SAU DEL PARTICIPIU CARE
COMPLEMENT COMPLEMENTAR CAMPO COTENTOS
O DIRECTO. ÎNTOTDEAUNA A UN VERB PVO DEL SJ
PVO PREDICATIVO, NU
COPULATIV
(PREDICATIVO)
CINE ESTE SINTAGMA A FOST ÎNDEPLINIT PENTRU
DOAR ÎN REALIZEAZĂ LA PREPOZITIONAL
PROPUNERI ACȚIUNE ANTET POE LA LA POLICÍA
PASIVAS VERBAL RO PREPOZI ȚIA „ POR” AG
AG LAS
propoziț ii
AGENT PASIVE
CE SAU CINE SINTAGMA EU CREEZ ÎN TINE
PRIMESTE-L PREPOZITIA CEEA CE SPL/RÉG.
ACȚIUNE A SE CERUT DE
VERB VERBul, ADICĂ,
SPL sau Reg. Este necesar cu
DESPRE PREPOZIȚIE
(SUPLEMENTO O PENTRU A AVEA
REGIM) SIMBOLISM
COMPLETO
CUM SĂ RECUNOȘ TI COMPLEMENTELE
Este un nume sau sintagmă nominală care completează un verb tranzitiv. Când se
se referă la persoane ș i este precedat de prepozi ț ia „ A”. Complementul direct
de obicei vine după verb, dar limba spaniolă permite să-l precede. În acest caz există
că repetăm complementul direct cu forma pronominală corespunzătoare (îl, o, îi)
las).
Ejemplo: Encontré a la niña en su casa.
CD
Este sintagma prepoziț ional care desemnează pe cel care primeș te efectul acț iunii exprimate
prin verb. Poate apărea duplicat în propoziț ie.
I-am cumpărat fratelui meu un disc
CI CI
Îl vei putea recunoaș te pentru că:
Complementul circumstan ț ial este cuvântul care înso ț eș te verbul pentru a indica
referinț e de loc, timp, mod, cauză, cantitate, companie, etc., în care se desfăș oară
ac ț iunea verbală. Complementul circumstan ț ial poate apărea atât în predicat
verbal ca nominal ș i o propoziț ie poate avea mai multe complemente circumstanț iale.
Locaț ia sa este foarte simplă.
Este un substantiv sau adjectiv care însoț eș te doar verbele copulative (a fi, a sta ș i
parecer). Într-o propozi ț ie copulativă nu va exista niciodată un complement direct. A ș ezarea lui
ar fi o greș eală foarte gravă.
Predicativo (PVO):
Este un adjectiv sau participiu care apare în predicatul verbal, fără a înso ț i
directamente la un substantiv. De ș i, a ș a cum ț i-am spus, predicativul este de obicei un
adjectiv, totuș i, cu verbe precum a alege, a numi, a considera etc. Poate fi un
substantiv de exemplu: L-au ales primar
PVO SJ
Se recunoaș te prin: 1º. Răspunde la întrebarea „Cum?” adresată verbului.
Exemplu: Fata se odihne ș te lini ș tită
Cum se odihneș te?
PVO SJ
FEMININ
SINGULAR
3º. Întotdeauna este alături de verbe non-copulative. În acest sens se deosebeș te de atribut.
Este este folosit de verbele la diateza pasivă ș i indică cine realizează acț iunea verbale. Merge
introducerea de către prepozi ț ia „ prin”. Uneori se întâmplă ca propozi ț ia pasivă să nu con ț ină
Complementul Agent (în acest caz ar fi a doua formă a pasivului).
1º. Poartă întotdeauna prepoziț ie: prin, în, de, cu, etc. Dar rareori prepoziț ia „A”.
Eu m-am bazat întotdeauna pe tine
SPL
Notele tale nu depind de mine
SPL
De fiecare dată când ne încredem "în ceva" sau "în cineva". Verbul a se încrede, prin urmare, îmi cere un
supliment. Unele dintre verbele care pot lua supliment sunt:
A avea încredere, a insista, a se împropria, a depinde, a-ș i aminti, a crede...
_Verbul copulativ ș i
intransitiv
Intransitive: Niciodată nu aduc CD-uri. El plimbă în grădină.
CCL