Curs de actualizare

Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Unitatea 1. Categorii morfofuncț ionale: Substantiv

Introducere
În această primă unitate vom studia categoria substantivului. Posibil să cuno ș ti...
definiț ie: “substantivul este cuvântul care serveș te pentru a numi persoane, animale sau lucruri”. Este vorba despre
de o defini ț ie semantică, deoarece se ocupă de rela ț ia pe care o stabilesc cuvintele cu
realitate, adică, la referinț a la care fac. Cu toate acestea, această definiț ie s-a dovedit a fi limitată pentru că,
cum afirmă Ignacio Bosque: „Substantivele denumesc obiecte fizice, cum ar fi casa, dar ș i
procese precum îmbătrânirea; stări, precum inocenț a; sau acț iuni, precum distrugerea.1

Din cauza acestui tip de imprecizii, pentru a defini categoriile gramaticale, vom adopta un punct
din perspectiva morfofuncț ională. La particulă semnifică „formă” ș i în termenii gramaticali, se referă la
alterări pe care le suferă un cuvânt, adică, accidentele acestuia. Funcț ional, cuvintele - mai bine
Dicho, secvenț ele de cuvinte- se desfăș oară în cadrul propoziț iei ca subiect, complement
direct, indirect, etc.

În temele acestei unităț i se va aborda structura substantivului, accidentele de gen ș i

numărul pe care îl prezintă, funcț iile pe care le îndeplineș te într-o propoziț ie simplă ș i o clasificare
semantica cu repercusiuni în sintaxă, adică, în posibilităț ile sale combinate în cadrul
o secvenț ă de cuvinte.
1
Bosque, Ignacio (1989). Categoriile gramaticale. Madrid: Síntesis; p. 36.

Obiectiv particular
La finalul unităț ii, participantul:

• Va analiza funcț iile pe care le îndeplineș te substantivul într-o propoziț ie simplă.

2
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Tema 1. Structura substantivului

Obiectiv specific
La finalul subiectului, participantul:
• Va recunoaș te segmentele morfologice ale substantivului (lexeme ș i morfeme).

1.1 Estructura

Elementul invarabil al substantivului (frate-) se numeș te lexem ș i este purtătorul semnificaț iei
principal.
Elementele variabile ale cuvântului (-o, -a, -s, -it) se numesc morfeme.

3
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

1.2 Exemple

-> gen masculin manifestat prin gramema zero.

León
-> numărul singular manifestat prin gramema zero.

4
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Lexem Gramema
Género Număr

mader a -----

árbol ----- -----

lume o -----

rope a -----

simț o -----

pădure ----- -----

gât o -----

Forma substantivului, adică accidentele pe care le suferă, sunt genul ș i numărul.

5
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Tema 2. Accidentale ale substantivului

Obiectiv specific
La finalul temei, participantul:
• Va recunoaș te accidentele substantivului: genul ș i numărul.

2.1 Gen
Este accidentul gramatical prin care se pot clasifica substantivele în masculine ș i
feminine.
Genul se recunoaș te, fie prin terminaț ia substantivului [-o (masculin), -a (feminin)], fie pentru că
unui substantiv i se poate antepune articolul (el/ea).
Unele substantive, cele care indică persoane sau anumite specii de animale, au două
terminaciones:niñ-o niñ-a, enemig-o, enemig-a.
Între acest tip desubstantive cu două terminaț iiputem distinge următoarele cazuri:

a)Forma masculina poartă gramema-oș i forma feminină a gramemei-a:

ț io/a gâto/a Fernando/a

b)El género masculino está manifestado por gramema zero, dar substantivul feminin este
marcat de gramemă-a:
profesoro leua Luisa

c)Substantivul feminin este marcat prin grameme precum["-esa","-ina","-triz","-isa"]:

duque/duquesagallo/gallinaactor/actrizpreot/preoteasăisa

Majoritatea substanț ivelor au, totuș i, o formă unică: copac, maș ină, perete, miere, ș obolan,
văduva
Observa că în ultimele două cazuri (ș obolan, privighetor), animalul primeș te acelaș i nume (masculin)
o feminin) care este independent de sexul său (epicene).

6
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Există multe substantive în-aceea ce sunt masculine ș i foarte puț ine feminine terminate în-o:
hartaa ziuaa climaa
la omo la nao

Întresubstantive cu o singură terminaț ieputem distinge trei grupuri:

a)Cei care îș i schimbă semnificaț ia în funcț ie de utilizarea lor ca feminine sau masculine:

ordinea(plasare) comanda(mandat)
preotul(sacerdote) la curaîngrijire
peș tele(animal) peș tele(substanț ă neagră ș i lipicioasă)

b)Există anumite substantive care, fără a îș i schimba semnificaț ia, sunt folosite uneori ca masculine ș i
altele ca feminine, deș i regiunea geografică sau nivelul cultural al vorbitorului influenț ează pentru ca
se preferă anumite forme (ambigue):

el/eacalor el/eamartie el/eatigăi

c)În cele din urmă, uneori sexul masculin sau feminin se exprimă prin cuvinte diferite
(heteronimie):
hombre/mujer caballo/yegua toro/vaca

2.2 Număr
Este este accidentul gramatical prin care putem clasifica substantivele în singular ș i
pluralelor. Numărul se manifestă, la fel ca ș i genul, prin marca sa în termina ț ia
substantiv. În spaniolă, numerele sunt două: singular (dacă substantivul se referă la un singur ființ ă) ș i
plural (ș i se referă la mai multe ființ e).
Elpluralde la substantive se formează conform următoarelor reguli:
a)Substantivele care se termină învocal atonăagregan-s:
bărbats cartes casas

7
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

b)Substantivele care se termină în lasvocales tónicasí - úo în consonantă adaugă-es:

mistreț es hinduses cânteces

c)Ș i forma singular se termină în- á- é -ó tonice, pluralul se formează adăugând o-s:
tatascafésplăcintăsbirous

d)Substantivele care se termină îns, si la vocal precedentă este atonă nu se alterează la plural:
el/losluniel/losombrelael/loslentel/loscactusi

dar adaugă-esș i la vocală care precede este tonic:

marchezi-marchezees

Gramema de singular este gramemazeroGramemele de plural sunt-sy-es.

REZOLVA ÎN PLATFORMA URMĂTOARELE ACTIVITĂȚ I

Activitatea 1. Tipuri ș i caracteristici ale substantivelor

Activitate 2. Reguli pentru formarea pluralului

8
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Tema 3. Funcț iile substantivului

Obiectiv specific
La sfârș itul temei, participantul:

• Va identifica func ț iile pe care le poate îndeplini substantivul ș i unele dintre acestea
caracteristici semantice.

Substantivul îndeplineș te două tipuri de funcț ii: funcț ii privative ș i funcț ii neprivative.

3.1 Funcț ii privative

Nicio altă categorie nu le poate îndeplini.

a) nucleul [Link] persona o el objeto es el que realiza una acción. El sustantivo es el

nucleul sintagmei sau al frazei substantivale:

1) Oraș ul a sărbătorit al cincilea festival.

b) Nucleul complementului [Link] sau lucrul care primeș te direct acț iunea de
un verb tranzitiv ș i este cunoscut sub numele de complement direct2Nucleul sintagmei acestuia
complementul este necesar un substantiv:
Am vizitat oraș ul.

3.2 Funcț ii neprivative

Puteț i să le împărtăș iț i cu alte categorii: adjectiv, pronume ș i adverb.
Introducerea prin prepoziț ie, substantivul poate îndeplini de asemenea funcț iile de complement
indirect3ș i complement circumstan ț ial. În ambele cazuri vine după o prepozi ț ie ș i se
denomina termen, aș a cum vom vedea în unitatea 5.

a) Complement [Link] sau lucrul căruia i se adresează sau este destinat acț iunii, sau de asemenea
în favoarea sau în detrimentul cui se face:

Primarul a înmânat cheile oraș ului vizitatorului distins.

9
 Gramatica: morfologie ș i sintaxă

b) Complement [Link] complement este format dintr-un sintagme prepozi ț ionale care
de obicei folose ș te prepozi ț iile "prin" sau "de". Realizează ac ț iunea asupra subiectului în propozi ț ii
pasivas:

6) Cheile oraș ului au fost oferite [de primar.]

Sujeto →Las llaves de la ciudad
Complement agent → de către primar.
răspunde la întrebarea pentru cine au fost înmânate cheile oraș ului?

c) Predicatul [Link] tip de predicat lipseș te de verb:

An nou, viaț ă nouă.

8) La sentinț ă, o bombă.

Substantivul împarte această funcț ie cu adjectivul (Această carte, foarte utilă) ș i cu adverbul (Tu
aici, eu acolo).

d) [Link] care modifică subiectul printr-un verb copulativ (A FI, A FI)

PARECER):
9) Juan este bărbat.

Substantivul împărtăș eș te această funcț ie cu adjectivul (Juan este uman).

10
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

e) Complement circumstanț [Link] care exprimă diversele circumstan ț e care înconjoară

acț iunea verbului
10) Au dormit în casa mea.
Vino cu ma ș ina.
Substantivul împărtăș eș te această funcț ie cu adverbul (Au dormit acolo)

f) Complementul [Link] sau expresie substantivală care modifică indirect -

prin prepoziț ie - la substantiv:
Oamenii din sat nu aveau cele mai rudimentare cuno ș tinț e de scriere.

Substantivul îș i împărtăș eș te această funcț ie cu adjectivul (avea faimă de inteligent) ș i cu adverbul

(fetele de astăzi).

g) [Link] de substantiv care constă dintr-un alt substantiv sau o expresie substantivală care
repeț i ceea ce a fost exprimat de substantivul modificat (apare întotdeauna între virgule):

13) Cervantes, mâna de Lepanto, a scris cea mai importantă lucrare din literatură
spaniolă.

__________
2
De asemenea, este cunoscut sub numele de obiect direct (O. D.).

3
De asemenea, este cunoscut sub numele de obiect indirect (I.O.).

REZOLVĂ PE PLATFORMĂ URMĂTOAREA ACTIVITATE

Actividad 3. Funciones no privativas del sustantivo

11
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Tema 4. O clasificare semantica a substantivului

Obiectiv specific
La finalul temei, participantul:

• Va distinge între substantivele continue ș i cele discontinue.

O clasificare semantică a substantivelor care are repercusiuni sintactice este cea care
îi împarte în: continue ș i discontinue.

4.1 Substantive continue

Continuo (nu contabile sau de masă). Denotă o substanț ă nelimitată, omogenă, în care
orice parte a sa este reprezentativă pentru întreg; când se adună două părț i, rezultatul
este o cantitate mai mare a aceleaș i substanț e (crescută prin expansiune). De exemplu:agua, música,
zahăr, lapte, ț esătură, aur, bani, etc.

12
 Gramatica: morfologie ș i sintaxă

4.2 Substantive discontinue

Discontinuos (contabile). Denotă o substanță limitată care crește prin replicabilitate (când o
entitatea unui nume contabil se adună la alta, rezultatul fiind două entități separate). O
subparte a substanței denotată de un substantiv discontinu nu contează ca un exemplar al întregii
categorie. De exemplu: roșie, carte, masă, persoană, monedă, lingou, etc.

4.3 Comportamente sintactice

Există comportamente sintactice distincte pentru nume continue ș i discontinue. Unele
exemplele sunt:
a)Numai un nume continuu poate apărea ca predicat al verbuluiȘ tire:
hayoro
*haypersona

b)Numai numele continue admit în singular cuantificatoriimucho, poco, tanto,

demasiado, más y menos:
muchaagua
*muchapersona

Ca excep ț ie de la această regulă, putem men ț iona că poate apărea ca numele

continuos se recategorizează ca discontinuu:
E multă casă pentru mine.

c)Numele discontinue necesită articolul în contexte precumdă-mi cartea / *dă-mi

carte, în timp ce continuele pot renunț a la el:dă-mi lapte.

13
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

d)Numele discontinue acceptă pluralizarea (de exemplu: monedas / *oros, billetes /

bani)

e)Numele discontinue admit combinarea cu articolul nedefinit ș i cu

numerale (de exemplu:două monede / *două aur, trei bancnote / *trei bani)

REZOLVA ÎN PLATFORMA URMĂTOARELE ACTIVITĂȚ I

Activitatea 4. Substantive continue ș i discontinue
Activitatea 5. Substantive recategorizate
Autoevaluare

14
 Gramatică: morfologie ș i sintaxă

Credite

Dra. Rosa Esther Delgadillo Macías

Departamentul de Formare Didactică

Dra. Martha Jurado Salinas

Elaborarea de conț inuturi

Dra. Erika Erdely Ruiz

Redesign de conț inuturi

Mtra. A. Laura Salvador Varela

Design Tehnopedagogic

Inti González / Carlos Ángeles

Imagini ș i animaț ii

Carlos E. Ángeles Toriz

Integrare, actualizare ș i suport tehnic platformă

Centru de Învăț ământ pentru Străini-UNAM

Drepturi rezervate
Interzisă reproducerea sa totală sau parț ială

15